UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

TEMA 2 : Structură socială și

mobilitate socială
 

Cioinac Nionela , Drd. Lector Universitar

1
 Planul lecției:

1. Definirea conceptelor: sistem social şi structură socială.

2. Elementele structurale fundamentale: statusul şi rolul
social.
3. Mobilitatea socială
4. Casta şi clasa socială – forme ale stratificării sociale

2
Definirea conceptului: sistem social şi structură
socială.

Prin termenul de sistem se înţelege o totalitate

unitară de elemente, privite din perspectiva
interacţiunilor şi interdependenţei lor.
În cadrul unei societăţi, elementele sale
acţionează, atît de intens încît stările lor sunt
interdependente, modificarea unui element
aduce la modificări în toate celelalte
elemente.

3
Sistemul social
Subsistemele sistemului social sunt:
• de natură materială (cadrul geografic, cadrul demografic,
cadrul tehnologic);
• de natură ideală (simboluri, valori, tradiţii,obiceiuri şi
reguli)
• de natură psihică (atitudini, credinţe, prejudecăţi, idei,
sentimente, opinii).

4
Principalele subsisteme ale
sistemului social sunt :
1. Subsistemul condiţiilor material naturale (cadrul
geografic).
2. Subsistemul economic.
3. Subsistemul politic şi administrativ.
4. Subsistemul normativ.
5. Subsistemul demografic.
6. Subsistemul cultural.

5
Structura socială
Structura socială reprezintă un ansamblu de
interacţiuni umane şi sociale integrate într-un
sistem, căruia îi oferă omogenitate şi continuitate şi-
i determină identitatea şi stabilitatea.
Structura socială reprezintă ansamblul relaţiilor relativ
stabile din cadrul unui sistem.
Structura socială se referă la modul în care elementele
sistemului sociale se ordonează şi se ierarhizează, la
relaţiile ce se stabilesc între aceste elemente.

6
Structura socială
Structura socială include în sine structura de
clasă, structura economică, structura politică,
ideologică, structura populaţiei pe profesii,
ocupaţii, pe ramuri economic-sociale, pe
sexe, vîrste, naţionalităţi, pe tipuri de aşezări
umane, precum şi relaţiile relativ stabile din
interiorul fiecărui element component şi
relaţiile dintre aceste elemente.

7
Elementele structurale
fundamentale: statusul
Statusul reprezintă poziţia ocupată de o
persoană în societate (student, decan,
poliţist, medic, mamă).
R. Linton a desemnat prin status o colecţie
de drepturi şi de datorii determinate de
locul ocupat de individ în societate.
Statutele dobindite pot fi: de natură personală (prieten, iubit,
soţ) şi de natură profesională (medic, inginer).

8
Tipuri de Status

1. Statusul prescris (atribuit), este cel deţinut de un individ în cadrul

unei societăţi, independent de calităţile sale şi de eforturile pe
care el le face.
2. Statusul dobândit este cel la care individual accede prin propriile
eforturi, este poziţia câştigată de o persoană prin învăţare, efort
personal şi prin competiţie cu toţi cei care aspiră la acelaşi status
(ex.: statusul de student, director de instituţie, de preşedinte etc).

3. Statusul fundamental este un tip special de status conturat în

funcţie de vârsta, sexul, ocupaţia indivizilor
4. Statusul global. Fiecare individ deţine o multitudine de statusuri
care se asociază între ele formînd statusul global
9
 Elementele structurale fundamentale:
rolul
!!! O persoană ―ocupă un statut, dar ―joacă un rol.
Rolul social include totalitatea
aşteptărilor, care definesc
comportamentul oamenilor, exprimate
în drepturi şi responsabilităţi.
Rolurile sociale dau expresie unui
comportament social şi aspectului
prescriptiv al conduitei sociale.
10
Rolul
Noţiunea de rol indică 2 aspecte: aşteptările şi
comportamentul:
- Aşteptările sunt prescripţiile rolului, adică
aceea ce se aşteaptă oamenii de la un individ
ce deţine un statut. Deosebim 3 categorii de
aşteptări: necesare, obligatorii şi facultative.
- Comportamentul se referă la conduita unei
persoane ce deţine un statut.

11
Rolul
Rolurile sociale pot fi:
o dobândite (în baza deciziei persoanale);
o atribuite (impuse în mod automat).
o De asemenea rolurile pot fi: previzibile
(obişnuite) şi imprevizibile (neaşteptate).

12
Rolul
Stresul de rol desemnează dificultăţile pe care le au
oamenii în exercitarea cerinţelor de rol. Acesta se
datorează pregătirii inadecvate pentru rol,
conflictelor de rol şi eşecurilor de rol.
Eşecul de rol este evident în situaţiile de divorţ,
decăderea din drepturi părinteşti.
Conflictul de rol se referă la discrepanțe între
așteptările transmițătorului de rol (de ex. șeful) și
comportamentul efectiv al receptorului (ex.
angajatul)

13
Conceptul de mobilitate și
stratificare
Termenul de mobilitate socială se referă la mişcările
indivizilor şi grupurilor între diferite poziţii
socioeconomice.
Noţiunea a fost înaintată de către P. Sorokin în 1927.
Raymond Aron defineşte mobilitatea ca fiind urcarea sau
coborîrea indivizilor în ierarhia socială.
J. Szcepanski defineşte mobilitatea ca fiind seria de
fenomene, care rezidă în deplasarea indivizilor sau
grupurilor dintr-un loc în altul.

14
Tipuri de mobilitate
Mobilitate orizontală constă în deplasarea dintr-
un grup în altul (dintr-o profesiune în alta), fără
schimbarea poziţiei sociale şi fără o ascensiune
sau regres în poziţia sa. Exemple de mobilitate
orizontală: trecerea muncitorilor dintr-o
întreprindere în alta.
Mobilitate verticală înseamnă mişcarea în sus
sau în jos pe scara socioeconomică.

15
Forme de mobilitate socială
Forme de mobilitate verticală:
Mobilitatea ascendentă reprezintă trecerea indivizilor de la poziţii
socio-profesionale inferioare la poziţii socio-profesionale superioare
în cadrul unei clase sau de la o clasă socială la alta. Aceste
transformări sunt însoţite de creşterea nivelului de pregătire
profesională şi de schimbarea calificării.
Mobilitatea descendentă reprezintă trecerea indivizilor de la un status
socioprofesional superior la un status inferior. Acest tip de
mobilitate apare în mişcarea intergeneraţională, dar se poate
manifesta şi în decursul activităţii unei persoane.

16
Forme de mobilitate socială
Mobilitate intrageneraţională carierele
indivizilor – gradul în care se mişcă în susul
şi în josul scării sociale pe parcursul vieţii lor
de angajaţi.
Mobilitate intergeneraţională este mobilitatea
de la o generaţie la alta.

17
Tipuri de mobilitate socială
Mobilitatea teritorială sau geografică include fenomenele de migraţie
internă, rural-urban sau urban-rural şi migraţie externă.
Mobilitate individuală sau colectivă distinge între schimbările diverse
ale individului (schimbarea locului de muncă, părăsirea familiei) şi
mişcările mari de populaţie considerat “fenomen de masă” (exodul,
migraţia, urbanizarea).
Mobilitatea ocupaţională se referă la persoanele care în acelaşi timp
ocupă mai multe funcţii (medicul sau profesorul pentru a
supraveţui, mai ocupă şi alte funcţii).
Mobilitatea educaţională – trecerea individului de la un grad de
instrucţie, educaţie, cultură la altul.

18
Factori ce influențeaza mobilitatea
socială:
Factori macrosociali (dezvoltarea economică, diversificarea
structurilor ocupaţionale, situația politică a țării, calamități
naturale);
Factori individuali (clasa socială din care provine individul,
educaţia, ocupaţia care determină salariile, rasa,
naţionalitatea, genul, relaţiile interpersonale, poziţia
socială a familiei, sănătatea, voinţa individului, inteligenţa,
vîrsta, farmecul fizic şi uneori norocul, fiind la locul potrivit
în momentul potrivit).

19
Stratificarea socială
Orice societate are o stratificare socială.
Noţiunea de stratificare a fost introdusă în sociologie de
către Max Weber.
Stratificarea socială arată procesul de intrare a indivizilor
sau grupurilor în statutul care le oferă o anumită poziţie
socială şi care impune relaţii de subordonare şi
supraordonare. La baza formării unui strat social stau:
gradul de prestigiu al individului, bogăţia şi puterea.
Stratificare are la bază casta şi clasa socială.

20
Conceptul de castă
Chiar dacă sistemul castelor a fost abolit oficial în 1949, el
este încă o forţă puternică în societatea indiană, mai ales în
zonele rurale: ocupaţiile şi oportunităţile maritale în India
rurală sunt aproape exclusiv legate de castă.
Castele sunt un sistem ereditar de stratificare pe temeiul
rangului, de regulă religios. Ele fiinţează în India, Sri Lanka
şi Pakistan, unde sunt asociate cu religia hindusă.
Casta este un sistem de stratificări “închis”: poziţia individului
este dictată de familia în care se naşte; schimbarea poziţiei
nu este posibilă.

21
Conceptul de clasă socială
Clasa, după Goodman, este specifică societăţii
capitaliste.
Clasa este o formă “deschisă” de stratificare, în
care poziţia primită de o persoană prin
naştere poate fi schimbată.
Clasa, ca si casta, influenţează puternic şansele
vieţii individului: cei din clasa de sus au un
acces mai mare la resursele sociale (educaţie,
profesie, asistenţă medicală).
22
Conceptul de clasă socială
Clasa socială reprezintă un ansamblu de indivizi ce
au interese economice comune, referitoare la
deţinerea de bunuri şi la şansele de a-şi crea un
venit în condiţiile oferite de piaţa muncii şi piaţa de
bunuri. (Max Weber)
Clasa socială este o formă de stratificare în care
apartenenţa la diferite grupuri sociale si relaţiile
dintre acestea sunt determinate în primul rind de
criterii economice.
23
Tipuri de clase:
J. Vander Zanden a distins, următoarele grupuri de clasă în SUA:
 indivizii care s-au realizat efectiv, adică elita bogaţilor;
 indivizii de înaltă calificare şi competenţă, incluşi în clasa executivă şi
profesională din corporaţii; ei au case confortabile, aparţin unor cluburi închise,
îşi trimit copiii la colegii private sau la universităţi de stat cu reputaţie;
 indivizii din clasa de mijloc care au o viaţă bună din punct de vedere material, dar
sunt lipsiţi de luxul vieţii claselor înalte;
 indivizii care duc o viaţă confortabilă;
 indivizii cu o profesie bună, dar fără mari câştiguri financiare, aceştia au o casă
mică;
 persoane aflate în dificultate din cauza venitului mic obţinut din munca lor;
 persoanele sărace, care în marea lor majoritate primesc ajutoare şi asistenţă
guvernamentală.

24
Tipuri de clase:
 Clasa superioară - din această clasă fac parte oamenii, ce ocupă poziţii
înalte după aşa criterii ca: bogăţia, prestigiul, puterea şi nivelul studiilor.
În ţările dezvoltate reprezentanţii acestei clase reprezintă 3-4% din
populaţie, iar venitul lor constituie nu mai puţin de 1mln de dolari venit
anual şi o avere de nu mai puţin de 10 mln dolari.
 Clasa mijlocie de sus : 5-10% (afaceri si profesii cu venit mare) ;
 Clasa mijlocie de jos: fac parte oamenii care au o avere de 5-10 mln de
dolari (în SUA- 30-35% din populaţie, în Europa 60-70 % din
populaţie).

!!! Clasa de mijloc este baza socială a stabilităţii stimulînd producţia,

businessul mic şi mijlociu, contribuind la progresul continuu.
!!! URSS-ul a eşuat în scopul de a realiza o societate fără clase.
25
Tipuri de clase în spațiul românesc

Clasa ţărănească;
Clasa muncitoare;
Intelectualitatea;
Oamenii de afaceri.

26