Sunteți pe pagina 1din 17

CARACTERUL

- latura relaţional-valorică şi de autoreglare a personalităţii,


care exprimă felul de a fi al omului în relaţiile cu lumea.
Ce însuşiri de personalitate deduceţi
din următoarele exemple?

► cineva intinde unui sărac o monedă


► unstudent studiaza toate materialele primite la
seminar si cauta informatii suplimentare
► un şofer părăseşte locul accidentului pe care
l-a comis
► un copil pune intotdeauna lucrurile la locul
lor
► Termenul „caracter” provine din limba greacă
unde însemna pecete, tipar.
► Majoritatea psihologilor definesc caracterul drept
un mod de a fi, un ansamblu de însuşiri psihice
caracteristice unui individ
► Insusirile= esentiale si durabile => un mod
constant de manifestare
Definitii
► Bonchis, Drugas, Trip si Dindelegan (2009, p. 31):
ansamblu unitar de insusiri psihice, esentiale si
stabile ale unei persoane, care isi pun amprenta
pe felul ei de a fi, de a se comporta si dobandesc
o apreciere morala pozitiva sau negativa
► Rosca (1976, apud ibidem): ansamblu inchegat de
trasaturi care determina o modalititate relativ
stabila/ constanta de orientare si raportare a
subiectului la sine, la ceilalti, la activitatea
desfasurata, la insasi societatea, la realitatea
socio-umana globala.
► Popescu-Neveanu (1978, apud ibidem):
sistem de atitudini proprii subiectului,
exprimate de el constant in comportament,
avand o relevanta semnificatie social-umana
si definindu-l individual pe subiect din punct
de vedere axiologic.
Sa luăm drept exemplu doi elevi, colegi
de clasă. Ei par sa semene foarte mult
din punctul de vedere al trăsăturilor de
temperament,sunt amândoi calmi,
meticuloşi, serioşi, răbdători, paşnici,
deci par să fie flegmatici.Şi din punctul
de vedere al aptitudinilor seamănă:
sunt cei mai buni din clasă la
matematică şi fizică, fac parte din lotul
olimpic. Dar ceva îi deosebeşte:în timp
ce unul dintre ei este generos,dispus sa
îşi ajute colegii când au nevoie,chiar
oferă un ban cu împrumut sau face
cinste cu un suc,celălalt este tocmai la
polul opus:este individualist ,egoist,
nu-i place să ofere ajutorul, este chiar
zgârcit şi îi tratează cu ironie pe colegii
care se descurcă mai greu la
învăţătură.
Dar oare cei doi colegi de clasă s-au născut cu
aceste trăsături de caracter?

Dacă temperamentul este înnăscut, caracterul este mai


putin influentat de factori ereditari si se dobândeşte
prin modelare socio-culturală.
Putem spune că primul coleg „are caracter”
iar al doilea „nu are caracter”?

In termenii limbajului cotidian putem spune


aşa ceva, dar în termenii psihologiei nu.
Caracterul este alcătuit din trăsături care se
desfăşoară pe un continuum,de la pozitiv
la negativ;toţi oamenii au caracter,dar
orientat valoric într-o manieră diferită.
Putem spune că primul coleg are un
„caracter puternic” iar al doilea un
„caracter slab”?

Puterea caracterului este dată de forţa


convingerilor,de tăria cu care le apărăm şi
susţinem,de constanţa şi persistenţa lor în
timp şi în împrejurări variate, şi nu de
încărcătura lor valorică.
Dar oare aceste trăsături caracteriale rămân
neschimbate?

Caracterul nu este imuabil,neschimbator,el se


poate modifica în timp sub influenţa unor factori
de mediu,socio-culturali.
Formarea caracterului
► 1. Mecanismul condiţionării –
care are ca efecte fixarea unor
comportamente mai simple, în
primii ani ai copilăriei.

► 2. Mecanismul autorităţii –;
autoritatea adultului se impune
de la sine. Pe măsură ce copilul
creşte autoritatea ar trebui
exercitată cu măsură, pentru că
va creşte şi nevoia de autonomie
a copilului şi mai ales a
adolescentului.
► 3. Mecanismul imitării şi
al modelului – copilul va
imita şi va adopta
modelele de conduită
din mediul lui familial (
părinţi, bunici, fraţi etc.)
; Modelul – este o sursă
puternică de formare a
caracterului, tindem să
ne identificăm cu un
model, să împrumutăm
din calităţile lui (pozitive
si negative).
Structura caracterului
► Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi
conturat prin precizarea diferitelor trăsături de
caracter.
► Trăsăturile de caracter reprezintă poziţii ale
subiectului faţă de sine si mediu, un mod de a
se raporta la evenimentele existenţei sale în
lume.
► Aceste modalităţi de raportare se numesc
atitudini.
► Atitudinea reprezintă modalitatea de raportare la
o clasă generală de obiecte sau fenomene şi prin
care se orientează subiectiv şi se autoreglează
preferenţial.
► Structura caracterului poate fi studiată prin analiza
sistemului de atitudini,acestea după domeniul care
condiţionează formarea lor şi de domeniul în care se
manifestă fiind :
-atitudini faţă de ceilalţi
oameni :sinceritate,corectitudine,altruism, toleranta,
bunatate, etc.
-atitudini faţă de sine :optimism, stapanire de sine,
modestie, demnitate, spirit de intrajutorare, etc.
-atitudini faţă de muncă,faţă de activitate: harnicie,
constiinciozitate, exigenta, disciplina, punctualitate,
responsabilitate, initiativa etc.
► S-a pus problema organizării sistemice a
caracterului, o teorie cunoscută în acest
sens fiind cea a lui Allport, care a arătat
că trăsăturile individuale de caracter sunt
de trei tipuri:
-cardinale: 1-2 trăsături care domină şi
le controlează pe celelalte
-centrale: 10-15 trăsături evidente
(generozitate, timiditate s.a.)
-secundare: slab exprimate, ex.
preferintele
Rolul caracterului în formarea
personalităţii
► Caracterul este expresia întregului sistem al
personalităţii,având un rol deosebit în adaptarea şi
integrarea individului în viaţa socială.
► poate fi modelat în funcţie de cerinţele mediului social
şi de ceea ce vrea fiecare dintre noi să devină
► se poate aprecia că suntem acceptaţi sau respinşi de
cei din jurul nostru potrivit trăsăturilor de caracter pe
care le manifestăm.
► Ca atare, caracterul se dovedeşte a influenţa întreg
sistemul personalităţii noastre,oferind un sens sau
altul acţiunilor noastre.
Intrebari:
► Ce sens daţi acestor expresii “om lipsit de
caracter”,”om de caracter” atunci când le
folosiţi în limbajul cotidian?
► Cum definiti caracterul?
► Când se formează caracterul?
► Cine contribuie la formarea caracterului?