Relații umane și procese sociale

• Proces social = formă de interacțiune socială prin care

membrii societății se raportează la ceilalți:
a) Schimbul – interacțiune voluntară în care părțile schimbă
beneficii tangibile/intangibile, reciproc avantajoase;
Ex.: prietenie, mariaj, afaceri, politică etc.
• Schimbul funcționează bine atunci când indivizii întorc
favorul pe care l-au primit, menținând un echilibru între a da
și a lua;
• Norma reciprocității = stă la baza schimbului și se referă la
menținerea balanței între „a da” și „a lua”;
• Aproape toate relațiile voluntare implică așteptarea
schimbului, deși recompensa poate să nu fie egală;
• Relațiile de schimb pot fi și, adesea, sunt inegale, însă
indivizii evaluează în permanență avantajele relației.
 Relații umane și procese sociale
b) Cooperarea – indivizii lucrează împreună pentru a atinge obiective
comune;
Ex.: soții, vecinătatea, națiunea etc.
• Dacă schimbul este un „negoț” („eu îți dau ceva, iar tu îmi dai altceva
în schimb”), cooperarea este muncă în echipă;
• Indivizii cooperează atunci când există o amenințare comună, când
cooperarea este în interesul lor, când există un sentiment de
apartenență și identitate.
c) Competiția – lupta pentru resursele limitate, reglementată de reguli
împărtășite;
• Apare atunci când obiectivele indivizilor sunt reciproc exclusive și
când există reguli clare pentru condițiile în care victoria este
considerată dreaptă, iar învingerea tolerabilă;
• Competiția poate stimula progresul, dar poate duce la diminuarea
cooperării, la stress și inegalități sociale;
• Competiția este problematică în special în grupurile primare,
informale (ex.: familie, prieteni).
 Relații umane și procese sociale
d) Conflictul – lupta pentru resurse limitate fără existența sau fără
respectarea unor reguli împărtășite (nicio tactică nu este interzisă);
• Conflictul cu cei din afară poate fi bun deoarece sporește
solidaritatea și coeziunea grupului („noi împotriva celorlalți”);
• De la națiuni întregi (grupuri mari, formale) la școli (grupuri mici,
formale/informale), grupurile au aflat că inițierea unui conflict cu
cei din afară ajută la limitarea conflictului în interior.

• Schimbul, cooperarea, competiția și chiar conflictul sunt aspecte

importante ale relațiilor noastre cu ceilalți, foarte puține dintre
relațiile noastre implicând doar un singur tip de proces social;
• Interacționăm cu alți indivizi într-o gamă largă de relații,
temporare sau permanente, formale sau informale.
 Grupuri sociale
• Grup social = ansamblu de persoane, format din doi sau mai
mulți indivizi, cu următoarele caracteristici:
- membrii interacționează frecvent, în cadrul unei structuri de
statusuri, reguli și norme recunoscute;
- membrii împărtășesc un sentiment comun de apartenență și
de interdependență.
• Grupurile se bazează pe solidaritate, ajută indivizii la
integrarea în societate și oferă beneficii (tehnici de rezolvare a
problemelor/supraviețuire, satisfacerea nevoilor personale și
emoționale).
• Categorie = ansamblu de persoane care împărtășesc o
trăsătură comună, însă nu interacționează direct:
- Ex.: studenții dintr-o universitate.
• Mulțime = un ansamblu de persoane care se reunesc temporar,
cu un scop comun, dar care nu depind unele de altele:
- Ex.: pasagerii dintr-un autobuz, cumpărătorii dintr-un magazin.
 Tipuri de grupuri
• Grupuri primare:
- caracterizate de interacțiunea directă, „față-în-față”;
- informale, mai puțin specializate, mici și personale (familia, prietenii,
colegii etc.);
- interacțiunile sunt bazate pe emoții, relațiile sunt relativ permanente și
generează un puternic sentiment de loialitate și apartenență, fiind sursă
de identitate personală;
- servesc, în principal, la satisfacerea nevoilor expresive (apartenență,
sprijin emoțional).
• Grupuri secundare:
- formale, specializate, de dimensiuni mari și impersonale;
- comunicarea este, de obicei, indirectă, iar durata temporară;
- relațiile sunt raționale și contractuale, iar participanții interacționează
pentru îndeplinirea unui obiectiv clar;
- ajută la satisfacerea nevoilor instrumentale (achiziția de
cunoaștere/abilități);
- deciziile sunt bazate pe rațiune și reguli, iar coeziunea este slabă,
bazată pe interes.
 Tipuri de grupuri
• Toate grupurile stabilesc granițe, făcând distincție între cei care fac
parte dintr-un grup și cei care nu fac parte, cele două categorii de
persoane fiind tratate diferit:
- „In-group” – grup căruia un individ îi aparține și cu care se identifică;
- „Out-group” – grup căruia un individ nu îi aparține și față de care
manifestă competiție și chiar ostilitate.
• Distincția între „noi” și „ceilalți” ne ajută la construirea identității de
sine și la perceperea stimei de sine;
• În plus, grupurile sunt solidificate de această distincție: percepția
existenței unui inamic sau a unui grup ostil duce la creșterea
coeziunii grupului;
• Cu toate acestea, distincția „noi” - „ei” poate promova discriminarea
pe criterii de clasă, rasă, sex, vârstă etc.
• Criteriile stabilite de grupuri pentru a deveni membru pot fi:
- formale și clar definite (ex.: apartenența la un club exclusivist);
- informale și vag definite (ex.: apartenența la grupul de prieteni).
 Grupul de referință
• Grup de referință = grupul la care se raportează indivizii în
mod regulat, care influențează comportamentul și atitudinile
sociale ale unei persoane, chiar dacă aceasta îi aparține sau
nu;
• În mod normal, indivizii aleg grupuri de referință ai căror
membri sunt similari, însă uneori se alege un grup în funcție
de aspirații:
- Atunci când ne evaluăm idealurile, obiectivele, realizările
etc. ne raportăm automat la standardele unui grup anume;
uneori, ne raportăm la grupul de apartenență (familie,
prieteni), alteori la un grup din care nu facem parte, dar
din care vrem să facem parte (ex.: grup profesional).
• Raportarea la grupurile de referință ne ajutăm să explicăm
de ce uneori comportamentul și atitudinile noastre diferă de
cele ale grupului de apartenență. În acest caz, grupurile de
referință sunt o sursă de socializare anticipativă.
 Grupul de referință și deprivarea
relativă
• Grupurile de referință pe care le alegem au un efect puternic
asupra noastră:
- Gradul de fericire scade atunci când ne raportaăm la grupuri
care sunt superioare, ceea ce duce la deprivare relativă;
- Gradul de fericire/satisfacție crește atunci când ne raportăm la
grupuri inferioare.
- Deprivarea relativă se referă la sentimentele și condițiile de
deprivare resimțite de un individ în raportarea sa la un anumit
cadru de referință, fiind efectul discrepanței dintre aspirațiile și
posibilitățile individului în cauză:
- „O persoană (A) simte lipsa unui bun (X), fiind deprivat relativ
de el, dacă: i) nu are X; ii) vede o persoană sau mai multe
care au X (inclusiv pe el însuși în trecut, viitor sau în
abstract); iii) vrea să aibă X; iv) vede ca plauzibilă
eventualitatea de a avea X”.
 Grupurile secundare în prezent
- În societățile preindustriale, grupurile primare satisfăceau
atât nevoile expresive, cât și nevoile instrumentale;
- În societățile industriale și postindustriale, odată cu
adâncirea diviziunii muncii, nevoile instrumentale sunt
satisfăcute, în principal, de grupurile secundare;
Influențe majore asupra grupurilor primare:
- Mobilitatea teritorială și socială a populației duce la
slăbirea legăturilor cu familia, prietenii, colegii etc.;
- Dependența de grupurile secundare chiar și pentru nevoile
expresive (ex.: probleme în familie è consiliere familială);
- Slăbirea controlului social (cu cât e mai slabă legătura cu
cei apropiați, cu atât mai mică tendința de conformare).
 Interacțiunea în grupuri
- Petrecem cea mai mare parte a vieții noastre în grupuri și, prin
urmare, calitatea interacțiunii dintre membri este crucială:
• Mărime – deși grupurile mari pot genera mai multe idei și pot avea
mai multă putere, satisfacția individuală este redusă, capacitatea
de influență a indivizilor mai mică, interacțiunea mai impersonală și
mai structurată;
• Proximitate fizică – interacțiunea este calitativ superioară când
membrii sunt apropiați fizic;
• Comunicare – interacțiunea poate fi facilitată/blocată de modelele
de comunicare;
- Modelele de comunicare sunt adesea create, accidental sau
intenționat, prin dispunerea în spațiu a membrilor grupului.
• Coeziunea = nivel înalt de interacțiune și sentimente puternice de
atașament și (inter)dependență;
- Factori care influențează coeziunea: mărime mică, similaritate,
interacțiuni frecvente, durată mare, o distincție clară între insideri și
outsideri, legături slabe cu outsiderii.
 Rețele sociale
• Rețea socială = totalitatea relațiilor unui individ, rezultate ca
urmare a apartenenței acestuia la o multitudine de grupuri
primare și secundare;
• Ex.: rețeaua socială poate include familia extinsă, prietenii,
vecinii, unii colegi de școală, colegii de muncă, în general
cunoștințele;
• Rețeaua socială ne leagă de zeci/sute de persoane în cadrul
comunității, la nivelul țării și chiar în afara acesteia;
• Nu toate persoanele cu care interacționăm fac parte din
rețeaua socială, ci doar relațiile personale care trec dincolo de
un simplu salut;
• Rețelele sociale îndeplinesc funcții vitale pentru indivizi și
pentru societate:
• Legăturile puternice duc la un risc mai mic de sinucidere și
depresie, o sănătătate mai bună și o mai mare speranță de
viață.
 Legături puternice și legături slabe
• Legături puternice – relații caracterizate de intimitate, intensitate
emoțională, apropiere (familia, prietenii apropiați etc.);
- Sunt cruciale pentru viața socială, ne oferă suport emoțional, ajutor
financiar, alte tipuri de ajutor;
- În țările occidentale, studiile arată o scădere dramatică a legăturilor
puternice în ultimele decenii;
- Un factor important care influențează numărul și compoziția legăturilor
puternice este educația – persoanele mai educate au mai multe legături
puternice, din medii mai diverse, inclusiv persoane influente și nu
depind exclusiv de rude.
• Legături slabe – relații caracterizate de intensitate scăzută și distanță
emoțională (colegi de muncă, vecini, rude îndepărtate, colegii de club
etc.), care sunt importante pentru viața socială:
- Studiile arată că mulți indivizi află despre un loc de muncă de la
cunoștințe;
- Cu cât cunoaștem mai multe persoane, cu atât mai bine, iar Internetul
este o sursă importantă de legături slabe.
 Legături sociale versus grupuri
• Distincția dintre legături puternice/slabe și grupuri
primare/secundare: primul set de concepte se aplică
relațiilor dintre doi indivizi, al doilea se aplică grupului ca
întreg;
• Atât în cadrul grupului primar, cât și în cadrul grupului
secundar pot exista și legături puternice, dar și legături
slabe;
- Ex.: familia este un grup primar (grup relativ
permanent, cu sentimente puternice de loialitate și
atașament), însă nu suntem la fel de legați de toți
membrii familiei;
- Ex.: școala reprezintă un grup secundar, însă pot fi
dezvoltate relații strânse cu unii dintre colegii de clasă.