Moartea unui om reprezinta o tragedie, moartea a

milioane de oameni reprezinta o statistica.

Joseph Stalin a spus că moartea unei persoane este o tragedie; moartea unui milion
este o statistică. Se dovedește că tendința umană de a se îndepărta de suferința în
masă este bine documentată. Acest fenomen mai este numit și prăbușirea
compasiunii. Nu este doar faptul că, pe măsură ce numărul victimelor crește,
simpatia oamenilor scade. Când numerele cresc, cantitatea de simpatie pe care
oamenii o simt scade . Și odată cu aceasta, dorința de a dona bani sau timp pentru a
ajuta.

Într-o lume în care oamenii se învârt spunând lucruri de genul „fiecare viață este
prețioasă” și „toți oamenii sunt egali”, reacționăm cu o prețiozitate aparent inegală.
Dacă luăm în serios ideea că fiecare viață are o valoare egală, ne-am aștepta să
simțim de două ori simpatia pentru două victime decât pentru una; și ne-am simți
de o sută de mii de ori mai mult pentru o sută de mii de victime. Și totuși, facem
contrariul.

Numărul victimelor crește, la fel și motivația de a stârni sentimentele de simpatie.

Cu alte cuvinte, atunci când oamenii văd multiple victime, ei reduc volumul asupra
emoțiilor lor de frica de a nu fi copleșiți.

Așadar, într-un final pot să afirm că prăbușirea compasiunii s-ar putea datora
controlului strategic al emoției, pentru că numai cei care sunt capabili să controleze
emoțiile par să o facă.
“În orice meșteșug sau manufactură, efectele diviziunii muncii sunt
asemănătoare celor din acest domeniu mai nesemnificativ deși, în multe dintre
ele munca nu poate fi subdivizată prea tare, nici redusă la oportunități, atât de
simple.”

Adam Smith “Avuția națiunilor”

Diviziunea muncii duce la economisirea timpului .

Prin intermediul lucrării sale, Adam Smith a scos în evidență faptul că prin muncă sociatatea a
ajuns la modernizarea societății, iar cu cât diviziunea muncii este mai profundă, cu atât este mai
înaltă productivitatea în domeniu.

Diviziunea și urmările sau efectele acesteia sunt bine simțite, cum ar fi într-o manufactură sau
meșteșug, sau într-un domeniu mult mai larg sau mai restrâns.

De asemenea, aceste efecte sunt de obicei asemănătoare între ele, din cauza că aceasta fiind
generată în același timp de capacitățile reduse ale oamenilor în cadrul sarcinilor pe care trebuie
să le realizeze, în așa fel ca diviziunea muncii să fie activă.

Astfel, munca nu poate fi divizată prea mult și nici prea puțin –adică să fie redusă la operațiuni
foarte simple. În primul rând asemeni unei singure persoane ce poate să reprezinte munca mai
multor persoane diferite într-o societate mai avansată,totodată se poate ca societatea să nu fie atât
de avansată pe cât să poată fi divizată într-un mod cât mai favorabil pentru ca toată lumea să iasă
în câștig, profit și astfel diviziunea muncii se va face simțită la un nivel obișnuit, la o împărțire
adecvată a diferitor operațiuni.

Așadar, cum mediul social se extinde, conștiința colectivă se îndepărtează din ce în ce mai tare
de anumite lucruri și obiective concrete. Astfel, ca urmare aceasta devine mai abstractă iar
oamenii nu se mai concentrează pe aptitudinile lor.

Într-un final pot să afirm că societatea trebuie să aprecieze puterea, judecata și capacitățile
muncitorului, aceasta fiind avuția unei națiuni ,cea care duce țara spre prosperitate. Atâta timp
cât diviziunea socială a muncii va fi una echilibrată,așa se va munci mai mult astfel, știința
devenind una înfloritoare .