UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ
ADMINISTRAREA AFACERILOR

DISCIPLINA:FINANȚE
IMPOZITELE INDIRECTE
 CUPRINS
I.Introducere

II.Taxele de consumație

III.Regimul de antrepozitare

IV.Taxele generale pe vânzări

V.Taxele vamale

VI.Monopolurile fiscale

VII.Bibliografie

INTRODUCERE
 În perioada când o economie înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte pot
avea un randament fiscal ridicat. În schimb, în perioadele de criză și depresiune,când producția și
consumul înregistrează un recul, încasările din impozitele indirecte urmează aceeași evoluție,
periclitând realizarea echilibrului bugetar sau conducând la adâncirea deficitului bugetar.1

Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin câteva caracteristici esențiale:2

 Îmbracă, în principal forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vânzarea anumitor

mărfuri sau la prestarea unor servicii;
 Nu au caracter nominativ, ele se realizează de la toți cei care consumă bunuri de la categoria
celor impuse, independent de veniturile, averea sau situația personalăa acestora;
 În cazul impoziturilor indirecte nu se
 mai acordă facilitățile fiscale cunoscute la așezarea impozitorilor directe (scutirea de la
impunere a minimului neimpozaabil, reduceri sau scutiri de impozit pentru cei cu sarcini sociale
etc.);
 Perceperea impozitelor indirecte necesită un cost relativ redus, ceea ce justifică preferința unor
țări pentru impozitele indirecte;
 Cotele de impozit nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celui
care cumpără mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte;
 Subiectul și suportătorul nu sunt una și aceeași persoană, în calitatea de plătitori ai impozitelor
indirecte apar, de regulă, întreprinzători (agenții economici), iar în calitate de suportători,
consumatorii bunurilor și serviciilor ce cad în incidența acestor impozite;
 Tehnica de percepere este diferită de cea a impozitelor directe, în cazul lor nefiind posibilă
deschiderea ”rolului nominativ”.
Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare:
 Taxe de consumație ;
 Monopoluri fiscale;
 Taxe vamale;
 Diferite taxe.
Dintre avantajele care justifică preferința unor state pentru practicarea impozitelor
indirecte cele mai importante sunt:3

1
Bistriceanu, Gh. D., Adochiței, M., Negrea, E., Finanțele agenților economici, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1995.
2
Matei, G., Drăcea, M., Drăcea, R., Mitu, N., Finanțe publice, Ediția a III-a, Editura Sitech, Craiova,2007, p. 240
3
Matei, G., Drăcea, M., Drăcea, R., Mitu, N., Finanțe publice, Ediția a III-a, Editura Sitech, Craiova,2007, p. 249
 Productivitatea lor destul de ridicată și operativitaea cu care o procură resurse financiare pentru
stat;
 Prin modul de așezare și percepere, impozitele indirecte limitează considerabil evaziunea fiscală;
 Fiind cuprinse în prețul mărfurilor, impozitele indirecte sunt suportate în mod treptat de către
contribuabili,care, cel mai adesea le ignoră, confundându-le cu prețul (fenomenul de “Anestezie
fiscală”);
Alături de aceste avantaje, impozitele indirecte prezintă și o serie de deficiențe și
anume :4
 Principala critică adusă fiscalității indirecte este legată de lipsa de echitate a acesteia. Impozitele
indirecte au un caracter regresiv (progresivitate inversă) și exercită o presiune fiscală mai mare
asupra categoriilor sociale cu venituri mici;
 Vizează randamentul instabil al acestora generat de sensibilitatea lor în raport de conjuctură
economică;
 Cel puțin unele din impozitele indirecte (taxe vamale, de exemplu) sunt criticabile și din punct
de vedere al costului de percepere al lor;

4
Matei, G., Drăcea, M., Drăcea, R., Mitu, N., Finanțe publice, Ediția a III-a, Editura Sitech, Craiova,2007, p. 241
 Taxele de consumație

Taxele de consumație relevă prelevările fiscale care răspund cel mai bine definiției
impozitelor indirecte, în măsura în care se aplică în momentul schimburilor de bunuri și/sau
servicii sau derulării unor operațiuni de cesiune a elementelor de patrimoniu 5 fiind cuprinse în
prețul de vânzare al mărfurilor și serviciilor care circulă în interiorul statului care impune
respectivele prelevări obligatorii.

Altfel spus, taxele de consumație sunt impozite indirecte care se includ în prețul de
vânzare al mărfurilor fabricate și realizate în interiorul țării care percepe impozitul. Mărfurile
asupra cărora se percep taxe de consumație sunt, de regulă, cele de de larg consum(zahăr, paste
făinoase, orezul, sarea, uleiul, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încălțămintea etc.

Taxele de consumație îmbracă în forma taxelor de consumație pe produs, cunoscute și

sub denumirea de taxe speciale de consumație sau accize, fie forma unor taxe generale de
vânzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor , indiferent dacă acestea sunt bunuri de
consum sau mijloace de producție.

Taxele specifice de consumație sau accizele sunt așezate asupra unor produse care se
consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest
fel impozitul să aibă în mod constant un randament fiscal cât mai ridicat, Drept urmare, accizele
se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele
minerale etc.

5
Inceu, A., M., Pârghiile fiscale și forța lor de orientare; Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005, p. 191
 Regimul de antrepozitare

Producția și depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită poate
avea loc numai într-un depozit fiscal.Antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităților
fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute primite sau
expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat în anumite condiții prevăzute de
lege. Regimul suspensiv este regimul fiscal comform căreia plata accizelor este suspendată pe
perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor.

Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală
competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească
și să expedieze produse accizabele, într-un antrepozit fiscal.

Taxele generale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Din punctul de
vedere al verigii (unitatea producătoare, unitatea comerțului cu ridicata sau cu amănuntul) la care
se încasează, impozitul pe cifra de afaceri poate îmbrăca forma:

 Impozitul cumulativ(multifazic) și forma;

 Impozitul unic sau monofazic.

În cazul impozitului cumulativ, mărfurile sunt supuse impozitările la toate verigile pe la

care trec din momentul ieșirii lor din producție și până când ajung la consumator.

Impozitul pe cifra de afaceri unic se încasează o singură dată, indiferent de numărul

verigilor pe la care trec din momentul ieșirii lor din producție și până când ajung la consumator .

Impozitul pe cifra de afaceri brută se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra
întregii valori a mărfurilor vândute, care include și impozitul plătit la verigile anterioare.

Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenței dintre prețul de
vânzare și prețul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant
la procesul de producție și circulație al mărfii respective. Referitor la obiectivul taxei pe valoarea
adăugate este de menționat că sub incidența aacestui impozit intră: livrările de mărfuri către terți
și pentru consum propriu, achizițiile de bunuri, prestațiile de servicii, bunurile importate.
Totodată, sunt impozabile și unele operațiuni care pot fi asimilate vânzării sau cumpărăturii, ca
de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri și, pe un plan mai general, orice
tranzacție privind transferul proprietății unui bun material.
  Taxa pe valoarea adăugată în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la
producător la consumator;
 Fie asupra prețului de vânzare din stadiul respectiv, obținându-se astfel taxa
asupra prețului de vânzare, din care se deduce taxa aferentă prețului de vânzare
din stadiul anterior. Diferența rezultată este taxa pe valorea adăugată aferentă
stadiului anterior. În practică se utilizează cu precădere a doua variantă de calcul.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată o reprezintă prețul de vânzare al diferitor
mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. În vederea calculării taxei, se stabilește volumul
total al vânzărilor sau prestărilor de servicii(cifra de afaceri), pe perioada de impunere
(luna,trimestru etc.), la care se aplică cota de impozit. Pentru a nu se impune de mai
multe ori aceeași valoare, se scad sumele vărsate anterior la buget cu titlul de taxă pe
valoare adăugată aferente mărfurilor respective. În vederea efectuării acestor deduceri,
este necesar ca taxa pe valoarea adăugată să fie evidențiată distinct în fiecare factură.
 Taxele generale pe vânzări
Sunt legate de cifra de afaceri. Dupa veriga de la care se încasează pot fi:

 Cumulative / multifazice: adică se practică la fiecare vânzător;

 Unice / monofazice: se practică la intrarea în circuitul economic (la producator – taxa
de producție; sau la comerciant – impozit pe circulație).

Dupa baza de calcul pot fi:

 Pe cifra de afaceri brută: se aplică asupra mărfurilor vândute în orice stadiu;

 Pe cifra de afaceri netă: se aplică doar diferenței între prețul de vânzare și prețul
mărfii.

Taxa pe valoare adăugată(TVA) reprezintă un impozit modern. A fost fundamentată de

fracezul Maurice Laure în 1954, și a fost pus în aplicare în 1970 (1 ianuarie). În Romania s-a
introdus la 1 iulie 1993 cu o cotă de 15% cu modificări ulterioare. Din 1 ianuarie 2017 cotele
sunt: 19% standard, 9% și 5% reduse.
 Taxele vamale
Reprezintă un instrument de politică comercială de natura fiscală. Au rolul de a proteja
industria națională față de importuri și de a echivala prețul produselor de import cu cele
naționale.

Taxele vamale pot fi clasificate astfel:

a. După scopul urmarit de stat: fiscale - au ca scop acumularea venitului la bugetul public
(au fost folosite pana la începutul dezvoltarii industriale) si protecționiste – care au ca
scop crearea unei bariere pentru mărfurile străine și promovarea mărfurilor naționale;
b. După obiectul impunerii: de import, de export si de tranzit ;
c. După modul de aplicare / stabilire: autonome – stabilite independent de către stat;
convenționale – convenit de stat prin înțelegere cu alte state; preferențiale – aplicate
unui stat care se bucură de un regim peferențial mai favorabil decat celelalte; de
retorsiune – aplicate ca riposta unor acțiuni din partea acelui stat;
d. După modul de percepere: ad-valorem, specifice si mixte.

Bunurile comunitare pot circula liber din Romania în UE si invers, acestea nefăcând
subiectul taxelor vamale si controalelor. Ca stat membru UE, Romania aplică legislația vamală
comunitară, precum și Tariful Vamal Comun.

În Romania, ponderea taxelor vamale în bugetul de stat a scăzut considerabil față de acum 2
decenii. Dacă în 1999 acestea formau 7% din buget, in 2015-2016 acestea erau doar 0.4%. În
același timp, taxele vamale pe teritoriul UE constituie cam 15% din bugetul total al UE.
 Monopolurile fiscale
Monopolul fiscal reprezintă un impozit indirect încasat de stat pentru anumite produse și
activități care reprezintă monopol de stat. Veniturile realizate de pe urma monopolurilor fiscale
sunt profitul rezultat din producerea acestor mărfuri + impozitul indirect, care se încasează de la
consumatorii finali.

Relația de calcul a acestui impozit este:

I = PV – (CP+P)

I=impozitul; PV = prețul de vânzare (stabilit de către stat); CP = costul de producție;

P = profitul întreprinzătorului

Monopolurile fiscale au fost instituite asupra produselor / vânzarii unor mărfuri ca:
tutunul, sarea, chibrituri, cartile de joc, alcoolul, zaharul etc. Printre țările în care monopolurile
fiscale aduc încasari importante, menționam: Italia (chibrituri si tutun), Germania (alcool si
băuturi alcoolice), Spania (tutun si petrol). În funcție de cuprinderea lor, monopolurile fiscale pot
fi: depline – producție, vânzarea cu ridicata si cu amanuntul; parțiale – sau producție + vânzarea
cu ridicata, sau vânzarea cu amănuntul.

În Romania au fost instituite monopoluri fiscale depline asupra chibritelor, parțiale

asupra alcoolului, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare sau poștale, loteria naționala, bogățiile
subsolului.

O formă a monopolului de stat o reprezintă revedența. În Romania există stabilită prin

lege revedențe petroliere si miniere. Astfel, oricine extrage „bogațiile subsolului” trebuie să
achite statului o cota procentuală din valoarea producției brute extrase sau trasportate. De
exemplu, pentru bunurile petroliere exploatate se va achita o cota cuprinsa intre 3 si 13,5%.

Alte taxe si impozite indirecte:

 Reprezintă plăți efectuate de beneficiarii unor servicii solicitate administrațiilor publice.
Pot fi: judecatorești, de notariat, consulare, de administrație, de timbru si de înregistrare.

Judecatorești: reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele de judecată și

parchetele de pe lîngă aceste instanțe pentru cererile adresate acestor instituții (acordare
personalitate juridica, drepturi de autor, cereri privind raporturi de familie (divorț, succesiuni,
partaj etc.)

Bibliografie

 Matei, G., Drăcea, M., Drăcea, R., Mitu, N., Finanțe publice, Ediția a III-a, Editura Sitech,
Craiova,2007

 Inceu, A., M., Pârghiile fiscale și forța lor de orientare; Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005

 www.scribd.com

 www.wikipedia.com