STATISTICA

Statistica a aparut din nevoia reală de a cunoaşte,in expresie

numerică,o serie de activitaţi,fenomene si procese social-
economice.Evidenţierea lor,la inceput ca inregistrări izolate (de unde şi
denumirea de statistică practică),datează din cele mai vechi timpuri ale
dezvoltării societaţii omeneşti o dată cu inventarea scrisului,a folosirii
uneltelor de muncă mai productive şi s-a perfecţionat in deplină
concordantă cu progresul economico-social.Fazele importante ale
evoluţiei statisticii sunt:statistica practică,statistica
descriptivă,aritmetica politică,folosirea metodelor matematice şi a
calculului probabilitaţilor.
  
APARITIA SI DEZVOLTAREA STATISTICII

a)     statistica practica;
b)     statistica descriptiva; 
c)     aritmetica politica;
d) calculul probabilitatilor.
e) statistica moderna
 Obiectul si metoda statisticii:

 
Statistica studiază fenomene materiale existente in natură şi societate şi
face parte din acele ramuri ale ştiinţei care sunt scindate in doua discipline;
una se ocupă cu studiul fenomenelor si proceselor din natură si alta cu studiul
fenomenelor din societate ceea ce corespunde statisticii social-
economice;există fenomene care pot să apară ca rezultat al acţiunii unei
singure cauze căreia îi unul şi numai un singur efect.
Aceste fenomene sunt numite simple sau certe, fiind univoc
determinate şi independente între ele. Ele au la bază legile de tip dinamic şi
pot fi cercetate şi verificate pe cale experimentală in laborator;le mai putem
numi şi fenomene de tip determinist.Particularităţile obiectului de studiu al
statisticii,care o fac să se deosebeasca de alte ştiinţe,pot fi sintetizate astfel:
 Particularităţile obiectului de studiu al statisticii,care o fac
să se deosebeasca de alte ştiinţe,pot fi sintetizate astfel:

 studiază fenomenele sociale şi economice de masă în cadrul cărora acţionează

 studiază aspectul cantitativ,concret al fenomenelor social-economice de

masă,stabilindu-se astfel mărimea,volumul,intensitatea,rapouturile de
interdependenţă în condiţii specifice de timp,spaţiu şi organizare

La rîndul său,statistica se poate subdivide în:

~Teoria statisticii sau statistică generală,care are ca obiect de studiu elaborarea

principiilor,tehnicilor şi metodelor folosite în procesul cercetării statisticeşi
constituie fundamentul metodologic pentru disciplinele demai jos
~Statistica de ramură (industrială,agricolă,financiar-banmcară etc),care studiază
conţinutul particular al fiecarei ramuri
~Statistica macroeconomică,ce se ocupă demăsurarea variabelelor macroeco-
nomice
 Concepte de baza folosite în statistică:

Colectivitatea statistică sau populaţia cuprinde ansamblul

elementelor de aceeaşi natură care fac obiectul investigaţiei statistice.
Pentru a forma o colectivitate statistică, elementele componente
trebuie să prezinte aceleaşi trăsături esenţiale. Orice cercetare statistică practică
porneşte de la definirea şi delimitarea colectivităţii statistice în timp, în spaţiu
şi sub aspect organizatoric.
Colectivitatea poate avea caracter:
–        static, când exprimă situaţia existentă la un moment dat (de ex:
populaţie, stocuri, capital fix), înregistrarea datelor făcându-se la anumite
momente de timp;
–        dinamic, atunci când corespunde unui proces care se desfăşoară în timp
(de ex: producţie, cheltuieli, consumuri), înregistrarea datelor făcându-se pe un
interval de timp.
 Amplasarea teritorială a reţelei interbancare MAIB

Unităţile sau elementele statistice reprezintă componentele

individuale distincte care formează colectivitatea statistică. Au caracter obiectiv,
sunt independente şi la nivelul lor se face înregistrarea datelor observării.
Unele unităţi statistice sunt simple (indivizibile), de exemplu
persoanele în cadrul populaţiei, salariatul în cadrul unităţii economice sau
studentul în cadrul facultăţii etc.
Există şi unităţi statistice complexe, apărute ca urmare a organizării
social-economice, sub forma unui ansamblu de sine stătător de unităţi simple:
familia în cadrul populaţiei, colectivele de muncă în cadrul unităţilor economice,
grupele de studenţi în cadrul facultăţii. Unităţile complexe reprezintă un grup de
unităţi simple.
 Caracteristicile sau variabilele statistice reprezintă criteriile pe baza
cărora se caracterizează componentele colectivităţii statistice.

Ele desemnează trăsături, proprietăţi, însuşiri ale unităţilor statistice

care formează colectivitatea. De exemplu, pentru:
–        salariaţi: vechimea, specializarea, salariul, domeniul de activitate,
nivelul de pregătire şi productivitatea;
–        persoane: vârsta, naţionalitatea, înălţimea, greutatea, localitatea de
domiciliu, sexul şi religia;
–        firme: cifra de afaceri, numărul salariaţilor, stocurile de materiale şi
produse finite, stocul de capital fix şi profitul.
 Clasificarea caracteristicilor statistice se poate face după
următoarele criterii:

a)  conţinut – caracteristici de timp (luni, trimestre, ani etc.), de spaţiu(unităţi

teritorial-administrative), atributive (ramuri economice, profesii, cifră de afaceri,
profit etc.);
b)  exprimare – caracteristici cantitative, care se exprimă numeric (cifră de afaceri,
profit, costuri) şi calitative, exprimate prin cuvinte (specializare, stare civilă);
c)  numărul variantelor – caracteristici alternative (sex masculin/feminin, produs
acceptat/respins) şi nealternative (cele care admit mai mult de două variante);
d)  tipul variaţiei – caracteristici cu variaţie discretă, care pot lua numai anumite
valori într-un interval dat (număr de salariaţi într-o întreprindere, număr de copii pe
familie) şi cu variaţie continuă (producţie, profit, credit);
e)  gradul de prelucrare – caracteristici primare (datele iniţiale ale observării)
şi derivate (rezultate prin prelucrare).
Date statistice

 Datele statistice reprezintă caracterizarea

numerică obţinută de statistică în legătură
cu unităţile,grupele sau colectivitatea
studiată
 Indicatorii statistici reprezintă expresia
numerică a unor fenomene,procese, activităţi
sau categorii economice şi sociale,definite în
timp,spaţiu şi structură organizatorică.
 După etapa în care apar în procesul de
cunoaştere statistică, indicatorii pot fi: primari şi derivaţi.
Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării
primare a datelor statistice ca urmare a procesului de
centralizare a datelor unei observări statistice. Ei au
conţinut concret şi formă concretă de exprimare.Din
această cauză indicatorii primari se mai numesc
şi indicatori absoluţi şi constituie baza informaţională a
cunoaşterii statistice.
Biroul Național de Statistică

Biroul Naţional de Statistică are misiunea de a

elabora politicile în domeniul statisticii şi asigură
autorităţile publice centrale şi locale, mediul de afaceri,
cercetarea ştiinţifică, mediul academic universitar,
mass-media, publicul în sens larg, şi alte categorii de
utilizatori, inclusiv organizaţiile şi organismele
internaţionale după caz, cu date şi informaţii statistice
de calitate şi la timp, cu privire la situaţia socială şi
economică a ţării.
Funcţiile de bază ale Biroului

 elaborează şi implementează strategii de dezvoltare a Sistemului

statistic naţional, a programelor statistice anuale şi multianuale;
 elaborează cadrul normativ şi instituţional necesar realizării
obiectivelor strategice în domeniul său de activitate, precum şi
mecanismele transpunerii lor în practică;
 efectuează managementul şi controlul asupra realizării, în condiţii de
calitate, a programelor şi planurilor adoptate în plan statistic la nivel
central şi teritorial;
 armonizează, compatibilizează şi aliniază indicatorii statistici,
metodologiile, metodele şi tehnicile aplicate pe plan naţional cu
reglementările şi standardele internaţionale;
 promovează cultura statistică în societate.