Sunteți pe pagina 1din 40

CUPRINS

CAP. I. LEGISLATIA FALIMENTULUI - EVOLUTIE


1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
1.5.

CONTEXTUL ISTORIC
LEGISLATIA ROMANA TRASATURI GENERALE
SCOPUL PROCEDURII INSOLVENTEI
NECESITATEA PROCEDURII DE INSOLVENTA
OBIECTUL PROCEDURII

CAP. II. ASPECTELE PRINCIPALE ALE LEGII 85/2006


2.1. PROCEDURA INSOLVENTEI
2.1.1. PROCEDURA GENERALA
2.1.2. PROCEDURA SIMPLIFICATA
2.2. PARTICIPANTII LA PROCEDURA
2.2.1. CONCEPTUL DE PARTICIPANT
2.2.2. ORGANELE PROCEDURII

INSTANTELE JUDECATORESTI
JUDECATORUL SINDIC
ADUNAREA CREDITORILOR. COMITETUL CREDITORILOR
ADMINUSTRATORUL SPECIAL
ADMINISTRATORUL JUDICIAR
LICHIDATORUL

CAP. I. EVOLUTIA LEGISLATIEI PRIVIND FALIMENTUL


1.6.

CONTEXTUL ISTORIC

Din punct de vedere istoric si etimologic, conceptul de faliment a fost, pina in sec. XX, cel care
desemna esecul in afaceri. Cuvantul se pare ca provine din limba latina. Fallo, fallere si insemna a rata
sau, dupa unii autori, a insela, a nu izbuti, a gresi 1. Debitorul, care isi insela creditorii, se insela si pe
sine insusi, incit, odata ce era trimis in faliment, el devenea un proscris, fiind exclus din breasla. Pe de
alta parte, falitul era considerat automat infractor, fiind condamnat la inchisoare (fallitus ergo fraudator).
Bazele procedurii falimentului se pot gasesc in dreptul roman. Executarea silita, asa cum o stim in
prezent, dar si procedura insolventei, isi au originea in procedura de venditio bonorum (devenita,
ulterior, distractio bonorum). In prima etapa de alicare a Lex duo decim tabularae, falitul care nu isi
achita datoria era aspru pedepsit, putind fi vindut ca sclav de catre creditor, trimis la inchisoarea
datornicilor sau chiar omorit2. Mai tarziu s-a observat ca aceste pedepse nu isi ating scopul, ca sunt
practic inutile, daca nu sunt insotite de masuri reparatorii, incit ceea ce interesa creditorul era sa-si
incaseze creanta, si numai in subsidiar sa il pedepseasca pe debitor, pentru a da un exemplu si
celorlalti, ca sa-si achite datoriile pentru a evita sa ajunga in aceea situatie.
Prin legea Poetelia Papiria a fost inlaturata posibilitatea omorarii debitorului pentru neplata
datoriilor. In loc de a impune exclusiv pedepse debitorului, creditorii, in colectiv, intrau in posesia
bunurilor debitorului, pe care le vindeau in bloc, prin intermediul unui mandatar, aceluia care oferea
pretul cel mai mare, pret din care creditorii, intr-o ordine de preferinta asemanatoare cu cea
reglementata in prezent, isi insuseau partea care li se cuvenea. La finalizarea procedurii de venditio
bonorum, debitorul era exclus din viata profesionala si chiar sociala, fiind decazut din drepturile civile.
Raspunderea civila si-a pierdut astfel caracterul exclusiv sanctionator, fiind orientata catre repararea
prejudiciului. Din procedura de venditio bonorum s-au dezvoltat, ulterior, atit institutia executarii silite, cit
si cea a falimentului.
Insa prabusirea Imperiului Roman a dus la faramitarea puterii politice romane. Institutiile vechi ale
dreptului roman, desi revitalizate o vreme, de Justinain, au cazut uitarii timp de peste 1.300 de ani, pina
la redescoperirea lor in perioada marilor coduri ale secolului XIX. Vechiul drept roman fiind realmente
inlocuit cu un drept cutumiar, creat pentru folosul comerciantilor. Pe fondul fenomenului de dezintegrare
a Imperiului Roman s-au format state-cetati italiene (Venetia, Genova, Florenta, Pissa, Milano). Acestea
adopta reguli proprii de drept, indeosebi cutumiare, perisand uniformitatea dreptului roman.
Comerciantii, pentru a-si apara drepturile, se organizeaza in corporatii si bresle ce, in timp, vor dobandi
autonomie administrativa, judecatoreasca si in ultima instanta legislativa. Breasla era cuprinsa de
comerciantii si meseriasii din aceeasi ramura de activitate si era condusa de un consul ales din
randurile lor, ajutat de consilieri. Consulul, urmand exemplul autoritatilor civile, stabilea norme interne
bazate pe obiceiuri care duceau la rezolvarea litigiilor aparute intre membrii corporatiei. Aceste norme
interne, emise de consuli, au fost cu timpul adunate in culegeri ce se numeau statute.
In istorie sunt cunoscute statutele din Pissa (1305), Verona (1318), Bergamo (1475), Bologna (1509)
etc.
Un rol important l-au avut targurile medievale italiene, franceze, germane, spaniole etc, in formularea
unor reguli proprii, a activitatii comerciale. In plina epoca a cruciadelor (inceputurile de sec. XII), apare
un drept al targurilor cu reguli aplicabile tuturor comerciantilor participanti la aceste tirguri, indiferent de
originea lor, precum si o procedura speciala de solutionare a litigiilor dintre comercianti. Ca urmare a
dezvoltarii legaturilor comerciale cu negustorii din Franta si cei din tarile nordice, in special prin
participarea la targuri, regulile comerciale italiene patrund si in aceste tari, mai cu seama in domeniul
maritim.
1. Y. Guyon, Droit des affaires, tome 2, 9e edition, Economica, Paris, 2003, p.7; St. D. Carpenaru, op.cit, 2007, p.610. In franceza, termenul
care traduce cuvintul din limba latina fallo, fallere este faillir (a nu reusi, a rata); in engleza, termenul echivalent este to fail.
2. A. Negoianu, Insolvabilitatea in vechile legiuiri romane, Institutul de Arte Grafice Vremea, Bucuresti, 1931

Decaderea comertului italian, va duce insa la diminuarea rolului dreptului statuar in reglementarea
activitatii comerciale3. In urma perioadei modern si post-renascentiste, dezvoltarea comertului a dus
inlocuirea dreptului statuar si consuetudinar cu un drept scris. Prima tara in care a trecut de la dreptul
cutumiar la legile scrise, aplicate pe intreg teritoriul tarii, a fost Franta. Primul act care avea sa
prefigureze marile monumente legislative ale Frantei il constituie edictul lui Carol al IX-lea din 1563,
prin care au fost create jurisdictiile consulare, aplicabile numai comerciantilor (prototipul tribunalelor de
comert franceze, existente si in prezent). Au urmat cele doua ordonante ale lui Colbert emise de
Ludovic al XIV-lea. Prima ordonanta, cea din 1673, avea ca obiect comertul terestru si cuprindea reguli
aplicabile tuturor celor care faceau comert, indiferent de calitatea lor.
Urmatoarea ordonanta, cea din 1681, privea comertul maritim si consacra reguli specific acestui
gen de comert.
Dreptul comercial, ca ramura de drept, a luat nastere, propriu-zis, odata cu adoptarea Codului
comercial francez, din 18074. Desprinse din dreptul civil, reglementarile reunite sub formula Codului
comercial, au fost concepute pe baza sau in jurul notiunii de fapt de comert.
Actul de comert, savirsit cu titlu de profesiune, confera autorului calitatea de comerciant. Dupa
dobindirea acestei calitati, orice obligatie ce ar rezulta din exercitiul comertului va avea character
comercial, cu exceptia actelor de natura strict civila (adoptie, casatorie, acceptarea unei mosteniri).
Redactorii Codului comercial francez au construit aceasta reglementare in ideea de a o face
corespunzatoare cerintelor productiei, schimbului si circulatiei.
Sub auspiciul ideilor revolutiei franceze din 1789, dar si fortate de cuceririle lui Napoleon, care a
facut din Republica Franceza un imperiu, multe tari cu traditie in comert au preluat Codului comercial
francez, unele adoptindu-l ca lege comerciala proprie (Italia, Belgia, Olanda, Spania, Egipt). In Italia, la
aproape 80 de ani de la nostrificarea Codului commercial francez, dupa realizarea unitatii politice, a
fost adoptat Codul comercial italian (1882), mult mai elaborat si mult mai evoluat decit Codul comercial
francez, care, in treacat fie spus, nu se ridica la nivelul Codului civil din 1804.
Codul comercial italian este modelul Codului comercial roman din 1887, in vigoare si in prezent.
Interesant este ca, in 1942, Italia lui Mussolini a adoptat un nou cod civil, care a integrat codul
comercial sub o reglementare unitara a dreptului privat. Sistemul dreptului comercial din Germania are
la baza codul comercial adoptat in 1897, intrat in vigoare in 1900.
Sistemul german neaga solutia Codului comercial francez a construirii dreptului comercial in jurul
faptului de comert (sistemul obiectiv), preferind sistemul vechiului drept cutumiar al statutelor, care
organiza dreptul comercial in jurul calitatii de comerciant, a breslasului (sistemul subiectiv).

Reglementarea comerciala germana este aplicabila numai persoanelor care au calitatea de


comerciant. Sistemul de common-law, aplicat in tarile de sorginte anglo-saxona (Anglia, SUA,
Australia, partea anglo-saxona a Canadei), sistem care are la baza precedentul judiciar si
cutuma juridica, este aplicabil atat comerciantilor, cat si necomerciantilor. Sub auspiciul dreptului
comunitar european si a globalizarii, vechile precept ale sistemului de common-law incep sa fie
abandonate in favoarea unor legi speciale, menite a reglementa unele institutii fundamentale ale
dreptului afacerilor (companii, piata de capital, insolventa etc.). Spre exemplu, in SUA exista o
reglementare cu caracter federal, Codul comercial uniform al Statelor Unite (US Commercial Code).
Ideile privind tratamentul comerciantilor in dificultate a urmat o interesanta evolutie.
In perioada statutelor oraselor italiene Genova, Florenta si Venetia, procedura avea un caracter
sanctionator, chiar penal dar, in acelasi timp, corporatist, aplicindu-se numai comerciantilor. Falimentul
discredita total si iremediabil comerciantul. Actul final al excluderii profesionale si sociale a debitorului
era distrugerea simbolica, in prezenta tuturor negustorilor, a bancii, adica a mesei pe care erau expuse
marfurile comerciantului falit.
Aceasta operatiune de distrugere a bancii (banca rotta) se afla la originea denumirii de bancruta,
care desemneaza pe ansamblu faptele grave savarsite de falit si sanctionate penal5.
3. Yves Guyon, Droit des affaires, tome II, Droit des enterprises en dificulte, Economica, Paris, 1999, p.5 si urm.
4. Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editia a VI-a, Universul Juridic, 2007, p.11.
5. Termenul de banca rotta explica si cuvintul din limba engleza pentru faliment, adica bankruptcy.

O prima reglementare care a pus bazele institutiei falimentului o reprezinta Ordonanta din 1673
emisa de Ludovic XIV. Ordonanta era inspirata de reglementarile italiene, privea comertul terestru, insa
cuprindea si dispozitii referitoare la Falimente si bancrute.
Prima reglementare completa si sistematica a falimentului s-a realizat insa prin Codul Comercial
francez din 18076. Regimul falimentului consacrat de Codul comercial francez era foarte dur, in
comparatie cu ceea ce inseamna in prezent procedura insolventei. Falimentul, in sistemul acestui cod
comercial, era instituit urmarind 3 finalitati :
(i)
asigurarea platii creantelor creditoriilor ;
(ii)
pedepsirea falitului ;
(iii)
asanarea mediului de afaceri prin extragerea comerciantului falit din acest mediu.
Codul Comercial francez reglementa o procedura de lichidare a bunurilor falitului si de distribuire
a sumelor rezultate intre creditorii falitului. In acest scop, toate bunurile falitului erau puse sub
sechestru ; falitul era complet desesizat de patrimoniul sau comercial si, in acelasi timp, era inchis la
inchisoarea datornicilor sau arestat la domiciliul pe durata procedurii.
Falitul era decazut din drepturile profesionale si civile si, de obicei, era trimis la inchisoarea datornicilor
sau chiar sanctionat penal pentru infractiunea de bancruta 7. Conceptia referitoare la faliment a Codului
comercial francez a fost preluata si de Codul comercial italian din 1882 si, prin intermediul sau, si de
Codul comercial roman din 1887.
In perioada clasica a dreptului comercial, falimentul era conceput ca o procedura de executare
silita colectiva contra comerciantului care si-a inselat creditorii prin neplata la scadenta a datoriilor.
In aceasta conceptie, comerciantul este vazut ca o piesa in angrenajul unor raporturi juridice
cvasiinfinite ca numar, care poate provoca, prin neplata la scadenta a datoriilor sale, reactii in lant care
sa-i afecteze si pe creditori, comercianti si ei si debitori, la rindul lor, in cadrul acelorasi raporturi juridice
cvasiinfinite ca numar.
Comerciantul falit, pentru ca nu isi va fi platit la scadenta datoriile, isi va fi pierdut astfel
credibilitatea. Intr-o astfel de stare, el nu mai poate beneficia de credit sau incredere de la ceilalti
comercianti si, deci, trebuie eliminat din central acestor raporturi juridice, pentru a nu-i afecta si pe
ceilalti. In aceasta conceptie clasica, comerciantul, luat individual, nu conta. Conta colectivitatea
celorlalti comercianti, sanatatea si celeritatea circuitului juridic si economic colectiv, creditul.
In legislatia moderna, falimentul nu mai este decit o modalitate a procedurii insolventei 8, iar cel
supus procedurii insolventei nu mai este denumit falit, ci debitor. Din ce in de mai mult debitorul devine
centrul atentiei legiuitorului, inclusiv al celui comunitar european, colectivitatea creditorilor avind un rol
din ce in ce mai estompat. Ma grabesc sa adaug ca Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei
este un fericit exemplu de exceptie de la aceasta tendinta.
In secolul trecut, conceptia clasica referitoare la faliment a fost treptat abandonata. Concurenta si
globalizarea au determinat aparitia crizelor financiare neimputabile intreprinzatorului. Insolventa a
devenit, in astfel de cazuri, tratabila. Debitorul, in conditiile in care tribunalul declara scuzabila aparitia
starii sale de insolventa, poate continua sa-si administreze afacerea, printr-o reproganizare judiciara
sau, dupa lichidare, poate fi lasat sa inceapa o noua afacere (asa numitul fresh new start )..
6. St. D. Carpenaru, op.cit., 2007, p.610.
7. Prototipul comerciantului ajuns in faliment este domnul Biroteau, personajul central al cartii lui Balzac, Gloria si decadenta lui Cesar
Biroteau. O figura aparte in galeria personajelor nefericite ajunse in inchisoarea datornicilor datorita falimentului este domnul William Dorrit,
tatal de familie din Mica Dorrit, de Charles Dickens. Dupa o indelungata sedere in inchisoarea datornicilor Marshalsea, unde si-a crescut chiar
nenumaratii copii, printre care si Mica Dorrit (Amy Dorrit), domnul Dorrit a fost salvat de o mostenire neasteptata si a fost eliberat din
inchisoare. Ulterior, a plecat, cu toata familia, in - pe atunci - recent descoperita Australie (actiunea se petrece la mijlocul sec. XIX), unde face
avere. Figura falitului nefericit este, de altfel, o prezenta familiara in romanele lui Dickens. Personajul domnului Mickawber din David
Copperfield, si el un client de lunga durata al inchisorii datornicilor l-a avut ca model, dupa unii critici, chiar pe tatal lui Charles Dickens.
8. De altfel, in legislatia franceza notiunea de faliment are o semnificatie si mai restrinsa, in sens de sanctiune aplicata persoanelor care au
determinat incetarea de plati a debitorului persoana juridica. Echivalentul francez al falimentului din legea noastra este lichidarea judiciara. In
Franta nu exista o legislatie a insolventei, ci o legislatie a intreprinderilor in dificultate.

Reorganizarea, daca este posibila, nu este o masura exclusiv in favoarea debitorului, ci si in


favoarea creditorilor, care pot avea mai multe sanse sa-si recupereze creantele in urma unei
reorganizari. Intr-adevar, cota falimentara ar putea fi mult mai mica sau chiar inexistenta decit partea ce
i s-ar cuveni din reorganizare, sa spunem, fiscului sau furnizorilor de utilitati, avind in vedere ca la
distributie primii in ordinea de prioritate sunt creditorii privilegiati. In plus, disparitia unui partener de
afaceri, a unui contribuabil, a unui angajator etc. nu este intotdeauna benefica statului, comunitatii
locale, salariatilor, bancilor, furnizorilor de utilitati etc
Daca in trecut falimentul era un accident individual al comerciantului sau o consecinta a unei
gestiuni gresite ori frauduloase, in present falimentele ating sectoare economice intregi. Falimentele
sunt provocate uneori de evenimente nationale/internationale, de conjuncturi politice sau economice
nefavorabile. Intreprinderea debitorului poate sa dispara daca nu exista nici o persoana interesata sa
achizitioneze intreprinderea acestuia si sa-i asigure, printr-o mai buna gestiune, redresarea. Din punctul
de vedere al salariatilor concediati ca urmare a falimentului, acestia isi vor gasi locuri de munca noi
doar daca vor fi capabili sa-si reconverteasca pregatirea profesionala, mutatie dificila de cele mai multe
ori (mai ales pentru persoane care au trecut de virsta unor noi inceputuri ori care sunt mono calificati)
si insotita intotdeauna de sacrificii (decalari profesionale, schimbari de domiciliu etc.). De aici a rezultat
ideea procedurii de redresare sau reorganizare judiciara, care sa asigure supravietuirea comerciantului
care merita sa fie salvat.
Prima lege care, la nivel mondial, a introdus o astfel de procedura, este US Bankruptcy reform
act din 1978, lege care, in prezent, este integrata in US Commercial Code (formind obiectul capitolului
XI din acest cod).
Aceasta reglementare a constituit modelul legilor de reorganizare judiciara, inclusiv a celei
franceze. Intradevar, prin Legea din 1985, Franta a introdus pentru prima data procedura redresarii
judiciare, alaturi de lichidarea judiciara (care a inlocuit clasicul faliment). Se intelege ca pentru cazul
cand procedura reorganizarii sau a redresarii judiciare nu este posibila sau nu da rezultate, urmeaza sa
se aplice procedura falimentului (care este o lichidare judiciara), cu consecinta disparitiei
comerciantului care a esuat in afacerea sa.
Procedura insolventei, in conceptia noua, apare ca o procedura care permite intreprinzatorului
aflat in dificultate sa esueze in mod organizat. Incercarile de protectie a afacerii debitorului aflat in in
dificultate au mers, poate, prea departe. Dreptul francez a construit, incepind cu 1984, o reglementare
de ordin general menita a preveni sau reglementa amiabil dificultatile financiare ale intreprinderii,
rezultatele acestei reglementari fiind notabile.
Asemeni ca si in medicina, este, intr-adevar, mai bine si mai ieftin sa previi decit sa tratezi. Insa,
in 2006, in Franta, a fost emisa o lege privind procedura salvgardarii intreprinderii, lege care nu mai are
in centrul sau protectia creditorului, ci salvarea falitului, chiar si cu pretul sacrificarii drepturilor unor
creditori9.
La capatul acestei evolutii, legislatia insolventei a devenit, din pacate, din ce in ce mai complexa,
fara sa ajunga vreodata la rezultate satisfacatoare, si din ce in ce mai indulgenta cu debitorul 10,
ajungand sa pericliteze ideea de credit, ca incredere in comercianti (iar principiul fundamental al
dreptului comercial este protectia creditului), ba chiar sa aduca atingere uneori fundamentelor dreptului.
Georges Ripert spunea inca din 1936 ca aceasta tendinta a dus la instaurarea unui drept de a nu-si
plati datoriile in favoarea debitorului falit11.
Importanta deosebita a procedurilor de insolventa a fortat Comisia Europeana sa emita propriile
reglementari in materie de insolventa, pina in prezent fiind in vigoare un Regulament si patru Directive,
menite in special sa rezolve probleme relative la insolventa transfrontaliera si la protectia salariatilor din
intreprinderile insolvente.
9. Asa-numitul drept al intreprinderilor in dificultate, formula pe care o utilizeaza fara exceptie doctrina franceza, isi propune patru finalitati, in
aceasta ordine de preferinta : prevenirea dificultatilor intreprinderii, redresarea intreprinderilor aflate in situatii compromise, lichidarea
intreprinderilor ale caror dificultati financiare sunt iremediabile si sanctionarea conducatorilor culpabili. A se observa ca protectia creditorilor nu
mai apare pe lista de prioritati a dreptului francez al intreprinderilor in dificultate.
10. Yves Guyon, op.cit., p.5
11. Georges Ripert, Le droit de ne pas payer ses dettes, 1936, cit. de Y. Guyon, op.cit., p.5

1.2. LEGISLATIA ROMANA TRASATURI GENERALE


Procedurile de insolventa se pot sintetiza dupa cum urmeaza :
a) elementul esential al procedurii insolventei il reprezinta starea de insolventa. Iminenta sau
aparitia starii de insolventa marcheaza inceputul perioadei de restrictie a drepturilor debitorului,
restrictie specifica procedurii insolventei. Cu exceptia cazurilor in care este aplicabila procedura
simplificata de faliment, dupa o asa-numita faza de observatie, care permite constientizarea
gravitatii dificultatilor cu care se confrunta intreprinderea debitorului, tribunalul va decide fie
redresarea, fie cesiunea, fie lichidarea intreprinderii debitorului. Acestor masuri li se alatura
diferitele restrictii impuse debitorului (care nu mai are dreptul de a-si administra liber
intreprinderea) si o disciplina colectiva aplicabila tuturor creditorilor (care nu mai pot continua
urmaririle silite individuale pornite contra debitorului). Dar starea de insolventa poate influenta
atit soarta actelor juridice ale debitorului incheiate in perioada anterioara deschiderii procedurii
(asa-numita perioada suspecta), in sensul ca unele dintre acestea sunt invalidate, cit si soarta
debitorului sau a conducatorilor sai in perioada ulteriora inchiderii procedurii, in sensul ca
debitorul sau conducatorii sai sunt afectati de unele decaderi din drepturi sau interdictii
profesionale.
b) procedura insolventei este o procedura colectiva, avind caracter concursual. Colectivitatea
creditorilor este organizata, acestia constituindu-se in asa-numita masa credala , care se
manifesta prin adunarea si comitetul creditorilor. Cu foarte stricte exceptii, actiunile judiciare sau
extrajudiciare, precum si urmaririle silite pentru recuperarea creantelor contra debitorului sunt
oprite odata cu deschiderea procedurii insolventei.
c) procedura insolventei este esentialmente judiciara, ea desfasurindu-se sub controlul judiciar al
judecatorului-sindic.
d) procedura insolventei este transparenta, creditorii, priviti individual, cit si colectivitatea lor
organizata (adunarea creditorilor, comitetul creditorilor) avind dreptul la informatie asupra tuturor
aspectelor procedurii.
e) procedura insolventei este o procedura a compromisului si a sacrificiului. Debitorul si creditorii
sunt nevoiti sa suporte limitari ale drepturilor lor, unele chiar foarte drastice. Spre exemplu,
furnizorii de utilitati sunt obligati sa continue sa furnizeze utilitati debitorului, daca acesta este un
consumator captiv al acelor utilitati, cu toate ca datoriile de dinainte de deschiderea procedurii
nu vor putea fi platite decit la distributiile viitoare, daca din aceste distributii va mai ramine ceva
dupa plata creditorilor privilegiati.
f) procedura insolventei este general aplicabila, orice debitor care desfasoara activitati economice
sub forma de intreprindere fiind o tinta potentiala a acestei proceduri daca se afla in stare de
insolventa. De la acest principiu, legea excepteaza, mai mult sau mai putin legitim, o serie de
debitori, in special intreprinderi de stat sau societati comerciale privatizate.
Procedura insolventei este o procedura concursuala si colectiva pe care legea o instituie pentru
acoperirea datoriilor debitorului aflat n insolven, procedura la care toti creditorii sunt chemati sa
participe pentru a-si putea acoperi creantele contra debitorului. n momentul deschiderii procedurii,
debitorul intr sub protecia Tribunalului , fiind astfel protejat de actiunile creditorilor pentru
recuperarea creantelor, inclusiv de eventualele icane sau presiuni pe care creditorii le-ar putea
exercita asupra debitorului prin executri individuale. Caracterul colectiv, concursual, al procedurii
insolventei impune consecinta opririi urmaririlor silite individuale ale creditorilor contra debitorului.
Procedura insolventei este, deci, o procedura de sacrificiu, care rolul de a limita capacitatea
juridica a debitorului si restrange drepturile creditorilor. De aceea, aceasta nu se poate deschide decat
daca sunt indeplinite unele conditii de fond si de forma stricte, referitoare la persoanele carora le este
aplicabila procedura colectiva, caracteristicile creantei neplatite la scadenta care pot duce la aplicarea
procedurii, starea de insolventa a debitorului, hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii etc.
Debitorul este, din momentul deschiderii procedurii, desesizat de afacerea sa. Libertatea sa de
decizie asupra propriei afaceri este drastic limitata. Pe planul dreptului civil, debitorul persoana fizica

sufera o adevarata capitis deminutio, intrucit el nu mai poate incheia acte juridice de sine-statator ci, ca
si in cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu, legea ii substituie debitorului in actele sale
juridice un reprezentant legal, mai precis, administratorul judiciar sau lichidatorul.
Persoana juridica, desi are organe proprii care sa ii exercite drepturile, dupa deschiderea
procedurii isi vede substituite aceste organe proprii fie cu administratorul judiciar/lichidatorul fie, in cazul
in care si-a declarat intentia de reorganizare si dreptul de a-si administra afacerea nu i s-a ridicat, cu
administratorul special. Administratorul special, atunci cind debitorul si-a pastrat dreptul de a-si
administra afacerea, isi desfasoara activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Iar
administratorul judiciar este, din punct de vedere judiciar, sub controlul judecatorului-sindic si, din punct
de vedere managerial si comercial, sub controlul creditorilor, exercitat prin comitetul creditorilor.
Astfel, creditorii preiau de la debitor sau, dupa caz, de la asociatii/actionarii debitorului persoana
juridica practic intreg controlul activitii acestuia. Intr-un sens larg, instituirea procedurii insolventei
este, in sine, o preluare ostila a societatii in cauza, din moment ce controlul se transfera de la actionari
la creditori. Intradevar, rolul asociatilor/actionarilor societatii aflata in insolventa este redus pina la
estompare.
Practic, de la data deschiderii procedurii insolventei, adunarea generala a asociatilor/actionarilor
(AGA) isi vede suspendate atribuiile principale. AGA se mai poate implica doar in desemnarea
administratorului special ori in procedurile de majorare a capitalului, fuziune sau divizare necesare
pentru implementarea unui plan de reorganizare. In cadrul procedurii, eventualele drepturi ale
asociatilor/actionarilor sunt exercitate de catre administratorul special, consacrat de Legea insolventei
drept mandatar al acestora. Pentru esecul afacerii, insolventa reprezint o form extrem de control al
comportamentului managerial. Atta timp ct debitorul i achit obligaiile la scadenta, controlul asupra
afacerii rmne n minile acionarilor i ale administraiei debitorului. In cazul in care debitorul nu i
ndeplinete obligaiile la scadenta, atunci controlul este transferat de la acionari la creditori, prin
intermediul managerilor procedurilor de insolventa.Actele juridice, platile si operatiunile debitorului
incheiate dupa data deschiderii procedurii, cu exceptia celor curente, sunt nule daca nu sunt autorizate
de judecatorul-sindic in prealabil. Sunt supuse unei potentiale actiuni in anulare si unele acte juridice
ale debitorului incheiate inainte de deschiderea procedurii, in cursul perioadei suspecte (perioada
imediat anterioara hotararii de deschidere a procedurii).
Procedura insolventei poate antama si raspunderea, patrimoniala sau penala, a managerilor
societatii debitoare, daca acesteia se fac vinovati de aducerea societatii in stare de insolventa.
Amenintarea cu o astfel de perspectiva poate impune, sub raport psihologic, un control al activitatii
manageriale, o prudenta de bonus pater familias in gestiunea afacerilor debitoarei.
Legislatia romana este insa rareori aplicata marilor companii, datorita, spre exemplu, multiplelor
exceptari legale aplicabile societatilor de stat privatizabile.
De asemeni si creditorii sufera serioase limitari sau restrictii ale drepturilor atasate, in mod
obisnuit, creantei lor. In primul rind, toti creditorii, inclusiv cei care beneficiaza de garantii reale, sunt
tinuti de efectul suspensiv de executare pe care il implica deschiderea procedurii, ei nemaiavind dreptul
sa incerce isi recupereze in mod individual si separat creantele, ci numai dreptul la distributiile de sume
efectuate in cadrul procedurii insolventei ; la fel, toti creditorii (cu unele exceptii nesemnificative in cazul
creditorilor beneficiari de garantii reale) sunt tinuti de efectul de inghetare a valorii creanteli lor la
valoarea nominala a acesteia din data deschiderii procedurii, ei nemaiavind dreptul sa adauge creantei
dobinzi, penalitati sau alte costuri. In al doilea rind, acei creditori care nu si-au declarat in termen legal
creanta contra debitorului, nu beneficiaza de niciunul dintre drepturile acelor creditori care au fost
inscrisi pe tabelul creantelor (creditorii indreptatiti sa participe la procedura, asa cum ii defineste
Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei12).
Legea insolventei creeaz numai condiiile participrii creditorilor la procedura insolventei, fiind
obligatorie notificarea creditorilor, cunoscuti sau necunoscuti, referitoare la deschiderea procedurii, dar
creditorii care, pina la expirarea perioadei de inregistrare a declaratiilor de creanta, nu s-au inscris la
masa credala, sunt straini de procedura.

Creditorii ale caror creante sunt contestate sunt, practic, exclusi de la procedura, pe perioada
solutionarii contestatiei acesti creditori contestati neavind plenitudinea drepturilor creditorilor indreptatiti
sa participe la procedura. In al treilea rind, ordinea de preferinta normala aplicabila intre creditorii unui
debitor aflat in cursul activitatii sale normale, este serios amendata in cadrul procedurii insolventei
deschisa fata de acel debitor. Spre exemplu, creantele privilegiate, chiarbeneficiare de garantii reale,
sunt preferite de super-privilegiul cheltuielilor de procedura.
Creanta privilegiata a statului este preferita de super-pivilegiul creantelor salariale. Pe de alta
parte, exista anumite creante care scapa procedurii, cum ar fi creantele creditorilor beneficiari de
garantii reale, care pot solicita judecatorului-sindic sa-i autorizeze sa continue sau sa incepa o
executare silita individuala a bunurilor asupra carora poarta garantia lor. Creantele ulterioare
deschiderii procedurii, inclusiv cele rezultate din operatiuni curente, se inscriu la masa credala pe
masura exigibilitatii lor, fiind trecute in tabelurile suplimentare de creante. Daca rezulta din activitatile
curente ale debitorului, aceste creante pot fi achitate chiar in cursul procedurii, cu titlu de plati curente
, indiferent de ordinea de preferinta instituita pentru eventualitatea lichidarii.
Luand in vedere aceste restrictii ale drepturilor creditorilor, restrictii care nu opereaza unitar sau
egalitar, unul dintre obiectivele majore ale procedurii insolventei este acela de a media sau arbitra intre
creditorii cu interese divergente. Organele procedurii au aceasta sarcina, de a media sau, dupa caz,
arbitra, intre creditori.
Concretizarea procedurii insolventei este stabilita de art. 2 din Legea insolventei, conform caruia
scopul Legii insolventei este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului
aflat in insolventa. Asadar, procedura insolventei, este o procedura colectiva instituita pentru a asigura
mijloacele adecvate pentru acoperirea pasivului debitorului, mijloace considerate de lege ca fiind
reorganizarea judiciara si falimentul.
Cele doua modalitati ale procedurii insolventei, reorganizarea judiciara si falimentul, sunt
subsumate acestui scop.
Pentru atingerea scopului procedurii, atit creditorii, cit si debitorul sunt tinuti sa suporte aceleasi
sacrificii ale drepturilor lor obisnuite.
Procedura insolvenei ncepe cu o hotarire a judecatorului-sindic de deschidere a procedurii care
initiaza, de principiu, o perioad de observaie. In aceasta perioda, in decursul careia nimic ireversibil
nu se intimpla cu averea debitorului, este realizat inventarul bunurilor debitorului i se intocmeste
tabelul de creane. Inventarul este necesar pentru a sti care este dimensiunea averii debitorului, adica
asa-numita masa activa. Tabelul creantelor se intocmeste pentru a se afla care este masa pasiv a
debitorului. In cadrul procedurii simplificate de faliment, perioada de observatie fie lipseste (procedura
insolventei se deschide direct ca procedura de faliment stricto sensu), fie se intinde pe o perioada
scurta de timp, de maxim 60 de zile.
Procedura reorganizrii judiciare are ca finalitate redresarea activitii debitorului reconstructia
patrimoniului sau i asigurarea mijloacelor bneti necesare acoperirii datoriilor ctre creditori in
vederea iesirii sale din situatia de insolventa. Procedura reorganizarii judiciare presupune modificari ale
unor creante asupra debitorului, restructurarea financiara, functionala si actionariala a acestuia sau
restringerea activitatii acestuia prin vinzarea de bunuri sau active.
Lichidarea pe baza de plan este reglementata, in forma actuala a legii, ca o modalitate a reorganizarii
judiciare si nu ca o modalitate in sine a procedurii insolventei. Reorganizarea judiciara, este, in
principiu, straina ideii de executare silita13.
12. Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, publicata in M.Of. nr. 359/21.04.2006. In continuare, in text, Legea insolventei.
13. In doctrina (Ion Turcu, Tratat de insolventa, CH Beck, 2006, p.548, apud Ion Bacanu, Cap.XV, Procedura reorganizarii judiciare si
falimentului, in S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silita, Lumina Lex, 2001, p.556) s-a aratat ca reorganizarea judiciara ar fi o
forma de executare silita estompata, care se aseamana, sub anumite aspecte, cu executarea voluntara si cu contractul judiciar. Pentru
distinctia intre procedura insolventei, vazuta la modul generic, si executarea silita, a se vedea I. Turcu, op.cit., p.548. Putin mai sus, la p.367,
autorul constata, insa, un paradox : contrar aparentelor si mentalitatii generate de spiritul Codului comercial din secolul al XIX-lea, legislatia
actuala a insolventei se caracterizeaza, in primul rand, prin protectia impotriva urmaririi silite private, in detrimentul unei politici economice
sanatoase si a ocrotirii locurilor de munca, dar si al combaterii fraudelor, a transferurilor ilicite si a economiei subterane.

Procedura falimentului, care se desfasoara, in marea majoritate a cazurilor, dupa regulile


procedurii simplificate, are ca scop lichidarea averii debitorului n vederea realizrii aceluiai deziderat,
i anume acoperirea pasivului debitorului. Procedura falimentului este o forma foarte speciala de
executare silit colectiva mpotriva debitorului, instituita n vederea lichidrii averii acestuia si pentru
plata datoriilor sale.
In timp ce executarea silita obisnuita presupune existent unui titlu executoriu, deschiderea
procedurii colective fata de debitor poate fi si rezultatul unei cereri formulata de un creditor care nu are
titlu executoriu iar in tabelul creditorilor care vor participa la impartirea sumelor rezultate din averea
debitorului pot fi inscrisi si creditori ce nu beneficiaza de un titlu executoriu.
In alta ordine de idei, lichidarea se poate realiza si prin intermediul vinzarii prin negociere directa,
al tranzactiilor incheiate de lichidator cu avizul prealabil al judecatorului-sindic, al incasarii creantelor
debitorului etc., ceea ce nu reprezinta forme tipice de executare silita. In plus, procedura falimentului
beneficiaz de regula conform creia toate bunurile instrainate in cadrul procedurii insolventei trec la
dobinditor libere de orice sarcina. De remarcat ca regula este deopotriva valabila pentru vinzarile
efectuate in perioada de observatie sau in perioada de reorganizare judiciara. Spre deosebire de
instrainarile aferente procedurilor de insolventa, cele aferente executarii silite de drept comun
beneficiaza numai de efectul stergerii garantiilor reale, nu si de efectul stergerii altor sarcini, cum ar fi o
servitute sau o locatiune de imobil.
Procedura colectiva, dupa cum se observa, are un caracter de remediu sau, dup caz, de
executare silit. Atit falimentul, cit si reorganizarea judiciara, urmaresc insa acelasi scop final, adica
acoperirea pasivului debitorului prin plata sau alte modalitati de stingere a datoriilor, inclusiv prin
disparitia personalitatii juridice a debitorului. Deschiderea procedurii colective nu duce direct la plata
pasivului ci mediat, prin intermediul modalitatilor acesteia, respectiv, al reorganizarii juridicare si/sau al
falimentului. In plus, in cadrul procedurii colective nu se ajunge decit rareori la plata intregului pasiv al
debitorului supus acestei proceduri.
Procedura insolventei este o masura de asanare a intreprinderii de dificultatile financiare cu care
se confrunta, de redresare a sa, iar in caz de imposibilitate de redresare, de lichidare a activelor si de
eliminare de pe piata a intreprinderii in cauza.
Orice dificultate financiara durabila si grava a unei intreprinderi reuneste interese care, la prima vedere,
par ireconciliabile:
- interesul debitorului aflat in dificultate este de a obtine reesalonari ale platilor ori remiteri de
datorie care sa-i permita redresarea cat mai rapid posibil; cum insa disparitia unei intreprinderi
este tot atat de naturala ca si decesul unei persoane fizice, cand o astfel de intreprindere nu mai
are nici o sansa de redresare, lichidarea va deveni necesara;
- pentru creditori, esential este de a fi platiti cat mai complet posibil ; creditorii, insa, datorita
calitatii creantei acestora (privilegiata, garantata cu garantii reale, chirografara, subordonata),
nu sunt pe pozitii de egalitate, care se mentine doar in cadrul fiecarei clase de creditori, si nu au
aceleasi interese ; creditorii profesionisti (bancile), fiind si cei ce isi preconstituie garantii, sunt
relativ avantajati, in timp ce creditorii chirografari raman cu putine sanse de a-si vedea creantele
platite ;
- pentru stat si pentru colectivitatea locala disparitia intreprinderii inseamna marirea numarului de
someri, fapt ce impune instituirea unui mecanism de solidaritate sociala care sa acopere sau sa
reduca riscurile sociale.
In conditiile economiei de piata, in sistemul careia concurenta normala, libera si loiala reprezinta
axul central, riscul afacerii este egal pentru toti, fiecare intreprinzator avind, in proportia data de
valoarea investitiei sale si de piata relevanta, aceleasi sanse de cistig si pierdere. Presupunind ca
investitorii, ca profesionisti, au capacitatea de a evalua riscul investitional si resursele necesare pentru
a-si asuma acest risc, statul trebuie sa garanteze functionalitatea economiei de piata si, in mod
fundamental, libera concurenta pe aceasta piata.

O economie de piata functionala si libera concurenta presupun un mecanism unic si universal


aplicabil de organizare a esecului in afaceri. Ca si fiscalitatea, procedura insolventei trebuie sa aiba
caracter general aplicabil si egal pentru toti cei ce participa la relatiile de afaceri si la jocul concurentei.
Legislatia romaneasca aplicabila procedurilor de insolventa, incepind cu 1995, a dat prioritate,
initial, masurilor de redresare a debitorului, in dauna scopurilor normale ale procedurilor de insolventa.
In paralel, legislatia speciala a reglementat numeroase modalitati de evitare a falimentului sau a
consecintelor normale ale acestuia, in favoarea societatilor de stat (foste intreprinderi socialiste, supuse
procesului de privatizare), a regiilor autonome, a institutiilor publice, a fiscului etc. Este vorba de
reglementarile in domeniul privatizarii, al procedurii de recuperare a creantelor AVAS, precum si de
reglementarile aplicabile in cazul unor societati de stat aflate in dificultate financiara. Aceste masuri de
evitare a falimentului se traduc prin proceduri speciale de restructurare sau lichidare, similare
falimentului, dar fara transparenta si garantiile procesuale ale acestuia, fiind insotite de stergeri de
datorii, esalonari, obligarea furnizorilor de utilitati de a continua contractul cu societatea in cauza etc.
Evolutia ulterioara a legislatiei romanesti a insolventei s-a caracterizat prin trei tendinte:
(i)
orientarea scopului instituirii procedurilor de insolventa catre acoperirea datoriilor fata de
creditori ;
(ii)
generalizarea procedurilor de insolventa;
(iii)
simplificarea si accelerarea modalitatilor de eliminare de pe piata a debitorilor ce detin
intreprinderi neviabile.
Legea nr.149/2004 de modificare a fostei Legi nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciara si
falimentul a marcat cele mai importante reconfigurari ale procedurii romanesti de insolventa, foarte
multe dintre solutiile acestei legi fiind pastrate in actuala Lege a insolventei. In sensul celor trei tendinte
enuntate mai sus, Legea nr.149/2004 si-a propus, pe linga simplificarea si eficientizarea procedurii
colective, si eliminarea dispozitiilor legale de exceptare de la aplicarea procedurilor de insolventa.
Statutul de economie functionala de piata acordat Romaniei reclama generalitatea aplicarii
procedurilor de insolventa si corelarea acestora cu legislatia concurentei, in special cu cea referitoare
la ajutorul de stat. Legea nr.149/2004 isi propunea, de altfel, sa implementeze acquis-ul comunitar in
domeniul procedurilor de insolventa.
Exceptarile de la aplicarea procedurii insolventei si ajutoarele de stat mascate sub forma
subventiilor, privatizarile, amnistiile fiscale aferente acestora etc. nu au fost, insa, eliminate in totalitate.
Procedurile de privatizare, preferate si in prezent de legiuitorul roman si insotite permanent de
masuri de favoare fiscala, nu s-au incheiat inca. Pe de alta parte, legiuitorul roman prefera si acum
lichidarile speciale ale societatilor de stat care au esuat in privatizare, in locul procedurilor de faliment.
In locul unor proceduri transparente de colectare si de cheltuire a banului public, si ma refer la
procedurile de lichidare prin faliment a activelor contribuabililor ce nu-si achita datoriile scadente catre
fisc si a institutiei ajutorului de stat, legiuitorul si fiscul prefera proceduri individuale de executare,
netransparente, controale fiscale organizate in asa fel incit contribuabilul sa fie din start suspectat de
evaziune fiscala si esalonari de datorii catre fisc, amnisitii fiscale si subventii directe sau mascate in
favoarea eternelor intreprinderi socialiste de stat si a unei anumite clienteli politico-economice.

1.3.

SCOPUL PROCEDURII INSOLVENTEI

Din analiza art.2 din Legea insolventei rezulta ca scopul acestei legi il reprezinta acoperirea
pasivului debitorului. Intr-adevar, Legea insolventei instituie o procedura colectiva pentru acoperirea
pasivului debitorului aflat n insolven.
Din moment ce legea considera ca oricare dintre modalitatile procedurii colective este un mijloc
adecvat atingerii acestui scop, este limpede ca nu se poate accepta ideea ca reorganizarea judiciara ar
fi prioritara falimentului14, intrucit scopul legii ar fi pervertit, un mijloc (reorganizarea judiciara) fiind
transformat in scop. Jurisprudenta noastra de pina la aparitia Legii insolventei ne-a demonstrat ca
reorganizarea judiciara a fost intotdeauna o arma foarte puternica in mina debitorului neonest, care a
putut amina la nesfirsit momentul final al adevarului, inclusive prin intervertirea reorganizarii judiciare
din mijloc in scop. La adapostul procedurii insolventei, cu intreg cortegiul acesteia de restrictii ale
drepturilor creditorilor, inclusiv al dreptului de a incepe sau continua executari silite contra debitorului,
acesta din urma si-a putut desfasura nestingerit afacerile, in sacrificiul drepturilor creditorilor, si acelea
restrinse de efectele procedurii insolventei. Aceasta in conditiile in care, oricum, legiuitorul roman pune
la dispozitia debitorului, o larga paleta de mijloace de evitare a procedurilor de insolventa.
Atita vreme cit, in Romania, salvarea intreprinderii debitorului cu orice pret va fi considerata drept
scopul procedurii insolventei, drepturile creditorilor vor continua sa fie subordonate intereselor
debitorului, doua dintre principiile Bancii Mondiale privind procedurile de insolventa (echilibrul intre
reorganizare si lichidarea falimentara; tratamentul corect si echitabil al creditorilor) fiind negate.
Introducerea procedurii simplificate de faliment, aplicabila intreprinderilor mici si mijlocii,
procedura care exclude de plano reorganizarea judiciara, denota insasi faptul ca legiuitorul nu se
preocupa in mod serios de salvarea intreprinderii. Din punct de vedere statistic, mai mult de 90% din
intreprinderile romanesti sunt intreprinderi mici si mijlocii, insolventa acestora insemnind automat
falimentul. Iar debitorul care, teoretic, ar avea dreptul la reorganizarea judiciara, dar se opune la
deschiderea procedurii insolventei, pierde dreptul de a cere reorganizarea judiciara, cu titlu de
sanctiune. Asadar, cel putin din punct de vedere cantitativ, reorganizarea judiciara este o modalitate
exceptionala a procedurii, care poate fi instituita intr-un numar foarte redus de cazuri.
Comparand diferitele sisteme de drept din Statele Membre ale UE indic faptul c scopul comun
al procedurilor este, n general, acela de a acoperi, intr-o masura cit mai mare, creantele contra
debitorului fata de care s-a deschis procedura insolventei. Unele legislatii europene (ex. : Germania,
Austria, Frana, Belgia, Marea Britanie), precum i cea din SUA, pun insa un serios accent pe
reorganizarea juridicara, n scopul continurii afacerilor, pastrarii locurilor de munca si al maximizrii
procentelor de recuperare a creanelor creditorilor i a investitiei acionarilor 15. Cu toate acestea, in
niciuna dintre aceste legislatii reorganizarea nu este un scop in sine si nici nu este primordiala
falimentului, ea fiind un simplu mijloc pentru acoperirea creantelor si mentinerea in viata a intreprinderii,
in interesul creditorilor, al angajatilor si, in final, si al actionarilor debitorului.
Asa cum constata Cartea alba a guvernarii corporatiste in Romania pe anul 2004, elaborata sub
egida Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare in Europa (OECD), procedura insolventei este in
Romania o provocare, mai ales in cazul marilor firme insolvabile care reprezinta o sursa de locuri de
munca si o puternica infrastructura sociala in zonele respective.
Dar protectia drepturilor creditorilor este mecanismul de baza care da posibilitatea intaririi
constrangerilor bugetare in vederea obtinerii unui comportament managerial responsabil.
Creditorii trebuie sa aiba siguranta ca-si pot recupera creantele pentru a putea pune la dispozitia
societatilor comerciale capitalul de imprumut respectiv. In ciuda unei cresteri a capacitatii de imprumut
a bancilor si a credibilitatii sectorului privat al economiei, finantarea sub forma imprumuturilor va
ramane la nivel scazut in cazul in care nu va exista o protectie suficienta a drepturilor creditorilor.
14. In sens contrar s-a pronuntat prof. Ion Turcu (Tratat de insolventa, CH Beck 2006, p.297), precum si Ioan Adam, Codrut Nicolae Savu,
Legea procedurii insolventei. Comentarii si explicatii, editura CH Beck, 2006, p. VI (Cuvant inainte), precum si p.79).
15. Pentru citeva elemente de drept comparat, a se vedea : Gh. Piperea, Insolventa : legea, regulile, realitatea, editura Wolters Kluwer, 2008,
p. 38.

Atunci cind situatia debitorului devine alarmanta, diagnosticul si potentialul tratament al crizelor
financiare trebuie sa fie rapide si sa se intemeieze pe baze contractuale, cu evitarea tribunalului.
Managerii debitorului viabil, dar cu dificultati financiare, trebuie sa negocieze o restructurare rapida cu
creditorii. In Romania, procedurile de evitare a falimentului, in cooperare cu creditorii, sunt doar in
stadiul de proiect (la parlament exista un proiect de lege a concordatului preventiv, din legislatura
anterioara). In caz de insolventa insa, atunci cind planurile si contractele extrajudiciare de restructurare
esueaza, deschiderea rapida a procedurii insolventei devine o conditie a reusitei unei reorganizari
judiciare (care, oricum, are un caracter cu totul exceptional in Legea insolventei, cea mai mica intirziere
in deschiderea procedurii punind-o in pericol).
In lipsa oricarei sanse de restructurare, trecerea rapida la faliment trebuie sa fie solutia care sa
permita creditorilor sa-si recupereze creantele, macar partial, dar intr-un mod ordonat, care sa nu
permita tratamente discriminatorii. Mecanismele falimentului trebuie sa fie serios intarite astfel incit sa
permita anticiparea lor si sa constituie o amenintare credibila. In acest scop, instantele specializate
trebuie sa primeasca resurse suplimentare pentru a putea aborda falimentele intr-un mod rapid, dar
corect. Pregatirea profesionala a magistratilor in acest domeniu trebuie de asemenea sa constituie o
prioritate.

1.4.

NECESITATEA PROCEDURII DE INSOLVENTA

Necesitatea protectiei creditului este ratiunea insasi a legislatiei insolventei. Intr-adevar, scopul
procedurilor de insolventa este acela de a asigura modalitati de acoperire a pasivului debitorului aflat in
insolventa, fie prin reorganizarea debitorului, acolo unde este posibil, fie prin faliment, acolo unde ideea
de reorganizare este inutila. Intreprinzatorul, in exercitiul afacerii sale, se afla in mijlocul unei retele
quasi-infinite de relatii de afaceri, fiind angrenat intr-un intreg lant de contracte, operatiuni si interese,
fata de care trebuie sa furnizeze continuu incredere (credibilitate).
In cazul in care intreprinzator nu isi plateste sau nu isi reglementeaza la timp obligatiile, el poate fi
eliminat din relatiile de afaceri, pentru ca nu mai beneficiaza de increderea fostilor sai parteneri de
afaceri si pentru ca ii poate afecta in lant pe acestia.
Ca mecanism al economiei de piata, procedurile de insolventa trebuie sa asigure o rapida
eliminare de pe piata a debitorilor aflati in situatie iremediabil compromisa, pentru a nu permite ca
starea lor de insolventa sa contamineze mediul de afaceri si sa duca la alte falimente. Eliminarea de pe
piata ii are in vedere fie pe debitorul - persoana fizica, fie pe managerii debitorului persoana juridica,
manageri care s-au dovedit incapabili sa faca fata concurentei sau care s-au facut vinovati de fraude in
dauna creditorilor. Acestia vor putea fi sanctionati pecuniar, penal sau profesional, drept consecinta a
aducerii intreprinderii lor in stare de insolventa. Eliminarea de pe piata nu se refera, neaparat, la
intreprinderea debitorului.
O intreprindere viabila sau redresabila poate continua sa functioneze daca va fi separata de
managerii sai incompetenti sau fraudulosi si incredintata unor noi manageri, care sa fie capabili sa faca
fata rigorilor competitiei economice.
In mediul de viata economico-sociala caracterizat prin interconectare si interdependenta,
intreprinderea nu este un simplu vehicul concurential, ci si un centru vital in jurul carui graviteaza o
multitudine de interese, altele decit cele ale intreprinzatorului. Intradevar, intreprinderea este un loc de
munca, un contribuabil la bugetele publice sau locale, un client pentru banci si pentru furnizorii de
utilitati, un potential finantator sau furnizor de programe sociale, o sursa de profit pentru actionari etc.,
toate aceste persoane sau entitati (stakeholders) fiind interesate in supraveituirea intreprinderii. Un
tratament optim al dificultatilor financiare ale intreprinderii trebuie sa tina seama si de aceste interese,
ceea ce presupune implementarea diferitelor metode si proceduri de preventie a insolventei, precum si,
in cazul nereusitei acestora, a procedurilor de redresare sub controlul judiciar al tribunalului16.
16. Proiectul optim privind restructurarea, falimentul si un nou inceput, elaborat, sub egida Comisiei Europene, Directoratul General pentru
Intreprinderi, de un grup de experti din 14 tari membre UE, Norvegia si 7 tari in curs de aderare (inclusiv Romania), proiect publicat pe site-ul
Ministerului roman al Justitiei si preluat de pe site-ul http://europa.eu.int/com. Documentul este datat Septembrie 2003. In continuare, in text,
documentul va fi citat Proiectul optim 2003.

In Romania nu exista, de lege lata, decit rudimente de reglementari relative la preventia


insolventei, precum si unele incercari timide de solutionare a crizelor intreprinderilor prin
mijloace contractuale. Exista, desigur, o abundenta legislatie a privatizarii si a ajutorului de stat,
conceputa nu pentru a crea mijloace de preventie a insolventei societatilor de stat sau a celor
privatizate, ci pentru a face din privatizare si ajutorul de stat scopuri in sine.
De asemenea, legislatia romaneasca prevede masive reglementari concepute pentru a feri
bancile si institutiile de credit de riscurile insolventei sau ale supraindatorarii clientilor lor, precum si
proceduri pentru evitarea falimentului institutiilor de credit (supravegherea speciala si administrarea
speciala, masuri aplicabile si societatilor de asigurari si entitatilor reglementate ale pietei de capital).
Dar reglementari si practici generale de evitare a insolventei, puse la indemina debitorului, nu exista.
Cu toate acestea, o serie intreaga de mecanisme de avertizare timpurie sunt reglementate sau
concepute pentru a permite recunoaterea din vreme a dificultilor financiare i pentru a oferi o ans
de evitare a insolventei sau, dupa caz, de reuita a reorganizrii i/sau msurilor de redresare17.
Informatiile si cunostintele referitoare la riscuri si la evitarea crizelor financiare trebuie s fie uor
accesibile, pentru a permite ieirea din criz. Orice masura de redresare este, insa, inutila, daca nu
are la baza informatii contabile corecte. Sistemul contabil romanesc inca se mai bazeaza pe principiile
contabilitatii anticipationale, adica a veniturilor de incasat si a cheltuielilor de efectuat, doar o mica parte
din intreprinderile romanesti aplicind sistemul contabilitatii reale, adica al veniturilor incasate si al
cheltuielilor efectuate.
Este clar ca, atita vreme cit taxele si impozitele sunt calculate si virate in functie de facturile de
incasat, si atita vreme cit cheltuielile sunt angajate fara a fi identificate sursele de finantare, rezultatul
va fi blocajul financiar, rezultat care face, practic, inutil orice efort de evitare a insolventei.
Sistemul de drept poate asigura supravieuirea unei afaceri, fara a face din aceasta un scop in
sine. Intr-adevar, a preveni este mai mai usor si mai eficient dect a incerca sa vindeci.
Salvarea intreprinderii este, n multe cazuri, preferabil lichidrii, intrucit nu toate creantele se
achita in urma lichidarii si nu toata lumea cistiga de pe urma lichidarii. In fapt, marea majoritate a
persoanelor care depind de supravietuirea intreprinderii (stakeholders) pierd din lichidarea acesteia :
salariatii isi pierd locul de munca, creditorii, mai ales cei care furnizeaza utilitati, pierd un client, statul
pierde un contribuabil, comunitatea locala pierde un angajator. Intervenia managerilor de criz, n
condiii de confidenialiate, precum si a diferitelor alte mijloace si proceduri de evitare a insolventei pot
s susin supravieuirea intreprinderilor aflate n dificultate.
Msurile de asisten trebuie s se axeze pe avertizarea timpurie, intervenia n timp util,
consultana de specialitate i obinerea de surse noi de finanare. Debitorii care tiu, insa, c nu-i mai
pot achita debitele, trebuie ncurajai s iniieze proceduri de insolven. n procedurile
de reorganizare, informaiile furnizate de debitor trebuie sa fie complete si sa poata fi controlate de
creditori prin intermediul unor tere pri neutre (practicianul in insolventa).
Distincia ntre creditorii cu creane garantate i cei cu creane negarantate, normala si logica n
cursul procedurilor de lichidare, poate deveni o frina in procesul de redresare, intrucit in astfel de
conditii nu pot fi luate n considerare interesele tuturor creditorilor. In schimb, firmele neviabile trebuie
lichidate ct mai repede posibil, ntr-un mod organizat, lund n considerare interesele tuturor
creditorilor. Dac afacerea nu are viitor, activele trebuie lichidate n mod rapid i eficient, pentru a nu
permite agravarea situatiei creditorilor si a nu contamina cu insolventa mediul de afaceri din care
provine debitorul.
Un obiectiv secundar, dar deosebit de important, al procedurii insolventei il reprezinta
reintroducerea in circuitul economic a activelor debitorului insolvent. In primul rind, activele productive
ale debitorului insolvent, sunt separate prin vinzare catre terti de patrimonial debitorului insolvent, care
s-a dovedit incapabil sa le utilizeze la justa lor valoare si sunt reintroduse in circuitul economic. Tertul
cumparator isi asuma, astfel, riscul de a reintroduce in competitia economica acele active.
17. Pentru amanunte, a se vedea Gh. Piperea, op.cit., p. 91-242.

O intreprindere care lincezea sau agoniza intrucit debitorul nu reusea sa faca fata competitiei
economice poate fi repornita de tertul cumparator, cu toate avantajele care rezulta de aici pentru toti
stakeholder-i (salariati, care vor fi reangajati sau isi vor sporit numarul; comunitatea locala, care va
putea spera sa scape de spectrul somajului si, in acelasi timp, sa reinceapa sa incaseze taxe; bugetul
statului; bancile; furnizorii de utilitati).
Incepind cu anul 2004 exista si in Romania astfel de exemple. Mai mult, utilajele invechite sau
uzate, terenul pe care sunt amplasate cladirile fabricii debitorului insolvent, marcile si denumirle de
origine etc., pot fi revalorificate de cumparator prin schimbarea destinatiei economice initiale a
acestora. Fabrici si uzine din perioada comunista, plasate in centrul marilor orase, poluante si fara
viitor, dupa ce au fost inchise, s-au transformat in proiecte rezidentiale, profiturile obtinute fiind, uneori,
colosale.
Unul alt obiectiv secundar al procedurilor de insolventa este sanctionarea debitorilor sau
managerilor vinovati de aducerea intreprinderilor lor in stare de insolventa. Cei sanctionati sunt purtatori
ai unui adevarat stigmat, care ii impiedica sa revina in afaceri pe perioada insolventei, precum si pe o
perioada de 5-7 ani ulterior inchiderii procedurii. In practica, distinctia in raport de culpa este fie greu de
facut, fie neobservata de catre tribunalul care aplica santiunea. Se intimpla deseori ca efectele de
natura personala ale falimentului sa loveasca deopotriva debitorii fraudulosi si debitorii onesti, victime
ale conjuncturii nefavorabile.
Extinderea stigmatului esecului asupra debitorului onest este una dintre problemele mari si
quasi-insolubile ale legislatiei clasice a falimentului. In mod rezonabil, atunci cnd un tribunal a
constatat c falimentul debitorului a fost scuzabil, trebuie sa i se ofere debitorului beneficiul unui nou
inceput (a fresh new start), adica al reinsertiei sale in mediul de afaceri, dupa modelul reabilitarii din
dreptul penal. Trebuie promovat un nou nceput pentru ntreprinztorii care au euat fr vina lor18.
Desi in jurisprudenta si in legislatia noastra nu exista falimentul scuzabil, totusi, persoana vizata
nu este lovita de decaderile si interdictiile de a mai face afaceri, sanctiuni tipice falimentului vinovat,
decit in cazul in care ar fi condamnata penal pentru bancruta frauduloasa sau alte infractiuni din Legea
insolventei.
Pentru ca un astfel de tratament optim sa fie posibil, este necesar un cadru legal predictibil si
transparent, precum si o jurisprudenta responsabila. Spre exemplu, legile in domeniu trebuie sa aiba la
baza principii durabile in timp, care sa poata fundamenta o jurisprudenta predictibila. Pentru eficienta
masurilor de redresare, precum si a celorlalte proceduri de insolventa, in general, magistratii implicati
trebuie sa fie specializati n insolven.
Toate aspectele legate de insolven trebuie atribuite unor secii specializate n materie de
insolven ale unui numr restrns de instane (sau curi de apel). Din pacate, Legea insolventei
stabileste tuturor tribunalelor (41) i curilor de apel (15) competenta functionala de a judeca pricini
legate de insolventa, in fond sau recurs, dupa caz. In plus, foarte putine instante functioneaza cu
judecatori-sindici specializati pe o asemenea calificare sau judecatori de curti de apeli specializati in
insolventa.

18. Proiect optim 2003.

1.5.

OBIECTUL PROCEDURII

Obiectul procedurii poate fi identificat, de principiu, ca fiind averea debitorului. Chiar daca in
limbaj comun averea se confunda cu patrimoniul debitorului, in realitate, numai procedura de insolventa
generic conceputa are in vedere patrimoniul debitorului, ca suma de bunuri, drepturi si obligatii. De
altfel, legea opereaza o separatie logica intre activul si pasivul patrimoniului debitorului atunci cind
vorbeste de facerea inventarului si intocmirea tabelelor de creante.
Bineinteles, in perioada de observatie (iar in cazul procedurii simplificate fara faza de observatie,
in debutul procedurii), asa-numitele prime masuri sunt menite a stabili activul patrimonial al
debitorului, prin intermediul inventarului si, respectiv, pasivul patrimonial al acestuia, prin intermediul
notificarilor, declaratiilor de inregistrare a creantelor si al intocmirii diverselor tabele de creanta. In
schimb, procedurile de vinzare in cazul falimentului nu au in vedere patrimoniul debitorului, ci numai
activul patrimonial al acestuia, singurul care poate fi supus vinzarii. Datoriile se lichideaza in sensul ca
sunt stinse printr-una dintre modalitatile de stingere a datoriilor.
Pe de alta parte, pentru atingerea scopului procedurii (acoperirea pasivului debitorului), obiectul
procedurii nu-l reprezint numai patrimoniul debitorului, ci i patrimoniul asociatilor cu rspundere
nelimitat si, uneori, daca sunt indeplinite conditiile legale, patrimoniul persoanelor din conducerea
debitorului - persoana juridica vinovate de aducerea acesteia in stare de insolventa.
Legea nr. 637/2002, care reglementeaz insolvena transfrontalier, permite ca n Romnia s fie
executate bunurile unui debitor, chiar dac n strintate nu s-a deschis o procedur de insolventa
principal (insolventa trebuie deschisa fata de debitor la central principalelor interese comerciale ale
acestuia). Aceast lege vorbete de o procedur principal if de una secundar. Prin urmare, un
creditor din Romnia poate cere deschiderea procedurii insolvenei fa de o sucursal din Romnia
chiar dac societatea mam din strintate nu a intrat ntr-o astfel de procedur.
Obiectul procedurii l reprezint, in acest caz, doar activele patrimoniale ale societii de pe
teritoriul Romniei.

Cap. II. LEGEA 85/2006 ASPECTE PRINCIPALE


2.1. PROCEDURA INSOLVENTEI
Legea insolventei care se deschide printr-o faza de observatie si se continua cu doua modalitati
alternative ale procedurii:
- procedura generala, adica reorganizarea judiciara si/sau falimentul, care pot fi si successive
- procedura simplificata, care presupune fie deschiderea direct a procedurii falimentului, fie
trecerea la faliment dupa o scurta perioada de observatie, fara posibilitate de reorganizare
judiciara.
Falimentul este rezultanta directa a deschiderii procedurii, o rezultanta a perioadei de observatie,
fie pentru ca reorganizarea judiciara este interzisa, fie pentru ca debitorul nu are sanse de
reorganizare, sau pentru ca este decazut din dreptul de a cere reorganizarea, sau o rezultanta a
esecului planului se reorganizare.
In urma hotararii judecatorului-sindic de trece la faliment, debitorul se afla in faza definitiva a
procedurii insolventei, toate operatiunile procedurii fiind orientate catre lichidarea averii debitorului.
Conducerea debitorului trece, invariabil, la lichidator. Debitorul persoana juridica este dizolvat ca
urmare a trecerii la faliment.
Premisele intrarii in faliment sunt reglementate in textile art. 54 alin. 5, art. 59 alin. 2 si 5, art.60
alin.3. In toate cele trei situatii, raportul administratorului judiciar este aprobat de adunarea creditorilor,
iar judecatorul-sindic decide intrarea in faliment a debitorului.

2.1.1. PROCEDURA GENERALA


Rreglementata de art. 107 alin.1 pct.A lit.c), B si C, dispozitii potrivit carora judecatorul-sindic
decide, prin sentin sau, dup caz, prin ncheiere, n condiiile art. 32, intrarea n faliment cand nici
unul dintre celelalte subiecte de drept ndreptite nu a propus un plan de reorganizare, n condiiile
prevzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat i confirmat, cand debitorul
i-a declarat intenia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de
acesta nu a fost acceptat i confirmat sau cand obligaiile de plat i celelalte sarcini asumate nu sunt
ndeplinite n condiiile stipulate prin planul confirmat sau desfurarea activitii debitorului n decursul
reorganizrii sale aduce pierderi averii sale.
Judecatorul-sindic se numeste provizoriu un lichidator, prin hotararea de trecere la faliment, care
va fi supus confirmarii creditorilor, in prima adunare a creditorilor de dupa trecerea la faliment.
Lichidatorul va trece la reconfirgurarea masei credale, notificand creditorii in vederea depunerii cererilor
de admitere a creantelor si procedand la verificarea creantelor, dupa care va elabora si inregistra
tabelul suplimentar de creante si, dupa eventualele contestatii, va elabora si afisa tabelul definitiv
consolidate. El va incepe de indata lichidarea, dup ace va fi efectuat inventarul.
Inchiderea procedurii falimentului inseamna, de regula, descarcarea de datorii a debitorului persoana
fizica. In cazul debitorului persoana juridica, inchiderea proceudrii falimentului, inseamna, de regula,
stingerea personalitatii juridice a debitorului, cu efectul corelativ al stingerii tututor datoriilor debitorului.
Este un imperative, inchiderea rapida a falimentului, atat pentru a elimina din campul relatiilor
comerciale si de afaceri un debitor care a cauzat mari dificultati mediului din care provine, cat si pentru
a permite creditorilor profesionisti, de regula banci, sa isi foloseasca provizioanele de risc constituite pe
sumele blocate in creantele fata de debitor, devenite irecuperabile prin inchiderea procedurii
falimentului. Participantii la procedura generala:
- judectorul-sindic;
- adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor;
- administratorul special;
- administratorul judiciar;
- lichidatorul.

2.1.2. PROCEDURA SIMPLIFICATA


Este definita la pct.25 art.3 astfel: procedura simplificat reprezint procedura prevzut de
prezenta lege, prin care debitorul care ndeplinete condiiile prevzute la art. 1 alin. (2) intr direct n
procedura falimentului, fie odat cu deschiderea procedurii insolvenei, fie dup o perioad de
observaie de maximum 60 de zile, perioad n care vor fi analizate elementele artate la art. 1 alin. (2)
lit. c) i d).
Procedura simplificata de faliment se aplica, in egala masura, atat persoanelor fizice care
actioneaza independent si asociatilor familiale fara personalitate juridica cat si persoanelor juridice cu
sau fara calitate de comerciant.
Sunt supuse acelorasi prevederi ale procedurii simplificate, persoanele juridice dizolvate anterior
inregistrarii cererii introductive in temeiul prevederilor Legii 31/1990 privind dizolvarea societatilor
comerciale sau a dispozitiilor Legii nr. 359/2004.
Printre elementele inovatoare ale procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2006 il
reprezinta procedura simplificata.
Reglementarea unei proceduri simplificate a raspuns necesitatii de gestionare operativa a
numarului exagerat de mare de dosare avand ca debitori entitati cu activitate restransa sau inexistenta,
cu active derizorii sau absente, care franau procedurile relevante si consumau timp si fonduri fara
eficienta.

Aceste entitati se caracterizeaza si prin numarul redus de salariati, neindeplinirea obligatiilor de


depunere a situatiilor financiare, abandonul sediului si dispariatia administratorului.
Procedura simplificata este unica procedura aplicabila debitorilor persoane fizice si asociatiilor familiale.
Pentru celelalte categorii de debitori, aceasta procedura este alternativa fata de procedura generala.
Participantii in procedura simplificata sunt, in afara de creditori:
- administratorul special (art.3 pct.26 - Administratorul special este reprezentantul desemnat de
adunarea general a acionarilor/asociailor debitorului, persoan juridic, mputernicit s
efectueze n numele i pe seama acestuia actele de administrare necesare n perioadele de
procedur cnd debitorului i se permite s i administreze activitatea i s le reprezinte
interesele n procedur pe perioada n care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare).
- lichidatorul judiciar (art.25, 34), atat in ipoteza cererii introductive apartinand creditorului, dar
si in cea in care debitorul si-a manifestat vointa de a se supune procedurii simplificate.
Principalele sale atributiile sunt prevazute de Art. 25, in sarcina sa judecatorul-sindic putand
stabili si alte atributii, utile si necesare desfasurarii procedurii.
Cele mai importante atributii sunt comprimate pe redactarea raportului de 30 de zile conform art.
54 din Legea 85/2006 si cererea de intrare a debitorului in procedura de faliment, reconstituirea
evidentelor contabile ale debitorului, obtinerea de informatii privind pe debitor si activitatea acestuia la
autoritatiile care le detin.
Referitor la art. 54 alin.1 si 2, administratorul judiciar va ntocmi i va supune judectorului-sindic,
n termenul stabilit de acesta, care nu va putea depi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin
care s propun fie intrarea n procedura simplificat, fie continuarea perioadei de observaie din
procedura general.
Raportul va indica dac debitorul se ncadreaz n criteriile prevzute la art. 1 alin. (2) i, n
consecin, va fi supus procedurii simplificate prevzute de prezenta lege, caz n care va cuprinde
documentele doveditoare i propunerea de intrare n faliment n procedura simplificat.
In cazul in care debitorul a mai facut obiectul unei proceduri de reorganizare judiciara in cei 5 ani
anteriori datei deschiderii procedurii, precum si in cazul in care debitorul este un comerciant, persoana
fizica, actionand individual sau in asociatii familiale, procedura simplificata se declanseaza ope legis
fata de acestia, fara vreo manifestare de vointa din partea lor sau a organelor procedurii.
Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare n faliment prin procedura simplificat
creditorilor care au depus cerere introductiv i debitorului, prin administratorul special, depunnd la
instan, odat cu cererea, dovada ndeplinirii procedurii de notificare.
Judecatorul-sindic va supune propunerea de intrare in procedura simplificata dezbaterii partilor,
intr-o sedinta publica, ce se va tine in maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului
judiciar. In aceasta sedinta, judecatorul-sindic, dupa ascultarea partilor interesate, da o sentinta prin
care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului supus dezbaterii. Aprobarea raportului
duce la decizia judecatorului-sindic de declansare fata de debitor a falimentului prin procedura
simplificata.
Administratorul judiciar desemnat in cauza, ca urmare a trecerii la procedura falimentului, poate fi
convertit in lichidator, legea avand prevederi speciale in acest sens.
In vederea aplicarii principiului celeritatii, art.57 dispune ca, atunci cand la sediul inregistrat la
registrul comertului debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de
deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu sau punct de lucru de desfasurare a activitatii, si dupa
ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art.54, prin care se constata ca debitorul se
gaseste in situatia de a fi declarat in faliment prin procedura simplificata, comunicarea si notificarea
oricarui act de procedura fata de debitor, inclusive a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua
numai prin Buletinul Procedurilor de Insolventa.
In cazul in care trecerea la faliment prin procedura simplificata este urmare a omisiunii debitorului
de a reactiona la cererea creditorului de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic pronunta hotararea
de trece la faliment practice in baza legii.

Insa, debitorul poate dovedi, intr-o cale de atac (fie recurs, fie contestatie in anulare) ca nu i s-a
comunicat in mod corescunzator cererea de deschidere a procedurii, astfel ca nu a putut reactiona in
termen util pentru a-si exercita optiunea intre a contesta sau a recunoaste starea de insolventa.
Admiterea caii de atac va repune debitorul in situatia de a-si manifesta aceasta optiune.
Asemenea, orice persoana interesata se va putea opune, prin mecanismul interventiei, la
trecerea debitorului la faliment prin procedura simplificata, fara ca prin aceasta opozitie intervenientul
sa se transforme in aparatorul debitorului.
In concluzie, debitorul poate provoca procedura simplificata atunci cand:
a) si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
b) a omis sa-si declare in termen intentia de reorganizare;
c) la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar
contestatia a fost respinsa;
d) a omis sa depuna in termen actele prevazute la art.28; a omis sa opteze intre a contesta sau a
recunoaste expres starea de insolventa si se afla intr-una din situatiile prevazute la art.1 alin.2
lit.c).

2.2. PARTICIPANTII LA PROCEDURA


2.2.1. CONCEPTUL DE PARTICIPANT
Termenul de participant la procedura insolventei desemneaza, pe de o parte, persoanele carora
le este destinata si, pe de alta parte, organele procedurii, care sunt abilitate prin lege sa o aplice.
Destinatarii procedurii insolventei sunt acei participanti la procedura care trebuie fie sa suporte
consecintele deschiderii procedurii, fie sa beneficieze de aceste consecinte. In aceasta categorie sunt
inclusi in mod direct debitorul si creditorii. In mod indirect, consecintele procedurii se resfring si asupra
actionarilor debitorului persoana juridica. Debitorul, este un participant practic omniprezent la
procedura, chiar desesizat.
Indatoririle debitorului, integrand si pe cele judiciare, se exercita sau, dupa caz, se indeplinesc,
de regula, prin intermediul administratorului judiciar sau al lichidatorului. In situatia in care debitorul nu
este desisezat, adica isi pastreaza administrarea averii proprii este exceptionala si rara. In cazul
aceasta, debitorul isi exercita drepturile fie prin administratorul special, fie in nume propriu, uneori chiar
in contra administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Creditorul este considerat participant deplin la procedura in masura in care creanta sa intruneste
conditiile pentru a putea fi calificat drept creditor indreptatit sa participe la procedura. Creditorul
indreptatit participa la procedura intr-o dubla calitate, aceea de membru al colectivului creditorilor, ce
are interese comune sau contra cu ceilalti creditori asupra debitorului, precum si aceea de titular de

drepturi si obligatii individuale relative la debitor si la ceilalti creditori. Creditorii isi exercita drepturile in
mod colectiv prin intermediul adunarii creditorilor si al comitetului creditorilor. Exercitiul colectiv al
drepturilor creditorilor este una dintre fatetele procedurii insolventei, privita ca o procedura colectiva. Pe
de alta parte, creditorii isi exercita unele drepturi sau, dupa caz, sunt tinuti de unele obligatii in mod
individual. In aceasta privinta, creditorii sunt in concurs intre ei, concurs care se exercita pe baze
egalitare in cadrul aceleiasi clase de creditori. Acest individualism al drepturilor si obligatiilor creditorilor
reprezinta fateta concursuala si egalitara a procedurii insolventei.
Insa nu toti creditorii sunt indreptati sa participe la procedura insolventei. Cei care nu si-au
inregistrat in termen creanta sunt considerati straini de procedura sau cei ale caror creante sunt
contestate, daca judecatorul-sindic nu decide sa le fie inregistrata creanta, pot fi considerati straini de
procedura.
In cazul acesta, creditorii in cauza nu au deplinatatea drepturilor conferite de calitatea de
participanti la procedura, drepturile lor rezultate din inregistrarea provizorie fiind precare si conditionate
de admiterea sau respingerea contestatiei. Pretinsii creditori, carora nu li s-a admis cererea de
inregistrare a creantei, nu au nici unul dintre drepturile participantului la procedura, dar au toate
drepturile procesuale derivate din calitatea de parte in litigiul constind in contestatia la creanta lor. In
fine, unii creditori scapa procedurii, in sensul ca ei pot incepe sau continua o executare silita
individuala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, daca creanta lor este garantata cu bunurile
respective si daca judecatorul-sindic admite o astfel de urmarire individuala. Creditorii ce au creante
ulterioare deschiderii procedurii sunt platiti pe masura scadentei, daca creanta lor rezulta din asanumitele operatiuni curente, si nu ca urmare a unor distribuiri efectuate in executarea unui plan sau ca
urmare a unei lichidari, asa cum se intimpla cu creditorii obisnuiti, participanti la procedura.
Actionarii debitorului persoana juridica nu participa in mod direct la procedura, desi o serie de
consecinte ale procedurii insolventei se rasfring direct asupra lor (spre exemplu, controlul debitorului
persoana juridica trece de la actionari la administratorul judiciar/lichidator si la creditori, odata cu
deschiderea procedurii), ci numai printr-un reprezentant obligatoriu, respectiv, administratorul special.
Acestia au posibilitatea sa participe la procedura prin intermediul unei interventii in interes
propriu, formulata fie in cadrul unuia sau mai multora dintre procesele aferente procedurii, fie in cadrul
procedurii insasi. Se remarca relativul dezinteres al Legii insolventei fata de actionarii debitorului, care
nu ii mai include pe acestia nici in rindul creditorilor, nici in rindul participantilor la procedura. Este
adevarat, insa, ca Legea insolventei face unele referiri timide si neclare la distribuirea rezultatului
lihidarii si la partajul intre actionari a acestui rezultat. In fine, Legea societatilor comerciale, care
completeaza Legea insolventei cu titlu de drept comun, ii trateaza pe actionari ca fiind creditori reziduali
(subordonati) pentru surplusul ramas in urma lichidarii, ceea ce inseamna ca, indirect, actionarii sunt
totusi calificati drept creditori.
Subliniem ca procedura insolventei are un pronuntat caracter judiciar si ca aceasta procedura
presupune un numar indefinit de procese civile, este posibil ca in persoana participantului la procedura
sa se intruneasca si calitatea de parte in unul sau mai multe dintre procesele aferente sau derivate din
procedura. Legea insolventei stabileste, in mod expres sau indirect, o serie de drepturi si obligatii ale
participantilor la procedura care se disting de drepturile si obligatiile procesuale ale partilor in proces,
dar care se pot cumula in persoana participantului la proces. In principiu, participantii la procedura nu
sunt citati in proces decit in cazul in care au calitatea de parti in proces cu interese contradictorii. In
rest, participantii la procedura insolventei sunt notificati, convocati sau informati, operatiuni care se
efectueaza, de regula, prin Buletinul procedurilor de insolventa. Este adevarat ca, in cazuri
exceptionale, expres prevazute de lege, unele acte sau operatiuni ale procedurii sunt efectuate prin
proceduri directe si individuale cu participantii la procedura (de exemplu, creditorul contestat este
notificat in mod individual si direct, pentru a putea sa-si faca apararea) iar unii participanti la procedura
sunt citati, in conditiile Codului de procedura civila (de exemplu, la solutionarea cererii de admitere in
principiu a planului sau a cererii de schimbare a administratorului judiciar/lichidatorului, se citeaza
petentul, administratorul judiciar/lichidatorul, administratorul special si comitetul creditorilor; creditorii cu
sediul sau domiciliul in straintate sunt citati cu formalitatile prevazute de Codul de procedura civila). Pe

de alta parte, daca utilizarea Buletinului procedurilor de insolventa se justifica in cazul participantilor la
procedura, nu acelasi lucru se poate spune in privinta partilor la nenumaratele procese aferente sau
derivate din procedura insolventei, parti care nu cumuleaza si calitatea de participant la procedura.
Pentru a respecta principiul dreptului la aparare, aceste parti in proces care nu cumuleaza si
calitatea de participant la procedura trebuie citate, citarea lor prin Buletinul procedurilor de insolventa
fiind fundamental gresita.

2.2.2. ORGANELE PROCEDURII


Conform art.5 al Legii insolventei ce precizeaza ca organele care aplica procedura insolventei
sunt:
-

instantele judecatoresti,
judecatorul-sindic,
administratorul judiciar
lichidatorul.
Acestea nu sunt organe ale procedurii adunarea creditorilor si comitetul creditorilor, care
reprezinta cele doua forme de colectivitate organizata a creditorilor, si nici administratorul special, care
este, dupa caz, reprezentantul legal al debitorului persoana juridica, in cazul in care aceasta isi
pastreaza dreptul de administrare, sau mandatarul obligatoriu al asociatilor sau al actionarilor
debitorului persoana juridica.
A. INSTANTELE JUDECATORESTI
In conformitate cu art.6 din Legea insolventei, procedurile prevazute de aceasta lege, cu
exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului in raza teritoriala a caruia se afla
sediul sau domiciliul debitorului si sunt exercitate de un judecator sindic. Dincolo de formula usor
neindeminatica a textului legal, retinem :
(i)
pricinile ce tin de procedura insolventei, inclusiv pricina relativa la cererea de deschidere a
procedurii, sunt de competenta de prima instanta a tribunalului;
(ii)
tribunalul isi exercita aceste competente prin judecatorul-sindic, care are o competenta
functional (specializata) pentru aceste pricini;
(iii)
din punct de vedere teritorial, este exclusiv competent tribunalul de la sediul sau domiciliul
debitorului;
(iv)
recursul contra hotaririlor judecatoruluisindic se judeca de Curtea de Apel, care judeca in
completuri specializate (art.8 alin.3, teza intii).
Instantele judecatoresti pe care art. 5 le include in categoria orgenelor procedurii sunt tribunalul si
curtea de apel. Obligatia de celeritate si obligatia de asigurare a realizarii drepturilor si obligatiilor
participantilor la procedura incumba numai acestor instante.
Nici o alta instanta judecatoreasca nu poate avea calitatea de organ al procedurii, de unde concluzia ca
referirea generala la instantele judecatoresti nu este decit partial corecta. Unele incidente procedurale,
cum ar fi exceptia de neconstitutionalitate, stramutarea sau regulatorul de competenta, se solutioneaza
fie de Curtea Constitutionala, fie de alte instante judecatoresti decit tribunalul sau curtea de apel (spre
exemplu, Inalta Curte de Casatie si Justitie este competenta sa dea regulator de competenta , in cazul
in care se iveste un conflict de competenta intre doua curti de apel). Aceste instante nu sunt, in mod
evident, organe ale procedurii.
Pricinile relative la procedura insolventei nu pot fi solutionate prin arbitraj; mai precis, atributiile
jurisdictionale ale judecatorului sindic, precizate de art. 11, sunt exclusive. Insa este gresit sa se
extinda aceasta interdictie la litigiile prin care debitorul ar avea de recuperat creante de la debitorii sai.
Numai actiunile contra debitorului pentru recuperarea creantelor sunt suspendate, in vederea asigurarii
scopului procedurii insolventei.

In pricinile relative la procedura insolventei nu exista apel, ci numai recurs. Cu extrem de rare
exceptii66, ciclul judiciar se incheie la curtea de apel.
B. JUDECATORUL SINDIC
Totalitatea activittile impuse de instituirea insolventei judiciare sunt de competenta judectorilorsindici desemnati de ctre tribunalul in a crei raz teritorial isi are sediul debitorul, astfel cum acesta
figureaz in registrul comertului, registrul societtilor agricole sau in registrul asociatiilor si
fundatiilor.
Principalele atributii stabilite de lege1, in sarcina judectorului-sindic sunt:
a) pronuntarea motivat a hotrarii de deschidere a procedurii si, dup caz, de intrare in faliment
atat prin procedura general, cat si prin procedura simplificat;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea
procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivat, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa
care au depus ofert de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar
provizoriu sau, dup caz, a lichidatorului care va administra procedura pan la confirmarea ori,
dup caz, inlocuirea sa de ctre adunarea creditorilor; stabilirea remuneratiei in conformitate cu
criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician in insolventa, precum si a
atributiilor acestuia pentru aceast perioad. In vederea desemnrii provizorii a
administratorului judiciar, judectorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de
practicieni, de cererile in acest sens depuse de creditori si, dup caz, de debitor, dac cererea
introductiv ii apartine;
d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de
adunarea creditorilor si confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;
e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a rspunderii membrilor organelor de conducere care au
contribuit la ajungerea debitorului in insolventa si sesizarea organelor de cercetare penal in
legtur cu svarsirea unor fapte de natur penal;
h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor
acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
deschiderii procedurii;
i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricrei persoane
interesate impotriva msurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dup caz, de lichidare, dup votarea lui
de ctre creditori;
k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a
procedurii de reorganizare judiciar si de intrare in faliment;
l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea actiunii in anularea hotrarii adunrii creditorilor;
n) pronuntarea hotrarii de inchidere a procedurii.
Atributiile judectorului-sindic sunt limitate la controlul judectoresc al activitrii administratorului
judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natur judiciar aferente procedurii
insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod
exceptional, debitorului, dac acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile
manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunittii de ctre creditori, prin organele acestor

C. ADUNAREA CREDITORILOR. COMITETUL CREDITORILOR


Creditorii indrepttiti s participe la procedura insolventei sunt acei creditori care au formulat si
le-au fost admise, total sau in parte, cererile de inregistrare a creantei lor in tabelul definitiv al
creantelor contra debitorului si care au dreptul:
- de a participa si vota in adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciar
admis de judectorul-sindic;
- de a fi desemnati in calitate de membri ai comitetului creditorilor;
- de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciar a debitorului sau din
lichidarea averii debitorului,;
- de a fi informati ori notificati cu privire la desfsurarea procedurii; si
- de a participa la orice alt procedur reglementat de lege.
Adunarea creditorilor este convocat si prezidat de ctre administratorul judiciar sau, dup caz,
de ctre lichidator, dac legea sau judectorul-sindic nu dispune altfel.
In cadrul primei sedinte a adunrii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5
creditori, dintre creditorii cu creante garantate sau chirografari dintre primii 20 creditori in ordinea valorii,
care se ofer voluntar. Acest comitet va inlocui comitetul provizoriu desemnat anterior de ctre
judectorul-sindic.
Dac in adunarea creditorilor nu se obtine majoritatea necesar alegerii membrilor comitetului, se
mentine comitetul desemnat anterior de ctre judectorul-sindic.
Comitetul creditorilor sau delegatul acestuia va putea acorda asistent judectorului-sindic in cursul
derulrii procedurii insolventei judiciare.
In conformitate cu prevederilor legii2, comitetul creditorilor are urmtoarele atributii:
a) s analizeze situatia debitorului si s fac recomandri adunrii creditorilor cu privire la
continuarea activittii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;
b) s negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste s fie desemnat de
ctre creditori in dosar conditiile numirii si s recomande adunrii creditorilor astfel de numiri;
1 Idem, art. 11
2 Idem, art. 11

c) s ia cunostint despre rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, s le


analizeze si, dac este cazul, s fac contestatii la acestea;
d) s intocmeasc rapoarte, pe care s le prezinte adunrii creditorilor, privind msurile luate de
administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si s propun, motivat, si alte
msuri;
e) s solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului, avand ca justificare pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilittii de realizare a unui plan rational de
activitate;
f) s introduc actiuni pentru anularea unor transferuri cu character patrimonial, fcute de debitor
in dauna creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar
sau de lichidator.
D. ADMINUSTRATORUL SPECIAL
Dup deschiderea procedurii, adunarea general a actionarilor/asociatilor debitorului persoan
juridic, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoan fizic sau juridic,
administrator special, care s reprezinte interesele societtii si ale acestora si s participe la procedur,
pe seama debitorului. Dup ridicarea dreptului de administrare, debitorul reprezentat de administratorul
judiciar/lichidator care ii conduce si activitatea comercial, iar mandatul administratorului special va fi
redus la a reprezenta interesele actionarilor/ asociatilor.
Administratorul special, potrivit legii3, are urmtoarele atributii:

a) exprim intenTia debitorului de a propune un plan de restructurare a activittii in cazul aplicrii


procedurii generale;
b) particip, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor intentate de ctre
administratorul judiciar sau lichidator pentru anularea unor acte frauduloase sau operatiuni
efectuate in ultimii 3 ani de ctre debitor;
c) formuleaz contestatii in cadrul procedurii reglementate de lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administreaz activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dup
confirmarea planului de reorganizare;
f) dup intrarea in faliment, particip la inventar, semnand actul, primeste raportul final si bilantul
de inchidere si particip la sedinta convocat pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea
raportului;
g) primeste notificarea inchiderii procedurii.
E. ADMINISTRATORUL JUDICIAR
Este persoana fizic sau juridic, practician in insolventa, autorizat, desemnat s exercite
atributiile prevzute de lege, in cazul aplicrii procedurii insolventei, in perioada de observatie si pe
durata procedurii de reorganizare.
Judectorul-sindic va numi un administrator judiciar privizoriu odat cu sentinta de deschidere a
procedurii. Dac acesta nu este contestat de adunarea creditorilor el va fi numit administrator judiciar
definitiv sau va fi inlociut cu un alt administrator agreat de ctre adunarea creditorilor.
Practicienii in insolventa interesati vor depune la dosar o ofert de preluare a pozitiei de
administrator judiciar in dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calittii de practician in insolventa
si o copie de pe polita de asigurare profesional. In ofert, practicianul in insolventa interesat va putea
arta si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta general sau specific
necesare prelurii dosarului si bunei administrri a cazului. In cazul in care nu exist nici o astfel de
ofert, judectorul-sindic va desemna provizoriu, ca administrator judiciar, pan la prima adunare a
creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.
La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunrii creditorilor sau
ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea total a creantelor pot decide desemnarea unui
administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. In cazul in care remuneraTia se va achita
din fondul de lichidare constituit la nivelul O.N.R.C., aceasta va fi stabilit de ctre judectorul-sindic,
pe baza criteriilor stabilite prin legislatia ce reglementeaz profesia de practician in insolventa4.
Creditorii pot decide s confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de
ctre judectorul-sindic.
Creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia adunrii creditorilor, in termen de 3 zile,
la judectorul-sindic care va solutiona, de urgent si deodat, toate contestatiile printr-o incheiere prin
care va desemna administratorul judiciar/ lichidatorul propus de creditori sau, dup caz, va solicita
adunrii creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/ lichidator.
Dac in termenul stabilit mai sus, decizia adunrii creditorilor nu este contestat, judectorulsindic, prin incheiere, va desemna administratorul judiciar propus de creditori, dispunand totodat
incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de
deschidere a procedurii.
Sunt incompatibile cu calitatea de administrator judiciar (expert in insolventa) urmtoarele categorii de
persoane:
a) persoana fizic ce are calitatea de fondator, administrator, cenzor sau reprezentant al unui
comerciant, persoan juridic, potrivit reglementrilor din Legea nr. 31/1990 privind societtile
comerciale, republicat, cu modificrile si completrile ulterioare;
b) persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloas, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselciune, delapidare, mrturie mincinoas,

dare si luare de mit, precum si pentru alte infractiuni prevzute de Legea 31/1990 privind
societtile comerciale;
c) executorii judectoresti;
d) persoanele fizice sau juridice avand calitatea de administrator judiciar (expert in insolventa) care
se afl intr-o situatie similar recuzrii judectorilor, cum ar fi:
- cand este sot, rud sau afin, pan la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;
- dac a primit de la una din parti daruri sau promisiuni de daruri ori altfel de indatoriri;
- dac este vrjmsie intre el, sotul sau una din rudele sale pan la al patrulea grad inclusiv si
una din parti, sotii sau rudele acestora pan la gradul al treilea;
- dac intre aceleasi persoane si una din parti a fost judecat penal in timp de 5 ani inaintea
recuzrii, etc5.
In cazul in care intr-o anumit operatiune, direct sau indirect, administratorul judiciar are interese
contrare intereselor societtii, acesta trebuie s se abtin si s nu ia parte la nici o deliberare privitoare
la acea operatiune. In cazul neconformrii, persoana interesat poate initia procedura recuzrii,
conform dispozitiilor Codului de procedur civil, care se aplic in mod corespunztor.
Inainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie s fac dovada c este asigurat pentru
rspundere profesional, prin prezentarea unei polite de asigurare valabil, care s acopere
eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie s reprezinte
consecinta activittii
administratorului judiciar pe perioada exercitrii calittii sale.
Este interzis administratorului judiciar, sub sancTiunea revocrii din functie si a reparrii
eventualelor prejudicii cauzate, s diminueze, in mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin
contractul de asigurare.
3 Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006, art.18
4 OrdonanTa de UrgenT nr. 86/2006 privind organizarea activitTii practicienilor in insolventa, publicat in Monitorul Oficial nr. 944/11.2006,
art. 37

Principalele atributii ale administratorului judiciar, potrivit legislatiei in vigoare6, sunt:


a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor ce insotesc cererea acestuia
adresat tribunalului teritorial, pentru deschiderea procedurii insolventei (bilantul certificat de
ctre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedent datei
inregistrrii cererii de deschidere a procedurii, contul de profit si pierdere pentru anul anterior,
lista complet a bunurilor debitorului, lista creditorilor cuprinzand numele si adresele acestora,
lista activittilor curente, etc.)
Pe baza analizei efectuate, urmare a examinrii documentelor artate, va intocmi un raport prin
care s propun fie intrarea in procedura simplificat, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul
procedurii generale si prezentarea acelui raport judectorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta,
dar care nu va putea depsi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activittii debitorului si intocmirea unui raport amnuntit asupra cauzelor si
imprejurrilor care au dus la aparitia strii de insolventa, cu mentionarea persoanelor crora lear fi imputabil, si asupra existentei premiselor angajrii rspunderii acestora, in conditiile legii,
precum si asupra posibilittii reale de reorganizare efectiv a activittii debitorului ori a motivelor
care nu permit reorganizarea si prezentarea acelui raport judectorului-sindic, intr-un termen
stabilit de acesta, dar care nu va putea depsi 60 de zile de la desemnarea administratorului
judiciar;
c) intocmirea actelor ce trebuiau s insoteasc cererea de deschidere a procedurii, in cazul in care
debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiv inuntrul termenelor legale, precum si verificarea,
corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost
prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activittii debitorului, in functie de cuprinsul raportului


prevzut la lit. a) si in conditiile si termenele prevzute de lege;
e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea integral, respectiv in parte, a activittii debitorului, in acest ultim caz cu
respectarea precizrilor exprese ale judectorului-sindic cu privire la atributiile sale si la
conditiile de efectuare a pltilor din contul averii debitorului;
g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunrii creditorilor sau ale
actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoan juridic;
h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu character patrimonial, a unor operatiuni
comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a
prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgent a judectorului-sindic in cazul in care constat c nu exist bunuri in
averea debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si
intocmirea tabelelor creantelor;
l) incasarea creantelor; urmrirea incasrii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului
sau la sumele de bani transferate de ctre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea
si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta
putand angaja avocati;
m) cu conditia confirmrii de ctre judectorul-sindic, incheierea de tranzactii, descrcarea de
datorii, descrcarea fidejusorilor (garanti personae fizice), renuntarea la garantii reale;
n) sesizarea judectorului-sindic in legtur cu orice problem care ar cere o solutionare de ctre
acesta.
5. Codul de procedur civil, modificat si completat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedur civil, art. 27
6. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.04.2006, art.

Judectorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara
celor artate mai sus, cu exceptia celor prevzute de lege in competenta exclusiv a acestuia.
La fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul judiciar va prezenta judectorului
sindic un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a
cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente
in averea debitorului. Baza de raportare este luna intreag, raportul putand cuprinde mai multe luni.
Debitorul persoan fizic, administratorul special al debitorului persoan juridic, oricare dintre
creditori, precum si orice alt persoan interesat pot face contestatie impotriva msurilor luate de
administratorul judiciar.
Contestatia trebuie s fie inregistrat in termen de 5 zile de la depunerea raportului prezentat mai
sus.
In cazul in care un practician in insolventa desemnat refuz numirea, acesta are obligatia de a
notifica instanta, in termen de 5 zile de la comunicarea sentintei de numire. Judectorul-sindic va
sanctiona cu amend judiciar de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON) necomunicarea in termen a
refuzului, fr motive temeinice.
In orice stadiu al procedurii, judectorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, il
poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere motivat, pentru motive temeinice. Incheierea de
inlocuire se pronunt in camera de consiliu, de urgent, cu citarea administratorului judiciar si a
comitetului creditorilor.
Judectorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amend judiciar de la 1.000 lei
(RON) la 5.000 lei (RON) in cazul in care acesta, din culp sau cu rea-credint, nu isi indeplineste sau
indeplineste cu intarziere atributiile prevzute de lege sau stabilite de judectorul-sindic.

Dac prin neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a atributiilor sale, administratorul judiciar a
cauzat un prejudiciu, judectorul-sindic va putea, la cererea oricrei parti interesate, s il oblige pe
administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
In vederea indeplinirii atributiilor sale, administra-torul judiciar va putea desemna persoane de
specialitate. Numirea si nivelul remuneraTiilor acestor persoane vor fi supuse aprobrii comitetului
creditorilor, cu exceptia cazurilor in care va fi stabilit c acestea vor fi achitate din fondul de lichidare
constituit la nivelul O.N.R.C.
F. LICHIDATORUL
In cazul in care dispune trecerea la faliment, judectorul-sindic va desemna un lichidator, cu
respectarea acelorasi reguli ca si in cazul administratorului judiciar.
Lichidatorul este persoana fizic sau juridic, practician in insolventa, autorizat, desemnat s
exercite atributiile prevzute de lege in cadrul procedurii falimentului, atat in procedura general, cat si
in cea simplificat. Acestia practicienii in insolventa, persoane care exercita o profesie reglementata si
care sunt organizati in Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa (UNPIR), conform OUG
nr.86/2006, aprobata si modificata prin Legea nr.259/2007.
Atributiile administratorului judiciar inceteaz la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de
ctre judectorul-sindic. Poate fi desemnat lichidator si administratorul judiciar desemnat anterior.
Principalele atributii ale lichidatorului, potrivit legislatiei in vigoare7, sunt:
a) examinarea activittii debitorului asupra cruia se initiaz procedura simplificat in raport cu
situatia de fapt si intocmirea unui raport amnuntit asupra cauzelor si imprejurrilor care au dus
la insolventa, cu mentionarea persoanelor crora le-ar fi imputabil si a existentei premiselor
angajrii rspunderii acestora in conditiile legii, si prezentarea acelui raport judectoruluisindic
intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depsi 60 de zile de la desemnarea
lichidatorului, dac un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul
judiciar;
b) conducerea activittii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter
a) patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii
acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor, atunci cand acest lucru nu sa efectuat de ctre administratorul judiciar;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea msurilor corespunztoare pentru
conservarea lor;
e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si
intocmirea tabelelor creantelor;
g) urmrirea incasrii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de
sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor;
formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru
aceasta putand angaja avocati;
h) primirea pltilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;
i) vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare;
j) incheierea de tranzactii, descrcarea de datorii, descrcarea fidejusorilor (giranti persoane
fizice), renuntarea la garantii reale sub conditia confirmrii de ctre judectorul-sindic;
k) sesizarea judectorului-sindic cu orice problem care ar cere o solutionare de ctre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de ctre judectorul-sindic.

7 Idem, art. 25

Cap. III. ASPECTE FINANCIARE PRIVIND FALIMENTUL

Etapele proceduri de insolvent


In raport cu activittile desfsurate pe parcursul procedurii, aceasta cuprinde urmtoarele etape:
1. perioada (etapa) de observatie;
2. reorganizarea judiciar;
3. falimentul.

3.1. PERIODA DE OBSERVATIE


Deschiderea procedurii insolventei debuteaz cu pronuntarea prin incheiere a judectorului-sindic
privind admiterea cererii debitorului, creditorului sau altor persoane sau institutii indrituite s solicite
acest lucru.
Perioada cuprins intre data deschiderii procedurii si data confirmrii planului de reorganizare
sau, dup caz, a intrrii in faliment, reprezint perioada de observatie.
Prin sentinta de deschidere a procedurii, judectorul-sindic va dispune administratorului
judiciar/lichidatorului, dup caz, s fac notificarea tuturor creditorilor, debitorului si registrului
comertului sau, dup caz, registrului societtilor agricole sau altor registre unde debitorul este
inmatriculat/inregistrat, pentru efectuarea mentiunii privind instituirea procedurii de insolvent asupra
debitorului respectiv.
De la data deschiderii procedurii se suspend de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare
pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, precum si orice termen de prescriptie
privind actiunile respective.
In termen de 30 zile de la numirea sa, administratorul judiciar va intocmi si va prezenta
judectorului-sindic un raport prin care s propun, functie de rezultatele analizei efectuate, intrarea in
procedura simplificat, fie continuarea perioadei de observatie din procedura general.
Dac debitorul este intrat in procedura simplificat, in termen de 60 zile de la desemnarea sa,
administratorul sau, dup caz, lichidatorul, va intocmi un raport asupra cauzelor si imprejurrilor care
au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor crora le-ar fi imputabil.
In cazul in care debitorul nu intruneste conditiile continurii procedurii simplificate, in raport se va indica
dac exist si posibilitatea real de reorganizare efectiv a activittii debitorului ori, dup caz, motivele
care nu permit reorganizarea si, in aceast situatie, va propune intrarea in faliment.
In cazul in care administratorul judiciar arat, prin raportul su, c activitatea debitorului poate fi
redresat pe baza unui plan de reorganizare judiciar, acesta recomand dac planul de reorganizare
s fie cel propus de debitor, dac, la cererea debitorului colaboreaz la intocmirea acelui plan ori dac
intentioneaz s propun un alt plan de reorganizare singur sau impreun cu unul sau mai multi
creditori.
Planul de reorganizare poate fi propus potrivit legii14 de ctre debitor cu aprobarea adunrii
generale a actionarilor/societtilor, de ctre administratorul judiciar sau de ctre unul sau mai multi
creditori. Acesta va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilittile si specificul activittii
debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fat de oferta debitorului, si va
cuprinde msuri concordante cu ordinea public, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie,
desemnare si inlocuire a administratorilor si a directorilor.
Planul de reorganizare va cuprinde in mod obligatoriu programul de plat a creantelor, iar
executarea acestuia nu va putea depsi 3 ani, socotiti de la data confirmrii.
La recomandarea administratorului judiciar, dup trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la
confirmarea planului, aceast perioad va putea fi extins cu cel mult inc o perioad de un an, dac
propunerea este votat de cel putin dou treimi din creditorii aflati in sold la acea dat.

In planul de reorganizare se va mentiona in mod obligatoriu:


a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate, in sensul legii;
b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;
c) dac si in ce msur debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societtile in
nume colectiv si asociatii comanditati din societtile in comandit vor fi descrcati de
rspundere;
d) ce despgubiri urmeaz a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanTe, in comparatie cu
valoarea estimativ ce ar putea fi primit prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativ
se va calcula la data propunerii planului.
Planul va specifica msurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi:
a) pstrarea, in intregime sau in parte, de ctre debitor, a conducerii activittii sale, inclusiv dreptul
de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activittii sale de ctre
administratorul judiciar desemnat in conditiile legii;
b) obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizrii planului si sursele de provenient a
acestora;
c) transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului ctre una ori mai multe
persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmrii planului;
d) fuziunea debitorului, in conditiile legii;
e) lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separate ori in bloc, libere de
orice sarcini, sau distribuirea acestora ctre creditorii debitorului, in contul creantelor pe care
acestia le au fat de averea debitorului; 14 Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006, art. 94
f) lichidarea partial sau total a activului debitorului in vederea executrii planului (se va prezenta
la paragraful privind falimentul);
g) modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, in beneficiul creditorului
garantat, a unei garantii sau protectii echivalente;
h) prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, a penalittii sau a oricrei alte
clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;
i) modificarea actului constitutiv al debitorului, in conditiile legii;
j) emiterea de titluri de valoare de ctre debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit. c si
d, in conditiile prevzute de Legea nr. 31/1990 privind societtile comerciale, republicat, cu
modificrile si completrile ulterioare, si de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu
modificrile si completrile ulterioare. Pentru inscrierea in plan a unei emisiuni de titluri de
valoare este necesar acordul expres, in scris, al creditorului care urmeaz s primeasc titlurile
de valoare emise, acord ce se va da inainte de admiterea planului de ctre judectorul-sindic, in
conformitate cu prevederile legii insolventei. Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (2) din
Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificrile si completrile ulterioare,
operatiunile cuprinse la prezenta liter sunt considerate operatiuni exceptate in sensul art. 205
alin. (1) din legea mentionat mai sus, avand acelasi regim juridic*;
k) prin derogare de la prevederile lit. j, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia
creantelor bugetare in titluri de valoare;
l) inserarea in actul constitutiv al debitorului - persoan juridic - sau al persoanelor mentionate la
lit. c si d a unor prevederi:
- de prohibire a emiterii de actiuni fr drept de vot;
- de determinare, in cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii
corespunztoare a votului intre aceste categorii;
- in cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fat de alte categorii de
actiuni, de reglementare satisfctoare a numirii administratorilor reprezentand
categoriile de actiuni respective in ipoteza neonorrii obligatiei de plat a dividendelor.
* Not:
Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, publicat in Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004 ART. 203

(1) O persoan care, urmare a achizitiilor sale sau ale persoanelor cu care actioneaz in mod
concertat, detine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societti comerciale este obligat
s lanseze o ofert public adresat tuturor detintorilor de valori mobiliare si avand ca obiect toate
detinerile acestora cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de 2 luni de la momentul atingerii
respectivei detineri.
(2) Pan la derularea ofertei publice mentionate la alin. (1), drepturile aferente valorilor mobiliare
depsind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate, iar respectivul
actionar si persoanele cu care acesta actioneaz in mod concertat nu mai pot achizitiona, prin alte
operatiuni, actiuni ale aceluiasi emitent.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplic persoanelor care, anterior intrrii in vigoare a prezentei legi,
au dobandit pozitia de detintor a peste 33% din drepturile de vot, cu respectarea prevederilor legale
incidente la momentul dobandirii.
(4) Persoanele prevzute la alin. (3) vor derula o ofert public obligatorie, in conformitate cu
prevederile alin. (1), numai dac, ulterior intrrii in vigoare a prezentei legi isi majoreaz detinerile,
astfel incat s ating sau s depseasc 50% din drepturile de vot ale respectivului emitent. Pan la
derularea ofertei publice, drepturile aferente actiunilor achizitionate care depsesc 50% vor fi
suspendate, iar respectivul actionar si persoanele cu care acesta actioneaz in mod concertat nu mai
pot achizitiona, prin alte operatiuni, actiuni ale aceluiasi emitent.
ART. 205
(1) Prevederile art. 203 nu se vor aplica in cazul in care pozitia reprezentand mai mult de 33%
din drepturile de vot asupra emitentului a fost dobandit ca urmare a unei tranzactii exceptate.
(2) In contextul prezentei legi, tranzactie exceptat reprezint dobandirea respectivei pozitii:
a) in cadrul procesului de privatizare;
b) prin achizitionarea de actiuni de la Ministerul Finantelor Publice sau de la alte entitti
abilitate legal, in cadrul procedurii executrii creantelor bugetare;
c) in urma transferurilor de actiuni realizate intre societatea-mam si filialele sale sau intre
filialele aceleiasi societti-mam;
d) in urma unei oferte publice de preluare voluntar adresat tuturor detintorilor
respectivelor valori mobiliare si avand ca obiect toate detinerile acestora.
(3) In cazul in care dobandirea pozitiei reprezentand mai mult de 33% din drepturile de vot
asupra emitentului se realizeaz in mod neintentionat, detintorul unei asemenea pozitii are una dintre
urmtoarele obligatii alternative:
a) s deruleze o ofert public, in conditile si la pretul prevzute la art. 203 si art. 204;
b) s instrineze un numr de actiuni, corespunztor pierderii pozitiei dobandite fr
intentie.
(4) Executarea uneia dintre obligatiile prevzute la alin. (3) se va face in termen de 3 luni de la
dobandirea respectivei pozitii.
(5) Dobandirea pozitiei reprezentand mai mult de 33% din drepturile de vot asupra emitentului
se consider neintentionat, dac s-a realizat ca efect al unor operatiuni precum:
a) reducerea capitalului, prin rscumprarea de ctre societate a actiunilor proprii,
urmat de anularea acestora;
b) depsirea pragului, ca rezultat al exercitrii dreptului de preferint, subscriere sau
conversie a drepturilor atribuite initial, precum si al convertirii actiunilor preferentiale in
actiuni ordinare;
c) fuziunea/divizarea sau succesiunea.
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicat, cu modificrile si completrile
ulterioare, si ale Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificrile si completrile ulterioare,
planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fr acordul statutar al membrilor sau
asociatilor/ actionarilor debitorului, a actului constitutiv, dac se indeplinesc cumulative urmtoarele
conditii:
a) planul propus de debitor ofer o recuperare mai redus a creantelor debitorului;

b) in caz de faliment, membrilor sau asociatilor/ actionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din
distribuire;
c) membrii sau asociatii/actionarii debitorului refuz s participe la planul propus de creditori.
Inregistrarea mentiunii in registrul comertului va fi solicitat de administratorul judiciar pe
cheltuiala debitorului, pe baza hotrarii de confirmare a planului de reorganizare, care se va publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Dup inregistrarea planurilor de reorganizare la tribunalul teritorial si registrul comertului, cate o
copie dup acestea vor fi comunicate debitorului, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.
In termen de 20 zile de la inregistrarea planului de reorganizare la tribunal, judectorul-sindic va
convoca o sedint in care vor fi citate toate prtile interesate (cei ce au propus planul, administratorul
judiciar, debitorul si comitetul creditorilor) unde va fi admis sau respins planul de reorganizare, dup
audierea celor citati.
Dup admiterea planului de reorganizare, are loc convocarea adunrii generale a creditorilor si a
debitorului, ce va avea loc intr-un termen cuprins intre 20 si 25 zile, dar nu mai inainte de afisarea
tabelului definitiv de creante.
Odat votat de ctre adunarea general a creditorilor, planul de reorganizare va fi confirmat de
ctre judectorul-sindic si in mod practic, se trece la etapa urmtoare, respectiv reorganizarea judiciar
sau, dup caz, la faliment.
Cand sentinta care confirm un plan intr in vigoare, activitatea debitorului este reorganizat in
mod corespunztor; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte prti interesate sunt modificate
astfel cum este prevzut in plan. In cazul intrrii in faliment ca urmare a esurii planului sau a unei
executri silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotrare definitiv si irevocabil impotriva debitorului.
Pentru executarea silit a acestor creante, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinta de
confirmare a planului.

3.2. REORGANIZAREA JUDICIARA


Dup confirmarea planului de reorganizare de ctre judectorul-sindic, debitorul trece la cea de-a
doua etap a procedurii de insolvent, respective reorganizarea judiciar. In principal, in cadrul acestei
etape se urmreste punerea in aplicare a programului de plat a creantelor, parte component a
planului de reorganizare.
Pe parcursul reorganizrii, activitatea debitorului va fi condus de ctre administratorul special
sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pan cand
judectorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si luarea tuturor msurilor
pentru reinsertia debitorului in activitatea comercial, fie incetarea reorganizrii si trecerea la cea de-a
treia faz a procedurii insolventei, respectiv falimentul.
Actionarii, asociatii si membrii cu rspundere limitat nu au dreptul de a interveni in conducerea
activittii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ
prevzute de lege si in planul de reorganizare.
Debitorul va fi obligat s indeplineasc, fr intarziere, msurile de restructurare operational
sau/si financiar, corporativ, prin modificarea structurii capitalului social sau de restrangere a
activittii.
Pe parcursul perioadei de reorganizare, judectorul-sindic poate, la cererea furnizorului, s
dispun ca debitorul s depun o cautiune la o banc, drept conditie pentru obligatia furnizorului de a-i
presta serviciile sale. O astfel de cautiune nu va putea depsi 30% din costul serviciilor prestate
debitorului si
neachitate ulterior deschiderii procedurii.
Dac debitorul nu se conformeaz planului sau desfsurarea activittii aduce pierderi averii sale,
administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul
special pot solicita oricand judectorului-sindic s aprobe intrarea in faliment. Inregistrarea unei

asemenea cereri nu suspend continuarea activitTii debitorului pan cand judectorulsindic nu


hotrste asupra ei, prin incheiere.
Atat in perioada de observatie cat si de reorganizare, furnizorii de utilitti (energie electric, gaze
naturale, servicii telefonice, etc.) nu au voie s modifice, s refuze sau s intrerup furnizarea unor
astfel de servicii, dac debitorul are calitatea de consumator captiv (nu are posibilitatea din motive
tehnice, economice sau de reglementare, s aleag furnizorul8).
Debitorul, prin administratorul special, sau, dup caz, administratorul judiciar va trebui s prezinte
comitetului creditorilor, trimestrial, rapoarte asupra situatiei sale financiare. Dup aprobarea de ctre
comitetul creditorilor, rapoartele vor fi inregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, dup caz,
administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, in vederea consultrii rapoartelor.
De asemenea, administratorul judiciar va prezenta pentru avizare comitetului creditorilor si
situatia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activittii, in vederea recuperrii acestora. Fac
obiectul unor asemenea cheltuieli, remuneratiile persoanelor de specialitate desemnate de ctre
judectorul-sindic in scopul indeplinirii indatoririlor sale, ale administratorului/lichidatorului judiciar,
precum si alte cheltuieli administrative.
In termen de 5 zile de la sedinta comitetului creditorilor in care au fost aprobate rapoartele
prevzute mai sus, acesta va putea convoca adunarea general a creditorilor pentru a prezenta
msurile luate de debitor si/sau de administratorul judiciar, precum si efectele acestora si s propun
motivat si alte msuri.

3.3. FALIMENTUL
3.3.1. ASPECTE GENERALE
Falimentul este ultima etap a procedurii insolventei care se aplic debitorului in vederea lichidrii
averii acestuia in scopul pltii obligatiilor, fiind urmat de radierea din registrul in care debitorul este
inmatriculat.
Judectorul-sindic va decide, prin sentint sau, dup caz, prin incheiere, intrarea in faliment in
urmtoarele cazuri expres prevzute de lege9:
a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificat;
b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a
procedurii, a contestat c ar fi in stare de insolvent, iar contestatia a fost respins de
judectorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept indrepttite nu a propus, in termenul legal, un plan
de reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
d) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
e) obligatiile de plat si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin
planul confirmat sau desfsurarea activittii debitorului in decursul reorganizrii sale aduce
pierderi averii sale;
f) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune urmare a verificrii
indeplinirii conditiilor legale, intrarea debitorului in faliment.
Prin sentinta sau incheierea de intrare in faliment, judectorul-sindic va pronunta dizolvarea
societtii debitoare si va dispune totodat:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum si stabilirea
atributiilor si a remuneratiei acestuia, in conformitate cu criteriile aprobate prin hotrare a
Guvernului;
8. Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicat in Monitorul Oficial nr. 511/2003, art. 3
9. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenTei, publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006

c) in cazul procedurii simplificate, confirmarea, in calitate de lichidator al administratorului


judiciar, desemnat la recomandarea comitetului creditorilor sau a celui desemnat direct de ctre
judectorul-sindic;
d) termenul maxim de la intrarea in faliment in cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii
averii de la debitor/administratorul judiciar ctre lichidator, impreun cu lista actelor si
operatiunilor efectuate dup deschiderea procedurii;
e) intocmirea de ctre administratorul judiciar si predarea ctre lichidator, in termen de
maximum 10 zile de la intrarea in faliment, in cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzand
numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrrii in faliment, cu indicarea
celor nscute dup deschiderea procedurii;
f) notificarea intrrii in faliment in termenul legal.
Debitorii intrati in procedura falimentului isi acoper pierderile anuale, stabilite prin declaratia de
impozit pe profit, din profiturile impozabile obtinute in toat perioada, pan la inchiderea procedurii
falimentului.
In cazul intrrii in faliment atat in procedura simplificat cat si in procedura general, lichidatorul
va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista intocmit de ctre debitor/administratorul
judiciar, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dup caz, registrului societtilor agricole unde
debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
In notificarea mentionat se va preciza:
a) termenul limit pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului
nscute dup data inceperii procedurii de insolvent, in vederea intocmirii tabelului suplimentar,
care va fi de maximum 45 de zile de la data intrrii in faliment, precum si cerintele pentru ca o
creant inregistrat s fie considerat valabil;
b) termenul de verificare a creantelor artate la lit. a), de intocmire, afisare si comunicare a
tabelului suplimentar al acestora, care nu va depsi 30 de zile de la expirarea termenului
prevzut la lit. a);
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile inainte de data
stabilit prin incheierea de intrare in faliment, pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat;
d) termenul de intocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depsi 30 de zile de la
expirarea termenului prevzut la lit. b);
e) mentiuni privind ridicarea dreptului de administrare si dizolvare a debitorului persoan
juridic.
Vor fi supuse verificrii toate creantele asupra averii debitorului, inclusive cele bugetare, nscute
dup data deschiderii procedurii sau, dup caz, al cror cuantum a fost modificat fat de tabelul
definitiv de creante sau fat de programul de plat din planul de reorganizare, ca urmare a pltilor
fcute dup deschiderea procedurii.
Creantele admise in tabelul definitiv de creante, inregistrat la tribunal, dup ce toate contestatiile
au fost solutionate, nu vor mai fi supuse verificrii; vor putea face obiectul contestrii numai creantele si
drepturile de preferint trecute de lichidator in tabelul suplimentar prevzut la lit. a) de mai sus.
Pe parcursul prelegerii au fost utilizate mai multe expresii privind tabelul de creante, respectiv
tabelul preliminar, tabelul definitiv, tabelul suplimentar si tabelul consolidat. Cele patru expresii au
urmtorul inteles:
a) tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nscute inainte de data deschiderii procedurii
curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de ctre administratorul judiciar in urma
verificrii acestora. In table vor fi mentionate atat suma solicitat de ctre creditor, cat si suma
acceptat si rangul de preferint. In cazul procedurii simplificate, in acest tabel se vor inregistra si
creantele nscute dup deschiderea procedurii si pan la momentul intrrii in faliment;
b) prin tabel definitiv de creante se intelege tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii
debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in tabelul preliminar si impotriva crora nu s-au
formulat contestatii de ctre persoanele interesate (debitor, creditor, etc.), precum si creantele admise

in urma solutionrii contestatiilor. In acest tabel se arat suma solicitat, suma admis si rangul de
prioritate a creantei;
c) tabelul suplimentar cuprinde toate creantele nscute dup data deschiderii procedurii generale si
pan la data inceperii procedurii falimentului, acceptate de ctre lichidator in urma verificrii acestora.
In tabel vor fi mentionate atat suma solicitat de ctre creditor, cat si suma acceptat si rangul de
preferint;
d) tabelul definitiv consolidat cuprinde totalitatea creantelor ce figureaz ca admise in tabelul definitiv
de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate in urma solutionrii
contestatiilor la tabelul suplimentar. In situatia in care s-a dispus intrarea in faliment dup confirmarea
unui plan de reorganizare, urmeaz a se intocmi o variant actualizat a tabelului definitiv consolidat, in
concordant cu programul de plat a creanTelor, cuprins in planul de reorganizare, si cu deducerea
sumelor achitate pe parcursul desfsurrii acestuia.
Titularilor de creante nscute dup deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a
creantelor in termenul de 45 zile de la data intrii in faliment, termen prevzut in notificarea transmis
prtilor interesate, li se anuleaz dreptul de a participa la distribuirea averii debitorului in reorganizare
sau faliment.
In cazul intrrii in faliment dup confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor particip
la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate in planul confirmat, mai putin cota
incasat in cursul reorganizrii.
Garantiile reale si personale constituite pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin planul de
reorganizare rman valabile in favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit
planului de reorganizare.
Creditorii nu sunt obligati s restituie sumele incasate in cursul reorganizrii.
Actele cu titlu gratuit, efectuate intre data confirmrii planului de reorganizare si intrarea in
faliment, sunt nule.
3.3.2. MASURI PREMERGATOARE LICHIDARII
In vederea cunoasterii si conservrii averii debitorului, prima msur ce se ia de ctre lichidator in
cazul aplicrii procedurii falimentului o constituie sigilarea si inventarierea bunurilor debitorului.
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercial,
arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informaTiei, contractele, mrfurile si orice alte bunuri
mobile apartinand averii debitorului.
Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgent pentru a se evita deteriorarea lor material
sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaz a fi scadente in scurt timp,
precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator
pentru a fi incasate sau pentru a efectua activittile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul il va depune in banc in contul averii debitorului.
Cand debitorul are bunuri si in alte judete, judectorul-sindic va trimite notificri tribunalelor din
acele judete, in vederea sigilrii de urgent a bunurilor si confirmrii in scris a aducerii la indeplinire a
acestei msuri.
Dac averea debitorului poate fi inventariat complet intr-o singur zi, lichidatorul va putea
proceda imediat la inventariere, fr a aplica sigiliile. In toate celelalte cazuri se va proceda la
inventariere in cel mai scurt timp posibil.
Debitorul va trebui s fie de fat si s asiste la inventar, dac judectorul-sindic dispune astfel.
Dac debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
Lichidatorul, pe msura desfsurrii inventarierii, ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor
judiciar.

Inventarul va trebui s descrie toate bunurile identificate ale debitorului si s indice valoarea lor
aproximativ la data inventarului. Cu aprobarea comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert
evaluator, pe cheltuiala averii debitorului. Bunurile vor putea fi evaluate atat separat, cat si ca unul sau
mai multe ansambluri in stare de functionare, dac este cazul.
Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar, de debitor, prin administratorul special, iar
dac acesta nu particip la inventariere, numai de ctre lichidatorul judiciar.
Sub aspect metodologic, inventarierea se efectueaz in conformitate cu prevederile legislatiei in
vigoare10.
Problema contabil a inventarierii o constituie evaluarea activelor si datoriilor. Asa cum se degaj
din normele contabile din tara noastr11, evaluarea elementelor inventariate se face la valoarea de
inventar care este o valoare actual estimat in functie de pretul pietei, starea in care se afl bunul
inventariat si utilitatea sa12.
Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanentei metodelor, potrivit cruia
metodele si regulile de evaluare trebuie mentinute, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor
contabile.
Evaluarea activelor imobilizate si a stocurilor, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actual a
fiecrui element, denumit valoare de inventar, stabilit in functie de utilitatea bunului, starea acestuia
si pretul pietei.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudentei, potrivit cruia se va
tine seama de toate ajustrile de valoare datorate deprecierilor.
In cazul in care se constat c valoarea de inventar, stabilit in functie de utilitatea bunului pentru
unitate si pretul pietei, este mai mare decat valoarea cu care acesta este evidentiat in contabilitate, in
listele de inventariere se vor inscribe valorile din contabilitate.
In cazul in care valoarea de inventar a bunurilor este mai mic decat valoarea din contabilitate, in
listele de inventariere se inscrie valoarea de inventar.
Imobilizrile necorporale si corporale constatate ca fiind depreciate se vor evalua la valoarea actual a
fiecreia, stabilit in functie de utilitatea sa si pretul pietei.
Corectarea valorii contabile a imobilizrilor necorporale si corporale si aducerea lor la nivelul
valorii de inventar se efectueaz, in functie de tipul de depreciere existent, fie prin inregistrarea unei
amortizri suplimentare, in cazul in care se constat o depreciere ireversibil, fie prin constituirea sau
suplimentarea unor ajustri pentru depreciere, in cazul in care se constat o depreciere reversibil a
acestora.
Evaluarea imobilizrilor corporale la data bilantului se efectueaz la cost, mai putin amortizarea si
provizioanele cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluat, aceasta fiind valoarea just* la data
reevalurii, mai putin orice amortizare si orice pierdere din depreciere cumulat, in conformitate cu
reglementrile contabile aplicabile.
Activele de natura stocurilor se evalueaz la valoarea contabil (costul de achizitie sau de
productie), mai putin deprecierile constatate. In cazul in care valoarea contabil a stocurilor este mai
mare decat valoarea de inventar, valoarea acestora se diminueaz pan la valoarea realizabil net
(valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea acestora), prin utilizarea conturilor de
ajustri pentru deprecierea stocurilor13.
10. Legea contabilittii nr. 82/1991 republicat in 2005, publicat in Monitorul Oficial nr. 48/14.01.2005 OMFP nr. 1753/2004 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv, publicat in Monitorul Oficial nr. 1174/2004
11. OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementrilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 1080
bis/2005
12. OMFP nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv, publicat in
Monitorul Oficial nr. 1174/2004, pct. 38.
13 OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementrilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 1080 bis
din 30.11.2005, pct. 121 si 134
* Valoarea just reprezint suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunvoie intre prti aflate in cunostint de cauz in cadrul unei
tranzactii cu pretul determinat obiectiv (OMFP nr. 1752/2005, pct. 53 al. 2)

Ajustrile pentru deprecieri sau amortizarea suplimentar se inregistreaz in contabilitate


indiferent de situatia economic a unittii, inclusiv in cazul in care aceasta inregistreaz pierdere
contabil.
Evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabil de incasare sau de plat, in
conformitate cu reglementrile contabile aplicabile.
Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilit la inventariere si valoarea
contabil net a creantelor se inregistreaz in contabilitate pe seama ajustrilor pentru deprecierea
creantelor.
Evaluarea creantelor si a datoriilor exprimate in valut se face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca National a Romaniei, valabil pentru data incheierii exercitiului financiar.
Diferentele de curs valutar favorabile sau nefavorabile intre cursul de schimb valutar la care sunt
inregistrate creantele sau datoriile in valut si cursul de schimb valutar de la data incheierii exercitiului
se inregistreaz potrivit reglementrilor contabile aplicabile14, astfel:
- diferentele de curs valutar care apar cu ocazia decontrii creantelor si datoriilor in valut la
cursuri diferite fat de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fat de
cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca
venituri sau cheltuieli in perioada in care apar;
- atunci cand creanta sau datoria in valut este decontat in decursul aceluiasi exercitiu
financiar in care a survenit, intreaga diferent de curs valutar
Atunci cand creanta sau datoria in valut este decontat intr-un exercitiu financiar ulterior,
diferenta de curs valutar recunoscut in fiecare exercitiu financiar, care intervine pan in exercitiul
decontrii, se determin tinand seama de modificarea cursurilor de schimb survenit in cursul fiecrui
exercitiu financiar.
Scderea din evident a creantelor si datoriilor ale cror termene de incasare sau de plat sunt
prescrise se efectueaz numai dup ce au fost intreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii,
pentru decontarea acestora.
3.3.3. LICHIDAREA PROPRIU-ZISA
Operatiunile de lichidare incep odat cu finalizarea de ctre lichidator a inventarierii bunurilor din
averea debitorului si se vor desfsura sub controlul judectorului-sindic. Pentru maximizarea valorii
bunurilor debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piat, intr-o form adecvat,
a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.
Bunurile vor putea fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare - sau individual.
Metoda de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie public, negociere direct sau o combinatie a celor
dou, va fi aprobat de adunarea general a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului si a
recomandrii comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta si regulamentul de vanzare
corespunztor.
Lichidatorul va angaja, in numele debitorului, un evaluator, persoan fizic sau juridic, ori va
utiliza, cu acordul comitetului creditorilor, un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea
debitorului, in conformitate cu reglementrile contabile in vigoare.
In functie de circumstantele cauzei si pe cat posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate
atat individual, cat si in bloc; prin bloc, ca ansamblu functional, se intelege o parte sau toate bunurile
debitorului, necesare pentru desfsurarea unei afaceri, pentru care un cumprtor ofer un pret
nedefalcat pe bunurile componente.
In cazul propunerii de vanzare in bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport in
care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaz a fi vandute impreun, precizandu-se si
sarcinile de care, eventual, sunt grevate, insotit de propuneri vizand modalittile de vanzare. O copie
de pe raport va fi depus la grefa tribunalului, unde va putea fi studiat de orice alt parte interesat.
14 OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementrilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 1080
bis din 30.11.2005, pct. 173 al.1-2 este recunoscut in acel exercitiu.

Ca modalitti de vanzare in bloc, propuse de ctre lichidator, pot fi:


a) vanzarea prin negociere direct ctre un cumprtor deja identificat, cu precizarea conditiilor
minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plat;
b) vanzarea prin negociere direct, fr cumprtor identificat, cu precizarea pretului minim
propus. In acest caz, lichidatorul poate negocia preTul concret al vanzrii bunurilor, iar dac
pretul minim nu se poate obtine, adunarea general a creditorilor se va intruni din nou pentru a
decide dac pretul minim initial scade sau urmeaz s se treac la vanzarea individual a
bunurilor;
c) vanzarea la licitatie. Lichidatorul va convoca adunarea general a creditorilor in termen de
maximum 20 de zile de la data sedintei comitetului creditorilor, instiintandu-i pe creditori despre
posibilitatea studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor in care a
fost prezentat raportul de evaluare si propunerile privind modalittile de vanzare a bunurilor
averii debitorului.
Dac adunarea general a creditorilor aprob raportul, judectorul-sindic va da dispozitie
lichidatorului, prin incheiere, s efectueze actele si operaTiunile de lichidare, in conditiile propuse in
raport.
Prevederile privind vanzarea in bloc prezentate mai sus se aplic in mod corespunztor si pentru
autorizarea vanzrii in bloc a creantelor detinute de debitor impotriva unor terte persoane.
Adunarea general a creditorilor poate aproba propunerea vanzrii directe a imobilelor
debitorului.
In propunerea de vanzare direct, lichidatorul va trebui s identifice imobilul, prin situatia de pe teren si
prin datele din registrele de publicitate imobiliar, s arate sarcinile de care este grevat si s indice
pasul de supraofertare si data pan la care, in caz de aprobare a vanzrii, sunt acceptate supraoferte.
Propunerea de vanzare a bunurilor imobile va fi notificat administratorului special, creditorilor cu
garantii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel si comitetului creditorilor,
urmand a fi supus votului adunrii generale a creditorilor.
Ulterior aprobrii de ctre adunarea general a creditorilor, vanzarea va putea fi fcut, sub
sanctiunea nulittii, numai dup 30 de zile de la data ultimei publicri fcute de lichidator in ziar a
anuntului privind conditiile de supraofertare.
Valorile mobiliare vor fi vandute cu respectarea prevederilor specifice, respectiv a Legii nr.
297/2004, cu modificrile si completrile ulterioare.
Pentru valorificarea bunurilor debitorului lichidatorul va incheia contracte de vanzare-cumprare.
Sumele realizate din vanzri vor fi depuse in contul special deschis la o unitate bancar, iar recipisele
vor fi predate judectoruluisindic.
Dac vanzarea activelor se va face prin licitatie public, procesul-verbal de adjudecare semnat de
lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate si va fi inscris, in cazul imobilelor, in registrele de
publicitate imobiliar.
3.3.4. DISTRIBUIREA SUMELOR REALIZATE IN URMA LICHIDARII
I. Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea
creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice
fel, vor fi distribuite inaintea oricror altor repartizri, in urmtoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzrii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile
necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor
persoanelor angajate in procesul insolventei (administrator judiciar, lichidator, evaluatori, experti,
etc.);
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorrile si penalittile de
orice fel, precum si cheltuielile ocazionate.
In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in
intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferent, creante chirografare

care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunztoare, potrivit naturii lor, nefiind
posibil adugarea la valoarea acestora a nici unei dobanzi, penalitti sau orice fel de cheltuial numit
generic accesorii15. Dac dup plata creantelor garantate rezult o diferent in plus, aceasta va fi
depus, prin grija lichidatorului, in contul averii debitorului.
Un creditor cu creant garantat este indrepttit s participe la orice distribuire de sum fcut
inaintea vanzrii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi sczute din
cele pe care creditorul ar fi indrepttit s le primeasc ulterior din pretul obtinut prin vanzarea bunului
supus garantiei sale, pentru a impiedica un astfel de creditor s primeasc mai mult decat ar fi primit
dac bunul supus garantiei sale ar fi fost vandut anterior distribuirii.
La fiecare 3 luni, calculate de la data inceperii lichidrii si cuprinse intr-un program de
administrare a lichidrii care trebuie intocmit in 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta
comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante
precum si un plan de distribuire intre creditori. Raportul va prevedea si plata remuneratiei lichidatorului
si a celorlalte cheltuieli ocazionate de instituirea procedurii.
Pentru motive temeinice, judectorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lun sau poate scurta
termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi inregistrat la
grefa tribunalului si lichidatorul va notifica aceasta fiecrui creditor. O copie de pe raport si o copie de
pe planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului.
Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatii la raport si la plan, in termen de
15 zile de la afisare. O copie de pe contestatie se comunic de urgent lichidatorului.
In termen de 20 de zile de la afisare, judectorul-sindic va tine cu lichidatorul, cu debitorul si cu
creditorii o sedint in care va solutiona deodat, prin sentint, toate contestatiile.
II. Sumele obtinute din vanzarea bunurilor negrevate de ipoteci, gajuri sau alte garantii
mobiliare sau drepturi de retentie de orice fel, in favoarea creditorilor, se vor distribui in urmtoarea
ordine de prioritate16:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente instituirii procedurii de insolvent, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului,
precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile legii pentru derularea normal a
procedurii insolventei;
2. creantele izvorate din raporturile de munc;
3. creantele reprezentand creditele, inclusiv dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de
institutii de credit dup deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea
activittii debitorului dup deschiderea procedurii;
4. creantele bugetare;
5. creantele reprezentand sumele datorate de ctre debitor unor terti, in baza unor obligatii de
intretinere, alocatii pentru minori sau de plat a unor sume periodice destinate asigurrii
mijloacelor de existent;
6. creantele reprezentand sumele stabilite de judectorul-sindic pentru intretinerea debitorului si
a familiei sale, dac acesta este persoan fizic;
7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate
din livrri de produse, prestri de servicii sau alte lucrri, precum si din chirii;
8. alte creante chirografare;
9. creantele subordonate, in urmtoarea ordine de preferint:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de ctre un asociat sau actionar detinand cel putin
10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea general a asociatilor, ori, dup
caz, de ctre un membru al grupului de interes economic;
b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
15. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006, art. 41
16. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicat in Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006, art. 123

Sumele de distribuit intre creditorii cu acelasi rang de prioritate vor fi acordate proportional cu
suma alocat pentru fiecare creant, prin tabelul definitiv consolidat.
Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dup deplina
indestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioar, potrivit ordinii prezentate mai
inainte.
Atunci cand sumele necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate
sunt insuficiente, titularii acestor creante vor primi o cot falimentar, reprezentand suma proportional
cu procentul pe care creanta lor il detine in categoria creantelor respective.
Dac valoarea bunurilor care alctuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societti
in nume colectiv sau in comandit nu este suficient pentru plata creantelor inregistrate in tabelul
definitiv consolidat de creante, impotriva grupului sau a societtii judectorul-sindic va autoriza
executarea silit, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu rspundere nelimitat sau, dup caz, a
membrilor, pronuntand o sentint definitiv si executorie, care va fi pus in executare de lichidator, prin
executor judectoresc.
III. Cu ocazia distribuirilor partiale, urmtoarele sume vor fi provizionate:
1.sume proportionale datorate creditorilor ale cror creante sunt supuse unei conditii
suspensive care nu s-a realizat inc;
2.sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purttor si care au
originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3.sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu;
4.rezervele destinate s acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Pentru creditorii cu creante inscrise in tabelul consolidat definitiv de creante, crora li s-au alocat
sume numai partal sau cu creante sub conditie suspensiv si care au luat parte la distribuire, sumele
cuvenite (provizionate) vor fi pstrate la banc, intr-un cont special de depozit, pan ce situatia lor va fi
lmurit.
Dup ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judectoruluisindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor
creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judectorul-sindic va convoca adunarea
creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii
la raportul final cu cel puTin 5 zile inainte de data convocrii.
La data sedintei, judectorul-sindic va solutona, prin incheiere, toate obiectiunile la raportul final, il
va aproba sau va dispune, dac este cazul, modificarea corespunztoare a acestuia.
Creantele care la data inregistrrii raportului final vor fi inc sub conditie nu vor participa la ultima
distribuire.
Dup ce judectorul-sindic aprob raportul final al lichidatorului, acesta va trebui s fac
distribuirea final a tuturor fondurilor din averea debitorului.
Fondurile nereclamate in termen de 90 de zile de ctre cei indrepttiti la acestea vor fi depuse de
ctre lichidator la banc, in contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal.
3.3.5. INCHIDEREA PROCEDURII
In orice stadiu al procedurii de insolvent, dac se constat c nu exist bunuri in averea
debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor
nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare, judectorul-sindic va putea dispune inchiderea
procedurii, precum si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
O procedur de reorganizare prin continuarea activittii sau lichidare pe baz de plan va fi
inchis, prin sentint, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plat asumate in planul confirmat.
Procedura de faliment va fi inchis atunci cand judectorul-sindic a aprobat raportul final, cand
toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost

depuse la banc. In urma unei cereri a lichidatorului, judectorul-sindic va pronunta o sentint,


inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.
Dac creantele au fost complet acoperite prin distribuirile fcute, judectorul-sindic va pronunta o
sentint de inchidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul in care este
inmatriculat:
a) inainte ca bunurile din averea debitorului s fi fost lichidate in intregime, in cazul in care toti
asociatii persoanei juridice sau persoana fizic, dup caz, solicit acest lucru in termen de 30
de zile de la notificarea lichidatorului fcut administratorului special, urmand ca bunurile s
treac in proprietatea indiviz a asociatilor/actionarilor, corespunztor cotelor de participare la
capitalul social;
b) in toate celelalte cazuri, procedura se inchide numai dup lichidarea complet a activului,
eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmand a fi depuse intr-un cont la dispozitia
asociatilor sau persoanei fizice, dup caz.
In cazul procedurii deschise in urma cererii formulate de ctre debitor, dac judectorul-sindic
constat, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor, c nu s-a
depus nici o cerere, va pronunta o sentint de inchidere a procedurii si de revocare a hotrarii de
deschidere a procedurii. In acest caz, debitorul nu va fi descrcat de obligatiile pe care le avea inainte
de declansarea procedurii de faliment.
Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal fcute asupra averii debitorului, isi vor
produce efectele, iar drepturile dobandite pan la revocare rman neatinse.
Sentinta de inchidere a procedurii va fi notificat de judectorul-sindic directiei teritoriale a finantelor
publice si oficiului registrului comertului sau, dup caz, registrului societtilor agricole unde debitorul
este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
Prin inchiderea procedurii, judectorul-sindic, administratorul/ lichidatorul si toate persoanele care
i-au asistat sunt descrcati de orice indatoriri sau responsabilitti cu privire la procedur, debitor si
averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoan fizic va fi descrcat de obligatiile pe
care le avea inainte de intrarea in faliment, ins sub rezerva de a nu fi gsit vinovat de bancrut
frauduloas sau de plti ori transferuri frauduloase; in astfel de situatii, el va fi descrcat de obligatii
numai in msura in care acestea au fost pltite in cadrul procedurii, cu exceptia cazului in care creditorii
au fost deczuti din dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului.
La data confirmrii unui plan de reorganizare, debitorul este descrcat de diferenta dintre
valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevzut in plan.
Descrcarea de obligatii a debitorului nu atrage descrcarea de obligatii a fidejusorului sau a
codebitorului principal.
3.3.6. RASPUNDEREA MEMBRILOR OERGANELOR DE CONDUCERE
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judectorulsindic poate dispune ca o
parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns in stare de insolvent, s fie suportat de membrii
organelor de supraveghere din cadrul societtii sau de conducere, precum si de orice alt persoan
care a cauzat starea de insolvent a debitorului, prin una dintre urmtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte
persoane;
b) au fcut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitti care ducea, in mod vdit, persoana
juridic la incetarea de plti;
d) au tinut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au tinut
contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mrit in mod fictiv
pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruintoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii
incetrii de plti;
g) in luna precedent incetrii pltilor, au pltit sau au dispus s se plteasc cu preferint unui
creditor, in dauna celorlalti creditori.
Comitetul creditorilor poate cere judectorului-sindic s fie autorizat s introduc actiunea privind
rspunderea membrilor organelor de conducere, dac administratorul judiciar sau lichidatorul a omis s
indice, in raportul su asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolvent a
patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze aceast actiunea si
rspunderea persoanelor vinovate amenint s se prescrie.
In caz de pluralitate, rspunderea persoanelor vinovate este solidar, cu conditia ca aparitia strii
de insolvent s fie contemporan sau anterioar perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori
in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa. Persoanele in cauz se pot apra de
solidaritate dac, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori
faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au
fcut s se consemneze, ulterior lurii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.
Actiunea privind rspunderea membrilor organelor de conducere se prescrie in termen de 3 ani
de la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut persoana care a cauzat aparitia strii de
insolvent, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotrarii de deschidere a procedurii.
Sumele recuperate de la persoanele rspunztoare vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in
caz de reorganizare, completrii fondurilor necesare continurii activittii debitorului, iar in caz de
faliment, acoperirii pasivului.
Odat cu cererea formulat impotriva membrilor organelor de conducere, administratorul judiciar
sau lichidatorul ori, dup caz, comitetul creditorilor va putea cere judectorului-sindic s instituie msuri
asigurtorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmrite.
Executarea silit impotriva persoanelor vinovate se efectueaz de ctre executorul judectoresc,
conform Codului de procedur civil.
Dup inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silit vor fi repartizate de
ctre executorul judectoresc, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de
ctre lichidator.