Conflictul în grup

Oamenii nu trăiesc izolaţi faţă de semenii lor. Aristotel zicea despre om că este o„fiinţă socială”,
zoon politikon. Acest lucru este adevărat din cauză că noi ne naştem înfamilie, grup informal,
personalitatea noastră se formează în cadrul unor grupuri precumşcoala, grupul de prieteni, grupul
colegilor de muncă, iar când ne stingem din viaţă nesunt aproape fie cei din familie şi prieteni fie cei din
cadrul grupului formal precummedicii sau surorile medicale. (Septimiu Chelcea coord. in Septimiu
Chelcea, 2008, p.183)

Termenul „grup” provine din italiană („groppo” sau „gruppo”) şi desemnează„mai mulţi indivizi,
pictaţi sau sculptaţi, formând un subiect”. Cuvântul a fost utilizat pentru prima dată în bele-arte ca şi
termen tehnic. (Ibidem)

„Termenul „grup” semnifică un număr de persoane interdependente care aulegături afective şi
interacţionează pe baza unor reguli.” (Septimiu Chelcea coord. înSeptimiu Chelcea, 2008, p.184)

Pentru ca existenţa grupului să fie posibilă, o „asociere de persoane” trebuie săţină cont de
următoarele condiţii:

1.Persoanele în cauză trebuie să „interacţioneze şi să comunice între ele” (ex. familia).În cazul populaţiei
unui oraş sau totalitatea cluburilor din România, „indivizii nucomunică fiecare cu fiecare” şi din această
cauză nu putem vorbi despre existenţaunor grupuri în cazul acestor asocieri de persoane. Contactul faţă-
în-faţă esteobligatoriu şi din această cauză grupurile sunt alcătuite în general dintr-un număr micde
persoane (până la 25 de persoane). Excepţie de la această regulă e parlamentulunde chiar dacă grupul e
format din peste 500 de persoane, contactul faţă-în-faţă există.

2.Persoanele trebuie să fie conştiente de apartenenţa lor la grup, trebuie să fie conştientecă formează o
unitate socială. Acest lucru este posibil dacă membrii grupului auaceleaşi convingeri şi atitudini şi
respectă normele grupului. De exemplu „persoanele care asteapta intr-o statie de autobuz, nu alcatuiesc
un grup in sensul psihologic al termenului, caci nu au atitudini si convingeri comune.”

3.Pentru a forma un grup , indivizii trebuie sa aibe macar un scop comun.Spre exemeplu scopul comun al
grupului-clasa de elevi este acela de a achizitiona noi cunostinte si abilitati cu sprijinul profesorului.

„Termenul „grup social” se referă la o gama extinsă de fenomene sociale, precumcuplurile

maritale (soţ-soţie), diadele formate din 2 persoane între care s-au stabilit relaţiide prietenie sau de
iubire, dar şi comunităţile urbane sau rurale, confesiunile religioase,clasele sociale sau naţiunile în
întregul lor.” (Septimiu Chelcea coord. în SeptimiuChelcea, 2008, p.184).

„Una dintre cele mai importante proprietăţi ale grupului este coeziunea sau gradulîn care grupul
este caracterizat de uniformitate de comportament şi sprijin reciproc între membri.”
 Coeziunea după spusele lui Leon Festinger este „rezultatul tuturor forţelor care îidetermină pe
indivizi să rămână în grup.”

În cazul în care nivelul de coeziune e scăzut asocierea indivizilor nu poate finumită grup.
Coeziune de grup se referă la modul în care se simpatizează membriigrupului şi la importanţa grupului
pentru membrii săi.

Mărimea grupului. Jean Maisonneuve spune că prezenţa unei a treia persoaneoferă grupului
mobilitatea structurală. George Simmel spune că în cazul existenţei uneitensiuni într-o diada, această a
treia persoană poate:

a)„media conflictul, indicând un scop comun;

b)utiliza situaţia în beneficiul propriu;c)determină coalizarea celor două persoane împotriva sa.”

Cu cât numărul de persoane dintr-un grup este mai mare cu atât gradul decoeziune scade,
creşte apariţia conflictelor, cooperarea scade, indivizii fiind interesaţi maimult ca puterea să fie existenţa
la cât mai puţine persoane.

Coeziunea grupului este influenţată şi de similaritatea sau diversitatea membrilor unui grup.
Persoanele care au aceleaşi obiective, interese, aceleaşi trăsături de personalitate, participă mai intens la
activitatea grupului.

Socializarea membrilor noi veniţi intervine şi ea, iar în cazul în care „membrii grupului sunt
disimilari”conflictele apar mai des. Atunci când sarcinile grupului sunt complexe, îndeplinirea lor este
asigurată mai mult de diversitatea membrilor decât desimilaritatea membrilor. În acest caz coeziunea
grupului sporeşte. „Gândirea grupală” sau „groupthink”, aşa cum mai este numită, este asigurată de
similaritatea membrilor.

„Societatea este formată din mai multe grupuri” având „caracteristici şi funcţii sociale diferite.”
Grupurile informale reprezintă „ansambluri umane constituite neoficial, fără reguli de interacţiune scrise
şi scopuri fixate prin legi sau acte juridice.” Grupurile formale sau „organizaţiile” aşa cum mai sunt
cunoscute, „se formează şi funcţionează în baza unei hotărâri judecătoreşti, a unei hotărâri
guvernamentale sau prezidenţiale (o firmă comercială, un partid politic, o universitate etc).”

Grupuri primare şi grupuri secundare. „Prototipul grupului primar este familia.”Relaţiile dintr-o
familie sunt atât directe, face to face, cât şi pline de afectivitate şi durabile. Grupurile de prieteni, de
colegi de clasă precum şi cele de la locul de muncă fac parte tot din grupurile primare. Acestea
influenţeaza mult individul. Grupul oferă fiecărui membru securitate emoţională. Caracteristicile
grupurilor primare sunt următoarele:

a)„frecvenţa interacţiunilor face to face;

b)identificarea puternică a membrilor cu grupul;

c)relaţii afective puternice între membrii grupului;

d)relaţii multifaţete;

e)existenţa îndelungată a grupului.”

Grupul secundar are în componenţa sa un număr mare de persoane, relaţiile dintremembri sunt
indirecte, iar sentimentul individului că aparţine grupului este slab.Caracteristicile grupurilor secundare
sunt:

a)„interacţiuni face to face reduse ca frecvenţă ;

b)slabă identificare cu grupul;

c)relaţii afective diluate;

d)relaţii funcţionale limitate;

e)existenţa de scurtă durată.

”Conflictele apar zilnic, ne întâlnim cu ele în „diversele noastre interacţiuni cumediul care ne
înconjoară.” Ele pot să apară între colegii de munca, prieteni, în familie, între necunoscuti.

Termenul de „conflict” îşi are originile în verbul latinesc „confligo, ere” („a selupta”, „a se bate
între ei”), cu participiul substantivat „conflictus” care se traduce„ciocnire, şoc, ceartă sau luptă împotriva
unei persoane”.

„MODEX dă urmatoarea definiţie a termenului de conflict: ciocnire materială saumorală violentă,
situaţie controversată, stare de duşmănie, divergenţă; într-un alt sens estedefinit ca „o ciocnire între
interesele sau între sentimentele personajelor, care stimuleazădesfăşurarea acţiunii într-o operă
artistică(literară).”

„Conflictul reprezintă o parte destul de importantă a vieţii noastre încât ar fi greu de imaginat o
persoană care nu a fost implicată niciodată într-un conflict. Adevărul este că o bună parte din timpul
nostru toţi intrăm în conflict unii cu alţii, chiar dacă în majoritatea situaţiilor aceste conflicte sunt minore
şi nu dezorganizează viaţa sau activitatea noastră.”

Conflictul în grup cunoaşte 5 faze: dezacordul, confruntarea, escaladarea,de-escaladarea,

compromisul final sau rezolvarea problemei.

Dezacordul este faza incipită a conflictului. Constă în simple neînţelegeri între indivizi. Din cauză
că nu sunt rezolvate la timp aceste conflicte devin reale. Ele apar dincauza modului diferit de a gândi,
modului diferit de a se comporta, aşteptările indivizilor diferă. Confruntarea, cea de-a doua fază a
conflictului, este momentul când problema seadânceşte, conflictul se măreşte. Diferenţele dintre indivizi
sunt mai evidente. Fiecare parte îşi susţine poziţia sa, subliniază erorile din gândirea celeilalte,
persuasiuneadevenind exagerată. „Este faza în care fiecare parte încearcă să se convingă pe sine însăşică
trebuie să convingă adversarul să-şi schimbe părerea.” Stresul creşte, apar tensiuni ceduc la violenţă
(fizică sau verbală), rata comunicării în grup scade, lipsa încrederii creşte,apare necesitatea găsirii unei
soluţii. În faza de escaladare este atins punctul culminant “de vârf”, stările negative fiind accentuate. În
faza de escaladare se urmăreşte găsirea unor soluţii raţionale pentru ca conflictul să poată fi rezolvat. Are
loc negocierea, acuma făcându-se compromisuri treptate. Şi în fine, ultima fază compromisul final în care
conflictul este rezolvat.

Prietenii nu ne sunt daţi ci noi îi alegem. Îi alegem în funcţie de anumite criterii.De exemplu: în
funcţie de muzica pe care o ascultă, în funcţie de ocupaţiile pe care le au,în funcţie de comportament şi
aşa mai departe. Totuşi conflictele între prieteni există.Acestea apar din cauză că uneori, noi avem alte
aşteptări de la ei. Gelozia poate strica o prietenie. Ni se întâmpla mereu ca atunci când avem o prietenă
bună să fim geloşi pentrucă se simte la fel de bine şi în compania altor indivizi. „Prietenia stransă trebuie
să laseloc exprimării personale”.

Relaţia are nevoie de libertate pentru a exista. Nu trebuie să fiţi prea posesivi faţă de o
persoana, altfel în scurt timp veţi observa cum veţi fi ocoliţi. Pentru a primi trebuie să şi daţi. Oferiţi
afecţiune dacă vreţi să aveţi parte de dânsa.

Este greşit să încercăm să ne prefacem în loc sa fim naturali. Adică dacă nu ne place să facem un
anumit lucru, să ne uitam la un meci de fotbal spre exemplu, trebuie să-i spunem prietenei acest lucru şi
să acceptăm faptul că ea merge cu altcineva. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în cazul relaţiilor intime.

Conflictele apar şi în momentul în care auzim despre prietenii noştri lucruri pecare noi nu le
considerăm adevărate. Îi apărăm şi aşteptăm ca şi ei să facă la fel. Suntem dezamagiţi uneori, deoarece
constatăm că aşteptările noastre sunt nerealiste. Asta se întâmplă din cauză că fiecare are propriul mod
de abordare a problemei. Unii lasă totul pentru a-şi ajuta prietenii, alţii însă sunt stresaţi din cauză că nu
pot rezolva mai multe probleme simultan.

Conflictele între vecini sunt cunoscute de către toţi. Cu toţii am învăţat să convieţuim unii cu alţii,
însă neplăcerile tot apar. Conflictele care apar cel mai des între vecini sunt fie din cauza muzicii date prea
tare, din cauza câinelui care latră toată ziua,din cauza copiilor gălăgioşi etc.

Uneori „nu comportamentul cauzează problema, ci modul de discuţie.” Încercaţi să fiţi mereu
calmi şi să găsiţi o soluţie cât mai bună care să avantajeze ambele părţi.

Pentru ca rezolvarea conflictului să aibă loc, implicarea trebuie să fie directă. În timp ce bărbaţii
caută să evite confruntarea, femeile caută să „lămurească” problema.Dacă evitaţi o ceartă asta nu
înseamnă că sunteţi slab sau laş, uneori acest lucru este înţelept, astfel evitându-se conflictul.

Conflictul este întâlnit şi între necunoscuţi. Se întâmplă uneori ca un necunoscutsă vă atace verbal
şi să nu cunoaşteţi motivul. Încercaţi să vă gândiţi dacă i-aţi greşit cuceva, dacă ştiţi motivul pentru care
dânsul vă vorbeşte în acest mod. Astfel îi acordaţi şi lui timp de gândire şi totodata timp pentru a se
calma. Şi după cum spunea şi un proverb„Cel mai deştept cedează.” Fiţi dumneavoastră cel deştept şi
închideţi ochii, astfel conflictul poate fi evitat.

Conflictul este întalnit şi în familii spre exemplu conflictul dintre generaţii. Nu numai în familii,
putem vorbi despre conflict ci şi între colegii de munca sau facultate,între elev şi profesor. Conflictul este
deci inevitabil în viaţa individului şi deci în viaţa de grup.