Cap.

I Noiuni generale privind lichidarea

I.1 Conceptul de lichidarea a unei societati comerciale.
Prin constituire societatea comercial capt o construcie juridic uman. Astfel aceasta
are o durat de viat finit. Cu alte cuvinte mai devreme sau mai trziu societatea i va nceta
activitatea. Din cauz c ncetarea activitii are consecine foarte importante,deciziile de
dizolvare i de lichidare sunt reglementate de reguli exacte.
[1]

Cnd societatea comercial se dizolv, personalitatea juridic a acesteia continu s
existe, dar numai n scopurile prevzute de lege. Unul dintre aceste scopuri este lichidarea
societii. Prin lichidare societatea i pierde personalitatea juridic, altfel spus firma dispare ca
entitate economic.
O definiie a lichidrii societilor comerciale este aceea ca lichidarea este un ansamblu
de operaiuni contabile si juridice care n urma dizolvrii societii comerciale, au ca obiect
valorificarea elementelor de activ(transformarea acestora in lichiditi) i achitarea creditorilor
societii comerciale n vedera obinerii activului net i partajul acestuia ntre asociai sau
acionari.
[2]

O alt definiie a lichidrii privint din punctul de vedere al dreptului contabil ar fi aceea
c lichidarea societilor comerciale presupune inventarierea bunurilor apartinnd societatii i
vnzarea acestora la licitatie public, n scopul plii datoriilor sociale, i, n acelasi timp,
operaiunea invers, de recuperare a creanelor aparinnd societii de la debitori, inclusiv de la
asociaii care nu au efectuat integral varsamintele.
[3]

Din aceast definiie putem deduce faptul c lichidarea unei societi comerciale este
precedat de dizolvarea ei. Totodat rezult i c procedura de lichidare poate ncepe doar dup
ce societatea comercial a fost dizolvat, dar a fost pstrat personalitatea juridic a acesteia n
scopul satisfacerii nevoilor pn n momentul nchiderii acesteia.
Dizolvarea i lichidarea societilor comerciale poate fi de dou feluri:
a) Dizolvare i lichidare benevol
b) Dizolvare i lichidare forat
Dizolvarea i lichidarea benevol(obinuit) poate avea loc n mai multe situaii dup cum vom prezenta
intr-un subcapitol viitor.
Dizolvarea i lichidarea forat(judiciar) are loc n situaia n care societatea comercial ajunge n
incapacitate de plat, fapt ce conduce la faliment.

[1]
A se vedea i Liliana Malciu, Contabilitate aprofundata, Bucureti, editura Economica, 2000.
[2]
A se vedea i Dumitru Mati, Contabilitatea operatiunilor specifice, Deva, editura Intelcredo, 2003, p.48
[3]
A se vedea i Sorana Popa, Drept Comercial, curs Facultatea de Drept, Universitatea Ecologic,
Bucureti 2009 p.114
Incapacitatea de plat este o stare de dezechilibru financiar al ntreprinderii care se caracterizeaz prin
alterarea indicatorilor de solvabilitate i lichiditate, sau cu alte cuvinte incapacitatea entitii economice
de a genera lichiditi pentru a i putea onora obligaiile fa de creditorii si.
Societile comerciale n incapacitate de plata nu fac fa plilor exigibile. Uneori incapacitatea de plat
este agravat de mediul economic ostil(blocaj financiar din economie).

n continuare v-om prezenta cateva aspecte prin care lichidarea judiciar se deosebete de lichidarea
benevol.
a) Lichidarea judiciar se refer la faptul c aceasta este impus de o hotrre
judectoreasc n timp ce lichidarea benevol se face pe baza hotrrii Adunrii
Generale a Asociailor sau Acionarilor.
b) Dac lichidarea este decis de hotrre judectoreasc(judiciar) administrarea
bunurilor societii este preluat de un judector sindic, acesta fiind numit de
tribunal, n timp ce n cazul lichidrii benevole sarcina de dizolvarea a societii
revine vechilor administratori, care se ocup n continuare de administrarea
societii.
c) n cazul lichidrii judiciare, tribunalul sau judectorul sindic numesc un lichidator,
care este o persoan strin societii, n timp ce n cazul lichidrii benevole
lichidatorul este numit de Adunarea general a acionarilor sau asociailor, putnd fi
un administrator, un asociat sau o persoan strin.
d) Lichidarea judiciar este o lichidare imediat, pe cnd lichidarea benevol este o
lichidare progresiv. n cazul lichidrii judiciare bunurile se vnd direct sau prin
licitaie ct mai avantajos i ct mai rapid. n cazul lichidrii benevole bunurile se
vnd n timp.
e) n cazul lichidrii judiciare activele sunt evaluate la valoarea de lichidare, care de
regul, date fiind condiiile n care se realizeaz, sunt mai mici dect preurile de
vnzare n condiii normale.
n cazul lichidrii benevole evaluarea activelor se face la valori lichidative, care sunt preuri de tranzacie
normale.
n cazul lichidrii judiciare datoriile devin exigibile imediat, pe cnd la lichidarea benevol ele devin
exigibile n timp.
Dei dizolvarea precede lichidare unei societi comerciale, nu totdeauna o societate dizolvat este
lichidat. Este cazul fuziunii unei societi cu alt societate sau divizare unei societi comerciale.
[1]

Spre deosebire de lichidarea judiciar, lichidarea patrimoniului unei societi se face n toate cazurile , n
interesul asociailor si este obligatorie de efectuat, conform articolului 233 aliniatul 1 i articolul 237
alineatul 6. De la obligativitatea lichidrii societii exist totuli dou excepii : dizolvarea societilor

[1]
A se vedea i Dumitru Mati, Contabilitatea operatiunilor specifice, Deva, editura Intelcredo, 2003
far lichidare se face doar n cazul fuziunii sau al divizrii societilor, i n cazul n care nu s-a cerut
numirea unui lichidator, potrivit articolului 237, alin,8. Mai mult lichidarea reprezint o consecin
fireasc care se petrece n temeiul legii, deoarece nici o societate nu poate rmne perpetu n faz de
dizolvare.
[2]

Articolul 237 mai prevede la aliniatul 7 din legea societilor comerciale c n termenul de 3 luni de la
rmnerea irevocabil a hotrrii judectoreti de dizolvare, asociaii trebuie s desemneze un
lichidator. Dac n timpul prevzut asociaii nu numesc un lichidator orice persoan interesat poate s
se adreseze judectorului delegat de la Registrul Comerului n a crui raz teritorial este nmatriculat
societatea pentru numirea unui lichidator. n cazul n care nu exist nici o persoan care s isi exprime
dorina de a numi un lichidator i a trecut un termen de 6 luni de la rmnerea irevocabil a hotrrii,
societatea va fi radiat din oficiu, prin ncheierea judectorului delegat, data cu citarea prilor.
ncheierea va fi nregistrat la Registrul Comerului i se va comunica organelor fiscale iar bunurile
rmase n patrimoniul societii comerciale vor reveni acionarilor.
[1]

I.2 Cauzele dizolvrii societilor cu rspundere limitat.
Dizolvarea societilor comerciale este pricinuit de cauze care survin, de regul, n
cursul funcionrii comerciale sau la expirarea datei convenite, n mod voluntar sau pe cale
judiciar. Aceste cauze de dizolvare sunt prevzute de art.222-224 i art.232 din Legea
nr.31/1990 republicat. Prin dispoziiile citate sunt reglementate unele cauze de dizolvare
generale, aplicabile tuturor societilor comerciale, precum i anumite cauze de dizolvare
specifice unora dintre formele de societate Potrivit legii 31/1990 , Societatea Comercial se poate
lichida din urmtoarele cauze:
1 trecerea timpului stabilit pentru durata societii;
2 imposibilitatea realizrii obiectului de activitate al societii sau realizarea
acestuia;
3 declararea nulitii societii;
4 hotarrea adunrii generale;
5 hotrrea tribunalului, la cererea oricrui asociat, pentru motive temeinice,
precum nentelegerile grave dintre asociai, care impiedica funcionarea
societii;
6 falimentul societii;

Potrivit legii societilor comerciale, societile n nume colectiv sau cu rspundere
limitat se dizolv prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre
asociaii, cnd datorit acestor cauze, numrul asociailor s-au redus la unul singur.

[2]
A se vedea i Sorana Popa, Drept Comercial, curs Facultatea de Drept, Universitatea Ecologic,
Bucureti 2009 p.114
[1]
A se vedea i Sorana Popa, Drept Comercial, curs Facultatea de Drept, Universitatea Ecologic,
Bucureti 2009 p.114
Excepie de la acest caz situaia n care n actul constitutiv exist clauze care prevd ca
activitatea societii comerciale poate continua si cu motenitorii, sau cazul n care asociatul
rmas decide continuarea societii sub forma unei societi cu raspundere limitat cu asociat
unic.
Dispoziiile alineatelor precedente se aplic i societilor n comandit simpl sau n
comandit pe aciuni, dac acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.
Dizolvarea societilor comerciale trebuie s fie nscris n registrul comerului i
publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a IV-a, n afara de cazul prevazut la art. 227
alin. (1) lit. a) din legea societilor comerciale adic trecerea timpului stabilit pentru durata
societii.
nscrierea i publicarea se vor face conform art. 204, cnd dizolvarea are loc n baza unei
hotrri a adunrii generale, i n termen de 15 zile de la data la care hotrrea judectoreasc a
devenit irevocabil, cnd dizolvarea a fost pronuntat de justiie.
n cazul prevzut la art. 227 alin. (1) lit. f), dizolvarea se pronun de tribunalul investit
cu procedura falimentului.
[2]

Dizolvarea societii are ca efect deschiderea procedurii lichidrii. Dizolvarea are loc
fr lichidare, n cazul fuziunii ori divizrii totale a societii sau n alte cazuri prevzute de lege.
Din momentul dizolvrii, administratorii nu mai pot ntreprinde noi operaiuni; n caz
contrar, ei sunt personal i solidar rspunztori pentru operaiunile pe care le-au ntreprins.
[1]

Interdicia prevazut la alin. (2) din aceeai lege se aplic din ziua expirrii termenului
fixat pentru durata societii ori de la data la care dizolvarea a fost hotrt de adunarea general
sau declarat prin sentina judecatoreasc.
Dizolvarea societii nainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect fa
de teri numai dup trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea n Monitorul Oficial al
Romniei, Partea a IV-a.
n societile n nume colectiv, n comandit simpl i n cele cu rspundere limitat,
asociaii pot hotr, o dat cu dizolvarea, cu cvorumul si majoritatea prevzute pentru
modificarea actului constitutiv, i modul de lichidare a societii, atunci cnd sunt de acord cu
privire la repartizarea i lichidarea patrimoniului societii i cnd asigur stingerea pasivului sau
regularizarea lui n acord cu creditorii.
[1]


Cauze specifice tuturor societilor comerciale.
1 Trecerea timpului stabilit pentru durata societii

[2]
A se vedea i Legea 31/1990 privind societile comerciale republicat n Monitorul Oficial al Romniei
partea a I nr. 1066 din 17/11/2004;
[1]
A se vedea i Ioan Schianu, Drept Comercial, Braov, editura Hamangiu, 2009, p.232
[1]
A se vedea i Legea 31/1990 privind societile comerciale republicat n Monitorul Oficial al Romniei
partea a I nr. 1066 din 17/11/2004;
Conform art. 222 lit. A din Legea 31-1990 o societate comercial se dizolv la expirarea
termenului stabilit pentru durata societii.
n cazul prevzut la articolul 227 alineatul(1) din legea societilor comerciale, prin
mplinirea termenului pentru care societatea a fost constituit, societatea se dizolv automat fr
s fie necesar adoptarea vreunei formaliti n acest sens. Potrivit aceluiai articol nu este
necesar nici nregistrarea n Registru Comerului i nici publicarea n Monitorul Oficial.
Dizolvarea societii din cauza trecerii timpului stabilit pentru durata societii poate fi
nlturat potrivit articolului 199 din Legea 31/1990 republicat prin prelungirea duratei
societii.
Faptul c pentru dizolvarea societii prin trecerea termenului stabilit pentru care a fost
constituit societatea nu necesit nici o justificare reiese din modul de ntocmire al contractului
de scietate n care trebuie specificat "durata societii". Dac actul constitutiv prevede un timp de
funcionare al societii, nseamn c atunci cnd acest timp expir societatea se dizolv automat,
i nu mai este necesar aducerea la cunostin terilor.
Ca o msur preventiv, art.222 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicat dispune c
asociaii trebuie consultai, cu cel puin un an nainte de expirarea duratei societii, cu privire la
eventuala prelungire a acesteia. Dac administratorii societii nu organizeaz consultarea, la
cererea oricrui asociat, tribunalul va putea dispune, prin ncheiere, efectuarea consultrii.
Neefectuarea consultrii nu mpiedic dizolvarea societii la expirarea duratei prevzute n actul
constitutiv.
[2]



2 Hotararea adunarii generale a actionarilor
Constituirea societii comerciale se bazeaz pe voina aociailor manifestat prin actul
constitutiv. Din acest motiv tot asociaii sunt cei care pot decide i dizolvarea societii. Voina
acestora privind dizolvarea societii se manifest n cadru adunrii generale a asociailor.
[1]

Dizolvarea prin hotrrea adunrii generale este considerat cazul cel mai frecvent i mai
normal de dizolvare a societilor comerciale. Societatea s-a nscut prin voina asociailor i tot
acetia pot hotr dizolvarea ei.
n cazul dizolvrii societii datorit voinei asociailor Legea nr.31/1990 privind
societile comerciale prin articolul 199 prevede c este necesar modificarea actului constitutiv .
Modificarea se face cu respectarea condiiilor de fond i de form aplicabile prevzute la
ncheierea lui, prin ncheierea unui act adiional.
Actul adiional trebuie nregistrat n Registrul Comerului i publicat n Monitorul
Oficial. Publicarea nu este obligatorie n cazul societilor n nume colectiv i n comandit
simpl, fiind suficient meniunea fcut n Registrul Comerului. Este o msur de simplificare
i degrevare de cheltuieli a micilor ntreprinztori, fr ns a se afecta cerinele publicitii.

[2]
Ibidem [1].
[1]
A se vedea i Doina Udrescu, Drept comercial, editura Europolu, Galai, 2010, p.117
n funcie de interesele asociailor Adunarea General poate hotr dizolvarea societii n
orice moment. Legea nu limiteaz cazurile n care asociaii pot decide dizolvarea acesteia, deci
acestia sunt liberi s decid motivele de dizolvare. Efectele deciziei de dizolvare fa de teri se
produc numai dup trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea n Monitorul Oficial.
Printre terii care pot fi prejudiciai figureaz i fondatorii societii comerciale. n ceea
ce-i privete, art.32 dispune c ei au dreptul, n caz de dizolvare anticipat, s cear daune de la
societatea n cauz, dac dizolvarea s-a fcut n frauda drepturilor lor. Aciunea n justiie poate
fi introdus n cursul unui termen de 6 luni, fixat de art.33. Termenul ncepe s curg de la data
adunrii generale a acionarilor, care a hotrt dizolvarea anticipat. O asemenea desfiinare a
societii comerciale, nainte de expirarea duratei statutare convenite, ridic problema dac
dizolvarea poate sau nu s fie contopit cu faza lichidrii, prin derogare de la dreptul comun, care
disociaz cele dou momente.
[2]

3 Imposibilitatea exercitarii obiectului de activitate.
Art.222 alin.1 literea b din Legea nr.31/1990 prevede c o societate comerciala se dizolv
prin imposibilitatea realizrii obiectului de activitate.
n ceea ce privete imposibilitatea realizrii obiectului de activitate prerile sunt
mprite. Dar s-a ajuns la o concluzie c: imposibilitatea realizrii obiectului societii, datorit
culpei asociatului, are drept efect dizolvarea societii, conform art. 169 litera b) din Legea nr.
31/1990 actualul art. 222 alin.1 litera b) din aceeai lege. n practica judiciar s-a considerat c
gravele nenelegeri ntre asociai pun n imposibilitate continuarea unei societi n nume
colectiv i fac o piedic serioas realizrii scopului ei. Aceste nenelegeri grave au ca o
consecin de nenlturat dizolvarea i lichidarea societii.
Obiectul de activitate al unei societi comerciale trebuie artat n actul constitutiv. Acest
obiect de activitate se realizeaz n cursul duratei societii. n cazul n care societatea nu poate
s realizeze obiectul de activitate propus, societatea nu mai are motive pentru a exista i deci se
dizolv. Acest efect se poate produce dac societatea este n cursul duratei societii sau chiar
daca obiectul nu s-a realizat deloc.
Imposibilitatea realizrii societii i realizarea obiectului sunt chestiuni de fapt, care
trebuie dovedite pentru a justifica dizolvarea societii.
[1]

4 Declararea nulitii societii.
Societatea comercial se dizolv n cazul declarrii nulitii ei (art.222 lit.c din Legea
nr.31/1990 republicat). Nerespectarea condiiilor legale privind constituirea societii, prevzute
de art.56 din Legea nr.31/1990 republicat, atrage nulitatea societi.
Nulitatea societii se face pe baza hotrrii dat de instana de judecat prin care se constat
nerespectarea condiiilor de fond i de fom impuse de normele imperative privind constituirea
societilor comerciale.
[2]


[2]
Ibidem [1], p. 117
[1]
A se vedea i Doina Udrescu, Drept comercial, editura Europolu, Galai, 2010, p 116
[2]
A se vedea i Stanela Carbunaru, Dizolvare firm(cauze i condiii),
http://www.lichidarefirma.ro/dizolvare-firma-cauze-si-conditii/, [accesat 04.07.2012].
n forma actual dat prin O.U.G. nr. 32/1997, i Legea nr. 31/1990 se urmrete s se
realizeze un echilibru ntre nevoia de protecie a intereselor terilor i imperativul respectrii legii
cu referire la condiiile ce trebuie a fi ndeplinite pentru a lua fiin o societate comercial. n
aceast reglementare subzist preocuparea de salvare a societii, de regularizare a acesteia,
pentru a fi adus n parametrii de legalitate i, prin aceasta, de a ocroti pe teri. Dar, n anumite
cazuri este necesar ca societatea s nceteze s mai existe prin declararea nulitii acesteia.
Cazurile de nulitate sun prevzute n Legea nr 31/1990 rebuplicat. n articolul 56 din
lege se specific c nulitatea unei societi nregistrat n Registrul Comerului poate fi declarat
de tribunal numai n cazul n care lipsete actul constitutiv sau cnd acesta nu a fost ncheiat n
form autentic, toi fondatorii au fost, potrivit legii,incapabili la data constituirii societii,
obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice, lipsete ncheierea judectorului
delegat de nmatriculare a societii, lipsete autorizarea legal administrativ, aporturile
asociailor i capitalul social subscris, s-au nclcat dispoziiile legale privind capitalul social
minim, subscris i vrsat sau nu s-a respectat numrul minim de asociai prevzut de lege.
Prevederile prezentate anterior sunt n confomritate cu Directivele Comunitii
Economice Europene, care liminteaz organizarea regimuli nulitilor societilor din statele
membre.
[3]

5 Hotrrea tribunalului
Articolul 222 din Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale repubilcat prevede c societatea
comercial se poate dizolva si prin hotrrea tribunalului. Aceasta poate avea loc cnd
Conform legii societilor comerciale, tribunalul poate hotr dizolvarea societilor pentru motive
temeinice. Un exemplu de asemenea motiv il constituie nenelegerile grave dintre asociai, i din acest
motiv societatea are dificulti in exercitarea activitii sau nu poate s i desfoare activitatea,
acestea avnd drept consecin dizolvarea i lichidarea societii.
[4]

6 Falimentul societi
O alt cauz specific si care atrage dizolvarea societii o reprezint falimentul societii, cauz
reglementat de legea 64/1995 privind procedura reorganizrii si lichidri judiciare.
Prin lege se prevede mai nti o procedur de salvare preventiv. Este ceea ce se cheam redresare
economic i financiar a ntreprinderii, redresare ce se face pe baza unui plan care va cuprinde msuri
organizatorice, economice, financiare, juridice menite s duc la nsntoirea activitii debitorului i,
implicit, la asigurarea resurselor necesare pentru plata datoriilor fa de creditori.
n cazul societilor comerciale, Legea nr.64/1995 recunoate dreptul de a propune un astfel de plan
asociailor societii, n condiii diferite: asociaii cu rspundere limitat, fr condiii; acionarii, dac
sunt titularii a cel puin unei treimi din capitalul social al societii pe aciuni; nu au dreptul s propun
un plan asociaii din societatea cu rspundere limitat.

[3]
Ibidem [1]
[4]
Ibidem [1], p.118
Cauze specifice pentru societile cu rspundere limitat.
Cauzele n care societile cu rspundere limitat se dizolv sunt cele prevzute la art.
222 i art. 232 din Legea nr. 31/1990, care sunt cauze generale i deci aplicabile i societii cu
rspundere limitat.
Art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede c S.R.L. se dizolv n cazul reducerii
capitalului social sub minimul legal de 200 RON. Societatea nu va fi dizolvat dac, n termen de
nou luni de la data constatrii reducerii capitalului social, acesta este rentregit sau societatea se
transform ntr-o alt form la care capitalul social este corespunztor.
Potrivit articolului 224 din Legea nr. 31/1990 dispune c societatea cu rspundere
limitat se dizolv dac datorit falimentului, incapacitii, excluderii, retragerii sau decesului
unuia dintre asociai, numrul asociailor s-a redus la unul singur. Dizolvarea nu intervine atunci
cnd n actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu motenitorii sau asociatul rmas
hotrte continuarea activitii societii sub forma societii cu rspundere limitat, cu asociat
unic.
Se pune problema de a ti ce se va ntmpla dac un asociat decedeaz, este introdus n
contractul de societate i statut clauza de continuare cu motenitorii, dar numrul asociailor va
depi n aceast situaie numrul maxim de cincizeci prevzut de lege.
Doctrina a admis dou posibiliti: societatea se poate dizolva ori motenitorii sunt
obligai s desemneze un numr de titulari care nu trebuie s fie mai mare dect maximul legal
potrivit art. 197 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la societatea cu rspundere limitat cu asociat unic, legea reglementeaz un
caz special de dizolvare. Aceast societate se dizolv dac au fost nclcate condiiile prevzute
de art. 14 alin. (1) i (2) din Legea nr.31/1990. Astfel, o persoan fizic sau o persoan juridic
nu poate fi asociat unic dect ntr-o singur societate cu rspundere limitat.
O societate cu rspundere limitat nu poate avea ca asociat unic o alt societate cu
rspundere limitat alctuit dintr-o singur persoan.
Dac se constat nclcarea acestor interdicii, dizolvarea va putea fi cerut pe cale
judectoreasc de ctre stat, prin Ministerul Finanelor, de Camera de comer i industrie
teritorial sau de orice persoan interesat. Pe baza hotrrii de dizolvare, lichidarea se va face n
condiiile prevzute de prezenta lege pentru societile cu rspundere limitat.
Trebuie s menionm c societatea cu rspundere limitat cu asociat unic este o societate
comercial, indiferent dac asociatul unic este o persoan fizic sau o persoan juridic.
Fiind o societate comercial i beneficiind de personalitate juridic, statutul acesteia nu
poate fi confundat cu statutul juridic al unui comerciant persoan fizic.
[1]

Art. 13 din Legea nr. 31/1990 prevede modul de constituire a societii cu rspundere
limitat cu asociat unic i anume prin aportul unui singur asociat care va fi deintorul tuturor
prilor sociale.

[1]
A se vedea i Legea 31/1990 privind societile comerciale republicat n Monitorul Oficial al Romniei
partea a I nr. 1066 din 17/11/2004;
Dizolvarea S.R.L. cu asociat unic impune cteva precizri care se refer n primul rnd la
faptul c aceasta atrage transmiterea universal a patrimoniului societii ctre asociatul unic fr
lichidare. Transmiterea patrimoniului are loc i societatea i nceteaz existena la urmtoarele
date: a) dac nu s-a fcut opoziie, pe data expirrii termenului de introducere a opoziiei; b) dac
s-a fcut opoziie, pe data la care a devenit irevocabil hotrrea de respingere a opoziiei sau,
dup caz, hotrrea prin care se constat c societatea sau asociatul unic a pltit datoriile ori a
oferit garanii acceptate de creditori sau a convenit cu acetia un aranjament pentru plata
datoriilor.
Prin urmare, dei principiul este c o societate dizolvat intr n lichidare (art. 228 din
Legea nr. 31/1990) n cazul acestei forme de societate, personalitatea juridic a societii dispare
ca urmare direct a dizolvrii, fr a mai interveni i procedura lichidrii; radierea societii din
Registrul Comerului este dispus n baza actului de dizolvare.
Dac la constituirea societii unipersonale asociatul unic desprinde o parte din
patrimoniul su pentru a-l afecta scopului constituirii acestei societi n vederea desfurrii de
fapte de comer sub acoperirea personalitii juridice a societii, n cazul dizolvrii operaiunea
este invers, partea din patrimoniul asociatului afectat constituirii societii revenind la
patrimoniul asociatului. Prin aceast transmitere universal a patrimoniului, datoriile societii
devin datoriile asociatului unic, ntocmai cum datoriile motenirii ajung s fie ale succesorului
etc. Aceasta nseamn c asociatul unic dobndete totalitatea drepturilor i obligaiilor care au
aparinut societii. n consecin, pentru obligaiile societii, asociatul unic rspunde att cu
bunurile dobndite ct i cu bunurile din patrimoniul su.
Dispoziiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 care reglementeaz transmiterea universal a
patrimoniului societii cu rspundere limitat cu asociat unic ctre asociatul unic, fr lichidare,
opereaz n cazul dizolvrii de drept a societii reglementat de Legea nr. 314/2001 pentru
reglementarea situaiei unor societi comerciale. n acest caz, potrivit art. 6 din Legea nr.
314/2001, asociatul unic rspunde nelimitat i solidar pentru obligaiile societii dizolvate.

Speta drept commercial cu privire la insolventa
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare raspundere materiala formulata de
lichidatorul judiciar .. SPRL impotriva paratului , fost administrator social al SC . SA
Tg.Jiu . La apelul nominal facut in sedinta publica, s-a prezentat practician in insolventa a. din
partea lichidatorului judiciar pentru debitoare si av. a. pentru paratul a. .

Procedura completa.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta ,reprezentantul
lichidatorului judiciar depune la dosar concluzii scrise , dupa care dosarul fiind in stare de
judecata, se acorda cuvantul .

Practician in insolventa a. , a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de a formula
cerere , iar pe fond admiterea cererii de antrenare raspundere , asa cum a fost formulata .Av. a.
a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si respingerea cererii de antrenare
raspundere .

JUDECATORUL SINDIC


Asupra cererii de fata ,

Prin cererea inregistrata la data de a. , lichidatorul judiciar a.. SPRL pentru debitoarea
SC a.. SA Tg.Jiu , a solicitat antrenarea raspunderii materiale a paratului a.. in baza art. 138
pct.1 lit. a,b,d, e din L. 85/2006 pentru intreaga masa pasiva de 105.827,78 lei .
In motivarea cererii se arata ca debitoarea a achizitionat o serie de bunuri mobile a caror
valoare contabila este de 137.969 lei , din care valoarea inregistrata este de 27.300 lei, iar
valoarea ramasa neamortizata este de 110.669 lei .
Ca, desi aceste bunuri au fost achizitionate de 2 ani , ele au fost degradate in totalitate
neputand fi valorificate , vinovat facandu-se administratorul societar care nu a manifestat interes
pentru pastrarea lor in bune conditii , acestea fiind gasite aruncate la asa zisul sediul al debitoarei
Referitor la bunul mobil remorca fara sistem de franare de 750 kg , acesta este lipsa in
gestiune iar cu privire la autoturismul VOLKSWAGEN GOLF cumparat si apoi vandut
lichidatorul a apreciat ca cheltuielile efectuate de administratorul societar cu procurarea de piese
auto pentru reparatia lui , nu se justifica avand in vedere ca pretul de vanzare de 14.484,40 lei
este mic in raport cu pretul de cumparare la care se adauga si suma cheltuielilor suplimentare ,
respectiv 25.253 lei fara TVA raportat la anul procurarii , respectiv nov. 2005 .
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 112-114 C.pr.civila si pe prev. art. 138 pct.
1 lit. d din L. 85/2006 .
Paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la
actiune , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de antrenare a raspunderii ca
nefondata, intrucat aspectele invocate de lichidatorul judiciar nu sunt imputabile paratului si nu
ar exista legatura de cauzalitate intre pretinsele fapte si starea de insolventa a debitoarei.

Judecatorul sindic, analizand actele si lucrarile dosarului , urmeaza a se pronunta in
principal cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parat.
Astfel, se retine faptul ca , desi exceptia a fost invocata de parat la data de 08.02.2012,
dupa intrarea in vigoare a noului cod civil, prin care este abrogat Decretul nr.167/1958 cu privire
la prescriptia extinctiva , in cauza raman aplicabile dispozitiile art. 18 din acest act normativ, in
sensul ca ``instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze,
daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris``.
Acest lucru este posibil ca urmare a dispozitiilor art.223 din Legea nr. 71/2011 de punere
in aplicare a noului cod civil, care statueaza ca ``procesele si cererile in materie civila si
comerciala, in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de
catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in
vigoare la data cand acestea au fost pornite``.
Prin urmare, aceste dispozitii tranzitorii se aplica si in cazul de fata, cand, desi exceptia a
fost invocata de parat mai tarziu decat termenul prevazut in Codul civil, se aplica normele
procedurale in vigoare la data sesizarii instantei, care a fost15.03.2011, anterior intrarii in
vigoare a Codului civil,cand aceasta prescriptie putea fi invocata de instanta din oficiu, in orice
stadiu al procesului.
In ceea ce priveste fondul acestei exceptii, se va analiza incidenta in cauza a dispozitiilor
speciale, respectiv art.139 din Legea nr.85/2006, evident, in varianta aflata in vigoare la data
formularii cererii de antrenare a raspunderii.
Astfel, potrivit art.139 din lege, ``actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de
3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta
persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data
pronuntarii deschiderii procedurii.``
In aceste conditii, se retine faptul ca sentinta de deschidere a procedurii fata de debitoare
s-a pronuntat la data de a.05.2007.
Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a fost
depus la data de a..10.2007. In acest raport s-a facut referire la faptul ca persoana vinovata de
aceasta stare a debitoarei este administratorul social, paratul a.. Mai mult, chiar in cererea de
antrenare a raspunderii, se face referire , in dovedire, la raportul cauzal , aratandu-se ca nu a fost
contestat la vremea respectiva, insasi cererea fiind intemeiata pe acest raport, si , bineinteles pe
cel de completare cu aspecte legate de sumele imputabile.
Din analizarea acestui prim raport cauzal rezulta ca existau date inca de la acel moment,
potrivit carora ``a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de
insolventa``.

Doctrina si literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca, in conditii normale,
raportul cauzal este documentul pe baza caruia se apreciaza cine se face vinovat sau nu de starea
debitoarei, ori in cazul de fata existau aceste elemente concrete care sa permita cunoasterea
persoanei responsabile, astfel incat data acestui raport este data de incepere a curgerii termenului
de prescriptie .
Desi s-a sustinut faptul ca nu se putea face o cerere de antrenare fara a se cunoaste suma
pentru care se solicita antrenarea raspunderii, judecatorul sindic apreciaza ca acest aspect nu este
sustenabil, in conditiile in care exista riscul prescrierii dreptului la actiune, si oricum, acest
aspect se putea stabili ulterior printr-o expertiza, legea nefacand referire la acest aspect, ci doar la
cunoasterea persoanei care a cauzat aparitia starii de insolventa, nu si a sumei care i se imputa.
De altfel, paratul a si solicitat efectuarea in cauza a unei expertize, la care insa a renuntat
pe parcurs, deoarece nu a inteles sa mai plateasca onorariul expertului desemnat.
In aceste conditii, textul de lege instituie in mod cumulativ doua termene de care trebuie
sa se tina cont atunci cand se analizeaza prescrierea dreptului la actiune: un termen de 3 ani, care
incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat
aparitia starii de insolventa, deci, in cazul de fata instanta apreciaza ca termenul a inceput sa
curga de la data de a..10.2007, iar pe de alta parte, trebuie neaparat sa se aiba in vedere ca
inceperea curgerii termenului sa nu depaseasca doi ani de la data deschiderii procedurii ( pentru
cazul in care nu s-a putut cunoaste la momentul intocmirii raportului cauzal ,persoana care se
face vinovata de starea de insolventa a debitoarei.)
Cum in cazul de fata datele de referinta se regasesc in raportul cauzal, depus la data de
26.10.2007, acesta este momentul de la care incepe sa curga termenul de 3 ani de prescriptie a
dreptului la actiune, deci in acest interval de timp, persoanele indreptatite, conform dispozitiilor
legale aveau dreptul sa formuleze actiunea pentru antrenarea raspunderii materiale.
Asadar, termenul de prescriptie s-a implinit la data de a..10.2010, iar actiunea pentru
antrenarea raspunderii materiale a fost introdusa dupa aceasta data, la a.03.2011.
Prin urmare, va fi admisa exceptia prescrierii dreptului la actiune si va fi respinsa in acest
temei actiunea .
Cum solutionarea de aceasta maniera a cauzei face inutila cercetarea fondului, instanta nu
se va mai pronunta cu privire la acest aspect.








PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE


Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune .

Respingerea cererea de antrenare raspundere a paratului a.. domiciliat in Tg.Jiu, .
jud.Gorj.

Cu recurs.

Pronuntata in sedinta publica de la 29 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj