Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie din Muncipiul Chișinău

METODA STATISTICII SI ETAPELE CERCETARII STATISTICE

efectuat: RUSU Maria

A verificat: COTORCEA Cristian

Chișinău, 2021

1.1.Cercetarea statistică

1.2.Observarea statistică

1.3.Prelucrarea statistică
1.4.Analiza şi interpretarea rezultatelor

1.5.Diseminarea informaţiilor statistice

1.1. Cercetarea statistică reprezintă un proces de cunoaştere a fenomenelor de masă, realizat cu

ajutorul metodelor statistice şi cuprinde 4 etape:

1. observarea statistică;

2. prelucrarea statistică;

3. analiza şi interpretarea rezultatelor;

4. diseminarea / difuzarea informaţiilor statistice.

Trebuie menţionat faptul că întregul proces se derulează pe baza unui program de organizare şi
desfăşurare a unei cercetări statistice, prin care se stabilesc:

1. scopul şi obiectul cercetării statistice;

2. pregătirea detaliată a fiecărei etape a cercetării statistice;

3. măsurile organizatorice preconizate;

4. resursele umane, financiare şi materiale necesare.

De asemenea, pe parcursul întregului proces de desfăşurare a unei cercetări statistice trebuie luate
toate măsurile pentru exercitarea unui control eficient, în vederea depistării şi eliminării eventualelor
erori. Observarea statistică este etapa în care are loc înregistrarea, după o metodologie unitară, a
valorilor caracteristicilor pentru fiecare unitate statistică din cadrul populaţiei statistice cercetate, având
ca obiectiv colectarea datelor statistice primare (individuale).

1.2. Observarea statistică (înregistrarea datelor primare) se realizează în mod diferit în funcţie de
obiectivele cercetării:

Dacă cercetarea statistică se realizează la nivelul unui operator economic (firmă), înregistrarea datelor
primare se realizează prin preluarea acestora din evidenţa curentă (documente contabile, statistice,
tehnico-operative), unde acestea fac obiectul unei înregistrări sistematice. Dacă cercetarea statistică se
realizează la un nivel specificat: judeţ, ramură a economiei, întreaga economie naţională, atunci
înregistrarea datelor primare de la toţi operatorii sau agenţii economici se realizează de către o instituţie
abilitată care este de regulă, Institutul Naţional de Statistică.

Observarea statistică este de două tipuri:

A.Observarea totală (exhaustivă), prin care se înregistrează caracteristicile tuturor unităţilor din
populaţia statistică. Principalele metode de observare totală sunt:

a) recensământul;

b) rapoartele statistice

a) Recensământul este cea mai veche metodă de observare statistică şi constituie o „ fotografiere ” a
fenomenului la un moment dat. Se utilizează în special în studiul populaţiei (demografie), dar şi în
economie (recensământul întreprinderilor, recensământul agricol, inventarierea capitalului fix etc.).

Organizarea unui recensământ trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

1. universalitatea înregistrării, în sensul că se înregistrează toate unităţile ce definesc colectivitatea;

2. simultaneitatea înregistrări, ceea ce înseamnă că datele înregistrate trebuie să exprime situaţia la un

moment dat, numit „ moment critic ”;

3. periodicitatea recensământului, indică necesitatea organizării înregistrării la intervale regulate de

timp (de obicei 10 ani în domeniul demografiei şi 5 ani în domeniul economic);

4. comparabilitatea datelor, în sensul că metodologia de efectuare a recensământului trebuie să

conducă la obţinerea de date comparabile în timp şi pe plan internaţional.

Recensămintele sunt acţiuni de mare amploare, care necesită mari resurse umane, materiale şi
financiare, dar în urma acestora se obţin indicatori deosebit de importanţi privind caracterizarea
populaţiei şi a forţei de muncă, în general a situaţiei economico – sociale a unei ţări. De asemenea,
recensămintele furnizează o bază pertinentă de sondaj, urmare a faptului că asigură o caracterizare
completă a întregii populaţii (colectivităţi) statistice.

b) Rapoartele statistice sunt documente oficiale (sub forma unor formulare tipizate), prin care fiecare
operator economic este obligat să raporteze periodic forului în drept (Institutul Naţional de Statistică,
ministere, etc. ), rezultatele obţinute în activitatea sa, într-o anumită perioadă de timp. Cele mai
cunoscute tipuri de astfel de înregistrări sunt cele cu caracter fiscal (bilanţul contabil, declaraţiile vamale
de export / import etc.).

B.Observarea parţială (selectivă), prin care se înregistrează caracteristicile unei părţi dintre unităţile
populaţiei statistice. Principalele metode de observare parţială sunt:

1. sondajul statistic;

2. ancheta de opinie;

3. observarea părţii principale.

1.3. Prelucrarea statistică este etapa în care folosind o serie de metode şi tehnici de calcul se obţin
indicatorii statistici. Indicatorul statistic este expresia cantitativă, generalizatoare, ce permite
cunoaşterea a ceea ce este esenţial în forma de manifestare a unui fenomen.

Orice indicator statistic este format din două elemente:

1. conţinutul indicatorului (inclusiv metoda şi metodologia de calcul);

2. expresia numerică concretizată în timp şi spaţiu.

Prelucrarea statistică are 2 obiective:

 prelucrarea primară sau sistematizarea datelor primare (individuale) se realizează cu ajutorul metodei
grupării statistice şi a metodei centralizării datelor, având ca rezultat obţinerea indicatorilor primari
(totalizatori).

 prelucrarea de bază se realizează prin calculul indicatorilor derivaţi (indicatori medii, ai variaţiei şi
asimetriei, indicatori relativi, indici şi ritmuri de creştere etc.). Rezultatele obţinute în urma prelucrării
statistice sunt prezentate sub formă de tabele şi grafice.

1.4. Metoda grupării statistice

Atunci când cantitatea datelor primare disponibile depăşeşte un anumit volum este necesară operaţia
de grupare a acestora, fiind imposibilă obţinerea unor concluzii sintetice, clare şi corecte dintr-un număr
atât de mare de informaţii. Gruparea statistică este operaţia de descompunere a populaţiei statistice în
părţi, clase, grupe omogene, în funcţie de variaţia unei caracteristici sau, simultan a mai multor
caracteristici. În consecinţă, grupă omogenă în sens statistic este aceea clasă de unităţi statistice la care
se înregistrează o variaţie minimă între valorile individuale ale caracteristicii.

Gruparea se poate efectua după diferite caracteristici, clasificate astfel:

1-după modul de exprimare:

- caracteristici numerice (cifra de afaceri, câştigul salarial, vechimea în muncă, timpul efectiv lucrat etc.);
- caracteristici nenumerice (sexul, nivelul studiilor, profesia, forma de proprietate, activitatea
economică, tipurile de structuri de cazare turistică, zonele turistice etc.).

2-după conţinutul caracteristicii:

- caracteristici de timp (anul naşterii, anul înregistrării firmei);

- caracteristici de spaţiu (localitate, judeţul, ţara);

- caracteristici atributive (se exprimă printr-un atribut numeric sau nenumeric asociat unităţilor
observate).

3-după natura variaţiei, caracteristicile numerice pot fi:

- caracteristici cu variaţie continuă, care pot lua orice valori într-un interval dat (cifra de afaceri, câştigul
salarial etc.);

- caracteristici discrete, care pot lua numai valorile întregi din cadrul unui anumit interval (numărul de
copii ai unei familii, nota la examen, durata sejurului etc.).

Pe baza acestor caracteristici se pot realiza 2 tipuri de grupări statistice:

a) grupări simple, la care separarea unităţilor pe grupe se realizează după o singură caracteristică.

b) grupări combinate, la care separarea unităţilor se realizează după cel puţin două caracteristici,
obţinându-se:

 grupe, după variaţia primei caracteristici;

 subgrupe, după variaţia celei de-a doua caracteristici. Grupările simple se pot realiza, în funcţie de tipul
caracteristicii astfel:

 grupări simple după caracteristici nenumerice;

 grupări simple după caracteristici numerice

 grupări pe variante

 grupări pe intervale: pe intervale de variaţie egale şi pe intervale de variaţie neegale.