Structura socială

• Structură socială = cadrul complex de instituții sociale

(ex.: economie, politică, religie etc.) și practici sociale
(ex.: reguli și roluri sociale) care formează o societate și
care organizează și stabilesc limite asupra
comportamentului indivizilor;
- este esențială pentru supraviețuirea societății și
bunăstarea indivizilor;
- oferă cadrul în care interacționăm cu ceilalți; acest cadru
este un complex ordonat și stabil de părți (instituții,
grupuri, statusuri, roluri, norme) ce formează societatea;
- creează ordine și predicitibilitate în societate și ne oferă
abilitateta de a interpreta situațiile sociale cu care ne
confruntăm (ex.: așteptăm ca familia să ne protejeze,
școala să ne educe, poliția să ne asigure securitate etc.).
 Componente ale structurii sociale
• O structură socială include pozițiile sociale, relațiile dintre poziții
și tipurile de resurse atașate fiecărei poziții;
• În fiecare zi interacționăm cu aproximativ aceleași persoane (ex.:
familia sau prietenii) sau același tip de persoane (ex.: vânzători
sau profesori) după un anumit pattern, recunoscut de toți cei
implicați în interacțiune;
• Aceste interacțiuni cuprind un set de „actori” (părinte/copil sau
vânzător/cumpărător) și un set de norme care definesc un
comportament adecvat pentru fiecare actor;
• Unele dintre aceste pattern-uri sunt instituite/întărite prin reguli
formale sau legi, însă cele mai multe se mențin prin forța
obiceiului;
• Deși pot părea constrângătoare, aceste modele de interacțiune
oferă indivizilor moduri confortabile și adecvate de a face față
problemelor curente.
 1. Status
• Status social = poziție determinată social într-
un grup sau societate, caracterizată de anumite
așteptări, drepturi, datorii, ce există
independent de persoanele care ocupă un
status;
• Set de statusuri – totalitatea statusurilor pe care
o persoană le ocupă la un moment dat;
• Statusurile deținute de un individ fac parte din
indentitatea de sine a acestuia și îl ajută să
răspundă la întrebarea „Cine sunt eu?” –
pentru a răspunde la această întrebare, orice
individ apelează la identitatea socială derivată
din sau bazată pe setul de statusuri deținute.
 Tipuri de status
• Status atribuit (prescris) – poziție socială conferită la
naștere sau primită involuntar mai târziu în viață, bazată
pe atribute asupra cărora individul nu are control:
• Ex.: rasă, etnie, vârstă, sex
• Status dobândit (achiziționat) – poziție socială pe care o
persoană și-o asumă voluntar, ca rezultat al alegerilor
personale, merit sau efort direct:
• Statusuri pozitive: dobândite ca rezultat al abilităților
personale sau competiției (ex.: ocupație, educație);
• Statusuri negative: dobândite, de regulă, în urma
nerespectării regulilor sociale (ex.: criminal, drogat).
• Statusurile prescrise au o influență foarte mare asupra
statusurilor dobândite.
 Master statusul
• Master statusul = cel mai important status ocupat
de o persoană;
- domină toate celelalte statusuri și este principalul
element în definirea poziției sociale a unei
persoane;
- de regulă, master statusul este statusul
ocupațional – oferă indicii despre nivelul
educațional, venit, condiția familială etc.;
- în societățile unde există discriminare, statusul
rasial/etnic poate fi master statusul;
- master statusul conferă un nivel ridicat sau scăzut
al valorii personale sau demnității (care nu sunt
caracteristici inerente).
 Simboluri asociate statusurilor
• Simbolurile statusului = indicii, semne materiale care
informează celelalte persoane despre un status specific
deținut de un individ;
- Atuncii când indivizii sunt mândri de un anume status
social, aleg adesea să utilizeze indicii vizibile pentru a le
semnaliza celorlalți poziția ocupată;
• Ex: uniforma pentru a indica o profesie, verigheta pentru
a indica un status familial, un Rolls-Royce pentru a
indica un nivel de venit.
- În prezent, cultura „consumului”/consumerismul
transmite ideea că, prin cumpărarea anumitor bunuri, ne
exprimăm sau îmbunătățim statusul social;
- Indivizii își ating succesul evolutiv (supraviețuire și
reproducere) prin autoreclamă, self-marketing și
autopromovare și, pentru aceasta, recurg la consumul
ostentativ.
 Consumul ostentativ
- Consumul ostentativ nu este un fenomen rar ce se
găsește doar în rândul celor foarte bogați. Foarte mulți
tineri săraci își consumă resursele limitate pe bijuterii
țipătoare, gadget-uri inutile sau ținute scumpe și multe
persoane (în principal sub 40 ani) își cumpără produse
costisitoare pe credit.
- De ce cheltuiesc indivizii bani pe care nu îi au în
realitate, pe lucruri pe care nu le doresc cu adevărat
pentru a impresiona persoane pe care nu le plac sau
nu le cunosc?
- De ce sunt dispuși oamenii din întreaga lume să
renunțe la hrană, adăpost sau sănătate pentru a
achiziționa bunuri de lux, care nu au nicio valoare de
supraviețuire?
 Semnalizare și manipularea capacității
reproductive (fitness)
- Toate organismele transmit semnale cu privire la
calitatea genelor lor (fitness);
- Resursele deținute de un individ constituie un
criteriu cheie pentru evaluarea calităților
reproductive ale unui potențial partener;
- Resursele economice (materiale, financiare, etc.)
constituie un indiciu evident, detectabil cu mare
ușurință;
- În societatea de consum, resursele economice ne
ajută să manipulăm/îmbunătățim indicatorii
capacității reproductive.
 2. Rolul
• Rolul = set de așteptări comportamentale asociate unui
anumit status;
• Ex.: un zugrav angajat să zugrăvească locuința nu trebuie
să se așeze la masă neinvitat și să mănânce cu familia
(angajatorul);
• Ex.: un student nu vine la școală pentru a fi mângâiat pe
cap, a i se oferi mâncare și afecțiune.
- este aspectul dinamic al statusului: ocuparea unui status
implică „jucarea” unui rol;
• Așteptarea de rol – definiția grupului sau societății cu privire
la modul în care un rol specific trebuie jucat;
• Performanța de rol = modul în care o persoană joacă efectiv
rolul.
- performanța nu este întotdeauna conformă cu așteptarea.
 Așteptarea de rol
- Unele statusuri au așteptări specifice (ex.: medic,
profesor);
- Alte statusuri au așteptări mai puțin structurate (ex.:
prieten, soț).
è Așteptările cu privire la rol se bazează mai degrabă
pe o gamă largă de comportamente acceptate decât
pe standarde strict definite.
è Ambiguitatea de rol – așteptările asociate unui rol
sunt neclare (ex.: părintele ca furnizor de resurse în
relația cu copilul).
- Rolurile sunt relaționale (complementare), adică sunt
definite în contextul rolurilor jucate de alte persoane
(ex.: părinte – copil, profesor – student).
 Setul de statusuri și rolurile
• Conflictul de rol – apare atunci când există așteptări
incompatibile de rol, provenite de la două sau mai multe
statusuri deținute simultan de o persoană:
• Ex.: prieten și student, angajat și părinte
è Prioritizarea sau compartimentalizarea rolurilor.
• Tensiunea de rol – apare atunci când așteptările/cerințele
incompatibile de rol provin de la un singur status ocupat de o
persoană:
• Ex.: o mamă cu responsabilități față de soț, copil,
gospodărie, angajator
• Distanțarea de rol – apare atunci când o persoană indică
intenționat o lipsă de angajare sau atașament față de un
anumit rol:
- nepotrivirea de rol: rolul nu corespunde așteptărilor
persoanei sau așteptările celorlalți sunt prea ridicate.
 Dezangajarea/ieșirea din rol
• Dezangajarea (role exit) – apare atunci când o persoană
renunță la rolurile sociale care au fost centrale pentru
identitatea de sine;
• Ex.: foști condamnați, foști călugări, divorțați,
pensionari
Etape:
• incertitudine (frustrare cu privire la roluri);
• căutarea de alternative (acțiune în vederea unei
schimbări);
• punctul de cotitură (decizia finală);
• crearea unei noi identități.
 3. Instituții sociale
• Instituții sociale = set de credințe și reguli organizate,
care stabilesc modul în care o societate își satisface
nevoile sociale de bază (structură socială complexă și
stabilă);
• Instituțiile reprezintă modele standardizate de
comportament/un mod standardizat de a face lucrurile
(ex.: familia ca grup social și familia ca instituție: include
ideologii, statusuri, roluri etc.)
- În trecut, nevoile au fost centrate în jurul a cinci instituții
sociale: familia, educația, economia, politica (guvernul)
și religia;
- În prezent, multe alte instituții asigură satisfacerea unor
nevoi diverse: mass-media, medicina, știința, armata,
sportul etc.
 Rolul instituțiilor sociale
• Teoriile funcționaliste – instituțiile sociale au cinci sarcini fundamentale:
- Reproducerea sau înlocuirea membrilor care pleacă/mor prin moduri
aprobate social (familia);
- Educarea noilor membri în conformitate cu valorile și obiceiurile
societății (educația);
- Producția, distribuția și consumul de bunuri și servicii (economia);
- Menținerea ordinii și apărarea societății (politica)
- Oferirea și menținerea unui sentiment al scopului pentru a motiva
indivizii să coopereze (religia).
• Instituțiile pot fi analizate ca structuri sociale independente, însă ele
sunt interdependente:
• ele urmăresc stabilitatea societății, însă pot fi și o sursă de
schimbare (o schimbare a uneia implică schimbări la nivelul
celorlalte).
• Deși aceste nevoi există în orice societate, instituțiile își îndeplinesc
sarcinile în moduri diferite, în funcție de specificul normelor și valorilor
culturale ale fiecăreia.