CARACTERUL

DEFINIRE

Caracterul reprezinta latura

relaţional – valorică a personalităţii
 Caracteristici
 Ansamblul însuşirilor psihice care se referă la
relaţiile dintre subiect şi lume şi la valorile
după care el se conduce
 Acele trasaturi care descriu modul de a fi, de a se
comporta, atitudinile, convingerile, profilul moral
al unei persoane
 Este dobandit prin modelare socio-culturala
 Caracterul este alcătuit din trăsături
care se desfăşoară pe un continuum,
de la pozitiv la negativ ;
 Toţi oamenii au caracter, dar orientat
valoric într-o manieră diferită.
 Caracterul este schimbător, el se poate
modifica în timp – sub influenţa unor
factori de mediu, socio – culturali
 Trăsăturile de caracter
 sunt constante,
stabile
 nu sunt
comportamente
întâmplătoare,
accidentale
 Formarea caracterului
Imediat după naştere începe
formarea caracterului prin
procesul învăţării sociale pe
căi foarte variate ( familia,
părinţii vor încuraja
comportamentele dezirabile
şi le vor sancţiona pe cele
indezirabile ; copilul va
învăţa foarte repede ce
comportamente îi aduc
laudă, recompense şi pe
cele care îi aduc reproşuri,
pierderea unor privilegii,
chiar sancţiunea) – acesta
este mecanismul
condiţionării – care are ca
efecte fixarea unor
comportamente mai simple,
în primii ani ai copilăriei.
 Mecanismul autorităţii – este sursa
principală de formare a caracterului ;
autoritatea adultului se impune de la sine,
ceea ce decide el este „sfânt”; mecanismul
autorităţii merge mână în mână cu cel al
condiţionării . Pe măsură ce copilul creşte
autoritatea ar trebui exercitată cu măsură,
pentru că va creşte şi nevoia de
autonomie a copilului şi mai ales a
adolescentului. Autoritatea ar trebui să se
schimbe în coparticipare, antrenarea
adolescentului la viaţa de familie, a şcolii,
în luarea deciziilor, prin consultare şi nu
prin impunere.
 Mecanismul imitării şi al modelului – copilul va
imita şi va adopta modelele de conduită din
mediul lui familial ( părinţi, bunici, fraţi etc.) ;
are loc un proces de „imprimare” , de întipărire,
de asimilare a acelor modele ce îşi pot prelungi
efectul pe toata durata vieţii.
 Modelul – este o sursă puternică de formare a
caracterului, tindem să ne identificăm cu un
model, să împrumutăm din calităţile lui ( pozitive,
negative); model poate fi orice persoană din
anturajul nostru ( familie, şcoală, viaţa socială,
artistică, de pe stradă, anumiţi colegi dintr-un
grup) ; sunt perioade în viaţă, mai ales în
adolescenţă – când suntem foarte permiabili la
un model, mai târziu ( odată cu maturizarea
intelectuală şi socială, morală) suntem mai
selectivi şi mai critici în alegerea modelului.
Caracterul are două componente :

 Atitudinile:
pozitia fata de ceva
anume (asigura latura orientativa a
caracterului, directionandu-l)

 Trăsăturile
de caracter: ceea ce este
constant, stabil si definitoriu pentru
personalitatea umana
 ATITUDINEA
 modalitatea de raportare a omului
la o clasă de obiecte sau fenomene şi
felul în care aceasta se reflectă în
comportament
 În funcţie de domeniul în care se
manifestă, există:
 Atitudini faţă de societate şi faţă de ceilalţi
oameni
Ex. sinceritatea, cinstea, altruismul, minciuna, egoismul,
laşitatea

 Atitudini faţă de propria persoană

Ex. modestie, încredere în sine, demnitate, îngâmfare,
aroganţă

 Atitudini faţă de activitatea desfăşurată

Ex. disciplină, sârguinţă, iniţiativă, lene, rutină,
dezorganizare, indisciplină, neglijenţă
Atitudini
TRĂSĂTURILE DE CARACTER
 asigură traducerea în fapt a
intenţiilor persoanei şi
mobilizează resursele
personalităţii pentru a face faţă
solicitărilor

Ex. fermitatea, perseverenţa, curajul, eroismul,

stăpânirea de sine
Psihologul american Gordon Allport consideră că
la fiecare individ există:

 1-2
trăsături cardinale care le
domină şi le controlează pe celelalte
 10-15 trăsături principale
 suteşi mii de trăsături secundare
şi de fond
 Trăsăturile de caracter
pot fi ierarhizate
într-o piramidă
caracterială
ce diferă de la
individ la
individ
 De exemplu,
 La un individ o trăsătură precum
zgârcenia poate ocupa o poziţie
dominantă
 La un alt individ, zgârcenia poate fi o
trăsătură periferică şi prea puţin
exprimată, iar trăsătura dominantă
să fie curajul sau spiritul de
aventură
A cunoaşte pe cineva
înseamnă a-i determina
trăsăturile caracteriale
cardinale şi centrale.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE!