Lichidarea societăţilor comerciale

0
Cuprins
Introducere

Capitolul I. Lichidarea societăţilor comerciale….………………........3

1.1. Noţiunea de lichidare a societăţilor comerciale……………………………..3
1.2. Principiile generale ale lichidării societăţilor comerciale…………………...3
1.3. Personalitatea juridcă a societăţii subzidă pentru nevoile lichidării……..….4
1.4. Lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor………………………...4
1.5. Lichidarea societăţii este obligatorie, iar nu facultativă…………………….5

Capitolul II. Procedura lichidării………...……………………………..6

2.1. Modificările produse de trecerea la faza de lichidare.....................................6
2.2. Modicarea obiectului şi scopului societăţii………………………………….6
2.3. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societăţii………………………..6
2.4. Predarea gestiunii societăţii………………………………………………….7
2.5. Statutul lichidatorilor………………………………………………………...7
2.6. Lichidarea patrimoniului societăţii…………………………………………..8
2.7. Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea societăţii comerciale…………8
2.8. Închiderea lichidării societăţii comerciale…………………………………..9

Bibliografie....................................................................................................10

1
Introducere

În lucrarea de faţă subiectul pe care vreau să-l abordez este legat de lichidarea societăţilor
comerciale. Punctul de plecare ce m-a determinat să aleg această temă a fost acela că prezintă un
subiect de actualitate în dezbaterile legate de situaţia actuală şi de viitor a societăţilor comerciale.
Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui act
constitutiv, beneficiind de personalitate juridică, în care societarii se înţeleg să pună în comun
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii
beneficiilor rezultate. Societăţile comerciale parcurg de la înfiinţarea lor un proces normal de
existenţă, perioadă în care îşi desfăşoară obiectul său de activitate. Uneori durata societăţii se
prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. Dar orice societate
comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o
persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.
Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept
rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale.
Datorită faptului că o societate comercială dispare ca entitate economică, socială şi juridică
odată cu dizolvarea şi lichidarea ei este foarte importantă studierea acestei teme, datorită
consecinţelor pe care le atrag, atât din punct de vedere juridic cât si din punct de vedere economic.
Lichidarea este o consecinţă a dizolvării societăţilor comerciale.
Operaţiunile de lichidare a societăţilor comerciale sunt reglementate de art.252-270 din Legea
nr.31/1990, republicată în M.O. nr.1066/17.11.2004 şi de Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în acelaşi M.O nr.359/21.04.2006.
În ceea ce priveşte structura acestei lucrări am decis să o împart în patru capitole, în care am
încercat prin tematica lor o abordare cât mai completă a problematicii supuse cercetării.
În prezent societăţile comerciale reprezintă cea mai însemnată categorie de persoane juridice
din economia mondială. Pentru a-şi îndeplini rolul economic, societatea comercială a fost
concepută ca un organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică.
Lichidarea societăţi comerciale constă dintr-un ansamblu de operaţiuni care, după dizolvarea
societăţii au ca obiect realizarea obiectelor de activ şi plata creditorilor în vederea partajului
activului net rămas între asociaţi.
Dizolvarea si lichidarea societăţilor comerciale sunt două noţiuni diferite, dar ambele se referă
la acelaşi proces economic de încetare a activităţii societăţilor comerciale.

2
 Cap. I Lichidarea societăţilor comerciale

1.1 Noţiunea de lichidare a societăţilor comerciale

Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă îndeplinirea unor operaţiuni care să pună capăt
activităţii societăţii, şi, totodată, să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică a
societăţii.
Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării societăţii sunt realizate de persoane anume
învestite - lichidatorii. În faza lichidării societăţii, instanţa judecătorească are un rol redus;
intervenţia sa are un caracter excepţional şi se produce în cazurile prevăzute de lege1.
Ca urmare a dizolvării, societatea nu mai poate angaja noi operaţiuni comerciale. Dar
operaţiunile aflate în curs la data dizolvării trebuie finalizate. Aceasta înseamnă că societatea trebuie
să-şi execute obligaţiile şi să îşi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate
anterior dizolvării.
Pentru a dispune de mijloacele de plată necesare satisfacerii creanţelor creditorilor, bunurile
societăţii sunt prefăcute în bani, pe calea licitaţiei publice. Eventualul activ net va fi împărţit între
asociaţi potrivit drepturilor lor.
Aşadar, lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop
terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii, încasarea creanţelor
societăţii, transformarea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului
net între asociaţi.
Lichidarea societăţilor comerciale constituie “ un ansamblu de operaţiuni, având ca scop
încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare la data dizolvării societăţii, transformarea activului
în numerar şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după efectuarea plăţilor”2.
Operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr.
31/1990 republicată. Totodată, vor fi aplicabile şi regulile stabilite prin actul constitutiv, în măsura în
care nu sunt incompatibile cu lichidarea (art. 246 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată)3.

1.2. Principiile generale ale lichidării societăţilor comerciale

Lichidarea societăţii, ca o fază subsecventă a dizolvării societăţii comerciale, este guvernată de
anumite principii. În această fază, societatea comercială continuă să îşi păstreze personalitatea
juridică, dar ea este subordonată cerinţelor lichidării. 4 Aceste principii definesc statutul juridic al
societăţii aflate în lichidare.
Principiile generale ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele: personalitatea juridică a
societăţii subzistă pentru nevoile lichidării; lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor;
lichidarea societăţii este obligatorie, iar nu facultativă5.

1
V. Roş, “Dizolvarea societăţilor comerciale”, op. cit., în R.D.C. nr.1/1996, pag. 70-71.
2
E. Cârcei, “Constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni”, (citat în continuare “Constituirea”),
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pag. 391.
3

43
C. M. Letea, Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.
258.
5
R.P. Vonica, în “Dreptul”, op. cit., pag. 103,
3
 1.3. Personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării.
În mod logic, din moment ce societatea comercială a fost dizolvată, indiferent de cauză, ea
încetează să mai existe ca persoană juridică. Cu toate acestea, nevoile lichidării patrimoniului
societăţii şi ale ocrotirii drepturilor asociaţilor şi creditorilor impun necesitatea menţinerii
personalităţii juridice6.
Deci, în faza lichidării, societatea comercială continuă să beneficieze de personalitate juridică,
dar numai pentru nevoile lichidării. În actuala sa formă, Legea nr. 31/1990 consacră expres acest
principiu, astfel: “societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până
la terminarea acesteia"”(art. 228 al. 4 din lege).
Menţinerea personalităţii juridice a societăţii are anumite consecinţe. Astfel, societatea
comercială îşi conservă atributele de identificare; ea îşi păstreză firma, sediul social şi naţionalitatea.
Apoi, patrimoniul societăţii continuă să aparţină acesteia, ca subiect de drept distinct. Patrimoniul
social constituie, şi după dizolvarea societăţii, gajul general al creditorilor sociali. Aşadar, lichidarea
societăţii nu aduce modificări raporturilor juridice dintre societate şi creditorii săi. Aceştia îşi pot
valorifica drepturile lor împotriva societăţii, care va răspunde cu patrimoniul său.
În sfârşit, în faza lichidării, organele societăţii nu îşi încetează activitatea.
Adunarea asociaţilor numeşte lichidatorii şi stabileşte puterile lor pentru realizarea operaţiunilor
de lichidare (art. 256 şi art. 258 din Legea nr. 31/1990 republicată)7.
Administratorii societăţii continuă mandatul lor până la intrarea în funcţie a lichidatorilor (art.
246 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată). Sunt interzise însă, din momentul dizolvării societăţii,
operaţiunile comerciale noi.
Cenzorii societăţii îşi continuă activitatea lor de control asupra gestiunii societăţii. Potrivit legii,
cenzorii exercită controlul asupra activităţii lichidatorilor, care organizează şi conduc operaţiunile de
lichidare a societăţii (art. 247 al. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1.4. Lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor.

Lichidarea societăţii, ca urmare a dizolvării ei, se face, în principal, în interesul asociaţilor.
Fireşte, prin reglementarea lichidării sunt avute în vedere şi interesele creditorilor societăţii, dar
numai în mod secundar; asociaţii neputând primi nici o sumă de bani în contul părţilor ce li s-ar
cuveni din lichidare, înaintea achitării creanţelor creditorilor societăţii, conform art. 250 din Legea
nr. 31/1990 republicată.
Interesul asociaţilor imprimă specificitatea acestei lichidări şi o deosebeşte de procedura
falimentului, care este menită să ocrotească doar interesele creditorilor8.
Lichidarea unei societăţi comerciale constituie o procedură care poate fi pusă în mişcare numai
la cererea asociaţilor. Implicit, se exclude dreptul creditorilor societăţii de a provoca o asemenea
măsură. Asociaţii constituiţi în adunarea asociaţilor sunt în drept să numească pe lichidatori şi să
stabilească puterile acestora.
Procedura fiind instituită în favoarea asociaţilor, legea permite acestora să stabilească prin actul
constitutiv condiţiile lichidării societăţii. Regulile stabilite prin actul constitutiv se aplică în măsura
în care nu sunt incompatibile cu lichidarea (art. 246 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1.5. Lichidarea societăţii este obligatorie, iar nu facultativă.

În doctrina dreptului comercial s-a discutat dacă lichidarea societăţii are un caracter obligatoriu
ori facultativ.

6
O. Căpăţână, “Societăţile”, op. cit., pag. 378
7

87
S.D. Cărpenaru, “Drept comercial”, op. cit., pag. 252.
4
 Într-o opinie s-a susţinut că, întrucât dizolvarea societăţii nu este un scop în sine, ea trebuie să
fie urmată, în mod obligatoriu, de lichidarea societăţii9.
În altă opinie, lichidarea societăţii este considerată facultativă, iar nu obligatorie 10. Această
opinie se bazează pe faptul că, potrivit legii, fiecare asociat are dreptul să ceară lichidarea societăţii,
dacă aceasta s-a dizolvat datorită cauzelor stabilite de lege. În plus, lichidarea ar putea fi înlăturată,
dacă asociaţii hotărăsc fuziunea societăţii cu o altă societate sau divizarea societăţii.
Având în vedere că, potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată, dizolvarea societăţii are
ca efect deschiderea procedurii lichidării, deduc, în mod logic, că lichidarea este obligatorie. De la
această regulă există unele excepţii, prevăzute tot de art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată, care
statornicesc faptul că în cazul fuziunii şi divizării societăţii, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege, dizolvarea are loc fără lichidare.

9
E. Cârcei, “Constituirea”, op. cit., pag. 406.
10
I.N. Finţescu, “Curs”, op. cit., vol. I, pag. 299.
5
 Cap. II Procedura lichidării

2.1. Modificările produse de trecerea la faza de lichidare

Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării produce anumite consecinţe asupra acesteia.
Astfel, obiectul şi scopul societăţii se modifică în concordanţă cu finalitatea lichidării.
Apoi, administratorii societăţii vor fi înlocuiţi cu lichidatorii, care devin organul de administrare
a societăţii.
În sfârşit, gestiunea societăţii este predată lichidatorilor, care vor administra societatea aflată în
lichidare.

2.2. Modificarea obiectului şi scopului societăţii.

Din momentul în care societatea dizolvată a intrat în lichidare, activitatea ei nu se mai poate
desfăşura în condiţiile iniţiale stabilite prin actul constitutiv. Activitatea pe care o va desfăşura
societatea în continuare va fi subordonată exigenţelor lichidării11.
Obiectul activităţii societăţii se restrânge, activitatea societăţii se limitează la realizarea
operaţiunilor comerciale aflate în derulare în momentul dizolvării societăţii 12. Legea interzice
administratorilor să întreprindă operaţiuni noi, iar dacă angajează asemenea operaţiuni, ei răspund
personal şi solidar (art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată). Pentru a preveni pe terţi asupra
situaţiei în care se află societatea, legea prevede că toate actele emanând de la societate trebuie să
arate că aceasta este în lichidare.
De vreme ce obiectul societăţii se restrânge, înseamnă că şi scopul societăţii suferă anumite
modificări; prin desfăşurarea activităţii societăţii nu se mai urmăreşte realizarea de beneficii şi
împărţirea lor între asociaţi, ci realizarea finalităţii lichidării societăţii, adică asigurarea plăţii
creditorilor societăţii şi satisfacerea drepturilor asociaţilor.

2.3. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societăţii.

Odată dizolvată, societatea intră în lichidare. Potrivit legii, operaţiunile de lichidare a societăţii
şi, în general, administrarea societăţii în lichidare, nu se realizează de administratori, ci de către
lichidatori. După numirea lor, în condiţiile legii, lichidatorii îi înlocuiesc pe administratori.
Deci, lichidatorii vor organiza şi conduce operaţiunile de lichidare şi repartizare a patrimoniului
social între asociaţi; ei intrând în funcţie numai după îndeplinirea formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege (art. 246 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată), pe care le voi preciza în
secţiunea referitoare la numirea lichidatorilor.

2.4. Predarea gestiunii societăţii.

Înlocuirea administratorilor de către lichidatori reclamă predarea gestiunii societăţii către aceştia
din urmă. În acest scop, administratorii şi lichidatorii trebuie să întocmească anumite documente de
predare-primire.
Potrivit regimului general, instituit de art. 247 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, predarea
gestiunii se realizează în temeiul inventarului şi bilanţului. Aceste documente trebuie să constate

11
S.D. Cărpenaru, “Drept comercial”, op. cit., pag. 253.
12
Ibidem, pag. 256.
12

6
situaţia exactă atât a activului, cât şi a pasivului societăţii, pe această bază realizându-se operaţiunile
de lichidare a patrimoniului societăţii.
Documentele menţionate trebuie semnate de către lichidatori şi administratori. Dispoziţiile
legale au omis să reglementeze cazul unor neînţelegeri care s-ar ivi între administratori şi lichidatori.
Prin analogie cu art. 259 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, ar fi normal să se recunoască
lichidatorilor dreptul “să susţină eventualele contestaţii” cu privire la aceste documente13.
În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, legea prevede o obligaţie specială a
administratorilor. Aceştia trebuie să prezinte lichidatorilor o dare de seamă asupra gestiunii pentru
perioada cuprinsă între data ultimului bilanţ aprobat şi data începerii lichidării (art. 259 din Legea nr.
31/1990 republicată). În măsura în care sunt de acord cu conţinutul dării de seamă, lichidatorii au
dreptul să o aprobe. În caz contrar, pot să facă ori să susţină contestaţii la instanţa judecătorească.
În cazul în care unul sau mai mulţi administratori sunt numiţi lichidatori, art. 260 din Legea nr.
31/1990 republicată instituie un regim special de control al dării de seamă menţionate. Spre a se
asigura o verificare imparţială, darea de seamă urmează să fie examinată în acest caz de acţionari. În
acest scop, darea de seamă se va depune la Oficiul registrului comerţului şi se va publica în
Monitorul Oficial, ca anexă la bilanţul întocmit de lichidatori – fie primul bilanţ, dacă gestiunea
dureză mai mult de un exerciţiu financiar, fie bilanţul final, dacă lichidarea se încheie în cursul
aceluiaşi exerciţiu – şi prezentat adunării generale. Orice acţionar poate, în termen de 15 zile de la
publicarea în Monitorul Oficial, să facă opoziţie la instanţa judecătorească.
În cazul societăţilor comerciale a căror activitate s-a desfăşurat în baza unei autorizaţii de
mediu, lichidatorii sunt obligaţi să ia măsuri pentru efectuarea bilanţului de mediu, prevăzut de
Legea nr. 137/1995, privind protecţia mediului şi să comunice rezultatele agenţiei teritoriale pentru
protecţia mediului (art. 248 din Legea nr. 31/1990 republicată).
În temeiul inventarului şi bilanţului, lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze
patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori şi actele societăţii.
Pentru asigurarea unei evidenţe a operaţiunilor de lichidare, legea impune lichidatorilor obligaţia
de a ţine un registru în care trebuie să fie consemnate cronologic toate operaţiile lichidării (art. 247
al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).

2.5. Statutul lichidatorilor

Lichidatorii sunt, în principiu, persoanele însărcinate să organizeze şi să conducă operaţiunile de
lichidare a societăţii comerciale. Gestiunea lichidatorilor se poate, eventual, prelungi peste durata
anului în care a avut loc numirea lor. În acest caz, potrivit
art. 261 din Legea nr. 31/1990 republicată, ei “sunt obligaţi să întocmească bilanţul contabil anual,
conformându-se dispoziţiilor legii şi actului constitutiv”.
Având în vedere rolul pe care îl au în administrarea societăţii aflate în lichidare, legea
reglementează condiţiile de numire a lichidatorilor, puterile şi răspunderea lor. Încetarea existenţei
societăţii comerciale presupune efectuarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai
încetarea personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului acesteia, prin exercitarea drepturilor
şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. 14 Societatea comercială continuă să îşi păstreze personalitatea
juridică, dar ea este subordonată cerinţelor lichidării. 15
Lichidator poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Potrivit art. 247 al.1 din Legea nr.
31/1990 republicată, lichidatorul persoană fizică, precum şi persoana fizică desemnată ca

13
O. Căpăţână, “Societăţile”, op. cit., pag. 380.
14
St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 6-a, Ed. All Beck, 2007, p. 273
15
C. M. Letea, Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.
258
7
reprezentant permanent de către lichidatorul persoană juridică, trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în
condiţiile legii.

Numirea lichidatorilor.

Lichidatorii sunt numiţi prin hotărârea adunării asociaţilor; în cazul societăţii în nume colectiv,
în comandită simplă şi cu răspundere limitată, hotărârea trebuie luată în unanimitate, dacă în actul
constitutiv nu se prevede altfel; în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, hotărârea
trebuie să se adopte cu majoritatea prevăzută de lege pentru modificarea actului constitutiv
(condiţiile prevăzute de art.115 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru adunarea generală
extraordinară).
În cauză, se constată, pe de o parte, că nu s-a realizat unanimitatea voturilor celor trei asociate
cu privire la persoana lichidatorului, iar, pe de altă parte, că una dintre asociate s-a opus, constant, la
numirea lichidatorului. În situaţia dată, numirea lichidatorului este contrară spiritului legii, instanţa
neputând impune uneia dintre părţi preferinţele celorlalte16.
Împotriva hotărârii instanţei se poate declara recurs de către asociaţi sau administratori în
termen de 15 zile de la pronunţare.

2.6. Lichidarea patrimoniului societăţii

Lichidarea societăţii comerciale impune efectuarea unor operaţiuni care au drept rezultat
lichidarea patrimoniului societăţii. Aceste operaţiuni constau în lichidarea activului şi pasivului
societăţii.
Scopul operaţiunilor de lichidare a activului şi pasivului societăţii este prefacerea bunurilor
societăţii în bani şi achitarea datoriilor societăţii. Eventualul activ net se repartizează asociaţilor.

2.7. Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea societăţii comerciale

La încetarea existenţei societăţii, ca urmare a dizolvării şi lichidării, asociaţii sunt îndreptăţiţi să
li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societăţii sau cu ocazia majorării
capitalului social, precum şi să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase
nedistribuite. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai după ce au fost achitate toate datoriile
faţă de creditorii societăţii şi numai dacă a mai rămas un sold activ.
Uneori, activul societăţii este suficient de mare faţă de pasivul societăţii, încât lichidatorii pot
plăti asociaţilor anumite sume de bani în contul drepturilor care li se cuvin, chiar înainte de a încheia
operaţiunile de lichidare. Însă, cel mai adesea, numai la terminarea operaţiunilor de lichidare,
lichidatorii pot constata dacă există un activ net care urmează să fie împărţit între asociaţi. În acest
scop, lichidatorii sunt obligaţi să încheie bilanţul final şi, dacă este cazul, să facă propuneri pentru
împărţirea între asociaţi a activului net.

Întocmirea bilanţului final şi repartizarea activului net între asociaţi.

Faza de lichidare a societăţii comerciale se încheie, potrivit art. 257 şi art. 262 din Legea nr.
31/1990 republicată, prin întocmirea bilanţului final. Acesta consemnează, pe de o parte, sumele de
bani rezultate din vânzarea la licitaţie publică a bunurilor societăţii şi din încasarea creanţelor
societăţii şi, pe de altă parte, sumele de bani achitate pentru plata datoriilor societăţii. Totodată,
bilanţul constată eventualul activ net, ca diferenţă între activul şi pasivul societăţii. S-a stabilit că

16
C.S.J., sec. com., dec. nr.1570 din 26 martie 1996, în V. Pătulea, “Practică judiciară adnotată”,
(citat în continuare “Practică…”), Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, pag. 523
8
bilanţul final trebuie să aibă la bază rezultatele financiar-contabile de la data dizolvării societăţii
comerciale şi nu pe cele dintr-un an anterior dizolvării.
Activul net constituie sursa din care sunt satisfăcute drepturile asociaţilor rezultate din lichidare.
În mod normal, activul net ar trebui să servească pentru rambursarea valorii aporturilor
asociaţilor, iar restul care reprezintă beneficiul net, să fie repartizat între asociaţi proporţional cu
participarea la capitalul social.

Prin aprobarea bilanţului final al lichidării şi repartizarea activului net între asociaţi, lichidatorii
sunt liberaţi.
Legea nr. 31/1990, aşa cum a fost modificată prin O.G. nr. 32/1997, a instituit un termen limită
de 3 ani pentru efectuarea lichidării societăţii, care curge de la data dizolvării. Pentru motive
temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani (art. 254 din lege).

2.8. Închidarea lichidării societăţii comerciale

După terminarea operaţiunilor de repartizare a activului net între asociaţi, procedura lichidării
societăţii comerciale este încheiată. Rămân de îndeplinit ultimele formalităţi pentru finalizarea
consecinţelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societăţii din registrul comerţului şi
luarea măsurilor de conservare a registrelor şi celorlalte documente ale societăţii.
Închiderea lichidării şi încetarea existenţei societăţii, ca persoană juridică, pune şi problema
răspunderii pentru eventualele creanţe ale creditorilor sociali, care nu au fost satisfăcute în cursul
lichidării.

9
 Bibliografie

1. Crina Mihaela Letea - Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Ed. Hamangiu,

Bucureşti, 2008
2. Stanciu D. Cărpenaru – Drept comercial român, Ed. All Beck, ed. a 6-a, 2007
3. E. Cârcei, “Constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999
4. S.D. Cărpenaru, “Drept comercial român”, Ed. All, Bucureşti, 1998
5. R.P. Vonica, “Dreptul societăţilor comerciale”, Ed. Holding Reporter şi Albastră,
Bucureşti, 1998
6. O. Căpăţână, “Societăţile comerciale”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997
7. E. Cârcei, “Dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni”, în R.D.C. nr.12/1996
8. V. Roş, “Dizolvarea societăţii comerciale. Particularităţi ale dizolvării pe cale judiciară.
Lichidarea societăţilor comerciale. Momentul în care intervine. Rolul instanţei de judecată în cursul
lichidării.”, în R.D.C. nr.1/1996
9. I.N. Finţescu, “Curs de drept comercial”, vol. I, Ed. Naţională, Bucureşti, 1929

10.*** - www.scritube.com
11.*** - www.juridice.ro

10