John Bowlby

Teoria atasamentului

Bulac Amalia Costinela

Edward John Mostyn Bowlby sa nscut pe 26 februarie 1907, Londra i a trit pn pe

2 septembrie 1990, a fost medic pediatru, psihiatru i psihanalist britanic, renumit pentru
cercetrile sale n domeniul dezvoltrii psihologice copilului i pentru formularea teoriei
ataamentului.
Familia i copilria
John Bowlby s-a nscut, sub numele de Edward John Mostyn Bowlby, n anul 1907, la
Londra, ntr-o familie din clasa mijlocie nstrit. Era al patrulea din cei ase copii ai lui Sir
Anthony Alfred Bowlby, baronet, chirurg al curii regale, i ai lui Lady Mary sau May Brigit
nscut Mostyn, fiica unui cleric anglican cunoscut.
Sir Anthony a ramas orfan la vrsta de cinci ani, cnd tatl su, Thomas William Bowlby,
a murit n captivitate n China, n timpul unei misiuni ca reporter de rzboi al ziaruluiTimes
n Rzboiul Opiului.
n mod obinuit, n copilrie, John i vedea mama doar vreme de un ceas n fiecare zi
dup ora ceaiului, ea considernd aa cum credeau multe mame din clasa ei social, c un exces
de atenie i afeciune printeasc poate s duc la rsf i s duneze bunei creteri a copiilor.
Tatl, ocupat cu munca, lipsea de acas cea mai mare parte din timp, i putea s petreac
mpreun cu familia numai zilele de duminic. Pn la vrsta de patru ani copilul a fost crescut
de o doic, a crei plecare din casa printeasc a fost trit de el ca o mare pierdere.
La apte ani el a fost trimis ntr-un internat de biei. Ulterior, n cartea sa, Separare:
anxietate i mnie, a relatat ct de greu a resimit perioada internatului. Odat a mrturisit c nu
ar fi trimis ntr-un astfel de loc nici mcar un cine. Cu toate acestea, i-a exprimat prerea c la
o vrst ceva mai mare i n unele cazuri unde copilul a suferit de probleme de adaptare i
atmosfera de acas nu era propice, ederea ntr-un internat, departe de dificultile care l
copleiser, ar putea deveni util. Internatul avea, n opinia sa, avantajul de a permite copilului s
menin legturile, att de nsemnate, cu familia, chiar dac ntr o msur atenuat, iar deoarece
trimiterea ntr-o asemenea instituie reprezenta ceva curent n societatea apusean din vremea
aceea, copilul nu se simea prin aceasta diferit de ali copii. Mai mult dect att, u urnd
misiunea prinilor ntr-o poriune din an, permitea acestora sa dezvolte atitudini mai favorabile
fa de copii n restul timpului.
Studiile i cariera medical
Din internat tnrul Bowlby s-a transferat, n cele din urm, la colegiul militar naval
din Dartmouth, dar la 17 ani a hotrt ca vocaia de ofier de marin nu i se potrivete i i-a scris
mamei ca ar dori o profesie care "s amelioreze ntreaga comunitate".
Bowlby a studiat psihologia i tiintele preclinice la Trinity College din Cambridge, unde
a ctigat mai multe premii pentru performane intelectuale excepionale. Mai trziu a lucrat ca

profesor voluntar, n dou coli-internat. Una dintre ele, destinat unor

copii maladaptai i delincveni la Norfolk avea o orientare psihanalitic. n cursul acestei munci
pedagogice Bowlby a devenit tot mai interesat de dilemele dezvoltrii emoionale a omului i de
psihanaliz. Unul din cadrele didactice cu vechime pe nume Alfred Alford, a avut o influen
marcant asupra modului de a aborda munca cu copiii i l-a convins s fac studii de medicin.
n adevr,la vrsta de 22 ani Bowlby a nceput s studieze medicina, la University College
University din Londra. nc din timpul anilor de medicin s-a nscris i la Institutul de
psihanaliz, unde i-a avut ca mentori pe Joan Riviere i pe Melanie Klein. Dup ce la 26 ani a
obinut doctoratul n medicin, Bowlby a nceput specializarea n psihiatrie general la Spitalul
Maudsley, apoi din anul 1936 s-a perfectionat in psihiatrie pediatrica la Clinica de profil din
Londra, London Child Guidance Clinic. La 30 ani, n 1937, a primit certificarea de psihanalist.
n anii celui de-al Doilea Rzboi Mondial a servit n Corpul Medical al Armatei britanice,
ajungnd la gradul de locotenent-colonel. Dup rzboi a devenit director adjunct al clinicii
psihiatrice Tavistock,. fiind responsabil cu sectorul de psihiatrie infantil. Din anul 1950 a fost
consilier al Organizaiei Mondiale a Sntii.
Cariera de cercettor i terapeut
n continuarea activitii sale din trecut cu copii cu tulburri de comportament i de
adaptare, Bowlby s-a consacrat studiului dezvoltrii psihologice a copiilor, in paralel cu munca
sa terapeutica la policlinica universitar de psihiatrie infantil din Londra (Child Guidance Clin
ic) i apoi la conducerea departamentului de psihiatrie infantil de la Spitalul Tavistock. Potrivit
cu conceptia care il calauzea, a schimbat denumirea sectiei de copii n Secia pentru copii i
prini.
Acest interes i-a fost crescut n cursul vitregiilor rzboiului, care au dus n repetate
rnduri la separri n mas ale unor copii de familiile lor, ca de pild miile de copii evrei
refugiai care au fost trimii din Germania hitlerist n Anglia n aa numitele Kindertransport, de
asemenea copiii evacuai din Londra n timpul bombardamentelor aeriene germane, copiii afla i
n cminele organizate pentru a permite mamelor lor s participe la efortul de rzboi. Bowlby a
fost interesat n mod deosebit de problemele legate de separarea copiilor i de activitatea
terapeutic depus n timpul rzboiului de ctre Anna Freud i Dorothy Burlingham n rndurile
copiilor refugiai, i de cea a lui Ren Spitz n rndurile orfanilor. Pn la sfr itul anilor 1950 el
nsui a acumulat un corp de date observaionale i teoretice care indicau nsemntatea
fundamental a dezvoltrii ataamentului sugarilor i copiilor fa de prini sau persoanele n
grija crora se aflau.
Bowlby a cercetat legtura dintre tiparele interaciilor de familie i dezvoltarea
psihologic normal i patologic a copiilor. El s-a concentrat n mod deosebit asupra
transmiterii dificultilor de la o generaie la alta.

Enunnd teoria sa a ataamentului, el a definit comportamentul de ata ament ca o

strategie nnscut evolutiv ce a aprut la origine n scopul aprrii noului nscut din fa a unor
primejdii precum animalele de prad. Colega lui Bowlby, Mary Ainsworth, a extins i testat
aceste idei i a jucat un rol important n descrierea diverselor pattern-uri de ataamemt.
John Bowlby s-a cstorit la 16 aprilie 1938 cu Ursula Longstaff, i ea fiic de chirurg.
Perechea a avut ulterior patru copii, inclusiv Sir Richard Bowlby, care a succedat unchiului su
ca al treilea Baronet.
Bowlby a murit in 1990, la vrsta de 83 ani, n reedina lui de var din insula Skye
din Scoia.
John Bowlby s-a desprins foarte repede de conceptia motivatiilor umane centrata pe
gratificarea pulsiunilor primare dezvoltata de Freud si, utilizand o abordare etologica, a fost
preocupat sa demonstreze ca atasamentul la o figura principala este un proces independent si
primar, ce reprezinta o caracteristica universala a primatelor, inclusiv omul, si ca este prezenta
chiar si la specii inferioare. Dupa John Bowlby, atasamentul este o clasa de comportamente
sociale cu o functie specifica proprie, care este in mod esential aceea de a putea mentine
proximitatea cu o alta fiinta a propriei specii considerate mai puternice si in masura sa
protejeze.Nevoia de atasament face parte din necesitatile de baza ale fiintei umane, este innascuta
si are drept scop supravietuirea. Interactiunea genotipului cu factorii de mediu: stimuli, persoana
de referinta si nisa de protectie duc la formarea matricei primare de atasament. Securitatea s-ar
defini prin asigurarea unui spatiu in care nivelul de stres perceput de copil e minimum si prin
faptul ca-i permite o explorare interesanta, stimulativa, cu stimuli pozitivi, interesanti pentru
constituirea unei matrice de atasament sigur. Prin repetari si experiente succesive, se structureaza
scheme comportamentale, care asigura formarea unui sistem coerent, cu semnificatii clare pentru
partenerii in actiune, generand la copil un tip de atasament sigur. Absenta fizica a persoanei care
acorda ingrijiri sau incoerenta si inconsistenta stimulilor, impredictibilitatea cu care il invadeaza
sau il lasa in asteptare, oscilatiile de intensitate imprevizibile ale stimulilor, bruschetea
manipularilor sau absenta oricarei atingeri creeaza un haos in interpretari care nu lasa loc
sistematizarilor si decodarilor necesare si ca urmare vor conduce la formarea unei matrice de
atasament nesigur sau dezorganizat. O precizare importanta a lui Bowlby este ca dezvoltarea
atasamentului si vicisitudinile sale succesive presupun prin definitie o diada adultcopil aflata in
interactiune. Pentru crearea unui sistem de atasament, cei doi parteneri trebuie sa participe activ
in acest sistem intr-un mod comprehensibil unul pentru altul. Interactiunea, necesitand acordaj
afectiv la inceput mai ales din partea adultului, presupune integritatea senzoriala a celor doi
(comunicare din priviri, atingeri, pozitii confortabile in contact strans, recunoastere reciproca
prin mirosuri, gusturi), care, legate de prezenta reconfortanta, dau sensul imparta- sirii
(sharing). Astfel, adultul gaseste pentru copil, explica, traduce, decodeaza semnificatia
mediului complex,redandu-i copilului informatia procesata de cele mai multe ori prin
comunicare non-verbala dintr-un sistem senzorial in altul. Asa isi reprezinta sugarul lumea in
semnificatia ei pentru fiinta sa in acea conjunctura in prezenta si proximitatea celuilalt, care

devine investit cu incredere sau suspiciune, prin suprapunere cu propriile trairi. Un adult, el
insusi cu un sistem de atasament sigur dobandit in interactiune cu proprii parinti intr-o nisa
stabila, are toate sansele sa transmita acela si tip de atasament copilului.
Teoria atasamentului are o importanta fundamentala pentru intelegerea tulburarilor grave
ale personalitatii. In ceea ce priveste geneza unei tulburari a personalitatii, este necesar sa se ia in
consideratie atat diferentele temperamentale deja prezente la nastere determinate genetic, precum
si unul din factorii care contribuie la conditionarea calitatii interactiunilor psiho-sociale cum ar fi
stilul de atasament. Variatiile gradului in care sunt prezente la nas- tere dimensiuni de
temperament precum cautarea noutatii, evitarea monotoniei, agresivitatea contribuie la
influentarea calitatii tranzactiilor dintre copil si aceia care-l ingrijesc, in definitiv a stilului de
atasament. Hay (1980) a precizat ca un atasament sigur este o preachizitie fundamentala a
invatarii. Acest cercetator a afirmat ca pana si urmarirea figurii de atasament are functia de a
facilita invatarea. Atasamentul devine astfel o faza obligatorie a procesului de invatare, deci a
dobandirii caracterului, a doua dimensiune majora a personalitatii achizitionata prin invatare.
Conceptiile bazate pe teoria atasamentului tratate amplu in lucrarile grupului lui Guidano, Liotti
si Reda (Guidano si Liotti, 1983; Reda, 1986; Guidano, 1987; Liotti, 1991) permit, pe baza
analizei tipului de atasament, sa se faca predictii asupra principalelor caracteristici ale tulburarii
de personalitate ce se vor intalni mai tarziu in viata adulta.
Interesul aratat teoriei lui Bowlby asupra atasamentului dateaza de scurt timp.
Investigatiile sale au inceput prin observarea bebelusilor ce se aflau in camine, separati de
familie pentru o lunga perioada de timp. Copiii protestau adesea vehement, plangeau si aruncau
cu obiecte in cautarea protectorilor. De cele mai multe ori, protestele intense aduceau inapoi
persoana la copil. Daca insa protestul vehement nu reusea sa aduca inapoi persoana dorita, copiii
intrau in al doilea stadiu disperarea si deveneau tacuti. Daca, in final, copiii nu erau reuniti
cu protectorii, intrau in cel din urma stadiu: detasarea. In aceasta perioada copilul isi reia
activitatea normala, in absenta protectorilor, capatand adeseori independenta. Pe baza acestor
observatii s-au delimitat trei stiluri de atasament, ce reprezentau natura interactiunii dintre
protector si copil: atasamentul securizant, in care protectorul este sensibil si raspunde nevoilor
acestuia; atasamentul evitant, in care protectorul este distant si nu este disponibil; atasamentul
anxios-ambivalent, in care protectorul prezinta o inconsistenta in comportamentul sau ori nu
raspunde deloc.