Sunteți pe pagina 1din 27

CAPITOLUL I INSOLVENTA DEFINITIE.

CARACTERELE JURIDICE ALE PROCEDURII DE INSOLVENTA


Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvena este prezumat ca fiind vdit atunci cnd debitorul, dup 30 de zile de la scaden, nu a pltit datoria sa fa de unul sau mai muli creditori. Insolvena este iminent atunci cnd se dovedete c debitorul nu va putea plti la scaden datoriile exigibile angajate, cu fondurile bneti disponibile la data scadenei. Una dintre cele mai vechi activiti umane o reprezint comerul, el prinznd contur o dat cu apariia ideii de proprietate1, cnd omul a contientizat c anumite bunuri sunt ale sale i c acestea se delimiteaz de cele care aparin altor persoane. Dei iniial comerul a fost practicat sub forma schimbului (troc) doar pentru satisfacerea necesitilor existeniale de zi cu zi ale oamenilor, odat cu apariia banilor trocul a fost nlocuit cu vnzarea-cumprarea, comerul devenind o profesie practicat de un anumit grup specializat n aceast activitate, care nu mai urmrea realizarea propriilor trebuine, ci satisfacerea nevoilor altora i obinerea de profit2. Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerului, realizarea lui presupune un anumit risc, asumat de comerciani, fr ca prin aceasta activitatea comercial s se transforme ntr-un joc al hazardului, n care aleatoriul s domine. Totui, este posibil ca un comerciant, n decursul activitii sale, ca o consecin a unor afaceri nereuite, s ajung n situaia de a nu mai putea face fa datoriilor sale3. Angrenarea unui comerciant n relaii complexe i continue cu diveri furnizori (creditori), pe de o parte, i cu clienii (debitori) pe de alt parte, implic funcionarea mecanismului de ncasri i pli dintre acetia. Dac mecanismul se ntrerupe, se blocheaz din cauza lipsei lichiditilor la o verig din acest circuit, activitatea mai multor comerciani, legai prin succesiunea operaiilor lor, este ameninat4. Activitatea comercial se fundamenteaz att pe promovarea creditului, ct i pe securitatea i celeritatea operaiilor comerciale, acestea reprezentnd funcii vitale ale mediului economic care sunt grav afectate de declanarea insolvenei comerciale. Insolvena comercial, definit ca fiind incapacitatea unui debitor de a face fa datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce n mediul economic aceleai efecte devastatoare pe care o maladie grav le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lsate s prolifereze, i aa cum prevenirea i tratarea rului pe care ele l reprezint pentru om constituie o preocupare a societii, tot astfel prevenirea i remedierea efectelor insolvenei comerciale constituie, n rile civilizate, un domeniu prioritar de aciune5. Buna funcionare a economiei de pia liber presupune, printre altele, i existena unui cadru legal aplicabil comercianilor aflai n dificulti financiare, mecanismul continuu al St. D. Crpenaru, Drept comercial romn, ediia a VII-a revzut i adugit, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2007, pag. 9; 2 S. Angheni, Drept comercial, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1997, pag. 7; 3 I. Schiau, Regimul juridic al insolvenei comerciale, Ed. ALL Beck, Bucureti, 2001, pag. V-VI; 4 R. Bufan, Drept falimentar romn, Ed. Mirton, Timioara, 1998, pag. 1; 5 Ibidem, pag. VI;
1

ncasrilor i plilor n activitatea comercial trebuind a fi meninut n funciune. Acest lucru se realizeaz uneori cu preul eliminrii din circuitul economic a celor care, cel mai adesea din cauza acumulrii de pierderi, nu mai pot face fa datoriilor exigibile angajate, adic nu mai pot continua plile. ntr-o economie aezat pe principiile pieei, eliminarea comercianilor care nu mai pot face fa obligaiilor scadente asumate are loc printr-o procedur denumit generic faliment, organizat i condus dup reguli juridice stricte6. De regul, actele normative nu definesc instituiile juridice pe care le reglementeaz, aceast sarcin revenind literaturii de specialitate. Cu toate c Legea nr. 85/2006, n conformitate cu tehnica legislativ modern, cuprinde n partea sa introductiv (art. 3) o serie de definiii ale conceptelor pe care le utilizeaz (35 de termeni i expresii au primit o explicaie din partea legiuitorului), n mod voit sau nu s-a omis definirea procedurii de insolven. In doctrina recent, aceasta a fost definit ca reprezentnd un ansamblu de norme juridice, prin care se urmrete obinerea fondurilor bneti pentru plata datoriilor debitorului aflat n insolven fa de creditorii si, n condiiile stabilite difereniat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciar bazat pe plan de reorganizare sau prin faliment7. Din definiia citat se poate deduce cu uurin care sunt caracteristicile procedurii de insolven, ele fiind recunoscute ca atare de majoritatea doctrinarilor romni8. Apreciem c, n actuala reglementare, procedura insolvenei are urmtoarele caractere: este o procedur judiciar, colectiv i concursual, unitar i general, egalitar, precum i de remediu sau, dup caz, de executare silit9. 1. Caracterul judiciar Acest caracter al procedurii de insolven este dat de faptul c ntreaga procedur se desfoar sub controlul direct sau indirect al instanei judectoreti, prin judectorul-sindic desemnat s gestioneze respectivul dosar de insolven. Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevzute de prezenta lege, cu excepia recursului prevzut la art. 8, sunt de competena tribunalului n a crui raz teritorial i are sediul debitorul, astfel cum figureaz acesta n registrul comerului, respectiv n registrul societilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor, i sunt exercitate de un judector-sindic. De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuii ale judectoruluisindic i cile de atac ce pot fi exercitate mpotriva hotrrilor acestuia, care sunt tot de competena organelor judectoreti. R. Bufan, Reorganizarea judiciar i falimentul, op. cit., pag. 13; St. D. Crpenaru, op.cit., pag. 620; 8 M. N. Costin, A. Miff, Falimentul. Evoluie i actualitate, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, pag. 36-40; St. D. Crpenaru, op.cit., pag. 621;
6 7

S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2008, pag. 247-248; Gh. Gheorghiu, Procedura reorganizrii judiciare i a falimentului, C. Rotaru, Legea falimentului doctrin, jurispruden i legislaie, St. D. Crpenaru, op.cit., pag. 621 ; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica , op. cit., pag. 248; B. Nasz, Principiile procedurii insolvenei, n R.D.C. nr. 10/2008, pag. 53-84;
9

Este adevrat c noua Lege a insolvenei a mrit responsabilitile administratorului judiciar i ale lichidatorului, precum i prerogativele creditorilor prin creterea rolului adunrii creditorilor i a comitetului acestora, ns, n opinia noastr, acest lucru nu altereaz caracterul judiciar al procedurii n condiiile n care toate actele i operaiunile pe care le implic procedura de insolven sunt reglementate de lege i au rmas n continuare sub supravegherea i controlul de legalitate al organului judiciar competent. De altfel, alineatul 1 al art. 5 statueaz fr echivoc c organele care aplic procedura sunt: instanele judectoreti, judectorul-sindic, administratorul judiciar i lichidatorul. 2. Caracterul colectiv i concursual Unii autori privesc cei doi termeni ca fiind sinonimi, vorbind astfel de caracterul colectiv (concursual) al procedurii10. Din punctul nostru de vedere, dei cele dou noiuni sunt strns legate una de alta, totui nu putem s punem semnul de egalitate ntre ele, pentru c fiecare noiune desemneaz o anumit trstur specific distinct a procedurii de insolven. Astfel, caracterul colectiv const n faptul c, n urma deschiderii procedurii, fie la iniiativa debitorului, fie la solicitarea creditorilor, fie la cererea oricrei alte persoane sau instituii prevzute expres de lege (Comisia Naional a Valorilor Mobiliare, Banca Naional a Romniei, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor), orice urmrire silit individual nceteaz, ea nemaiputnd continua. Altfel spus, procedura insolvenei este colectiv pentru c i oblig pe toi creditorii debitorului fa de care s-a dispus deschiderea acestei proceduri s se reuneasc ntr-o singur procedur comun. n termenul stabilit de judectorul-sindic i fixat prin sentina de deschidere a procedurii, care nu poate fi mai mare dect 60 de zile de la pronunare (art. 62 alin. 1 lit. b), toi creditorii ale cror creane sunt anterioare datei deschiderii procedurii trebuie s depun cererea de admitere a creanelor, sub sanciunea decderii din dreptul de valorificare a creanei pe calea procedurii insolvenei, excepie fcnd doar salariaii ale cror creane vor fi nregistrate de administratorul judiciar din oficiu conform evidenelor contabile ale debitorului (art. 64 alin. 1). Legea nr. 85/2006 impune o serie ntreag de modaliti de publicitate pentru a face cunoscut tuturor creditorilor debitorului insolvent faptul deschiderii procedurii fa de acesta, pentru a le da astfel posibilitatea de a-i declara creanele deinute i a participa mpreun la procedur. Acesta este sensul avut n vedere de legiuitor atunci cnd prin pct. 3 al art. 3 a statuat c procedura colectiv este procedura n care creditorii recunoscui particip mpreun la urmrirea i recuperarea creanelor lor, n modalitile prevzute de prezenta lege Cu alte cuvinte, procedura insolvenei asigur o reparare echitabil i just a prejudiciilor suferite de creditori prin intrarea debitorului lor sub incidena Legii nr. 85/2006, n sensul c sumele realizate n cadrul procedurii de executare colectiv vor fi repartizate ctre creditori proporional cu ponderea pe care o are creana deinut n totalul masei credale. St. D. Crpenaru, Drept comercial. Procedura falimentului, Ed. Global Print, Bucureti, 1998, pag. 19; Ibidem, Drept comercial romn, op.cit., pag. 621;S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 247; I. Adam, C. N. Savu, Legea procedurii insolvenei.Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2006, pag. 85;
10

Procedura este concursual pentru c interesul individual al fiecrui creditor intr n concuren cu interesele celorlali. 3. Caracterul unitar i general n ceea ce privete acest caracter al procedurii de insolven, unii autori apreciaz c cele dou noiuni desemneaz aceeai caracteristic distinct a procedurii urmrirea tuturor bunurilor aflate n patrimoniul debitorului falit, att cele existente la data declanrii falimentului, ct i cele ieite n mod fraudulos i readuse n patrimoniul su11. n opinia noastr, procedura insolvenei se aplic averii debitorului, punctul 2 al art. 3 definind aceast noiune ca reprezentnd totalitatea bunurilor i drepturilor sale patrimoniale inclusiv cele dobndite n cursul procedurii insolvenei, care pot face obiectul executrii silite, n condiiile reglementate de Codul de procedur civil. Caracterul unitar al procedurii de insolven se pstreaz i n ipoteza n care un debitor este supus, succesiv, att procedurii de reorganizare judiciar, ct i procedurii de faliment, fie n procedura simplificat, fie n cea general, pentru c mpotriva aceluiai subiect nu pot fi deschise concomitent dou sau mai multe proceduri, ci doar una singur. Este adevrat c Legea insolvenei nglobeaz practic patru componente concretizate n cele dou regimuri juridice amintite regimul general i regimul simplificat i cele dou proceduri prin care se obiectiveaz acestea procedura falimentului i procedura reorganizrii judiciare, ns, acest lucru nu afecteaz caracterul unitar al procedurii de insolven, trstura fiind conferit de concepia care se afl la baza legiferrii i finalitatea pentru care a fost ea creat12. 4. Caracterul egalitar Acest caracter al procedurii de insolven decurge din caracterul colectiv i concursual, ntruct toi creditorii interesai particip la procedura reglementat de Legea nr. 85/2006 constituidu-se n masa credal, urmnd ca ei s fie satisfcui deodat i proporional cu mrimea creanelor deinute, n ordinea de prioritate stabilit de lege, indiferent de natura creanelor i de interesul public sau privat reprezentat de creditori13. Altfel spus, aceast procedur reprezint o aprare comun a intereselor i drepturilor creditorilor prin intermediul creia se realizeaz acoperirea tuturor creanelor direct proporional cu ponderea pe care fiecare crean o are asupra patrimoniului debitorului14. n acest sens, potrivit pct. 23 al art. 3, prin procedura falimentului se nelege procedura de insolven concursual colectiv i egalitar care se aplic debitorului in vederea lichidrii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmat de radierea debitorului din registrul n care este nmatriculat. 5. Caracterul de remediu sau de executare silit Gh. Gheorghiu, Procedura reorganizrii judiciare i a falimentului, op. cit., pag. 9; A. Miff, Noua procedur a insolvenei actualitate, tradiie i perspective, n R.R.D.A. nr. 1/2007, pag. 57; 13 A. Avram , Procedura insolvenei. Partea general, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008, pag. 11; 14 I. Turcu , Tratat de insolven, op. cit., pag. 4;
11 12

Procedura insolvenei are un caracter de remediu sau, dup caz, de executare silit (chiar dac este o procedur execuional colectiv), n sensul c Legea nr. 85/2006 pune la ndemna creditorilor un instrument eficace pentru a-i putea recupera creanele deinute fa de debitorul aflat n stare de insolven, fie prin procedura reorganizrii judiciare, fie prin procedura falimentului, adic executarea silit a bunurilor ce compun averea falitului prin intermediul forei coercitive a statului. Procedura reorganizrii judiciare are caracter de remediu deoarece urmrete plata pasivului debitorului prin reorganizarea acestuia. Cu alte cuvinte, n faza de redresare judiciar procedura este astfel organizat nct s confere comerciantului debitor posibilitatea restructurrii activitii sale n scopul creterii performanelor economice i, n special, a celor financiare ale afacerii. De aceea, n aceast etap se consider c procedura are un caracter de sprijin, de remediu, oferind termene de respiro, posibilitatea denunrii unor contracte dezavantajoase etc.15. Un alt autor a artat c din formularea dat de legiuitor prin art. 2 din Legea nr. 64/1995 (n forma iniial) obiectului legii se poate desprinde dublul scop al acestei proceduri redresarea debitorului i plata datoriilor sale ctre creditori sau lichidarea averii debitorului16. Dublul scop al procedurii reflect nu numai dou alternative, ci i ordinea obinuit a opiunii, n sensul c numai dac nu este posibil redresarea se va proceda la lichidare17. n actuala reglementare, ns, credem noi, este evident c scopul principal al procedurii insolvenei l reprezint protecia creditului i aprarea intereselor creditorilor, pe bun dreptate doctrina afirmnd c, n concepia noii legi, ntre meninerea debitorului n circuitul comercial i plata creanelor, primordial este aceasta din urm, scopul legii reprezentnd acoperirea pasivului debitorului aflat n stare de insolven, iar nu salvarea acestuia18.

CAPITOLUL II DESCHIDEREA PROCEDURII DE INSOLVENT


15

Ibidem , Drept falimentar romn, op. cit., pag. 29; I. Turcu , Reorganizarea i lichidarea judiciar, op. cit., pag. 78; Ibidem , op. cit., pag. 82;

16

17

St. D. Crpenaru, V. Neme, M. A. Hotca , Noua lege a insolvenei Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, 2006, pag. 25;
18

Consideraii introductive Adesea,n practic, ulterior deschiderii procedurii de insolven la cererea creditorului (conform dispoziiilor cuprinse n seciunea a 2-a a capitolului 3 din legea insolventei), debitorul i achit creana fa de acesta i formuleaz recurs mpotriva hotrrii de deschidere a procedurii. Se creez astfel o situaie juridic complex pentru rezolvarea creia trebuie realizat o analiz sistematic a mai multor texte de lege i principii ce caracterizeaz procedura insolvenei. In prezentul capitol ne propunem s facem o serie de consideraii privind: (1) limitele nvestirii instanei n momentul judecrii cererii de deschidere a procedurii insolvenei, (2) valabilitatea plii creditorului introductiv ulterior deschiderii procedurii, (3) conexiunile existente ntre aceast plat i starea de insolven. Dincolo de importana practic a acestei probleme de drept, fiindc discutm despre deschiderea unei proceduri cu efecte multiple asupra subiectului ce face obiectul ei, problema este n egal msura important prin prisma practicii neunitare ce exist la nivelul diferitelor curti de apel. Trebuie subliniat nc de la nceput ca prezentul capitol are n vedere drept premis o deschidere a procedurii de insolven cu ndeplinirea tuturor condiiilor de legalitate pretinse de ctre legea special n materie. Ne referim aici la existena n patrimoniul creditorului a unui drept de crean mpotriva debitorului. n plus, creana este cert, lichid i exigibli de mai mult de 30 de zile, i are un cuantum de cel puin 30.000 de lei sau pentru salariai de 6 salarii medii pe economie, conform art. 3, pct.6 si 12 din legea insolvenei.

1. Limitele nvestirii instanei de fond n momentul judecrii cererii de deschidere a procedurii insolvenei.
n acest moment, al cererii introductive, instana nu este chemat s statueze asupra certitudinii creanei creditorului introductiv n ansamblul sau(lucru, de altfel, greu de realizat, n unele cazuri, fr adiminstrare de probe suplimentare) ci asupra unei stari obiective19 (starea de insolvent care este dedus din exigena mpotriva patrimoniului debitorului a unei creane certe, lichide si exigibile de numai 30.000 RON, iar pentru salariai de 6 salarii medii pe economie. O precizare eseniala este aceea c pentru a dispune deschiderea procedurii de insolven pot fi avute in vedere doar acele creane certe, lichide i exigibile invocate impotriva debitorului). De plid, nu pot fi avute in vedere pasivul contabil al debitorului deduse dintr-o balan contabil sau susinerile creditorului introductiv privin existena si a altor creante. De asemenea, prin exceptie de la principiile generale de procedura, incetarea de plati trebuie sa existe la momentul in care judectorul sindic se pronun asupra starii de insolven i nu momentul la care este sesiyat instana cu cererea de deschidere a procedurii de insolven. n acest stadiu procesual scopul urmarit de ctre creditorul introductiv nu este acela dea obine un titlu pentru creana sa, ci probnd starea de insolven a creditorului su , doreste sa fie deschis n interesul su, dar i in interes general, o procedura colectiv n care creditorii recunoscui s participe mpreun la urmarirea i recuperarea creantelor lor in modalitile prevzute de lege.
19

A e vedea V. Godnc Herlea, Probleme teoretice i practice referitoare la deschiderea procedurii insolvenei, in R.D.C nr.9 pe 2006: Judecatorul sindic doar verific ntrunirea condiiilor prevayute de lege, att n ceea ce privete creana creditorului, ct i n ceea ce privete starea patrimoniului creditorului neputndu-se nvesti cu judecarea certitudinii , exigibilitii sau a lichiditii creanei sau a motivelor fundamentale sau nefundamentale pentru care s-a efectuat plata la scaden

Acesta este motivul pentru care, ulterior notificrii deschiderii procedurii de insolven de ctre adiministratorul judiciar sau lichidator, leguitorul a neles s instituie obligativitatea depunerii unei cereri de admitere a creanei i n sarcina creditorului introductiv. Dei n prctic este un aspect controversat20 art 64, al.1 din lege nu lasa loc de alt interpretare21. Este n firescul lucrurilor sa fie asa deoarece verificarea tuturor creantelor mpotriva debitorului este un atribut al administratorului judiciar/lichidator. Mai mult inscrierea unei creante cu titlu definitiv in tabelul de creane parcurge mai multe etape(inregistrare, verificare, contestare, coluionare contestaii, cai de atac) neexistnd un temei legal cu acea a creditorului introductiv sa se sustrag acestor rigori. i n doctrina mai veche22 din ara noastr s-a statuat c reclamantul care a obinut sentina de declarare n faliment nu poate s se prevaleze de aceast sentin n instana de verificare, spre a susine c creana a fost stabilit judectorete. De altfel n practic instana va constata doar existena unei creane care sa respecte cuantumul minim in sensul art.3,pct.12 din Lege si nu va dispune asupra creanei pretinse de catre creditor n integralitatea sa. Pe cale de consecin, cand se vor verifica creanele, debitorul, creditorii in orice alta parte interesat vor putea s formulze contestaii fa de creana celui care a obinut deschiderea procedurii de insolven iar acesta va fi tinut s-i dovedeasc creana ntocmai cum este inut sa o faca orice creditor. Cererea de deschidere a procedurii de insolventanu este o actiune prin care sa se valorifice un drept de creanta si o actiune prin care se constata o stare obiectiva care caracterizeaza patrimoniul debitorului si care determina deschiderea unei proceduri concursuale. In fine,avand in vedere caracterul exocutoriu al hotararilor pronuntate de catre judecatorul sindic prin prisma art 12 din lege,hotarare de deschidere a procedurii produce efecte de indata,incepanda cu ziua in care este data si continua sa le produca chiar daca calea de atatc a recursului a fost exercitata.Regula comporta si anumite exceptii mentionate expres si limitativ de art 8 alin 5,din lege,cand hotararea de deschidere a procedurii de insolventa poate fi suspendata de instanta de recurs,fiindui astefel implicit suspendata si efectele.Apreciem ca toate actele indeplinite de catre debitor in ziua deschiderii procedurii de insolventa si nerelevante in fata instantei sunt reputate ca fiind indeplinite dupa deschiderea procedurii.Ar ramane totusi un semn de intrebare daca debitorul ar putea dovedii ca a actionat inainte de a se pronunta instanta(spre pilda,un extras de cont cu o ora anterioara momentului pronuntarii instantei) .Chestiunea prezinta un real interes raportat la anumite plati efectuate in extremisde catre debitor in beneficiul unor creditori de buna credinta.

20

In practic se ntmpl c, creanta solicitata de creditorul introductiv sa fie inscrisa de drept in tabelul de creante fara ca acesta sa fi depus o cerere de admitere a creantei si fara a-i fi verificat de catre administratorul judiciar. 21 Art 64 al 1 din legea nr 85/2006 prevede: Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii.... 22 I. N. Finescu, curs de drept comercial, vol. 3 falimentul, editura Al.T. Doicescu, Bucureti 1930 pag.98-99.

2.Valabilitatea platii creditorului introductiv ulterior deschiderii procedurii insolventei.


In ceea ce priveste valabilitatea platii creantei creditorului introductiv, ulterior deschiderii procedurii de insolventa, apreciem ca plata trebuie sa fie facuta in consonanta cu conditiile extrem de restrictive ale art. 46, alin. 1 din legea insolventei. Conform acestuia, inafara de cazurile prevazute la art.49, sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.23 Art. 49 din lege permite efectuarea de plati care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente. Si aceste plati sunt supuse cenzurii administratorului judicair daca nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului sau aprobarii acestuia daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. In practica, de regula, plata creantei introductive se face fara respectarea exigentei mai sus mentionate. In aceasta din urma ipoteza, sanctiunea legii este una extrem de energica, respectiv nulitatea absoluta si neconditioanata a platii, conform principiului quond nullum est nullum producit effectum. Mai trebuie precizat faptul ca nulitatea prevazuta de art. 46 nu este o consecinta a desesizarii intrucat ea intervine si in cazul in care debitorul si-a pastrat dreptul de administrare.24 Apreciem ca plata unei creante anterioare deschiderii procedurii de insolventa nu poate fi incadrata in categoria platilor efectuate in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente. In acest sens in doctrina25 s-a subliniat faptul ca activitatile curente, care se incadreaza in limitele normale, obisnuite ale afacerii debitorului, vor putea fi continuate pe perioada de observatie. Afacerea obisnuita a debitorului este cea care rezulta din scopul sau statutar de activitate, orice depasire a limitelor acestuia fiind o activitate neobisnuita. Deschiderea procedurii consfinteste o delimitare neta intre ce a fost si ce va fi in ceea ce priveste modul de actiune a debitorului, respectiv modalitatile de achitare a creantelor anterioare deschiderii procedurii beneficiaza de o reglementare legala clara, care nu poate interfera cu notiunea de activitati curente care prin definitie vizeaza aspecte ulterioare deschiderii procedurii. Dimpotriva, definirea de catre leguitor a notiunii de activitati curente26 vine sa percizeze conduita debitorului in perioada de observatie si se constituie in definitiv intr-o ingradire a acestuia in ceea ce priveste efectuarea de plati pentru creante anterioare deschiderii procedurii de insolventa.

3.Conexiuni intre faptul platii creditorului introductiv si starea de insolventa.


23

Cu privire la soarta platilor si operatiunilor efectuate de debitor pe perioada suspendarii hotararii de deschidere a procedurii de insolventa a se vedea si V.Godanca-Herlea pag. 82. 24 A se vedea G.Piperea, insolventa: Legea, regulile, realitatea, Ed.Wolters Kluwer, Bucuresti 2008 pag.537. 25 Ibidem, pag.535. 26 Art. 3 pct. 14 din lege ofera trei exemple de activitati curente, respectiv: continuarea activitatii contractate, conform obiectului de activitate; efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora; asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente

In esenta, luand in considerare si elementele prezentate mai sus, intereseaza daca starea de insolventa poate fi infirmata prin fapte petrecute ulterior deschiderii procedurii de insolventa si pana la data solutionarii recursului. Cazul cel mai fregvent intalnit in practica este acela reliefat mai sus,respectiv al platii creditorului introductiv. Jurisprudenta romana nu este unitara in aceasta chestiune. 1. O parte a acstuia,apreciaza ca starea d insolventa poate fi infirmata prin fapte survenite ulterior pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii de insolventa si pe cale de consecinta instanta de control admite recursul si respinge cererea de deschidere a procedurii de insolventa.27 Un aspect deosebil , de natura procedurala, legat de solutia pe care are posibilitatea sa o pronunte instanta ierarhic superioara apare in cazul admitarii recursului.Este controversata in aceasta ipoteza daca instanta de recurs trebuie sa trimita cauza judecatorului sindic cu indicatii exprese sau poata sa dispuna aceasta deschiderea procedurii insolventei si desemnarea unui administrator judiciar / lichidator.28 In sinteza,aceasta parte jurisprudentei,fundamentata in principal pe considerente de echitate , recunoaste valabilitatea platilor efectuate ulterior deschiderii procedurii de insolventa in pofida faptului ca sunt realizate prin nesocotirea unei norme de ordine publica si considera ca in acest fel este infirmata starea de insolventa stabilita de judecatorul sindic. 2. O alta parte a jurisprudentei, apreciaza, de o maniera mai judicioasa in opinia noastra, ca faptele intervenite ulterior pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii de insolventa nu au aptitudinea de a anihila starea de insolventa constata de catre judecatorul sindic29. Vom prezenta in cele ce urmeaza o serie de argumente in sustinerea acestei teze. a) Momentul aprecierii legalitatii unei hotarari. Un prim argument,cardinal in opinia noastra , care nu poate fi ignorat de instanta de control judiciar este acela ca legalitatea unei hotarari se face prin raportare la momentul pronuntarii acestuia, in cazul nostru data deschiderii procedurii de insolventa. Este firesc sa fie asa , fiindca orice element ulterior este strain judecatorului cae a pronuntat hotararea,nefiind pe cale de consecinta justificata casarea hotararii pronuntate de catre acesta pentru aspecte pe cae nu le-a cunoscut si nici nu putea sa le cunosaca la momentul pronuntraii acesteia. Retoric ne putem intreba cu ce a gresit acest judecator?. Astfel, apreciem ca instanta de recurs trebuie sa verifice in limitele motivelelor de recurs daca la momentul pronuntarii hotararii atacate , in speta au fost sau nu indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca judecatorul sindic sa admita cererea creditorului si sa dispuna deschiderea procedurii. Odata constatata starea de insolventa, plata creantei creditorului introductiv ulterior deschiderii procedurii nu mai are aptitudinea, cu anumite rezerve detaliate in cuprinsul prezentului studiu, sa infirme aceasta stare.Starea de insolventa este, in esenta, o caracteristica a patrimoniului si nu poate fi infranta prin plata unei singure creante daca aceasta plata este neautirozata confonform legii si in condutiile in care exista si alte creante invocate impotriva
27

A se vedea Curtea de Apel Timisoara,sectia comerciala,decizia civila nr.701/11mai 2009,pronuntata in dosarul nr.9325 /30/2008,nepublicata;Curtea de Apel Cluj,sectia comerciala,de contecios administrativ si fiscal, decizia 700/18 martie 2008, nepublicata. 28 Pt o opinie bine agurmentata in favoarea celei de-a doua variante a se vedea Marius Galan, efectele admitarii recursului impotriva hotararii prin care judecatorul sindic respinge cererea de deschidere a procedurii insolventei in RDC nr.4/2008,pag 69 si urm. 29 A se vedea opinie minoritara la decizia nr.701/2009 a Curtii de Apel Timisoara, precitata.

patrimoniului debitorului.In plus, dupa cum am aratat, plata creantei introductive, privita ca un fapt in sine statator, nu impieteaza asupra temeiniciei si legalitatii hotararii prin care s-a statuat asupra existentei starii de insolventa intrucat existenta conditiilor legale care trebuie indeplinite in vedrea admiterii unei cereri de deschidere a procedurii de insolventa se apreciaza la momentul la care cererea se solutioneaza30. In doctrina mai veche31 , intr-o exprimare concisa dar graitoare si inca actuala s-a apreciat ca plata creditorului introductiv nu poate infirma incetarea de plati deoarece falimentul este o materie de ordine publica, iar faptele posterioare nu pot sa aiba un efect retroactiv si sa reformeze o sentinta legal data, nici sa schimbe in injust ceea ce era just , declarandu-se ca nu este falit acela care in ziua judecatii era in mod real falit, pentru ca incetase efectiv si toatl platile. b) Plata creditorului introductiv versus starea de insolventa.Sustinatorii primei teze considera ca prin plata creditorului introductiv debitorul face dovada ca nu se afla in incetare de plati.Or, dincolo de discutile legate de legalitatea unei asemenea operatiuni efectuarea de plati nu echivaleaza cu inexistenta starii de insolventa, atat timp cat impotriva debitorului sunt detinute si invocate si alte creante certe, lichide si exigibile de mai mult de 30 de zile. In viziunea legii romane determinanta pentru existenta starii de insolventa este insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile-art 3, pct.1 din lege. Pe cale de consecinta, pot exista cazuri in care platile efectuate de catre debitor pe o perioada de referinta (zi,luna,etc.)sa fie semnificative insa in masura in care raman creante certe, lichide si exigibile neachitate, starea de insolventa este instalata. Distinctia intre insuficienta fondurilor si lipsa lor este importanta, deoarece pot exista cazuri in care debitorul sa aibe fonduri banesti, mai mult , sa faca plati32 si totusi se afla in stare de insolventa datorita insuficientei acestora si nu lipsei lor. Soldul contului debitorului la momentul deschiderii procedurii de insolventa poate fi unul inselator.Pentru ca acesta sa reflecte situatia reala a debitorului aprecien ca trebuie analizata evolutia soldului contului curent pe o perioada relevanta.Numai in acest fel vom putea avea o imagine fidela a lichiditatilor debitorului prin raportare la pasivul exigibil. In practica, se intampla adesea ca sumele existente in cont la momentul judecarii cererii de deschiderea a procedurii sa provina intr-o proportie covarsitoare de creditori asociat sau altete surse temporare debani atrsi intr-o maniera indoielnica.Or,acest element este un indiciu in sensul lipsei / insuficientei de lichiditati din partea societarii care are un patrimoniu distinct de cel al aociatilor. c) Situatie juridica noua. Odata deschisa procedura de insolventa, tinand cont ca hotararea prin care se pronunta este executorie conform art 12,aln.1 din lege, capata viata o serie de principii si devin incidente o serie de texte legale cae stabilesc anumite limitari si
30

In practica judiciara s-a statuat ca sentinta prin care s-a dispus deschiderea procedurii este legala daca la data pronuntarii acesteia erau indeplinite conditiile prevazute de art 36 din legea nr.64/1995 actualul articol 31 coraborat cu art1 pct.6 si pct.12 din legea nr.85/2006-in sensul ca se invoca o creanta certa, licgida si exigibila care depasea 3000 EUR-30.000 LEI potrivit noii reglementari-Decizia nr.2656 din 21 decembrie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti. 31 A se vedea I.N Fintescu,pag.134 32 In doctrina s-a sustinut ca este irelenvant in ceea ce priveste insolventa unui debitor daca in perioada ultimelor 30 de zile anterioare inregistrarii de catre creditori a cererii de deschidere a procedurii, aceasta din urma a facut plati catre alti creditori, caci devreme ce prin respectivele plati si-a epuizat lichiditatiile banesti si se afla in imposibilitate de a plati si creanta creditorului introductiv, insolventa sa este vadita-M. Constantin,C. Costin,Conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei comerciale la cererea creditorului indreptatit, RDC nr.9/2006, pag.16)

10

ingradiri in modul de actiune al partilor implicate in procedura de insolventa, fiind vizata cu precadere conduita debitorului. Din analiza art.2 din lege rezulta ca scopul acestuia il reprezinta acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa si nu acoperirea unei singure creante.Asadar, procedura de executare este una colectiva33 si concursuala.Pe cale de consecinta, pentru a se atinge scopul legii trebuie tinut cont de toate creantele formulate impotriva averii debitorului, care constituie asa zisa masa credala , si nu doar de creanta debitorului introductiv care a stat la baza deschideri procedurii de insolventa.Sunt relevante , astfel, toate creantele existente la dosar. Din momentul deschiderii procedurii de insolventa, toate partile implicate trebuie sa se raporteze la aceasta masa credala.Ca atare, inezistenta acestor creditori, in afara celei introducitive , este un fapt care poate fi probat doar daca dupa transmiterea notificarilor privind deschiderea procedurii de catre administratorul judiciar/ lichidator in tremenul lgal nu se depun alte cerei de admitere a creantelor. d) Conditii necesare pentru a putea fi insfirmata starea de insolventa. Prin urmare, plata catre anumiti creditori, ulterior deschiderii procedurii de insolventa , nu constituie un argument suficient pentru infirmarea starii de insolventa.Plata sau orice alt acord cu creditorul introductiv privind o eventuala esalonare a platii sau stingere a datoriei poate intervenii pana cel mai tarziu in ziua deschiderii procedurii de insolventa. Ulterior, platile se pot face cu respectarea rigorilor prevazute de legea insolventei.In cazul in care, in tremenul legal, impotriva debitorului nu a fost formulta nici o cerere de admitere a creantei apreciem ca ne aflam intr-o ipoteza in care ar putea fi autorizata plata creditorului introductiv cu consecinta infirmarii starii de insolventa si implicit a admiterii recursului. Nu poate fi primita argumentatia unei parti a jurisprudentei34potrivit caruia chiar daca la momantul deschiderii procedurii de insolventa creditorul introductiv detinea impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila si avea calitatea de creditor indreptatit in sensul art.3, pct.6 din lege, acesta nu a jai detina aceasta calitate la momentul solutionarii caii de atac, daca ulterior deschiderii peocedurii de insolventa si pana la solutionarea recursului, creanta creditorului s-a stins ca urmare a unor plati efectuate de debitor.Opinam in acest sens deoarece consideram ca momentul de referinta in ceea ce priveste detinerea calitatii de creditor indreptatit este data deschiderii procedurii si nu cea a solutionarii recursului. Nici macar pe cale de interpretare nu putem muta aceasta conditie din faza deschiderii procedurii in cea a recursului deoarece, pe de o parte, niciun text legal nu permite acest lucru, iar pe de alta parte, se infrange filozofia caii de atac extraordinare a recursului care este o cale de atac in principal nedevolutiva in cadrul careia se verifica daca la data pronuntarii hotararii recurate erau indeplinite sau nu toate conditiile legale pentru deschiderea procedurii de insolventa. De asemena, o posibila obtinere de fonduri care se prefigureaza nu semnifica inexistenta starii de insolventa a debitorului.In acest context, s-a pronuntat si practica judiciara cara a retinut ca faptul ca debitoarea si-a respectat obligatiile comerciale asumate contractual fata de partenerii de afaceri si a efectuat plati catre alti creditori si irelevant, din
33

A se vedea, Csaba Bela Nasz, Scopul si obiectul procedurii de insolventa, in RDC nr.12/2008, pag 43 si urmatoarele. 34 A se vedea Decizia civila nr.700/2008, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, sectia comerciala si de contencios administrative si fiscal in data de 18 martie 2008.

11

perspectiva dispozitilor art.36 aln.1 din legea nr.64/1995, republicata si modificata (s.n. actualul art.33 coroborat cu art.3.pct.6 si 12 din Legea nr.85/2006), atat timp cat debitoare nu a efectuat plati catre creditoarea care a efectuat deschiderea procedurii35. Totodata, s-a statuat ca nu prezinta relevanta imprejurarea ca debitorului detine stocuri si are de incasat creante, caci in aceasta materie se face diferenta intre insolventa si insolvabilitate36 Potrivit practicii judicare37 afirmatiile debitorului cu privire la creantele pe care le detine impotrva altor persoane nu pot fi luate in considerare deoarece starea de insolventa se raporteaza exclusiv la compararea datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti. De asemenea, in doctrina38 s-a aratat ca este irelevanta dovedirea faptului ca debitorul ar putea avea capacitatea in viitor sa-si achite datoriile, intrucat insolventa sau lipsa acesteia se analizeaza in momentul cererii de deschidere a procedurii si nu la momente ulterioare sau raportat la expectatiile debitorului. Deschiderea procedurii de insolventa este conditionata doar de intrunirea conditiilor legale stricte prevazute de legea insolventei si nu initierea in prealabil a unei actiuni de drept comun. Apreciem, de asemenea, ca starea de insolventa mai poate fi infirmata si daca se dovedeste in calea de atac ca la momentul pronuntarii hotararii de catre judecatorul sindic nu erau indeplinite conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii de insolventa. Cu alte cuvinte, debitorul trebuie sa dovedeasca ca nu era in incetare de plati in momentul cand sa pronuntat hotararea de deschidere a procedurii. O alta ipoteza de infirmare a starii de insolventa este aceea in care, ulterior notificarii deschiderii procedurii de insolventa de catre administratorul judiciar/ lichidator, nu este depusa nicio cerere de admitere a creantei de catre vreun creditor. Insa aceasta ipotaza presupune indeplinirea unei a doua conditii cumulative, respectiv a platii creditorului introductiv de catre judecatorul sindic conform art. 46 din legea insolventei. In fine, apreciem ca pot avea relevanta in ceea ce priveste dovedirea inexistentei starii de insolventa fapte noi, dar necunoscute deata deschiderii procedurii, fiind vorba practic de a se stabili o stare de fapt din momentul judecatii in fond. In concluzie, in lumina celor reliefate in prezentul capitol, apreciem ca faza deschiderii procedurii de insolventa suscita in contiunare vii controverse, insa important este ca solutiile configurate de practica judiciara sa fie circumscrise de o maniera mai judicioasa textelor legale in vigoare si principiilor ce guverneaza procedura de insolventa si mai putin unor cutume extralegem.

CAPITOLUL III EFECTELE ADVERSE ALE DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENTEI


35 36

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, decizia comerciala nr.378 din 4 aprilie 2005, nepublicata. Curtea de Apel Bucuresti sectia a VI-a comerciala, decizia comerciala nr.228/R din 3 martie 2005, nepublicata. 37 Curtea de Apel Cluj, sectia comerciala de contecios adminsitrativ si fiscal, decizia civila nr. 7 din 11 ianuarie 2005, nepublicata. 38 Gh.. Piperea, pag. 470

12

Efectele adverse ale deschiderii procedurii. Efectele legale ale deschiderii procedurii de insolventa sunt reglementate de Legea 85/2006 in principal in cadrul sectiunii a II-a deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii. Acestea au fost sistematizate si analizate amanuntit de doctrina39, prin urmare ne vom rezuma la enumerarea celor mai importante fara comentarii. Astfel,deschiderea procedurii are drept efecte: suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru rezolvarea creantelor fata de averea debitoarei; suspendarea cursului prescriptiei actiunilor in rezolvarea creantelor; stoparea curgerii accesoriilor la creantele negarantate; interdictia de a instraina partile sociale de catre administratorii societatii; derularea platilor prin intermediul contului unic; obligatia publicitatii deschiderii procedurii; obligatia de predare a documentelor catre administratorul judiciar/lichidator,atc. Efectele mentionate sunt reglementate pentru a sporii sansele de atingere a scopului procedurii, si anume, acoperirea pasivului. Daca pentru o societate in insolventa deschiderea procedurii are efecte benefice,pentru un debitor care nu are probleme de lichiditate deschiderea procedurii are ca efect declansarea crizei,astfel cum vom arata in cele ce urmeaza. Mai putin tratate in doctrina de specialitate si nereglementate de lege sunt unele efecte paradoxale ale deschiderii procedurii care pot declensa insolventa unei societati (daca aceasta nu este in insolventa, procedura fiind deschisa drept sanctiune la lipsa de reactie a debitorului fata de cererea reditoului,ori cand acesta se confrunta cu o jena temporala financiara) ori pot adanci insolventa societatii, subminandu-i orice posibilitate de redresare. Unele dintre acestea sunt: a) Prin deschderea procedurii, odata cu publicitatea acestui fapt, creditul comercial este redus pana la anihilare. Se cunoaste faptul ca in cadrul raporturilor comerciale, creditul caomercial, mai ales cel furnizor,este de o importata covarsitoare. Majoritatea debitorilor functioaneaza pe baza creditului comercial,aprovizionandu-se de la furnizori, urmand ca plata sa se efectueze la un temen ulterior,ori luan avansuri de la clienti pentru furnizarea produselor sau serviciilor la un anumit termen, fie si una si alta. De la data deschiderii procedurii, furnizorii nu vor mai fi de acord sa livreze produse sau servicii termen de teama sistarii activitatii debitorului si inscrierea cerantei in atbelul suplimentar. Rangul de prioritate instituit de lege pentru cerantele rezultate din continuarea activitatii debitoarei nu este suficient pentru a garanta incasarea sumelor datorate si cu atat mai putin pentru posibilitatea aproximarii unui termen al incasarii. In aceeasi situatie se vor regasi si clientii care acordau debitoruli avansuri. In aceste cinditii debitorul va trebui sa lucreze cu plata la livrare, ceea ce poate insemna (paradoxal) un necesar sporit de lichiditati pentru activitatea curenta dupa deschiderea insolventei fata de situati anterioara. b) Deschiderea procedurii nu afecteaza numai creditorul comercial, ci reduce pana la anulare posibilitatile debitorului de a primii credit bancar.Acordarea debitorului bancar dupa deschiderea procedurii, lasand deoparte fatptul ca bancile sunt reticiente la acordarea de credite unei persoane in insolventa(fara garantii colaterale asupra bunurilor asociatilor sau ale altor persoane solvabile), trebuie sa fie supusa autorizarii administratorului judiciar in baza acordului comitetului creditorilor(art.49).
39

I.Turcu.op. cit, pag. 379-380;Gh. Piperia, op.cit. pag.491-492.

13

c) Dupa deschiderea procedurii debitorului ii va fi taiata calea catre alte posibile finantarii,cum ar fi posibilotatea valorificarii rapide aunor active disponibile.Desii imposibilitatea debitorului de a mai proceda la valorificarea unor active pentru rezolvarea problemei de lichiditate nu este una absoluta, ea insa nu mai apote fi considerata o metoda la indemana acestuia.Astfel, in practica pentru a face rost de lichiditati debitorul poate apela la valorificarea rapida chiar sub pretul de piata a aunor active disponibile. In cadrul procedurii de insolventa, in masura in care debitorul va propune valorificarea unor bunuri, el va trebui sa parcurga procedura pravazuta de art.49 din Lege (autorizarea vanzarii de catre administratorul judiciar/lichidator si aprobarea comitetului creditorilor) cu luarea in considerare a prevederilor art.116-120 privitoare la evaluarea bunului si aprobarea unui regilament de valorificare. d) Unele dintre cele mai nefaste efecte pentru debitor se nasc ca urmare a stabilirii unui termen pentru depunderea declratilor de creanta fapt care duce la o majorare semnificativa a pasivului fata de cel cunoscut de debitor,ori fata de aceea ce reiese din documentele contabile. Se intalnesc in practica urmatoarele situatii: - intrucat legea insolventei impune obligativitatea depunerii declaratie de creanta intr-un termen limita vom asista la o majorare semnificativa a pasivului.Astfel in cadrul relatiilor economice scadentele pot fi depasite iar agentii economici isi acorda pasuiri la plata, fie exprese, fie tacite prin nesolicitarea platii la termen. In momentul in care acesti creditori sunt notificati sa depunde declaratie de creanta toate datoriile vechi, si care in mod normal nu ar fi fost solicitate la plata , vor veni sa se inscrie la masa pasiva; - majoritatea creditorilor, pentru a-si spori sansele de recuperare in cadrul procedurii vor calcula si solicita accesorii (stabilite contractual sau legal), accesorii pe care, de regula, nu le-ar fi solicitat; - datoriile nestabilite prin titlu vor fi declarate la masa credala, art.64 alin.3 din Lege (desi in practica debitorul ar trebui sa dobandeasca mai intai un titlu pentru plata creantei cu efectul amanarii la plata a creantei pana la data obtinerii acestuia); - unul din efectele cele mai importante, cauzat de deschiderea procedurii, este si faptul ca cele mai multe contracte bancare de credit fiind contracte tipizate prevad decaderea din beneficiul termenului de rambursale si exigibilizarea obligatiei de rambursare a creditului la data deschiderii procedurii de insolventa.Aceeasi este si in situatia contractelor de leasing care se desfinteaza la data deschiderii procedurii cu efectul ridicarii bunurillor obiect al contractului de leasing si inscrierea in tabel a restului de rate de achitat cu titlui de daune interese. Acest efect (dincolo de discutiile privind legalitatea sau nelegalitatea unor astfel de prevederi contractuale) poate fi dezastruos, nu numai in ce priveste disponibilitatile debitoarei, dar si sansele de redresarea a acesteia; - nu in ultimul rand , la masa credala sunt declarate inclusiv creantele nescadente sau sub conditie. Toate aceste reguli vor duce, asa cum spuneam , la stabilirea si solicitarea la plata a unui pasiv cu mult majorat fata de ceea ce debitotul ar trebui sa plateasca in mod curent, depasind fluxul de numerar obisnuit. Alte afecte mai putin evidente, dar care au acelasi rezultat de inrautatire a situatiei
14

debitorului, dar si a situatiei unor tertii care depind sau sunt in relatii cu acesta, sunt si urmatoarele: - deschiderea procedurii poate avea un efect nefast asupra salariatilor debitoarei care, pe de-o parte, vor fi inscrisi in tabelul creditorilor cu drepturile salariale pentru munca prestat anterios deschiderii procedurii si neachitata la data deschiderii, iar pe de alta parte , deschiderea procedurii are un puternic efect psihologic asupra acestora, putand duce la plecarea masiva a personalului calificat; - dechiderea procedurii declanseaza de cele mai multe ori controlul fiscal pentru stabilirea obligatiilor bugetare care poate avea drept efect stabilirea unor creante suplimentare ca urmare a recalcularii unor impozite, ori ca uramre a stabilirii accesorilor la datoriile fiscale; - in cazul in care debitoarea are drept obiect de activitate prestarea de servicii ori productia / livrare de bunuri pentru care se acorda garantii de buna executie ori alt tip de garantii, intrarea in insolvent poate afecta piata de deschidere a cestor produse in conditiile in care beneficiarii nu pot fi siguri ca societatea se va putea redresa pentru a mai putea asigura service-ul sau eventuale despagubiri in perioada de garantie; - deschiderea procedurii are ca obiec calculul retroactiv al perioadei suspecte cu consecinta considerarii unor acte ca anulabile in temeiul art.79 si urmatoarele din legea insolventei , chiar daca unii co-contractanti sunt de buna credinta; - deschiderea procedurii da nastere dreptului discretionar al administratorului judiciar/ lichidatorului de a mentine saau denunta contractele in derulare avand drept unic criteriul maximizarea averii debitoarei.Chiar daca este exercitat in limitele legii mentoinerea sau denuntarea unor contracte poate avea repercursiuni severe asupra activitatii debitorului; - de la data deschiderii procedurii se suspenda de tranzactionare actiunile societaiilor listate pe piata valoriilor mobiliare. Toate aceste efecte pot duce la deteriorarea ireparabila a relatie debitorului cu parteneri importanti ai acestuia , insa mai ales pot declansa probleme de lichiditate prin marirea pasivului solicitat la plata, dar si a necesarului de lichiditate pentru activitatea curenta in conditiile in care creditorul comercial nu mai este la indemana debitorului. Aceasta situatie poate produce insolventa debitorului chiar daca patrimoniul acestuia la data deschiderii procedurii nu este caracterizat de o asemena stare.In acest context o cerere de deschidere a procedurii trebuie tratata cu o maxima seriozitate de catre parat. Pentru anihilarea sau ameliorarea afectelor mentionate mai sus, debitorul trebuie sa gaseasca solutii cat mai rapide de iesire din procedura.

Cazurile de inchidere a procedurii reglementate de lege. O procedura de insolventa poate fi inchisa: a) potrivit art.131 pentru cazul inexistentei sau insuficientei bunurilor in patrimoniu si a refuzului creditorilor de a avansa sumele necesare continuarii procedurii. Acest caz de
15

inchidere a procedurii se aplica in orice stadiu al procedurii, in observatie sau in faliment precum si, cel putin la nivel teoretic, in cazul procedurii de reorganizare. Efectul aplicarii prevederilor acestui articol este radierea debitorului persoana juridica. Raportat la acest caz de inchidere a procedurii remarcam faptul ca exista o oarecare contradictie intre prevederile art. 131 si posibilitatea acoperirii cheltuielilor de procedura din contul special prevazut de art.4 alin 4 din Lege. Astfel, pe de o parte, in cadrul art 131, Legea statueaza indirect obligativitatea creditorilor de a avansa cheltuielile procedurii sub sanctiunea inchiderii acesteia si radierii debitorului, iar pe de alta parte, art. 4 permite finantarea procedurii din contul special. Raportat la prevederile legale, pentru a se opta pentru solutia cea mai buna, organele procedurii ar trebui sa solicite cu prioritate creditorilor avansarea cheltuielilor procedurii in toate cazurile in care nu exista lichiditati in averea debitoarei. In cazul in care creditorii refuza avansarea acestora, pentru a decide continuarea procedurii sau inchiderea acesteaia potrivit art.131, judecatorul sindic va trebui sa ia in considerare urmatoarele situatii: in averea debitorului nu exista lichiditati, dar exista bunuri. In acest caz consideram ca administratorul judiciar/ lichidatorul va solicita, iar judecatorul sindic va proceda la aprobarea avansarii sumelor necesare conducerii procedurii din contul special; - in cazul in care in averea debitoarei nu exista lichiditati si nici bunuri (ori bunurile sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor procedurii) credem ca administratorul judiciar/lichidatorul va trebui sa prezinte o analiza privind posibilitatea recuperarii de sume prin una din urmatoarea modalitati: recuperarea debitorilor societatii in insolventa, introducerea de actiuni in anulare, angajarea raspunderii organelor de conducere, executarea asociatilor raspunzatori nelimitat. In acest caz, in functie de perioada de timp, de demersurile concrete necesare, precum si de sansele reale de recuperare a sumelor pe aceasta cale, judecatorul sindic va putea alege intre a dispune achitarea cheltuielilor, din contul special, ori inchiderea procedurii. - In toate cazurile in care nu exista bunuri si nici lichiditati in contul debitoarei si nici posibilitati de recuperare a acestor sume prin una din caile mentionate in paragraful anterior procedura trebuie inchisa ea fiind lipsita de sens intrucat scopul pentru care a fost instituita nu poate fi atins, grevandu-se cu cheltuieli suplimentare contul special. b) potrivit art.134 se va inchide peocedura si se va revoca hotararea de deschidere a procedurii in cazul in care dupa admiterea cererii debitorului de deschidere a procedurii nu se inregistreaza nici o declaratie decreanta; c) in reorganizare judiciara procedura va fi inchisa ca uramare a executarii cu succes a planului de reorganizare; d) in faliment procdura este inchisa ca urmare a finalizarii lichidarii si a distribuirii lichiditatilor precum si in situatia acoperirii mesei pasive chiar inaintea finalizarii lichidarii.Inchiderea procedurii va avea drept efect radierea debitorului persoana juridica 40 Raportat la cazurile de inchiderii a procedurii enumerate de lege, unii autori arata faptul ca ar trebui adaugate si: - cazul in care debitorul sau un tert achita toate creantele contra debitorului sustinand ca daca asociatii au interes in continuare activitatii, ar trebui sa li se permita acest lucru,
40

Pentru comnetarii pe larg privind cazurile de inchidere a procedurii a se vedea Gh. Piperea, pag.700-708

16

procedura urmand a se inchide in orice stadiu41; - cazul revocarii hotararii de deschidere si in situatia in care dupa deschiderea procedurii se va inregistra o singura declaratie de creanta, procedura fiind una esentialmente colectiva presupunand existenta a cel putin doi creditori. Inchiderea procedurii in acest caz ar fi intemeiata pe pricipiul colectivitatii procedurii insolventei 42 fara a inregistra efectele prevazute de art.137 din Legea insolventei. Alti autori43, dimpotriva, sunt de parere ca , exceptand cazul realizarii unui plan de reorganizare cand procedura de inchidere iar debitoarea isi continua activitatea, procedura insolventei odata deschisa, se va finaliza in mod absolut necesar cu radierea debitoarei. In acest context autorul amintit se pronunta implicit in sensul ca prevederile sectiunii a VIII-a din Legea insolventei - Inchiderea peocedurii cuprind expres si limitativ cazurile de inchidere a procedurii . Daca ne rezumam la analiza prevederilor art. 131-134 din Legea insolventei se poate observa ca din cazurile reglementate de inchidere a procedurii doar cazurile realizarii planului de reorganizare si cel de nedepunerii de declaratie de creanta in situatia admiterii cererii debitorului se soldeaza cu ramanerea debitorului in circuitul civil, in celalante cazuri deschiderea procedurii insolventei inseamna inevitabil si inceputul sfarsitului. De asemenea, spre deosebire de Legea insolventei anterioara, nr. 64/1995, in cadrul Legii 85/2006 nu este prevazuta expres posibilitatea de inchidere a procedurii pentru cazul in care s-ar achita pasivul debitoarei. In Legea 64/199544 era reglementata si situatia inchiderii procedurii pentru cazul acoperirii complete a creantelor prin distribuirile efectuate. Intr-o asemenea situatie daca s-a dispus si dezvoltarea debitoarei, in doctrina s-a arata ca aceasta dispozitie va fi revocata, iar debitorul nu va fi radiat din registrul in care a fost inscris 45. S-a mai mentionat faptul ca legea nu face distinctie intre creantele inregistrate, debitorul trebuind sa acopere atat creantele scadente cat si pe cele nescadente ori cele sub conditie 46. Vizavi de discutiile anterioare, se poate pune intrebarea daca legiuitorul in cadrul Legii 85/2006 se sucecede Legii 64/1995 in mod deliberat nu a mai reglementat acest caz de inchidere pentru ca a considerat ca exista suficiante parghii pentru inchiderea procedurii intr-o atare situatie si fara o reglementare expresa ori, din potriva, pentru ca inchiderea procedurii se poate face doar in cazurile expres prevazute. Modalitati de inchidere a procedurii pentru cazul inexistentei sau a depasirii starii de insolventa.
41 42

Gh. Piperea, pag. 702 I.Adam, C.N.Savu, pag.749-750, in sens contrar a se vedea I.Turcu Tratat... pag.330. 43 C.Bela Nasz Posibilitata inchiderii proceduri de insolventa fara radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat , intr-un alt caz decat cel al realizarii planului de reorganizare in Revista de drept comercial nr.5 / 2008 , pag.18-29. In speta analizata dupa deschiderea procedurii de insolventa s-a achitat in integralitate pasivul inscris in tabel, exceptie facand un debitor bancar care insa a renuntat la judecata. Platile s-au efectuat din creditarea societatii de catre asociati. In acest context adminitratorul judiciar si debitoarea au solicitat inchiderea procedurii fara radierea debitoarei. Instanta de fond a inchis procedura, insa facand aplicarea prevederilor art.133 din Legea insolvenrei a dispus si radierea societatii.In recurs, Curtea de Apel Timisoara a modificat partial hotararea judecatorului sindic, mentinand dispozitiile privind incheierea procedurii si inlaturandu-le pe acelea care dispuneau radierea debitoarei din registrul comertului 44 In forma modificata prin Legea 149/2004 publicata in M.Of. nr. 424 din 12 mai 2004, dar si in formele anterioare 45 I. Turcu Falimentul. Actuala procedura, edit. Lumina Lex, Bucuresti 2005, pag. 482) 46 I. Schiau Regimul juridic al insolventei comerciale, edit. All Beck, Bucuresti 2001, pag. 312-313).

17

Ne vom marginii la analiza a doua ipoteze: a) Ipoteza deschiderii procedurii fata de un debitor care nu se confrunta cu insolventa. Acest lucru se poate produce in cel putin urmatoarele situatii: - in situatia lipsei unei contestatii la cererea de deschidere a procedurii ori a situatiilor echivalente lipsei contestatiei cum ar fi netimbrarea si in consecinta anularea acesteia ori depunerea ei cu tardivitate. Unii autori, citind solutii jurisprudentiale, sunt de parere ca analiza contestatiei trebuie efectuata chiar daca aceasta s-a depus tardiv, judecatorul avand obligatia de a administra noi probe in sprijinul stabilirii insolventei47. O atare solutie credem ca nu este una legala intrucat duce la lipsirea de efecte a termenului instituit pentru depunerea contestatiei, insa poate fi luata in considerare ca o pledoarie pentru analiza mai aprofundata a cererilor de deschidere a procedurii care trebuie efectuata chiar in lipsa unei contestatiei, rolul activ al judecatorului trebuind sa se manifeste mai pregnant. Mentionam ca in dreptul francez judecatorul, inainte de a se pronunta la deschiderea procedurii, va trebui sa audieze in camera de consiliu pe reprezentantul salariatilor si pe debitor, putand de asemenea sa declanseze efectuarea unei cercetari cu privire la situatia economica-financiara a acestuia. In dreptul italian nici macar recunoasterea de catre debitor nu este suficienta pentru deschiderea procedurii , instanta trebuind sa stabileasca in mod obiectiv starea de insolventa.48 - in situatia unei jene financiare de moment.Notiunea de jena financiara termporara se intalneste foarte fregvent in doctrina de specialitate49 fara a se stabili cu claritate o serie de criterii de diferentiere intre insolventa si jena financiara de moment.Cu atat mai putin vom gasi critetii in cadrul legii insolventei din care, la prima vedere rezulta ca identificarea starii de insolventa este o simpla cgestiune de aritmetica prin care se va stabilii ca suma disponibilitatilor banesti este mai mica decat suma datoriilor exgibile. Daca stabilirea insolventei s-ar rezuma la o asemena interpretare de suprafata s-ar putea constata ca pe parcursul existentei unei persoane aceasta se confrunta fregvent cu starea de dezechilibru intre disponibilitati si datoriile exigibile. In acest context, credem ca dezechilibrul financiar trebuie sa fie caracterizat de o anumita constanta pentru a se putea vorbi de stare de insolventa. Aceasta reiese inclusiv din definitia insolventei care este o stare a patrimoniului debitorului implicand ideea de persistenta a dezechilibrului mentionat. In dreptul francez conceptul de incetare de plati se organizeaza tot in jurul acelorasi doua console datoriile exigibile si disponibilitatile insa, spre deosebire de dreptul romanesc prima notiune este restransa la datoiriile exigibile solicitate la plata, in timp ce disponibilul cuprinde o arie mai larga incluzabd disponibilitatile banesti, activele disponibile precum si rezerva de credit. Dupa cum se arata in doctrina nu exista incetare de plati cat timp activul disponibil plus rezerva de credit depaseste valoric pasivul exigibil efectiv pretins la

47

48

I. Adam, C.N.Savu op.cit., pag.306-307. I. Turcu, Tratat...op.cit. pag.377.

49

Gh.Pipera op.cit.p.276., I.Turcu , falimentul. Noua procedura edit.Lumina Lex, Bucuresti , 2003 pag.194, Gh.Gheorghiu, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului aditura Lumina Lex , Bucuresti, 2000, pag.47

18

plata50 . In aceste conditii este intradevar greu de confundat starea de insolventa cu o jena financiara momentana . b) cea de a doua ipoteza va viza situatia disparitiei starii de insolventa dupa deschiderea procedurii.Insolventa fiind o stare de fapt depinzand de evolutia lichiditatilor, ea poate disparea dupa deschidrea procedurii (printr-o incasasera unui contract, renuntarea la un drept aunor creditori etc.) sau poate fi ameliorata (printr-o infuzie de capital din partea asociatilor sau a unui tert etc.) Vizavi de prima situatie mentionata la lit.a), aceea a inexistentei starii de insolventa , in cazul in care procedura a fost deschisa ca urmare a lipsei de contestatie din partea debitorului, de indata ce cererea a fost admisa, confruntandu-se fie cu ridicarea dreptului de administrare fie cu un organ de supraveghere administratorul judiciar/lichidatorul - care ii blocheaza conturile, efectele enumerate la subpunctul al doilea din prezentul capitol devenind o realitate , se constata in practica faptul ca debitoarea prin reprezentantii statutarii va proceda de indata la achitarea creantei introductive si la recurarea hotararii de deschidere a procedurii. Intr-o asemena situatie instantele judecatoresti au pronuntat sulotii diverse cautand artificii juridice ingenioase pentru fundamentarea inchiderii procedurii. Astfel, s-a decis ca achitarea de catre debitor a sumei pentru care s-a cerut deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva sa, dupa data deschiderii acestei proceduri, determina respingerea cererii creditorului, ca fiind ramasa fara obiect, in situatia formularii recursului.51 S-a stabilit, de asemenea, faptul ca depunerea unor declaratii de creanta nu are relevanta cu privire la existenta sau inexistenta insolventei atata vreme cat cererea de deschidere a procedurii a ramas fara obiect, intrucat fiind cereri acesorii acestea nu vor fi analizate. Intr-o alta solutie de speta, tot in recurs s-a decis incetarea procedurii fata de o debitoare dupa ce aceasta a achitat creanta introductiva dupa deschiderea procedurii desi aceasta solutie nu era prevazuta de legea insolventei52. Consideram ca, in cazul in care debitorul a omis sa conteste starea de insolventa iar judecatorul sindic a deschids procedura, nimic nu impiedica debitorul sa demonstreze lipsa starii de insolventa, existenta de lichiditati suficiente pentru acoperirea datoriilor exigibile solicitand solicitarea de catre judecatorul sindic a achitarii anterioare deschiderii procedurii conform art.42 indice 26, din legea insolventei si in concluzie inchiderea procedurii. Solicitarea de autorizare va trebui sa se faca doar pentru cazul in care datoriile urmeaza a fi stinse prin plata de catre debitoare si nu in cazul in care datoriile se sting pe calea remiterii de datorie, a achitarii creantei de catre un tert care nu se subroga in drepturile creditorului etc. datorita caracterului necontencios al hotararii de deschidere judecatorul va putea inchide procedura intrucat, asa cum spuneam, aceasta nu se bucura de stabilitate decat atata vreme cat conditiile care au stat la baza pronuntarii ei nu s-au schimbat. Aceasta solutie, din punctul nostru de vedere (Vasile Godanca) este mai rapida si mai eficienta garantand si pentru debitor
50

I.Turcu, M.Stan Eternul model francez tema de reflectie pentru noua procedura a insolventei in RDC nr.1 /2006, pag.10 51 Decizia nr. 1239 din 03.10.2002, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a VI-a comerciala citata in Curtea de Apel Bucuresti, practica judiciara comerciala: 2002, coordonator: Judecator. Dan Lupascu, edit. Briliance, Piatra-Neamt, 2004, pag. 204-205. 52 Decizia nr. 500 din 1.10.1999 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti citata in E. Lovin Culegerea de jurisprudenta in materie de faliment - 1999 Edit. R. A. Monitorul Oficial Bucuresti, 2001, pag. 163.

19

valabilitatea platii efectuate. Mai mult decat atat, acest demers este de competenta judecatorului sindic si numai instantei de recurs. O situatie aparte o constituie cazul in care intre data deschiderii procedurii si data judecarii unei cereri de inchidere a proedurii se inregistreaza (in baza sentintei judecatorului dindic sau a notificarilor administratorului judiciar/lichidatorului) si alte cereri de deschidere a procedurii sau declaratii de creanta. Evident ca, datorita faptului ca procedura este una colectiva, dar si pentru ca pentru a deovedi lipsa starii de insolventa trebuie sa se dovedeasca faptul ca se pot plati toate datoriile exigibile, debitorul trebuie sa detina lichiditati suficiente pentru achitarea tuturor creantelor scadene. Credem ca determinarea cunatumului creantelor scadente se va putea efectua conform evidentelor contabile ale debitorului iar aceasta nu va trebui sa astepte definitivarea tabelului creditorilor. A impune debitoarei sa astepte pana la definitivarea tabelului creditorilor, procedura care in practica dureaza cateva luni, este de natura a o prejudicia prin producerea efectelor nocive de care vorbeam dar si de a actiona contrar intereselor creditorilor care vor astepta la randul lor achitarea creantelor in conditiile in care prin ipoteza exista lichiditati. In ceea ce priveste achitarea efectiva a acestora consideram ca debitorul va trebui sa solicite autorizarea si va trebui sa plateasca inainte de a se inchide procedura doar creantele exigibile solicitate la plata. In cazul depunerii unor declaratii de creanta judecatorul sindic va trevui sa tina seama de faptul ca legea impune inscierea la masa credala si a creantelor nescadente ori sub conditie in timp ce starea de insolventa se raporteaza doar la creantele exigibile. Prin urmare credem ca pentru a inchide procedura in acest caz debitorul va trebui sa poata achita doar creantele scadente. In acest context, asa cum spuneam, achitarea debitorului dupa deschiderea procedurii si apoi formularea unui recurs impotriva hotararii de deschidere a procedurii are putine sanse de reusita mai ales pentru ca in recurs se analizaza legalitatea si temeinicia hotararii la momentul pronuntarii ei 53iar achitarea ulterioara a creantei introductive validitatea si efectele acestui act precum si constatarea daca sau depus si alte declaratii de creanta trebuie efectuata de catre judecatorul sindic. In acelasi sens s-a pronuntat Curtea de Apel Oradea intr-o solutie de speta care s-a aratat faptul ca achitarea creantei solicitat de creditoare prin cererea introductiva, dupa deschiderea procedurii si nu inainte de aceasta data cum sustine in motivarea recursului, nu este de natura sa atraga modificarea sebtintei, aceste parti urmand a fi analizate de judecatoril sindic care va verifica si daca s-au inregistra cereri de admitere a creantei in termenul limita stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii54 In cazul achitarii autorizate a pasivului exigibil consideram ca se impune aplicarea prin analogie a solutieie prevazute de art.134 in inchidere a procedurii si de revocare a hotararii de deschidere a procedurii. Inchiderea procedurii nu va avea efectele prevazute de art.137 din Lege, iar operatiunile de administrare legal efectuate isi vor produce efectele. In cea de-a doua ipoteza analizata, mentionata la punctul b) in care debitorul este in
53

Decizia nr.1418 din 10.10.2007 pronuntat de Curtea de Apel Craiova in E.Lovin Procedura Insolventei edit. Monitorul Oficial R.A., Bucuresti 2008, pag.23-25 54 Decizia nr. 340 din 19.09.2007 pronuntat de Curtea de Apel Oradea Sectia comerciala si de contencios adminitrativ si fiscal in Insolventa ... op.cit., pag.9-10

20

insolventa iar procedura deschisa, asa cum spuneam, insolventa fiind o stare de fapt ea poate disparea pe parcursul procedurii data fiind obtinerea de lichiditati de catre debitoare provenite din creditarea societatii de catre asociati, incasarea unor creante, contractarea unor credite, valorificarea unor bunuri etc. Se pune intrebarea daca pasivul care trebuie achitat este intregul pasiv incluzand creantele nescadente, sub conditie etc.potrivit aceptiunilor din doctrina mai veche sau judecatorul sindic ar trebui sa ia in considerare doar pasivul exigibil. In opinia noastra, debitorul trebuie sa achite doar pasivul exigibil. Creantele nescadente sau sub conditie desii sunt inscrise la masa credala ele sunt admise cu titlu provizorie (art.64 alin.4 din Legea 85/2006). Inclusiv distribuirile catre acesti creditori in cadrul procedurii se vor face doar la scadenta sau la data realizarii conditiei (art. 127 din Lege prevazand expres ca sumele admise provozoriu vor fi provizionate). Prin urmare ar fi inechitabil ca pentru a se putea hotara inchiderea procedurii, debitorului s-ai fie inpusa necesitatea achitarii unor datorii care sunt amanate la plata chiar in cadrul procedurii. Prin urmare, in functie de monetul in care intervine afluxul de lichiditati, solutiile pot fi diferite: a) in cazul in care afluxul de lichiditati intervine in perioada de observatie, creantele exigibile vor fi determinate conform tabelului crditorilor.In acest context pentru inchiderea procedurii ca fi suficienta achitarea creantelor scadente. Inchiderea procedurii nu va produce efectele prevazute de art.137 din Lege. b) in cazul in care afluzul de lichiditati intervine in perioada planului de reorganizare consideram ca in aceasta situatie procedura va putea fi inchisa doar conform prevederilor art.132 prin indeplinirea tutror obligatiilor asumate prin plan. c) o chestiune delicata se poate pune in cazul afluxului de lichiditati dupa deschiderea procedurii de faliment odata cu care se pronunta si dizolvarea societatatii. In acest caz, in masura in care acceptam posibilitatea de inchidere a procedurii fara radierea debitoarei, judecatorul sindic va putea sa revina si asupra hotararii de dizolvare. Astfel s-a decis si in practica intr-o speta dispunandu-se inchiderea procdurii de faliment si facandu-se aplicarea printr-o interpretare extensiva a art.133 din Legea insolventei (care presupune inchiderea procedurii de faliment si radierea debitorului in cazul in care creantele au fost complet acoperite) constatand ca in situatia in care creantele au fost achitate, deci scopul urmarit de legiuitor a fost atins, practic a disparut cauza, adica acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.In consecinta dispare si efectul privind dizolvarea societatii, instanta urmand sa radieze mentinuea de dizolvare... sa dispuna inchidrea procedurii insolventei si sa mentina societatea55 In acest context, judecatorul sindic a dat eficianta scopului pentru care a fost instituita procedura care presupune in principal achitarea pasivului debitorului. Odata acest scop atins nu se justofica eliminarea din circuitul economic al debitorului. Concluzii. Caracterul neputincios al procedurii permite inchiderea procedurii in cazul in care starea de fapt care a stat la baza deschiderii procedurii nu mai exista, chiar daca nu exista o regulementare expresa in acest sens. Aceasta solutie se impune si raportat la fata ce legea
55

Sentinta civila nr.2689 din 27.11.2006 pronuntata de Tribunalul Salaj in E.Lovin, Procedura... op.cit.pag 75

21

prevede un scop pentru care este instituita procedura, ori acest scop odata atins continuarea procedurii ramane fara sens fiind chiar ilegala. S-ar impune ca aceste aspecte sa fie lamurite de lege ferenda pentru ca practicienii dreptului sa aiba creterii si temeiuri clare de inchidere a procedurii pentru a elimina desfasurarea acesteia in afara domeniului de aplicare si incetarea acesteia cand scopul procedurii a fost atins.

CAPITOLUL IV PRACTICA JUDICIARA COMENTATA CU PRIVIRE LA PROCEDURA INSOLVENTEI.


Procedura insolventei. Contestatie la raportul lichidatorului judiciar. Propunere de vanzare in bloc a unor bunuri care nu sunt proprietatea debitoarei. Consecinte. Legea nr. 85/2006 art. 3 si 115
22

In materia proprietatii dovade dreptului de proprietate se poate face numai in baza actelor prin care s-a construit sau transmis, in mod valabil, un asemenea drept real, prin acte intelegandu-se inscrisul autentic, hotararea judecatoreasca sau actul administrativ. Exercitarea unei posesii, chiar de buna credinta, asupra unui imobil sau calitatea de constructor de buna credinta, simple fapte materiale de natura sa atraga in favoarea anumitor persoane aplicarea nunor prezumtii legale sunt irelevante sub aspectul probei dreptului de proprietate si nu pot justifica, prin ele insele, inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate. Simplul fapt ca anumite constructii sunt inscrise in evedentele contabile ale societatii debitoare a flate in procedura insolventei nu poate cionduca la concluzia ca bunurile respective fac parte din averea debitorului, asa cum este ea definita prin art. 3 din Legea insolventei, mai ales ca proprietatea falitei asupra acestor bunuri nu este dovedita prin inscrisuri in cartea funciara. ( Curtea de Apel Timisoara, Sectia comeriala, decizia civila nr.356 din 14 aprilie 2008, C. B. N.) Prin sentinta civila nr. 2703 din 19 noiembrie 2007 pronuntata in dosarul nr. 3258/108/2006 Tribunalul Arad a aprobat raportul intocmit de lichidatorul judiciar S.C. E S.A. Arad, in conditiile art.115 din Legea 64/1995, aprobat si reconfirmat de adunarea creditorilor societatii debitoare S.C. A S.A. Arad si a dispus efectuarea actelor si operatiunilor propuse prin raportul lichidatorului judiciar,respectiv incheierea contractelor de vanzarecumparare active cu S.C. M S.R.L. si Primaria municipiului Arad-Directia Fiscala in calitate de comparator, retinand ca prin incheirea din 2005 pronuntrata de judacatorul- sindic in dosarul nr. 178/1999 avand ca obiect procedura insolventei declansat impotriva societatii debitoare a fost aprobat raportul intocmit de practician si prezentat in sedinta din 29 iunie 2005, in conditiile art.115 alin. 1 din Legen nr. 64/1995. Impotriva acestei incheieri a formulat recurs petentul B.A., iar Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr.207/R/COM din 20 februarie 2006 a dispus casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei sprea rejudecare a aceleasi instante. In rejudecare, prin incheierea nr. 484 din 23 martie 2007 Tribunalul Arad a abrobat din nou raportul intocmit in conditiile art. 115 alin. 1 din Legea 64/1995, republicata, prezentat de catre lichidatorul judiciar in sedinta adunarii creditorilor din 29 iunie 2005, si reconfirmat in sedinta din 31 mai 2006. Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca practicianul a convacat din nou adunarea creditorilor la 31 mai 2006, aceasta reconfirmand operatiunea de vanzare in bloc a activelor debitoare catre adjudecatarii S.C.M S.R.L. si , respective, Primaria municipiului Arad-Directia Fiscala, la pretul de 150.000 U.S.D.,precum si a tuturor bunurilor mobile sau immobile prin incorporare conform anexelor la raportul lichidatorului, retinand si imprejurarea ca primaria a depus la dosar o lista cuprinzand totalitatea constructiilor in detaliu, pentru fiecare teren inscris separate in cartea funciara. Intervenientii B.A., C.E. si B.S. au formulat recurs si impotriva acestei incheieri, cale de atac care a fost admisa de Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr. 740/R din 18 iunie 2007 pronuntata in dosarul nr. 979/59/2007, dispunandu-se casarea incheierii atacate si
23

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante, constatandu-se ca judecatorul-sindic si lichidatorul nu s-au confirmat dispozitiilor de casare anterioare si nu au clarificat situatia juridical a bunurilor supuse vamzarii in sensul ca nu s-a facut dovada proprietatii debitoarei asupra acestora. In rejudecarea pricinii, vazand si prevederile art. 315 din Codul de procedura civila, tribunalul a costatat ca inrtaga stare de fapt retinuta prin cele doua sentinte casate de instanta de control judiciar este reala, in sensul ca asupra imobilelor cu privire la care s-au pronuntat lichidatorul judiciar si adunarea creditorilor in sensul vanzarii lor in bloc potrivit dispozitiilor 115 din Legea nr. 64/1995, republicata, a fost condtruita de catre antecesoarea societatii debitoare, ulterior preluarii terenului de catre statul roman de la antecesorii intervenientilor, probele administrate in cause relevand imprejurare ca acestia din urma nu au avut nicio contributie la edificare si nu au facut nici un demers in sensul constituirii dreptului de proprietate asupra acestora ori inscrierii dreptului real in cartea funciara. Fata de imprejurarea ca aceste constructii, a caror existenta este necontestata, sunt inscrise in evidentele contabile ale falitei, judecatorul-sindic nu poate sa constate decat ca acestea fac parte din averea debitorului, astfel cum aceasta este definitive de art. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, in vigoare la data prezentarii raportului lichidatorului. Intervenientii nu au invocat vreun titlu asupra acestor constructii care sad ea posibilitatea lichidatorului judiciar ori judecatorului-sidic sa le excluda din procedura, astfel cum este determinat scopul acesteia de prevederile art.2 din acelasi act normative, motiv pentru care prima instanta a apreciat ca, desi constructiile descries in raportul practicianuli si pentru care s-au depus dovezi referitoare la modul de dobandire si la existenta lor ca terenurile proprietatea intervenioentilor, nu a fost inscrise in cartea funciara la omentul edificarii lor, acestea nu pot fi excluse din averea societatii debitoare supuse procedurii concursuale a executii silite stabilite stabilite prin dispozitiile Legii reorganizarii jucidiare si a falimentului. Impotriva sentintei civile din 2703 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Arad a declarat recurs petentului B.A., solicitand modificarea hotararii atacate in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de aprobare a raportului acestuia, confirmat de adunarea creditorilor S.C.A S.A., precum si a cererii de efectuare a actelor si operatiunilor propuse prin raportul practicianului, respective incheierea contractelor de vanzare-cumparare cu S.C.M S.R.L. si primaria municipiului Arad-Directia Fiscala,in calitate de cumparatori. Prin decizia civila nr.356/R din 14 aprilie 2008 Curtea de Apel Timisoara, admitand recursul petentului, a modificat sentinta atacata in sensul ca a respins cererea formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C.A S.A. Arad. In considerente s-a aratat ca prin sentinta pronuntata, fara a tine cont de dispozitiile decizilor de casare nr. 207/R/COM din 20 februarie 2006 si nr .740/R din 18 iunie 2007 ale Curtii de Apel Timisoara,judecatorul-sindic a aprobat raportul lichidatorului judiciar si a dispus efectuarea actelor si operatiunilor propuse in raport, respective incheierea contractelor de vanzare-cumparare active cu S.C. M S.R.L. si a dispus efectuarea actelor si operatiunilor propuse in raport, respective incheierea contractelor de vanzare-cumparare active cu S.C. M S.R.L. si Primaria municipiului Arad-Directia Fiscala, in calitate de cumparatori. In acest sens, instanta de control judiciar a constatat ca prin decizia civila nr. 207/R/COM din 20 februarie 2006 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul formulat de
24

petentul B.A. impotriva incheieri din 12 octombrie 2005 prin care judecatorulsindic a dispus aprobarea propunerii de vanzare in bloc a tuturor bunurilor apartinand debitoarei S.C. A S.A., fara ca, in prealabil, sa se prezinte o situatie clara a bunurilor care se afla in proprietatea debitoarei si a bunurilor pentru dobandirea carora aceasta se afla in litigiu, avand in vedere ca practicianul a recunoscut, prin intampinarea depusa la dosar, ca bunurile pentru care a facut propunerea de vanzare nu sunt intabulate in cartea funciara. Dat fiind ca prin incheierea recurata judecatorul-sindic a aprobat un raport al lichidatorului prin care se propunea vanzarea in bloc a tuturor bunurilor debitoarei, fara ca situatie juridical a fiecarui bun in parte sa fie prcis determinate, respective incheiere a fost casata in temeiul art. 312 pct. 5 din Codul de procedura civila. In rejudecare, tribunalul l-a citat pe intervenientul B.A. cu mentiunea sa indica adresele intervenientilor C.E. si B.S.A. si sa depuna la dosar extrasele C.F. ale terenurilor pe care acestia sustin ca sunt proprietary. De asemenea, lichidatorul judiciar a convocat adunarea generala a creditorilor in scopul stabilirii demersurilor si actiunilor de intreprins, inm raport de dispozitiile deciziei de casare pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, iar adunarea creditorilor la data de 31 mai 2006 a reconfirmat vanzarea catre ofertantul S.C. M S.R.L., in conditiile in care s-a aprobat vanzarea initiala. Totodata ca anexa la procesul-verbal al adunarii creditorilor, la dosar s-a depus o lista in care sunt identificate fiecare dintre bunurile debitoarei cu valoarea de inventar, valoare estimata in lei, iar la rubrica Situatia juridical a bunului in dreptul fiecarui bun este trecuta expresia proprietate-liber de sarcini. Judecatorul-sindic a pus in discutia partilor necesitatea convocarii unoi noi adunari de creditori la care sa fie prezenti si mostenitorii proprietarilor terenurilor pe care sunt edificate constructiile in litigiu avand in vedere ca prin nici un titlu nu a fost stabilita situatia juridical a constructiilor edificate pe aceste terenuri, prin aceeasi incheiere dispunandu-se si completarea probatoriului in ceea ce priveste proprietatea bunurilor, mentionandu-se ca numai ulterior stabilirii clare a regimului juridic al edificatelor se va putea determina soarta acestora si modalitatea de volorificare dupa caz. Urmatorul termen de judecata, pentru ca participantii la procedura insolventei sa se conformeze dispozitiilor instantelei, a fost acordat la 19 marie 2007 cand, desi nu s-a dispus nici un inscris dintre cele solicitate, nu s-a convacat o noua adunare genetrala, nu s-a clarificat in nici un fel situatia juridical a bunurilor imobile propuse spre vanzare (fiind depuse la dosar doar acte doveditoare ale dreptului de proprietate si concluzii scrise din partea intervenientilor), instanta acordand cuvantul in fond si amanand judecarea cauzei la 23 martie 2007, cand a pronuntat incheierea nr.484 din 23 martie 2007. Prin aceasta noua incheiere judecatorul-sindic a aprobat raportul intocmit in conditiile art.115 alin.1 din Legea nr. 64/1995, republicata, prezentat de catre lichidatorul judiciar in sedinta publica din 29 iunie 2005, reconfirmat de catre adunarea creditorilor la data de 31 mai 2006 si reiterate in raportul prezentat in sedinta publica din 3 iulie 2006 si notele din 19 martie 2007 si a dispus efectuarea actelor si operatiunilor porpuse in acest raport, respective incheiera contractelor de vanzare-cumparare active cu S.C. M S.R.L Arad si Primaria municipiului Arad Directia Fiscala, in calitate de cumparatori, potrivit raportului. Prin decizia civila nr. 740/R din 18 iunie 2007 a Curtii de Apel Timisoara s-a casat din nou cu trimitere spre rejudecare incheierea tribunalului, retinandu-se ca la dosarul cauzei nu
25

exista nici un act doveditor al proprietatii respectivelor bunuri, iar lichidatorul nu indica nici el prin ce titlu i-a fost constituita sau reconstituita proprietatea debitoarei pe aceste bunuri, cu atat mai mult cu cat la dosar sunt depuse mai multe hotarari judecatoresti prin care actiunile formulate, atat de practician, cat si de S.C. M S.R.L., purtate in contradictoriu cu paratii B. A., B.S.A. si C.E., avand ca obiect recunoasterea drepturilor de proprietate , respectiv de superficie asupra imobilelor constituite pe terenurile proprietatea reclamantilor au fost respinse. Curtea a constatat ca in material proprietatii, proba dreptului de proprietate se poate face, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr. 7/1996, numai in baza actelor prin care s-a constituit sau transmis, in mod valabil, un asemenea drept, prin acte intelegandu-se inscrisul authentic, hotarea judecatoreasca sau actu administrative. Simpla exercitare a unei posesii, chiar de buna credinta, asupra unui imobil sau calitatea de constructor de buna credinta, simple fapte materiale de natura sa atraga in favoarea anumitor personae aplicarea unor prezumtii legale, sunt irelevante sub aspectul probei dreptului de proprietate si nu pot justifica, prin ele insele, inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate. S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca nici judecatorul-sindic si nici lichidatorul nu s-au conformat dispozitiilor deciziilor de casare si fara sa clarifice situatia judiciara a bunurilor supuse vanzarii, fara sa faca dovada ca aceste bunuri immobile sunt proprietatea debitoarei S.C.AS. A., s-a dispus inca o data vanzarea acestora catre S.C. M S.R.L. Arad si primaria municipiului Arad Directia Fiscala. Cu toate aceste dispozitii ale instantei de control judicical, prin sentinta recurata in prezenta cauza, judecatorul-sindic, fara a administra alte probe si a stabili pe baza acestora situatia de drept, a a probat reportul lichidatorului judiciar si a dispus efectuarea actelor si operatiunilor propuse in raport. Conform art. 315 din Codul de procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. In conditiile in care prin hotarari irevocabile ale instantei de control judiciar si obligatorii pentru instanta fondului, asa cum s-a aratat mai sus, s-a retinut ca la dosarul cauzei nu exista acte doveditoare ale proprietatii debitoarei asupra respectivelor bunuri, iar lichidatorul nu a indicat prin ce titlu i-a fost constituita sau reconstituita proprietatea debitoarei pe aceste bunuri, fara sa se faca dovada indubitabila ca aceste bunuri immobile sunt proprietatea S.C. A S.A., judecatorul-sindic nu putea autoriza vanzarea acestora de catre lichidatorul judiciar. Simplul fapt ca acest constructii sunt inscrise in evidentele contabile ale debitoarei aflate in insolventa nu poate conduce la concluzia ca bunurile respective fac parte din averea debitorului, asa cu este ea definita prin art.3 din Legea insolventei, mai ales ca proprietatea debitoarei asupra acestor bunuri nu este dovedita prin inscrierea in cartea funciara, iar recurentul contesta aceasta proprietate, suntinand ca imobilele ar fi proprietatea sa. Curtea a retinut si faptul ca au existat si exista pe rolul instantelor judecatoresti mai multe litigii legate de dreptul de proprietate asupra constructiilor in litigiu, nefiind clarificata pana in present situatia judiciara a acestora, astfel incat ele sa poata face obiect al vanzarii26

cumpararii in conditiile prevazute de Legea insolventei cu titlu de exemplu amintind decizia civila nr. 1070 din 22 octombrie 2007 a Curtii de Apel Timisoara, decizia civila nr. 58 din 6 martie 2008 a Curtii de Apel Timisoara, decizia civila nr. 2199 din 16 martie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, decizia civila nr. 1588 din 12 decembrie 2006 a Curtii de Apel Timisoara. Asa fiind, intrucat in mod gresit a fost aprobat raportul lichidatorului si s-a incuviintat vanzarea de active de catre lichidatorul debitoarei catre S.C. M S.R.L. Arad si primaria municipiului Arad Directia Fiscala, in baza art. 312 din Codul de procedura civila, recursul declarat de petentul B.A. a fost admis si, in conseciinta, hotararea primei instante a fost modificata in sensul respingerii cererii practicianului.

27