Sunteți pe pagina 1din 25

Procedura de reorganizare judiciara

Ramona I. Notiuni introductive II. Procedura insolventei III. Procedura reorganizarii judiciare 1. Caractere juridice 2. Starea de insolventa potrivit Legii nr. 85/2006
3. Conditii de aplicare a procedurii reorganizarii judiciare si a

falimentului 4. Participantii la procedura reorganizarii judiciare IV. Etapele procedurii de reorganizare judiciara 1. Sesizarea instanei 2. Perioada de observatie 3. Efectele continurii procedurii 4. Planul de reorganizare 5. Incetarea reorganizarii judiciare V. Alte institutii de reorganizare: Concordatul preventiv si mandatul adhoc VI. Procedura reorganizarii judiciare si procedura falimentului VII. Concluzii

I.

Notiuni introductive

De-a lungul timpului, in mod frecvent, in special in sistemul de drept anglosaxon, insolventa comerciala si falimentul au fost private ca termini echivalenti. Astfel, ambele notiuni defineau o stare de incapacitate de plata. Totusi, in legislatiile europene notinea de faliment are insa o acceptiune mult mai larga decat cea de insolventa comerciala. Pentru a nu se mai face aceasta confuzie intre cei doi termini, se impune definirea notiunii de insolventa, asadar acest termen defineste un dezechilibru al patrimoniului debitorului, caracterizat prin prezenta unui pasiv patrimonial care depaseste activul, situatie care are drept consecinta imposibilitatea, pentru creditorii acestuia, de a obtine acoperirea integrala a creantelor lor scadente, pe calea executarii silite. Mai mult decat atat, insolventa reprezinta o insuficienta a lichiditatilor, o absenta a fondurilor banesti necesare plati obligatiilor scadente si nu presupune in mod necesar ca activul patrimonial sa fie inferior pasivului. Ea poate intervene chiar si atunci cand activul este superior pasivului, dar cand debitorul nu poate mobiliza intr-un ritm satisfacator resursele financiare necesare acopeririil la scadenta a datoriilor sale comerciale. Consecinta imediata a insolventei o reprezinta incetarea platilor in contul datoriilor scadente; constatarea insolventei unui comerciant debitor indreptatind pe creditorii acestuia sa declanseze impotriva acestiua procedura falimentului. In plus, insolventa poaate fi dedusa nu numai din incetarea platilor, ci si din anumite manifestari ale debitorului: marturisirea, fuga, continuarea platilor cu mijloace obtinute in mod fraudulos. Aceasta procedura a insolventei comerciale sau mai bine zis, sistemul insolventei comerciale, cuprinde in continutul sau alte doua proceduri distincte, individualizate prin prisma efectelor pe care le produc, efecte care in cazul primei proceduri - cea a reorganizarii judiciare - au ca finalitate ori redresarea financiara a debitorului supus acestei proceduri, ori intrarea in cea ce-a doua procedura cea a falimentului. II. Procedura insolventei

In ceea ce priveste procedura falimenutului, acesta a fost dintotdeauna considerat ca o expresie a esecului in afaceri, o pata rusinoasa aruncata pe reputatia unui comerciant. Acesta acceptiune este atat de adanc inradacinata in cultura oamenilor, incat a da faliment echivaleaza, in limbajul usual, cu a da gres, a se ruina, a suferi un esec total, a se afla intro situatie dezastruoasa. Totusi, ceea ce nu este luat in consideratie este situatie creditorilor debitorului care intra in procedura falimentului, deoarece aceasta situatie afecteaza in mod direct si patrimoniul acestora, modul in care isi vor satsface ei creantele existente si exigibilile depinzand de modul in care este valorificata averea debitorului. Trebuie precizat faptul ca, pe plan international termenul de faliment a fost inlocuit, treptat, cu acela de insolventa, desemnand acea situatie juridica a debitorului, cat si ansamblul remediilor legale aplicabile acestuia. Acesta tendinta de inlocuire de termeni, se manifesta atat pe plan legislative, cat si pe plan doctrinar, conceptual fiind utilizat atat in lucrarile juridice de specialitate, cat si incadrul unor conferinte internationale.

Ceea ce trebuie avut in vedere, este faptul ca pe plan international conceptul de insolventa comerciala poate fi privit intr-un dublu aspect: primul aspect in legatura cu acest concept este acela ca se are in vedere situatia debitorului care nu mai poate face fata datoriilor sale comerciale cu sumele de bani disponibile; iar cel de-al doile aspect are in vedere ansamblul sistemului de masuri prin care se urmareste ca, prin lichidare sau reorganizare, averea debitorului sa produca resursele necesare acoperirii pasivului1. Pentru a putea examina in detaliu cele doua proceduri ce formeaza sistemul insolventei comerciale, este necesar sa analizam scopul Legii nr. 85/2006 legea insolventei si falimentului. Astfel, in opinia profesorului Schiau, vechea lege a insolventei comerciale consta in instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Datorita faptului ca Legea nr. 85/2006 inlocuieste vechea lege a inslventei comerciale, consider ca scopul legii ramane acelasi, in sensul ca legea are un scop multiplu: cel imediat si principal ce consta in plata pasivului debitorului, in cadrul unor proceduri colective, concursuale si egalitare; iar scopul mediat si subsecvent celui principal, este organizarea unor proceduri de reorganizare judiciara, lichidare pe baza de plan sau de faliment prin care sa se asigure obtinerea resurselor financiare necesare achitarii, in ordinea de preferinta si in limitele prevazute de lege, a datoriilor debitorilor, pentru realizarea scopului imediat al legii2. Obiectul legii insolventei si falimentului il constituie raporturile juridice de drept material si de drept procesual ce se stabilesc intre debitor si creditorii sai, pe de o parte, si intre debtori, creditorii acestora si organelle care realizeaza procedurile instituite prin lege, pe de alta parte3. Ceea ce se poate observa din reglementarile Legii nr. 85/2006 este aceea ca acesta nu instituie prceduri diferite pentru comerciantii personae juridice sau comerciantii persoana juridice, astfel incat sub acest aspect se poate vorbi despre o unitate de tratament juridic4. Din examinarea dispozitiilor legale cuprinse in legea insolventei si falimentului, reiese faptul ca legea reglementeaza doua tipuri de proceduri alternative sau, dupa caz, consecutive, care pot fi initiate in anumite conditii: Procedura reorganizarii judiciare a intreprinderii si a activitatii debitorului, in vederea redresarii financiare a acesteia si a platii pasivului; Procedura falimentului, respective executarea silita a activului prin vanzarea bunurilor din averea debitorului si lata pasivului. Conform doctinei, in vechea lege a insolventei comericale existau 3 proceduri alternative sau consecutive, cea de-a treia fiind cea a lichidarii unor bunuri din averea debitorului pana la acoperirea pasivului. Totusi, consider ca aceasta ultima procedura poate fi consderata ca o etapa necesara fiecarei din cele doua proceduri mentionate anterior. Astfel ca o abordare separata a acestei proceduri nu mi se pare necesara, ea fiind tratata in cadrul celorlalte doua.
1 2

Ioan Schiau, Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All Beck, Bucuresti 2001, pp. 3-9. Ioan Schiau, op.cit., pp. 18-19. 3 Idem, p.20. 4 Ibidem, p. 21.

III.

Procedura reorganizarii judiciare

Legea nr. 85/2006 privind insolventa (Legea Insolventei) precede in mod specific procedura reorganizarii judiciare, ca masura de redresare a activitatii economice a unei societati aflate in insolventa sau intr-o stare iminenta de insolventa. Rezulta, deci, ca potrivit legii exista doua situatii care pot declansa deschiderea procedurii reorganizarii judiciare: prima ar fi insolventa socientaii iar cea de-a doua starea iminenta de insolventa. 1. Caractere juridice Totusi, pentru a putea intelege pe deplin aceasta procedura a insolventei, este necesar a analiza si caracterele juridice ale acesteia, caractere juridice specifice nu numai procedurii de reorganizare judiciare ci, in acelasi timp si procedurii falimentului, caracterele ce prezint o importan deosebit n formarea unei practici adecvate pentru aplicarea Legii Insolventei, astfel: a) Caracterul juridic. Procedura reorganizrii judiciare i a falimentului este condus de tribunalul competent, n special de judectorul sindic. Caracterul judiciar al procedurii este consacrat n Art. 5 al Legii nr. 85/2006 care arat c toate procedurile prevzute de prezenta lege sunt de competena exclusiv a tribunalului... i sunt exercitate de un judector-sindic- . b) Caracterul de remediu sau de executare silit. Acest caracter este prevzut n Art. 2 din lege care prevede c scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, aflat n ncetare de pli, fie prin reorganizarea ntreprinderii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pn la acoperirea pasivului, fie prin faliment. n faza de reorganizare, comerciantul debitor are posibilitatea restructurrii activitii sale n scopul creterii performanelor economice i financiare, n aceasta faz, procedura are un caracter de sprijin, de remediu. n faza de faliment, n care se urmrete plata pasivului procedura are caracter de executare silit. Interesul creditorilor este ca bunurile debitorului s fie transformate n bani n modul cel mai rapid i avantajos. c) Caracterul general. Aa cum prevd dispoziiile Art. 3 din Legea nr.64/1995 procedura reorganizrii judiciare i a falimentului se aplic asupra ntregului patrimoniu al debitorului care poate face obiectul executrii silite. d) Caracterul profesional - Potrivit acestul caracter juridic, procedura reorganizrii judiciare i a falimentului se aplic numai comercianilor persoane fizice i juridice, adic celor care execut acte de comer cu titlu profesional. Din acest motiv, procedura a fost calificat ca avnd caracter profesional. 2. Starea de insolventa potrivit Legii nr. 85/2006 Dupa cum am mentionat si anterior, potrivit art. 3 alin 1 care defineste conceptual de insolventa, exista doua situatii de stare de insolvena. In primul rand, este vorba despre starea de insolventa prezumat ca fiind vdit, situatie in care debitorul, dup 30 de zile de la scaden, nu a pltit datoria sa fa de unul sau mai muli creditori. Este vorba despre plata datoriilor certe, lichide si exigibile, conform aceluiasi articol din prezenta lege5. Iar in al doilea rand, ne aflam in prezenta unei insolvente iminente atunci cnd se
5

Art. 3. - n nelesul prezentei legi, termenii i expresiile de mai jos au urmtoarele semnificaii: 1. insolvena este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide i exigibile:@

dovedete c debitorul nu va putea plti la scaden datoriile exigibile angajate, cu fondurile bneti disponibile la data scadenei. 3. Conditii de aplicare a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului Potrivit aceleiasi Legii nr.85/2006, pentru aplicarea procedurii reorganizrii judiciare i a falimentului este necesar existena unei ncheieri sau a unei sentine a judectorului sindic desemnat. n afara acestei condiii de form, exista dou tipuri de condiii de fond, i anume : condiii referitoare la calitatea debitorului condiii referitoare la situaia debitorului (starea patrimoniului su). Calitatea de comerciant a debitorului - art.1 din Legea nr. 85/2006 stabilete c prezenta lege se aplic comercianilor persoane fizice i societilor comerciale care nu mai pot face fa datoriilor lor comerciale. Din dispoziiile art.1 din legea noua a insolventei, rezult c procedura reorganizrii judiciare se aplic numai comercianilor persoane fizice i societilor comerciale care se afl n ncetare de pli pentru datoriile sale comerciale, desi nu mai este prevazut in mod expres acest lucru. Persoana fizic poate deveni subiect al procedurii reorganizrii judiciare i falimentului numai dac dobndete calitatea de comerciant. Potrivit art. 7 din Codul Comercial, persoana fizic dobndete calitatea de comerciant prin svrirea unor fapte de comer, ca profesiune obinuit i n nume propriu. ndeplinirea acestor condiii cerute de lege pentru a dobndi calitatea de comerciant trebuie s existe la data cererii introductive, care marcheaz nceputul procedurii. Asa cum am mai mentionat, scopul actualei reglemantari legale in material insolventei este de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. Astfel, in doctrina se precizeaza ca prin acest scop sea arata ca, prin aplicarea prevederilor procedurii insolventei se urmareste atat protejarea intereselor debitorilor cat si a intereselor creditorilor sai. In acelasi timp, procedura insolventei trebuie sa protejeze si interesele generale ale bunei desfasurari a activitatii comerciale, avand astfel un caracter judiciar6. Legea Insolventei nr.85/2006, prevede in Capitolul II care participantii la procedura insolventei. 4. Participantii la procedura reorganizarii judiciare Art. 5 pct. 1 din lege prevede ca: organele care aplic procedura sunt: instanele judectoreti, judectorul-sindic, administratorul judiciar i lichidatorul. (2) Organele prevzute la alin. (1) trebuie s asigure efectuarea cu celeritate a actelor i operaiunilor prevzute de prezenta lege, precum i realizarea n condiiile legii a drepturilor i obligaiilor celorlali participani la aceste acte i operaiuni7. Dupa cum se poate observa din dispozitiile alin. 2 al art. 5 este prevazuta obligatia instantelor judecatoresti, a judecatorului sindic, a administratorului judiciar si a lichidatorului de a asigura efectuarea cu celeritate a actelor si operatiilor prevazute de
a) insolvena este prezumat ca fiind vdit atunci cnd debitorul, dup 30 de zile de la scaden, nu a pltit datoria sa fa de unul sau mai muli creditori; b) insolvena este iminent atunci cnd se dovedete c debitorul nu va putea plti la scaden datoriile exigibile angajate, cu fondurile bneti disponibile la data scadenei;
6

Ana Birchall, Proocedura insolventei. Reorgenizarea judiciara si procedura falimentului, Note de curs, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 29. 7 A se vedea Art. 5 din Legea nr. 85/2006.

legea insolventei in scopul rezolvarii cat mai rapide a situatiei debitorului si indestularea creditorilor sai8. Astfel, procedura reorganizrii judiciare i falimentului este o procedur contencioas, n care instana judectoreasc, prin judectorul sindic, exercit atribuii de decizie i control. Alturi de instana de judecat i de judectorul sindic, mai particip la aplicarea procedurii administratorului sau lichidatorului, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor i comitetul asociailor sau acionarilor. Competena material n aplicarea procedurii prevzute de Legea nr.85/2006 revine tribunalului ca instan de fond i Curii de Apel ca instan de recurs, iar competena teritorial revine instanei de la sediul debitorului9. Judectorul-sindic va fi numit de ctre preedintele instanei care aplic procedura reorganizrii judiciare i falimentului dintre judectorii desemnai ca judectori sindici n temeiul art.47 din Legea nr.304/200410 privind organizarea judiciar, republicat i va exercita atribuiile prevzute n art. 11 din lege. Principalele obligatii ale acestuia sunt: a) pronunarea motivat a hotrrii de deschidere a procedurii i, dup caz, de intrare n faliment att prin procedura general, ct i prin procedura simplificat; b) judecarea contestaiei debitorului mpotriva cererii introductive a creditorilor pentru nceperea procedurii; judecarea opoziiei creditorilor la deschiderea procedurii; c) desemnarea motivat, prin sentina de deschidere a procedurii, dintre practicienii n insolven compatibili care au depus ofert de servicii n acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dup caz, a lichidatorului care va administra procedura pn la confirmarea ori, dup caz, nlocuirea sa de ctre adunarea creditorilor sau creditorul care deine cel puin 50% din valoarea creanelor, fixarea remuneraiei n conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitii practicienilor n insolven, precum i a atribuiilor acestuia pentru aceast perioad. Judectorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de ctre creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de ctre debitor, dac cererea i aparine. n situaia n care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicit numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de ctre judectorul-sindic din rndul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. n caz de conexare se va ine seama de cererile creditorilor n ordinea mrimii creanelor sau de cererea debitoarei, dac nu exist o cerere din partea unui creditor; d) confirmarea, prin ncheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deine cel puin 50% din valoarea creanelor, confirmarea onorariului negociat. Dac nu exist contestaii mpotriva hotrrii adunrii creditorilor sau a deciziei creditorului care deine cel puin
8 9

Ana Birchall, op.cit., p. 30. Art. 6, Legea 85/2006 (1) Toate procedurile prevzute de prezenta lege, cu excepia recursului prevzut la art. 8, sunt de competena seciei de insolven a tribunalului n a crui raz teritorial i are sediul debitorul, astfel cum figureaz acesta n registrul comerului, respectiv n registrul societilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor, i sunt exercitate de judectorul-sindic. (2) n circumscripia curii de apel va funciona o singur secie de insolven. Aceasta se organizeaz n cadrul tribunalului din localitatea n care i are sediul respectiva curte de apel.
10

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar a fost republicat n M.Of. nr. 827/13.09.2005. Art.47 din actuala numerotare a Legii nr.304/2004 i corespunde art.50 din numerotarea iniial a Legii nr.304/2004, publicat n M.Of. nr.576/29.06.2004.

50% din valoarea creanelor, confirmarea se va face n camera de consiliu, fr citarea prilor, dup depunerea procesului-verbal al adunrii creditorilor; e) nlocuirea, pentru motive temeinice, prin ncheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului; f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-i mai conduce activitatea; g) judecarea cererilor de atragere a rspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului n insolven, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penal n legtur cu svrirea infraciunilor prevzute la art. 143-147; h) judecarea aciunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase i a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; i) judecarea contestaiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricrei persoane interesate mpotriva msurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; j) admiterea i confirmarea planului de reorganizare sau, dup caz, de lichidare, dup votarea lui de ctre creditori; k) soluionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de ntrerupere a procedurii de reorganizare judiciar i de intrare n faliment; l) soluionarea contestaiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului; m) judecarea aciunii n anularea hotrrii adunrii creditorilor; n) pronunarea hotrrii de nchidere a procedurii11. Totusi, atribuiile judectorului-sindic sunt limitate la controlul judectoresc al activitii administratorului judiciar i/sau al lichidatorului i la procesele i cererile de natur judiciar aferente procedurii insolvenei. Atribuiile manageriale aparin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, n mod excepional, debitorului, dac acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-i administra averea, iar deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitii de ctre creditori, prin organele acestora12. Administratorul este practicianul n reorganizare i lichidare desemnat de judectorul sindic prin sentina de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce dein cel puin 50% din valoarea total a creanelor n cadrul primei edine a adunrii creditorilor, care va exercita competenele prevzute de lege, n vederea instrumentrii procedurii de reorganizare judiciar a debitorului aflat n stare de insolven. Dac administratorul a fost desemnat de ctre judectorul sindic prin hotrrea de deschidere a procedurii, iar creditorii au hotrt n adunarea creditorilor angajarea unui administrator, atunci judectorul sindic va dispune prin ncheiere numirea administratorului angajat de ctre creditori i ncetarea atribuiilor administratorului desemnat iniial. Indiferent dac administratorul va fi desemnat de judectorul sindic sau dac va fi angajat de ctre creditori, acesta va trebui s ndeplineasc cumulativ urmtoarele condiii:

11 12

A se vedea art. 11 alin. 1, Legea nr. 85/2006. A se vedea art. 11 alin. 2 din legea nr. 85/2006.

- s fie contabil autorizat, expert contabil, liceniat n studii economice sau n drept ori inginer i s aib cel puin 5 ani de activitate practic economic sau juridic. - s ndeplineasc cerinele prevzute de lege pentru a avea calitatea de findator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societi comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) i art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, republicat. - nainte de desemnarea sa administratorul trebuie s fac dovada c este asigurat pentru rspundere profesional, prin subscrierea unei polie de asigurare valabile care s acopere eventualele prejudicii cauzate n ndeplinirea atribuiilor sale. Riscul asigurat trebuie s reprezinte consecina activitii administratorului pe perioada exercitrii calitii sale. - este membru al Uniunii Naionale a Practicienilor n Restructurare i Lichidare13. Principalele atribuii ale administratorului sunt enumerate de art. 20 din Legea nr.85/2006. Astfel, procedura reorganizarii judiciare este acea procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat: a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului; b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social; c) restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului14. IV. Etapele procedurii de reorganizare judiciara 1. Sesizarea instanei Sesizarea instanei o poate face debitorul, creditorii debitorului, camera de comer i industrie teritorial sau asociaiile cooperatiste. Cererea va fi adresat preedintelui tribunalului n a crui raz teritorial i are sediul debitorul i va cuprinde datele de identificare ale celui/celor care solicit deschiderea procedurii, precum i data de la care subzist starea de insolven sau dac apariia strii de insolven este iminent. Titularii dreptului de sesizare a instanei pot solicita fie deschiderea procedurii de reorganizare, fie deschiderea procedurii falimentului. Potrivit Legii nr. 85/2006, debitorul aflat n stare de insolven este obligat s solicite tribunalului aplicarea procedurii n termen de 30 de zile de la apariia strii de insolven. De asemenea, debitorul se poate adresa instanei competente i n situaia n care apariia strii de insolven este iminent. Introducerea prematur, cu rea-credin sau tardiv a unei cereri de deschidere a procedurii atrage rspunderea patrimonial pentru prejudiciul cauzat de debitorul-persoan fizic sau reprezentanii statutari ai debitorului-persoan juridic prin introducerea unei cereri n condiiile artate. Cererea debitorului trebie sa fie insotita de actele prevazute de art. 28 alin 1 din lege, astfel: a) bilanul certificat de ctre administrator i cenzor/auditor, balana de verificare pentru luna precedent datei nregistrrii cererii de deschidere a procedurii;
13 14

A se vedea art. 19 din Legea nr. 85/2006. http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Reorganizarea_judiciara

b) o list complet a tuturor bunurilor debitorului, incluznd toate conturile i bncile prin care debitorul i ruleaz fondurile; pentru bunurile grevate se vor meniona datele din registrele de publicitate; c) o list a numelor i a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanele acestora: certe sau sub condiie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, artndu-se suma, cauza i drepturile de preferin; d) o list cuprinznd plile i transferurile patrimoniale efectuate de debitor n cele 120 de zile anterioare nregistrrii cererii introductive; e) o list a activitilor curente pe care intenioneaz s le desfoare n perioada de observaie; f) contul de profit i pierdere pe anul anterior depunerii cererii; g) o list a membrilor grupului de interes economic sau, dup caz, a asociailor cu rspundere nelimitat, pentru societile n nume colectiv i cele n comandit; h) o declaraie prin care debitorul i arat intenia de intrare n procedura simplificat sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitii ori prin lichidarea, n tot sau n parte, a averii, n vederea stingerii datoriilor sale; dac aceast declaraie nu va fi depus pn la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezum c debitorul este de acord cu iniierea procedurii simplificate; i) o descriere sumar a modalitilor pe care le are n vedere pentru reorganizarea activitii; j) o declaraie pe propria rspundere, autentificat la notar ori certificat de un avocat, sau un certificat de la registrul societilor agricole ori, dup caz, oficiul registrului comerului n a crui raz teritorial se afl domiciliul profesional/sediul social, din care s rezulte dac a mai fost supus procedurii prevzute de prezenta lege ntr-un interval de 5 ani anterior formulrii cererii introductive; k) o declaraie pe propria rspundere autentificat de notar sau certificat de avocat, din care s rezulte c nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infraciuni prevzute n Legea concurenei nr. 21/1996 i c administratorii, directorii i/sau asociaii nu au fost condamnai definitiv pentru bancrut frauduloas, gestiune frauduloas, abuz de ncredere, nelciune, delapidare, mrturie mincinoas, infraciuni de fals ori infraciuni prevzute n Legea nr. 21/1996, n ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii; l) un certificat de admitere la tranzacionare pe o piat reglementat a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise. (2) Dac debitorul nu dispune, la momentul nregistrrii cererii, de vreuna dintre informaiile prevzute la alin. (1) lit. a)-f) i h), va putea nregistra acea informaie la tribunal n termen de 5 zile; dac nu o va face, el va fi deczut din dreptul de a propune un plan de reorganizare15. Odata cu cererea introducitva, debitorul trebuie sa arate optiunea intre procedura simplificata sau proceduura de reorganizare pe bazu unui plan de reorganizare. Absenta sau nedepunerea ulterioara in termenul prevazut de lege a unuei astfel de optiuni creeaza prezumtia ca debitorul este de accord cu instituirea procedurii simplificate16. Mai mult, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara poate fi ceruta si de creditorii debitorului.
15 16

A se vedea art. 28 din Legea nr. 85/2006. Ana Birchall, op.cit., p. 98.

Astfel, art. 3 ptc. 8 din lege defineste creditorul ca fiind acel creditor care a formulat i cruia i-a fost admis, total sau n parte, o cerere de nregistrare a creanei sale pe tabelele de creane contra debitorului ntocmite n procedur i care are dreptul de a participa i de a vota n adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciar admis de judectorul-sindic, de a fi desemnat n calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciar a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfurarea procedurii i de a participa la orice alt procedur reglementat de prezenta lege. Au calitatea de creditor ndreptit s participe la procedura insolvenei, fr a depune personal declaraiile de crean, salariaii debitorului17. Conform art. 31 din lege, orice creditor ndreptit s solicite deschiderea procedurii prevzute de prezenta lege mpotriva unui debitor prezumat n insolven poate introduce o cerere introductiv, n care va preciza: a) cuantumul i temeiul creanei; b) existena unei garanii reale, constituite de ctre debitor sau instituite potrivit legii; c) existena unor msuri asigurtorii asupra bunurilor debitorului; d) declaraia privind eventuala intenie de a participa la reorganizarea debitorului, caz n care va trebui s precizeze, cel puin la nivel de principiu, modalitatea n care nelege s participe la reorganizare18. Analizand prevederile art. 31 din lega rezulta ca, pentru promovarea cererii formulate de catre creditori, sunt necesare doua conditii: in primul rand ca titularii cererii de deschidere a procedurii insolventei sa aiba calitatea de creditor indreptatit19 sa solicite deschiderea procedurii insolventei si, debitorul impotriva caruia este formultata cererea sa se afle in stare de insolventa prezumata20. Admisibilitatea cererii creditorului este conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: o Conditii cu privire la creanta a) Caracterele creantei - Cererea creditorului este admisibila numai in masura in care creanta acestuia este certa, lichida si exigibila; b) Cuantumul creantei - Pentru a se evita introducerea unor cereri de declansare a procedurii fata de debitorii ale caror datorii au un cuantum redus, admisibilitatea cererii introductive a creditorului este conditionata de importanta valorica a creantei. Cuantumul creantei care conditioneaza admisibilitatea cererii introductive este numit valoare prag si difera in functie de raportul juridic din care izvoraste creanta (art. 3 pct 12 din Lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 277/2009): - in cazul in care creanta izvoraste din raporturi de munca, aceasta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive; - in celelalte cazuri, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii prag de 30.000 lei (RON). o Conditii cu privire la debitor
17 18

A se vedea art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006. A se vedea art. 31 din Legea nr. 85/2006. 19 Este vorba, in aceasta situatie, despre careditorul a carei creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. 20 Ana Birchall, op.cit., p. 99.

10

Pe lnga conditionarile privind creanta, legea continua sa mentina conditia cu privire la neachitarea datoriilor de catre debitor timp de cel putin 30 de zile de la scadenta, in asa fel inct acesta sa fie prezumat in insolventa. Un creditor al debitorului poate introduce o cerere de faliment chiar la data scadentei obligatiei de plata a debitorului sau, fara a astepta un interval de 30 de zile, cu conditia probarii faptului ca debitorul in cauza nu a achitat de mai mult de 30 de zile datorii scadente fata de alti creditori ai sai. Termenul de 30 de zile, dupa expirarea caruia incepe sa opereze prezumtia, poate fi considerat ca avnd caracterul unui termen de gratie, fiind menit sa evite declansarea procedurii impotriva debitorilor aflati in dificultati financiare temporare. Creantele care justifica aplicarea procedurii insolventei trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii cu cele pentru care se poate incepe executarea silita, iar cererea creditorilor urmeaza modelul cererii de chemare in judecata din dreptul comun. In ceea ce priveste probatoriul, ca orice cerere de chemare in judecata, carerea creditorilor trebuie sa indice sis a fie insotita de mijloacele de proba ale creantei pe care o solicita. Totusi, proba cu martori nu este adminsa in material insolventei in ceea ce priveste cuantumul creantei. Creditorii care au primit notificara deschiderii procedurii sau creditorii care nu au fost notificati dar care au luat la cunostinta de hotararea judecatoului sindic pot inreistra la tribunal opozitie fata de deschiderea procedurii de insolventa. Iar creditorii nemultumiti de sentinta de solutionare a opozitiei lor au posibilitatea de a ataca aceasta sentinta folosind calea recursului. Daca debitorul considera ca neintemeiata cererea creditorului, o poate ataca pe calea contestatiei. Iar daca debitrul, cu rea credinta, constata starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai putea avea dreptul sa solicite reorganizarea21. Opozitii la cererea de declansare a procedurii 1. Opozitia creditorilor la cererea introductiva a debitorului Creditorii debitorului pot depune opozitie impotriva deschiderii procedurii. Legea nu prevede termenul in care trebuie formulata opozitia, ci doar faptul ca in termen de 25 de zile de la emiterea notificarii, judecatorul-sindic va cita creditorii si debitorul la o sedinta in urma careia va solutiona, deodata, printr-o incheiere, toate opozitiile (art. 31 din Lege). 2. Contestatia debitorului fata de cererile introductive ale creditorilor Debitorul poate face contestatie in termen de 5 zile de la primirea copiei cererii creditorului/creditorilor, care este comunicata de catre judecatorul sindic. La cererea debitorului, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic ii poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de maximum 30 de zile, la o banca, o cautiune de cel mult 30% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, ca urmare a introducerii cererii. In cazul in care cautiunea nu este consemnata in termen, cererea introductiva va fi respinsa 2. Perioada de observatie
21

Idem, p. 106.

11

In aceasta perioada care poate fi de maxim 60 de zile cuprinsa intre data deschiderii procedurii generale si data confirmarii planului de reorganizare sau , dupa caz, a intrarii in faliment, activitatea comerciala continua in interesul debitorului cu scopul de a realiza redresarea acestuia. Reorganizarea nu poate fi conceputa daca debitorul nu isi continua operatiunile curente. Reorganizarea judiciara, fiind o procedura care se aplica comenciantului-debitor, in vederea achitarii datoriilor acestuia conform programului de plata a creantelor, consta in intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan numit plan de reorganizare. Programul de plata al creantelor este definit de Legea insolventei ca fiind tabelul de creante mentionat in planul de reorganizare si care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor prin raportarea la tabelul definitiv de creante (se refera atat d esumele mentionate in acest tabel, cat si la termene, care prezinta o importanta deosebita deoarece nerespectarea cuantumului acestor sume si termenele la care trebuie platite acestea, poate atrage procedura falimentului, morivul fiind acela ca reorganizarea nu a reusit). Prin tabel definitiv de creane se nelege tabelul care cuprinde toate creanele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate n tabelul preliminar 22 i mpotriva crora nu s-au formulat contestaii n conformitate cu prevederile art. 73 23, precum i creanele admise n urma soluionrii contestaiilor. n acest tabel se arat suma solicitat, suma admis i rangul de prioritate a creanei24. 3. Efectele continurii procedurii Continuarea procedurii, ca urmare a nregistrrii cererii debitorului sau a cererii creditorului ori Camera de Comer i Industrie necontestata de debitor sau ca urmare a respingerii contestaiei debitorului, produce urmtoarele efecte : suspendarea tuturor aciunilor judiciare sau extra-judiciare pentru realizarea creanelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive. suspendarea curgerii termenelor de prescripie a aciunilor contra debitorului i executrii silite. nulitatea oricrei constituiri de garanii personale sau reale.
22

Cuprinde toate creantele nascute inainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora. In tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma acceptata si rangul de preferinta. In cazul procedurii simplificate, In acest tabel se vor inregistra si creantele nascute dupa deschiderea procedurii si pana la momentul intrarii in faliment;
23

Art. 73. - (1) Debitorul, creditorii i orice alt parte interesat vor putea s formuleze contestaii cu privire la creanele i drepturile de preferin trecute de administratorul judiciar/lichidator n tabelul preliminar de creane. (2) Contestaiile trebuie depuse la tribunal cu cel puin 10 zile nainte de data stabilit, prin sentina de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creane att n procedura general, ct i n procedura simplificat. (3) La termenul stabilit prin sentina de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creane, judectorulsindic va soluiona deodat, printr-o singur sentin, toate contestaiile, chiar dac pentru soluionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; n acest din urm caz, judectorul-sindic poate s admit, n tot sau n parte, nscrierea creanelor respective n mod provizoriu n tabelul definitiv al tuturor creditorilor mpotriva averii debitorului. (4) Dac se admite creana fr dreptul de preferin pretins, aceasta va participa la repartiiile sumelor obinute din valorificarea bunurilor negrevate de garanii. (5) Din sumele care s-ar obine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferin contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creane.
24

A se vedea art. 3 pct. 17 din Legea Insolventei.

12

suspendarea calculului dobnzilor la creanele negarantate25. Astfel, debitorul este obligat s pun la dispoziia judectorului sindic i a administratorului lista plilor i a transferurilor patrimoniale fcute n cele 90 de zile anterioare nregistrrii cererii de reorganizare sau de lichidare judiciar i s ofere acestora toate informaiile cerute. Judectorul sindic (sau administratorul) este dator s ntocmeasc i s prezinte tribunalului n termen de 30 de zile de la desemnare, un raport amnunit, cuprinznd : cauzele i mprejurrile care au dus la ncetarea plilor; natura obligaiilor de plat neonorate; eventuala rspundere a oricrui administrator, director, cenzor, asociat, salariat. Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul are posibilitata de a initia actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, pe parcursul unei perioade de 3 ani anterioara deschiderii procedurii. Anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti Actele a caror anulare se poate cere : A. Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu exceptia sponsorizarilor in scop umanitar, inclusiv actele simulate - cum ar fi donatiile deghizate - in masura in care se poate proba simularea; B Operatiuni comerciale in care prestatia debitorului o depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; C. Acte incheiate de debitor cu intentia de a leza drepturile creditorilor Sunt anulabile actele de orice natura incheiate de catre debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile; D. Transferuri de proprietate din perioada anterioara deschiderii procedurii Se poate solicita anularea actelor de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica dect valoarea actului de transfer; E. Constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. F. Platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii. G. Operatiuni comerciale, incheiate in anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate in raporturi juridice cu debitorul, daca sunt in paguba intereselor creditorilor. Situatia tertilor dobnditori si subdobnditori in cazul anularii actului : A. Tertul dobnditor de buna credinta in cadrul unui transfer patrimonial, anulat de catre tribunal, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor. Ca urmare a acestei restituiri, tertul dobnditor va obtine o creanta impotriva averii
25

Ioan Schiau, op.cit., p. 120.

13

debitorului de aceeasi valoare cu restituirea, avnd alaturi de ceilalti creditori dreptul de a o recupera ca urmare a procedurii colective. B. Tertul dobnditor rea-credinta in cadrul unui transfer patrimonial va restitui bunul sau valoarea acestuia la data transferului fara a avea posibilitatea inregistrarii creantei sale impotriva averii debitorului. C. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile in starea in care se gasesc, iar in lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a imbogatit. D. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de rea credinta va restitui, in toate cazurile, bunul sau intreaga valoare, precum si fructele percepute. E. Tertul subdobnditor va putea fi obligat sa restituie bunul sau valoarea acestuia in cazul indeplinirii cumulative a doua conditii: - O conditie obiectiva este aceea ca nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului; - O conditie subiectiva consta in faptul ca acesta cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Daca subdobnditorul este sot, ruda sau afin pna la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, legea prezuma relativ ca acesta a cunoscut faptul ca transferul initial putea fi anulat26. 4. Planul de reorganizare Eficienta procedurii de reorganizare se va consolida prin: instituirea obligatiei ca persoanele indreptatite sa propuna unn plan sa isi anunte din timp intentia lor, indicand si premisele pe care le au in vedere pentru construirea planului, astfel incat administratorul sa poata evalua, bazat pe elementeconcrete, sansele de reorganizare ; instituirea obligatiei debitorului de a consulta creditorii, atunci cand preconizeaza participatia lor la realizarea planului ; imbunatatirea sistemului de vot, prin stabilirea unor grupe de vot care sa reflect interesul creditorilor in procedura, prin eliminarea unor grupe de creditori sau prin eliminarea conditiei de acceptarea a planului de catre 50% dintre creditori ; clarificarea conceptului de reorganizare, demers pentru care legea a prevazut expres faptul ca planul va putea prevedea fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de reorganizare, lichidarea totalasau parrtiala fiind realizata conform art. 114-119 din lege. Legea insolventei incurajeaza debitorull sa ceara sau sa fie de acord cu deschiderea procedurii, in timp ce creditorul este descurajat sa faca acelasi demers27. Reorganizarea se efectueaza in baza unui plan de reorganizare a activitatii sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului propus de participanti, publicat, votat de catre creditori si confirmat de catre judecatorul sindic. La elaborarea planului si in continutul acestuia se tine cont de faptul ca executarea planului nu poate depasi o perioada de 3 ani, care incepe sa curga de la data confirmarii planului si de principiul egalitatii de tratament a creditorilor care fac parte din aceeasi categorie. Se admit insa diferentieri intre categorii diferite de creante. Titularii planului de reorganizare sunt:
26 27

Ana Birchall, op.cit., pp. 151-162. Gh. Piperea, Gh. Piperea, Insolventa: Legea, regulile, realitatea, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008, p. 635.

14

a) debitorul, cu aprobarea adunarii generale a acionarilor/asociailor, in termen de 30 de zile de la afiarea tabelului definitiv de creane, cu condiia formularii inteniei de reorganizare, daca procedura a fost declanata de acesta, i in cazul in care procedura a fost deschisa ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori; b) administratorul judiciar, de la data desemnarii sale i pna la implinirea unui termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv de creane, cu condiia sa ii fi manifestat aceasta intenie pna la votarea raportului asupra cauzelor i imprejurarilor care au dus la apariia insolvenei debitorului, cu menionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila; c) unul sau mai muli creditori care i-au anunat aceasta intenie pna la votarea raportului deinnd impreuna cel puin 20% din valoarea totala a creanelor cuprinse in tabelul definitiv de creane, in termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv de creane28. Dupa cum am mai mentionat, planul va putea sa prevada fie restructurarea i continuarea activitaii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaie a celor doua variante de reorganizare. Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza prezentei legi i nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infraciuni prevazute in Legea nr. 21/1996 sau ai carui administratori, directori i/sau asociai au fost condamnai definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inelaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infraciuni de fals ori infraciuni prevazute in Legea nr. 21/1996, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii. Acestea sunt conditii obiective, deoarece, in opinia mea, este stabilit un termen de 5, nu pentru a determina disparitia comeriantilor de pe piata prin intrarea in procedura falimentului. Natura i coninutul planului de reorganizare: Natura juridic contractual vs. natura judiciar; n Romnia nu era reglementat procedura concordatului preventiv pana la sfarsitul anului 2009. astfel ca in prezent mai exista o reglementare in domeniul procedurii insolventei, o noua institutie cea a concordatului preventiv29. Coninutul planului de reorganizare, planul de reorganizare va cuprinde: Informaii despre debitor, management-ul acestuia, acionarii si semnificativi, previziunea situatiilor financiare (cash flow), programul de plat al creanelor, posibilitile reale de redresare. Planul de reorganizare trebuie sa cuprinda, impreuna sau separat: - Restructurarea operaional sau financiar a debitorului; - Restructurarea corporativ a debitorului prin modificarea structurii capitalului social i/sau - Restrngerea activitii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului (lichidarea parial).
28

Gh. Piperea, op.cit., p. 637.

29

Concordatul este denumirea purtat de nelegerea survenit ntre debitor i adunarea creditorilor, n virtutea creia debitorul se oblig s i achite datoriile la termenele i n condiiile pe care le-a stabilit cu masa credal. Dac concordatul a fost omologat de tribunal, starea de faliment nceteaz, masa credal este desfiinat, iar debitorul poate fi urmrit, n mod individual, n limita sumelor convenite prin concordatul respectiv.

15

Indicatiile obligatorii ale planului sunt: Perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului; Modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor; Programul de plata al creantelor, definit de art. 3 pct. 22 ca fiind tabelul de creane menionat n planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se oblig s le plteasc creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creane i la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, i care cuprinde: a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creane pe care debitorul se oblig s le plteasc acestora; b) termenele la care debitorul urmeaz s plteasc aceste sume; Planul trebuie sa cuprinda si urmatoarele mentiuni obligatorii: 1. categoriile de creante care nu sunt defavorizate; votul creditorilor care fac parte din aceasta categorie este prezumat favorabil planului, intrucat instituirea reorganizarii judiciare nu ii prejudiciaa pe creditorii in cauza; 2. tratamentul categoriilor de creante defavorizate, notiunea de categorie defavorizata este definite de art 3 pct. 21, conform caruia se prezuma a fi defavorizata categoria de creante pentru care planul prevede o modificare, in sensul reducerii valorii actualizate a creantei sub valoarea admisa din tabelul definitive al creantelor, ceea ce inseamna ca modificarile crenatei exemplificate de art. 3 pct. 21 se pot aplica numai unei categorii de creante inn mod egalitar, fiind interzisa modificarea unei creante concrete decat cele aplicate in mod generic categoriei din care face parte creanta respective. Planul trebuie sa specifice in detaliu masurile adecvate de aplicare a sa. Principala componenta a planului de reorganizare o reprezinta planul de afaceri. Planul de afaceri trebuie sa prevada sursele de finantare aale reorganizarii si fluxurile sale financiare. Un plan de reorganizare judiciara este serios si poate fi luat in calcul la vot de catre creditori numai in cazul in care el prezinta credibilitate, adica denota sanse reale de realizare. Trecutul recent al intreprinderii trebuie sa paota duce la opinia ca intreprinderea e redresabila. Astfel, in analiza potentialului de reusita al planului, creditorii analizeaza si modul in care se comporta debitorul in perioada de observatie, interval in care gestiunea societatii trebuie sa fie ireprosabila. Estimarea sanselor de reusita a planului are in vedere, in principal, profitul si excedentul de trezorerie previzionate, precum si un minim de lichiditati estimate, care sa permita concluzia ca planul va putea duce atat la plata datoriilor curente, rezultate din continuarea procedurii, cat si la achitarea, conform programului de plati, a datoriilor anterioare deschiderii procedurii30 Perioada de realizare a procedurii de reorganizare este de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire cu nc un an, la recomandarea administratorului judiciar, dac: - recomandarea este dat n cel mult 18 luni de la data confirmrii i
30

Gh. Piperea, op.cit., pp. 645-646.

16

prelungirea termenului de execuie este acceptat prin votul a cel puin dou treimi dintre creditorii care formeaz masa credal. Adoptarea planului de reorganizare Creditorii reprezentnd urmtoarele categorii de crean voteaz planul: - Creditorii garantai; - Creditorii bugetari; - Furnizorii de utiliti sau de materii prime pentru care debitorul este consumator captiv; - Creditorii chirografari. Planul va fi socotit acceptat de o categorie de creane dac n categoria respectiv planul este acceptat de o majoritate absolut din valoarea creanelor din acea categorie. Categoriile de creane care controleaz, sunt controlate sau se afl sub control comun cu debitorul n sensul legislaiei pieei de capital voteaz doar dac planul de reorganizare le ofer mai puin dect falimentul. Planul de reorganizare este titlu executoriu. Confirmarea planului reprezint o modificare irevocabil a creanelor, conform programului de pli. Totusi, desi n Legea nr. 85/2006 nu se prevede n mod expres posibilitatea modificrii planului, doctrina admite aceast posibilitate. 5. Incetarea reorganizarii judiciare Procedura reorganizarii inceteaza in urmatoarele doua situatii: (a) Planul de reorganizare a fost in intregime adus la indeplinire, creditorii recuperndu-si creantele conform planului. In aceasta situatie se realizeaza redresarea financiara a debitorului ; (b) cea de-a doua situatie posibila a incheierii reorganizarii este de intrare a debitorului in faliment. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul sau oricare dintre creditori poate solicita judecatorului sa aprobe intrarea in faliment ; totusi, aceste situatii nu sunt limitative, in sensul ca debitorul poate intra din reorganizare direct in faliment si in situatia in care, dupa cum am mai spus, se constata ca, datorita unor cheltuieli imprevizibile in procedura reorganizarii, exista posibilitatea ca averea acestuia sa se diminueze si, efectul acestei actiuni fiind acela ca, ar face imposibila acoperirea creantelor creditorilor cel putin pana la valoarea pe care ar fi acoperit-o daca ar fi intrat direct in procedura falimentului. In practica, s-a ajuns la concluzia ca intrarea in faliment a comerciantului-debitor din procedura de reorganizare judiciara se datoreaza urmatoarelor cazuri: - Debitorul nu se conformeaz planului de reorganizare; - Din derularea activitilor debitorului, rezult c se produc pierderi n patrimoniul acestuia sau - A expirat termenul de realizare a planului de reorganizare. Deschiderea procedurii de faliment este urmat de lichidarea activelor i radierea debitorului de la Oficiul Registrului Comerului.

17

V. Alte institutii de reorganizare: Concordatul preventiv si mandatul ad-hoc Am ales sa tratez aceste institutii deoarece, in opinia mea, sunt strans legate de reorganizare judiciara, mai mult consider ca acestea sunt forme ale procedurii de reorganizare. Concordatul preventiv Concordatul preventiv este un mecanism de evitare a insolvenei i const ntr-o nelegere ntre debitor i creditori cu privire la modul n care debitorul aflat n dificultate financiar i va plti datoriile. Debitorul trebuie s-i anune din timp creditorii cu privire la faptul ca are dificulti i s le cear ansa de a se redresa, propunndu-le un plan concret n acest sens. Creditorii trebuie convini s accepte planul, precum i faptul c iar putea primi banii n condiii mai avantajoase dect n cazul falimentului. Dac aceast procedur eueaz, se va trece la faliment31. Nu va putea recurge la procedura de concordat preventiv debitorul care se afla intr-una din urmatoarele situatii: 1. Iimpotriva sa s-a pronuntat o hotarare irevocabila de condamnare pentru infractiuni economice; 2. impotriva sa a fost deschisa procedura insolventei cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv; 3. daca cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv a mai beneficiat de un concordat preventiv; 4. daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari sau administratorii acestuia au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals sau infractiuni prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii prevazute de prezenta lege; 5. daca membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului li s-a atras raspunderea in conditiile Legii nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aducerea acestuia in stare de insolventa; 6. daca debitorul are inscrise fapte in cazierul fiscal. Cererea de deschidere a procedurii de concordat preventiv se adreseaza de catre debitor tribunalului in jurisdictia caruia isi are sediul. Conciliatorul provizoriu, numit de judecatorul-sindic dintre practicienii in insolventa, avand in vedere propunerea debitorului in acest sens, elaboreaza, impreuna cu debitorul, lista creditorilor si oferta de concordat preventiv, care se notifica creditorilor. Oferta de concordat preventiv va cuprinde si proiectul de concordat preventiv, care trebuie sa prezinte, in mod detaliat, urmatoarele: 1. situatia analitica a activului si pasivului debitorului, certificata de un expert contabil sau, dupa caz, auditata de un auditor autorizat, conform legii; 2. cauzele starii de dificultate financiara si masurile luate de debitor pentru depasirea acesteia pana la depunerea ofertei de concordat preventiv; 3. proiectia evolutiei financiar-contabile pe urmatoarele 6 luni. Planul de redresare trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele masuri: 1. reorganizarea activitatii debitorului;
31

http://www.clubulcolectorilor.ro/?p=5485.

18

2. modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate financiara; 3. procentul preconizat de satisfacere a creantelor, care nu poate fi mai mic de 50%; 4. termenul-limita pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordatul preventiv, care nu poate depasi 18 luni de la data incheierii concordatului preventiv. In baza ofertei de concordat preventiv, debitorul poate solicita judecatoruluisindic, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a urmaririlor silite individuale, masura care se va mentine pana la publicarea concordatului preventiv aprobat sau, dupa caz, pana la respingerea ofertei debitorului de catre majoritatea creditorilor. Concordatul preventiv se aproba cu voturile creditorilor care reprezinta majoritatea de doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, cu precizarea ca nu se va lua in calcul in stabilirea acestei majoritati votul favorabil al anumitor catregorii de creditori, prevazuti in mod expres de lege. La propunerea conciliatorului, judecator-sindic constata concordatul preventiv prin incheiere pronuntata in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, cererea de constatare putand fi respinsa exclusiv pentru motive de legalitate. De la data comunicarii hotararii de constatare a concordatului preventiv, se suspenda de drept urmaririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului si curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creantelor acestora contra debitorului. In vederea asigurarii opozabilitatii concordatului preventiv fata de creditorii nesemnatari, inclusiv fata de creditorii necunoscuti sau contestati, conciliatorul poate cere judecatorului sindic omologarea concordatului. Omologarea concordatului se pronunta in masura in care se constata indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: 1. intreprinderea debitorului se afla in stare de dificultate financiara; 2. valoarea creantelor contestate si/sau in litigiu nu depaseste 20% din masa credala; 3. concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezinta cel putin 80% din valoarea totala a creantelor. Daca procedura concordatului preventiv se finalizeaza cu succes, la termenul prevazut in contract sau anterior acestuia, dupa caz, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere prin care se va constata realizarea obiectului concordatului preventiv, situatie in care modificarile creantelor raman irevocabile. In masura in care, la expirarea termenului prevazut pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat, obligatiile prevazute in concordatul preventiv nu au fost indeplinite, creditorii vor putea vota, la propunerea conciliatorului, prelungirea duratei concordatului preventiv cu maximum 6 luni fata de durata initiala32. Mandatul ad-hoc Mandatul ad-hoc este o procedur confidenial, declanat la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instan, negociaz cu creditorii n scopul realizrii unei nelegeri ntre unul sau mai muli dintre acetia i debitor, n vederea depirii strii de dificultate n care se afl ntreprinderea acestuia din urm. Ca metoda de prevenire a aparitiei starii de insolventa, un debitor a carei intreprindere se afla in stare de dificultate poate cere presedintelui tribunalului numirea
32

http://www.juridice.ro/93377/nou-concordatul-preventiv-si-mandatul-ad-hoc.html.

19

unui mandatar ad-hoc, printr-o cerere care s cuprind o descriere detaliat a motivelor care fac necesar numirea unui mandatar ad-hoc. Un astfel de motiv ar putea fi, de exemplu, faptul ca debitorul nu a reusit sau nu va reusi intr-un teremen rezonabil, prin mijloace sau eforturi proprii, sa isi convinga principalii creditori sa-i acorde clementa in vederea depasirii situatiei de criza financiara in care se afla, in timp ce un tert, independent de parti, specialist in negociere si in managementul crizelor, ar putea obtine o astfel de clementa. In cadrul procedurii mandatului ad-hoc, atat numirea mandatarului ad-hoc, cat si negocierea derulata de mandatar dupa numire, este strict confidentiala. In mod evident, orice publicitate asupra starii de dificultate financiara pe care o traverseaza si o marturiseste debitorul ar putea avea consecinte destructive, generind panica in randul partenerilor de afaceri ai debitorului, care ar putea esua in incetare de plati prin intreruperea intempestiva a afacerilor cu debitorul, pe motiv de pierdere a credibilitatii. De aceea, conform Legii concordatului, numirea mandatarului este o procedura nepublica, ea desfasurindu-se in camera de consiliu, in fata presedintelui tribunalului, cu convocarea doar a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus. Cererea, precum si eventualele acte anexate se inregistreaza intr-un registru special, ne-public. Dupa numirea mandatarului, procedura se menine confidenial pe toat durata sa. Confidenialitatea procedurii este obligatorie pentru toate persoanele i instituiile care iau parte la sau sunt implicate n aceasta. Asadar, creditorii care au fost implicati in negocieri, indiferent de rezultatul acestora, nu vor putea face publica starea de dificultate financiara a debitorului si faptul numirii unui mandatar ad-hoc in scopul depasirii acestei stari. Date fiind efectele negative ale publicizarii starii de dificultate financiara a debitorului, putem vorbi chiar de o obligatie de confidentialitate care, la nevoie, ar putea fi sanctionata cu o raspundere civila delictuala a celui care a cauzat debitorului un prejudiciu moral sau material ca urmare a devoalarii informatiei confidentiale relative la dificultatea debitorului. Obligatia de confidentialitate se extinde, desigur, si la avocatii, expertii, notarii sau consultantii implicati in procedura, de o parte sau alta a masei negocierilor33.

33

http://www.juridice.ro/100457/mandatul-ad-hoc-in-reglementarea-legii-nr-381-2009.html.

20

VI. Procedura reorganizarii judiciare si procedura falimentului In practica s-a observat ca tentativele de reorganizare judiciara esueaza in marea majoritate a cazurilor. Statisticile Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Insolventa releva faptul ca in mai putin de 1-1,5% din cazuri reorganizarea judiciara a avut efectul scontat, celelalte cazuri de redresare esuand in faliment. Motivul este reprezentat, conform specialistilor, de faptul ca in Romania este foarte greu sa reorganizezi o societate, in primul rand din cauza ca finantarea pentru continuarea activitatii se acorda foarte greu, dar si pentru ca firmele aflate in reorganizare sunt marginalizate in activitatea lor ulterioara. De fapt, se considera ca principala cauza a insuccesului reorganizarii este reprezentata tocmai de caracterul sau judiciar, intrucat procedura reorganizarii judiciare este in mod invariabil supusa formelor de publicitate cu toate efectele pe care aceasta le are asupra credibilitatii si imaginii intreprinderii debitorului. Totodata, durata excesiva si formalismul procedurii judiciare pot impiedica societatea sa initieze si sa implementeze cu succes procedurile de reorganizare. Confidentialitatea, care se poate dovedi esentiala pentru reusita unei redresari, s-ar putea mult mai usor asigura in cazul masurilor preventive extrajudiciare sau de tip consensual, exterioare procedurilor judiciare. In aceste conditii, nu putem decat sa consideram laudabila initiativa legislativa care urmareste implementarea si la noi a concordatului preventiv. Acesta va permite crearea unui cadru contractual intre debitorul in dificultate si majoritatea creditorilor sai, sub medierea unui specialist in insolventa (asa-numitul mandatar ad-hoc), care sa conduca la redresarea financiara fara a fi insa necesara o decizie prealabila a tribunalului privind deschiderea procedurii insolventei34. In ceea ce proveste procedura falimentului, aceasta se considera a fi un mod de a face sa dispara de pe piata firmele fantoma, lucrul pe care eu il consider ca nefiind in totalitate adevarat, mai ales ca, interpretand per a contrario acest aspect, ar rezulta ca

34

Diana Ristici senior associate DLA Piper: http://antreprenor.money.ro/reorganizarea__judiciara____o_optiune_de_criza84018.html.

21

procedura dereorganizare judiciara nu ar avea, printer efectele ei, si acest din urma aspect. Eu consider ca aceste doua proceduri sunt foarte asemanatoare, producand, in mare, aceleasi efecte dar cu o finalitate distincta. In sensul ca amebele proceduri implica o analiza detaliata a situatiei societatii, agentului economic care se afla in dificultate, iar pe baza acestei analize se va decide ce cale va fii aleasta. Astfel, acest moment prezinta o importanta practica deoserbita, reprezentand momentul decisiv pentru ambele proceduri: acum se va decide ce cale este aleasta, astfel ca, eu consider ca, daca este posibil ca prin procedura de reorganizare sa se acopere mult mai bine creantele creditorilor sis a nu implica cheltuile prea mari pentru realizarea acestor obiective, ar trebui ca debitorul sa mearga in procedura de reorganizare, iar daca cheltuielile sunt prea mari si s-ar pune in pericol acoperirea creantelor (cel putin in cuantumul calculat pentru acoperirea acestora prin procedura insolventei), atunci debitorul si creditorii trebuie sa aleaga procedura falimentului. Consider ca alegerea unei proceduri sau a alteia este determinate si de obiectivitarea, respective subiectivitatea debitorului, altfel supus de conduita debitorului, in sensul ca atunci cand acesta nu tine cont de sansa reala pe care ar putea sa o aiba pentru a se redresa alegand procedura falimentului (consider ca exista si reaua credinta a acestuia, astfel ca ar trebui sa ii fie impusa cale reorganizarii) sau alegerea procedurii falimetului desi toate datele indica ca nu are sanse reale de redresare, atunci, ca si in celelalt caz, ar trebui sa i se impuna ccalea corespunzatoare realitatii. Mai mult, consider ca realitatea financiara si sociala existenta in Romania in prezent nu ofera sanse effective de redresare financiara agentilor economici cu o cifra de afaceri mica. Afirm acest lucru datorita faptului ca, in prezent bancile nu risca sa acorde credite bancare unor agenti economici care sunt in procedura de reorganizare, pentru ca exista sanse ridicate ca procedura de reorganizare sa esueze, iar bancile san u mai poata recupera creditul in totalitate. Astfel, mi se pare ca alegand procedura de reorganizare, chiar si in situatia cand existe sanse mari de redresare, constituie un risc pe care si-l asuma agentul economic in cauza, mai ales daca nu s-a apelat la timp (consider ca a se apela la timp inseamna a se apela cu cel putin 6 luni inainte de aparitia starii de insolventa) la o persoana specializata

22

in insolventa agentilor economici, persoana care sa analizeze situatia debitorului si care sa faca o previziune asupra cailor pe care le are la dispozitie agentul in cauza de a le urma. Iar pe baza acestor previziuni, altfel spus in cunostinta de cauza, debitorul urmanad sa aleaga o procedura sau alta.

VII. Concluzii Potrivit doctrinei, procedura de insolven ofer debitorului de bun credin o protecie eficient sub urmatoarele aspecte: - stopeaz creterea pasivului; - l ferete de urmririle silite ale creditorilor i - i ofer acestuia posibilitatea de recuperare, fr costuri, a creanelor existente. Iar ce mi se pare ca este foarte important este faptul ca, creditorii majoritari n fiecare categorie de creane sunt cei de care depinde succesul unei proceduri de reorganizare, in sensul ca, dupa cum am mentionat si mai inainte, ei sunt cei care aproba planul de reorganizare. Totusi consider ca acest lucru nu este benefic pentru creditorii care au creante mai mici, in sensul ca lor nu li se recunoaste sau nu li se confera tratament egalitar , doatorita acestei situatii, creditorii majoritari avand prioritate de decizie. Totusi, din nefericire, in practica s-a ajuns la conculuzia ca cea mai mare parte a agentilor economici care ajung in stare de insolventa incearca in mod inutil sa redreseze activitatea societatii prin forte proprii, fara sa apeleze la consultanti de specialitate in domeniu si fara sa se foloseasca de prevederile legale create tocmai pentru a-i proteja. Astfel de incercari de redresare se soldeaza insa de cele mai multe ori cu un esec, astfel ca societatea respectiva ajunge in final in faliment, fara a mai exista nicio posibilitate de redresare economica a acesteia. Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de catre societatea aflata in insolventa, avantaje prevazute de Legea nr. 65/2006 ca fiind efectele deschiderii acestei produrii de reorganizare, se numara: suspendarea tuturor activitatilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor indreptate impotriva debitorului si a bunurilor acestuia, faptul ca de la data deschiderii procedurii insolventei nu se mai calculeaza dobanzi, majorari si penalitati la creantele existente (cu cateva exceptii expres prevazute de lege), posibilitatea reesalonarii platii creantelor catre creditori etc. Procedura reorganizarii judiciare prezinta insa si o serie de dezavantaje pentru societatea aflata in stare de insolventa, cum ar fi desfasurarea activitatii sub supravegherea unui administrator judiciar, modificarea partiala sau totala a conducerii societatii aflate in reorganizare, ridicarea in tot sau in parte a dreptului de administrare a debitorului etc. Ceea ce consider ca e gresit in cazul aceste proceduri, astfel un alt dezavantaz al acestei proceduri, este faptul ca debitorlu comerciant care a mai fost supus in ultimii 5 ani unei alte proceduri de reorganizare, nu I se maid a posibilitatea intrarii intr-o noua procedura. Mi se pare ca aceasta conditie generala negativa de intrare intr-o noua procedura de reorganizare judiciara ar trebuie transformata intr-o conditie negativa 23

speciala, in sensul ca doar daca din culpa exclusiva a debitorului (a neadministrarii corespunzatoare sau a admiistrarii iresponsabile a afacerii etc.) s-a ajuns la necesitatea supunerii afacerii acestei de-a doua proceduri, atunci, intradevar, s-ar justifica refuzul instantei de judecata de a-l supune inca o data acestei proceduri. Desi, nici macar aceasta solutie nu ar trebuie luata in considerare, deoarece tinandu-se, cont de faptul ca desi debitorul a mai suferit o reorganizare, acesta s-a redresat financiar, ceea ce, in opinia mea, ar trebuie apreciat ca un lucru pozitiv. In sensul ca, daca s-a mai redresat financiar o data, acum cand cere sa I se admita inca o data procedura reorganizarii judiciare, inseamna ca debitorul, avand experienta celeilalte proeceduri, considera ca are sanse reale de redresare financiara. Consider ca limitarea pe care o impune legea cu privire la demonstrarea ca in cei 5 ani anteriori confirmarii procedurii de reorganizare, debitoul nu am mai fost supus unei alte proceduri de reorganizare judiciara, nu isi gaseste justificare practica. Mai mult, consider ca ar trebui, dupa cum am mai spus, sa se modifice Legea Insolventei astfel incat sa nu mai existe aceasta limitare. Prin urmare, folosirea de catre comercianti a procedurii reorganizarii poate reprezenta o sansa reala de redresare si de continuare a unei afaceri care in mod normal ar fi supusa falimentului.

24

Bibliografie

1.

Ioan Schiau, Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All Beck, Bucuresti 2001 Ana Birchall, Proocedura insolventei. Reorgenizarea judiciara si procedura falimentului, Note de curs, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007

2.

3.
4.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei Gheorghe Piperea, Insolventa: Legea, regulile, realitatea, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008 Surse internet:

5.

http://www.clubulcolectorilor.ro/?p=5485 http://www.juridice.ro/93377/nou-concordatul-preventiv-simandatul-ad-hoc.html http://antreprenor.money.ro/reorganizarea__judiciara____o_opt iune_de_criza-84018.html http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Reorganizarea_ judiciara

25