Dezvoltarea gandirii

A. Dezvoltarea intelectuala in viziunea lui J.Piaget

Contributia cea mai importanta la descrierea principalelor stadii ale dezvoltarii intelectului uman in ontogeneza
apartine psihologului J.Piaget. El a pus in evidenta un numar de 4 stadii ale dezvoltarii intelectuale.
Stadiile inteligentei
In interiorul fiecarui stadiu exista mai multe substadii. Piaget considera ca toti copiii , indiferent de mediul
social sau cultural din care provin, se dezvolta intelectual prin parcurgerea acelorasi stadii si substadii, in aceeasi
ordine.
I) Stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani)
Denumirea de “inteligenta senzorio-motorie” este legata de faptul ca , in absenta limbajului, sugarul nu dispune,
nici de gandire, nici de reprezentari care sa-i perminta sa evoce persoane sau obiecte in absenta lor.
Inteligenta copilului in acest stadiu se sprijina exclusiv pe perceptii si miscari, este esentialmente practica , tinde
spre reusite de acest fel., nu spre enuntarea de adevaruri .
Stadiul inteligentei senzorio-motorii va fi o perioada in care copilul va ajunge la o prima constientizare a lumii
reale care il inconjoara. J Piaget vede in lucrarea sa intitulata “ Construirea realului la copil” 3 achizitii
fundamentale:
1)- schema obiecului permanent
In primele 4 luni de viata, copilului ii lipseste “schema obiectului permanent”: atunci cand obiectul iese din
campul sau vizual, copilul inceteaza sa mai constientizeze existenta obiectului respectiv. Treptat , incepe sa
constientizeze ca obiectele exista , chiar daca se afla in afara campului sau vizual.
Copilul din a cincea luna incepe sa exploreze obiectele si evenimentele dinafara. Este stadiul reactiilor
circulare secundare; o actiune motorie a copilului duce la un rezultat neasteptat, dar interesant perceptual, acest
lucru ii provoaca placere, si ca urmare copilul reia. Nu percepe insa cauzalitatea, si in concluzie nu exploreaza
cauzele evenimentului placut pentru el. Este chiar indoielnic ca ar percepe diferenta dintre actiunea sa motorie si
rezultatul produs in mediu.
2)- constituirea grupului deplasarilor
Este strans legata de schema obiectului permanent si este deosebit de importatanta pentru constientizarea de
catre copil a spatiului care-l inconjoara si a timpului .
In urma actiunilor copilului de localizare si de cautare a obiectului permanent, el ajunge la o structura
fundamentala a efectelor unor deplasari posibile in spatiu .
3)- cauzalitatea
Apare capacitatea de a reprezenta obiectele prin simboluri si de a actiona inteligent relativ la aceasta realitate
simbolizata. Copilul incepe sa produca si sa inteleaga, de exemplu, un cuvant ca fiind o reprezentare simbolica
pentru o clasa de obiecte. Foloseste indicii vizibile ca baza pentru reprezentarea traseelor sau locatiilor invizibile
ale obiectului. Prin imitatia amanata si jocul simbolic dovedeste ca este in stare sa evoce reprezentarile interne
simbolice ale obiectelor absente.
II) Stadiul inteligentei preoperationale (2-7 ani)
In acet stadiu, principalul progres este legat de capacitatea colilului de a-si reprezenta minat obiectele lumii
exterioare prin intermediul simbolurilor verbale. Piaget vorbeste de o asa numita “mentalitate infantila “, ale
carei caracteristici exprima limitele gandirii copiilor aflati in acest stadiu de dezvoltare.
Caracteristicile acestui stadiu sunt:
 egocentrismul - crede ca oricine vede lumea prin ochii lui, si oricine o experientiaza in mod similar
 sincretismul- copill alatura adeseori lucruri fara o legatura logica evidenta intre ele, datorita faptului ca,
gandirea sa este dominate de impactul emotional pe care il au asupra sa , la un moment dat.
 animismul – copilul mainifesta tendinta de a atribui propriile sale sentimente obiectelor fizice si, de a le
explica dupa regulile comportamentului uman . Aceasta tendinta se datoreaza incapacitatii prescolarului mic
de a diferentia psihologicul de realitatea fizica.
  conservarea greutatii si a volumului- se realizeaza cu aceleasi dificultati de catre copii sub 7 ani .
Piaget considera ca la aceasta varsta este dificil de inteles cum in ciuda modificarilor formei sau ale infatisarii
superficiale, anumite calitati ale obiectelor raman neschimbate ; de exemplu, volumul, greutatea, lungimea sau
numarul. Daca i se prezinta copilului doua mingi identice de plastilina si este rugat sa le compare, el va
recunoaste ca mingile sunt la fel de mari. Daca insa sub ochii sai una dintre ele este transformata intr-un baton,
copilul va afirma ca acesta este mai mare, deci cuprinde mai multa plastilina, deoarece el nu se poate focaliza pe
mai multe dimensiuni ale unui obiect in acelasi timp si in concluzie nu poate nici sa coordoneze mai multe
dimensiuni. De asemenea copilul nu poate intelege reversibilitatea operatiilor, adica faptul ca modificarea
densitatii elementelor poate fi negata prin procesul invers , deci florile pot fi readuse in pozitia initiala.
III ) Stadiul inteligentei concrete- operationale (7-11 ani)
In acest stadiu apar asa numitele grupuri operationale.
Cele trei tipuri de operatii sunt:
 compensarea
 inversiunea
 identitatea
Coordonarea acestor operatii si constituirea lor intr-o grupare face posibila conservarea cantitatilor.
Pe la 7-8 ani asistam la formarea unor operatii mintale de o deosebita importanta.
Serierea consta in a ordona elementele dupa marimile lor crescatoare si descrescatoare.Descrierea acestei
metode de seriere este semnul nu numai al reversabilitatii operatiilor mintale , dar si al unei alte proprietati:
tranzitivitatea.
Clasificarea este rezultatul unei grupari de operatii mintale pe care scolarul mic devine capabil sa o realizeze.
O alta caracteristica a “operatiilor concrete” este aceea ca ele “functioneaza numai in legatura cu constatari sau
cu reprezentari considerate adevarate sin u in legatura cu simple ipoteze”.
Dificulatea gandirii aflata in acest stadium este legata de faptul ca nu poate realiza inferente logicedecat atunci
cand opereaza cu un continut concret, adica pe care si-l poate reprezenta sub forma unor imagini mintale.
IV) Stadiul inteligentei formal-operationale (preadolescenta)
Denumire de inteligenta “formal-opeationala” exprima capacitatea gandirii copilului de a face dinstinctia intre
forma logica si continutul exprimat.
Ca urmare a capacitatii de a combina si testa sIstematic diferite tipuri de ipoteze , la varsta preadolescentei se
formeaza un spirit experimental , care nu ar fi fost posibil fara aceasta structura combinatorica.
Piaget scrie despre acest spirit experimental ca este “ un aspect remarcabil al naturii asupra caruia s-a institat prea
putin deoarece instructia scolara uzuala neglijeaza aproape total cultivarea lui”.
In concluzie , in stadiul gandirii formal operationale copiii dobandesc, pe de o parte , instrumente intelectuale
noi, care se concretizeaza in aparitia capacitatilor de argumentare, a capacitatilor de demonstrare logica, a
capacitatii de a opera cu ipoteze, iar, pe de alta parte, dobandesc atitudini intelectuale noi.
J. Piaget a numit varsta adolescentei “varsta teoriei”. Avea in vedere nu numai capacitatiile de reflexie teoretica
ale tanarului adolescent , ci si tendinta acestuia spre abordarea filozofica a realitatii.
B. Dezvoltarea intelectuala a copilului in viziunea lui L.S.Vigotski
Cercetarile lui Vigotski asupra gandirii copiilor s-au desfasurat in perioada anilor 1920-1930. Contributiile sale
majore pot fi grupate in jurul a trei aspecte:
 rolul interanctiunilor sociale in dezvoltarea cognitive a copiilor:
 conceptul de “esafodaj”;
 interactiunile dintre limbaj si gandire (Ormrod, J.E., 1998).
1) Interactiunea sociala si “zona proximei dezvoltari”
Ideea cea mai importanta propusa de Vigotski a fost ca dezvoltarea cognitive a copiilor este inlesnita si
intensificata de interactiunile lor sociale cu personae adulte, cu mai multa experienta si initiate, asa cum sunt
parintii si profesorii.
Capacitatiile cognitive ale unui copil pot fi intelese si descries mai bine daca vom analiza si vom lua in
consideratie doua aspecte importante:
 tipurile de sarcini pe care el poate sa le realizeze in mod independent
 tipurile de sarcini pe care este in stare sa le realizeze doar cu ajutorul unei alte personae , initiate.
In mod obisnuit , un copil este capabil sa realizeze mai multe lucruri in colaborare cu un alt adult, comparative cu
ceea ce este capabil sa realizeze singur.
2) Importanta “esafodajului” (suport al invatarii)
Parintii si profesorii folosesc adeseori o tehnica numita “esafodaj” pentru a-l ajuta pe copil sa realizeze o
sarcina de invatare dificila.
In functie de natura sarcinilor si de particularitatile elevilor, educatorii folosesc diferite tipuri de suporturi ale
invatarii care sa-i ajute pe acestia sa ralizeze sarcinile situate in ZPD , de exemplu:
 ii ajuta sa conceapa un plan de abodare a noii sarcini;
 ofera demonstratii de lucru;
 orienteaza atentia asupra aspectelor relevante ale sarcinii;
 intretin motivatia elevilor de a realiza sarcina respectiva;
Pot fi date multe exemple de situaii in care copii invata de la parinti sau de la profesori diverse procedee de a-si
reaminti ceva.
3) Interdependenta dintre gandire si limbaj
Vigotski a observat ca oamenii au tendinta de avorbi cu ei insisi, atunci cand au de realizat o sarcina dificila
sau frustranta. Vorbind cu voce tare, au impresia ca aceasta ii ajuta sa se ghideze mai bine in realizare sarcinii
respective.
In primii ani ai vietii, gandirea se desfasoara independent de limbaj , atunci cand limbajul apare, el este utilizat
ca mijloc de comunicare pentru inceput, si mai putin ca mecanism al gandirii.
In jurul varstei de doi ani, gandirea si limbajul devin interdependente.
Dupa, Vigotski , vorbirea cu sine si limbajul interior , au un scop similar.
C. Principiile dezvoltarii capacitatilor cognitive
In teoria lui Piaget dezvoltarea cognitiva apare ca o succesiune de stadii relativ distincte.
Vigotski pune accentual mai mult pe conditiile sociale care inlesnesc dezvoltarea cognitive, decat pe schimbarile
produse in gandirea copilului.
1) Principiul progresului calitativ al gandirii copiilor de-a lungul varstelor exprima faptul ca fiecare stadiu
este rezultatul unei restructurari calitative a stadiului precedent.
J.Piaget descrie gandirea formal- operationala a puberului ca fiind o noua calitate , in comparative cu
“mentalitatea infantile” , animista , egocentrica a prescolarului.
2) Principiul constructivismului cognitiv porneste de la constatarea ca oamenii preiau informatiile din
exterior in mod selectiv, in functie de semnificatia pe care acestea le au pentru ei.
Aplicarea acestui principiu le solicita profesorilor sa le creeze elevilor oportunitari de a cunoaste prin “propriile
cautari/experimentari” intrucat aceasta reprezinta calea naturala a dezvoltarii lor cognitive.
3) Principiul implicarii structurilor cognitive personale
Exprima faptul ca oamenii prelucreaza mintal informatiile primitedin exterior.
Structura cognitiv personala se refera la modul in care este organizat , la un moment dat , in mintea subiectului
continutului intregii sale experiente in concepte , notiuni, reprezentari, asteptari, etc.
Aceasta structura cognitiv personala indeplineste pentru noile informatii un rol de filtru cognitiv.
Pentru a-i ajuta sa progreseze in mod real in cunoasterea unor noi lucruri , profesorii trebuie sa se asigue ca
elevii poseda cunostintele sau experiente anterioare cu care sa puna in legatura noul material de invatare.
4) Principiul interactiunii sociale
Se refera la rolul esential al comunicarii si al conlucrarii cu semenii in dezvoltarea capacitatilor cognitive.
J.Bruner-dezvoltand ideile lui Vigotski considera ca dezvoltarea umana nu poate fi conceputa decat ca un proces
de asistenta , de colaborare intre copil si adult, adultul actionand ca mediator al culturii.
Conflictul sociocognitiv se defineste prin divergenta raspunsurilor oferite de partenerii unei interactiuni la o
situatie problema cu care sunt confruntati si careia trebuie sa-i gaseasca un raspuns comun.
5) Principiul sustinerii dezvoltarii cognitive prin dezvoltarea limbajului
Dezvoltare gandirii si dezvoltarea limbajului sunt strans impletite. Aceasta inseamna ca profesorii trebuie sa ii
ajute pe elevi sa-si extinda vocabularul, sa-si formeze deprinderi de ctire, scriere si vorbire, de comunbicare, in
general , in specialitatea pe care o predau .