OBSERVAREA ŞI PRELUCRAREA

DATELOR STATISTICE

Curs/Seminar Statistica Economica Nr. 2

Structura cursului:

I. OBSERVAREA STATISTICĂ CA PRIMA ETAPĂ A

CERCETĂRII STATISTICE
II. DATELE STATISTICE

Statistica opereaza cu date statistice. Pentru a culege aceste date

avem nevoie sa organizam o observare statistica, iar in urma
acesteia obtinem datele satistice.
 I. OBSERVAREA STATISTICĂ CA PRIMA ETAPĂ A CERCETĂRII
STATISTICE

• Observarea este prima etapă a cercetării statistice şi constă în înregistra-

rea, după criterii unitare, a datelor individuale cu privire la fenomenul
studiat.
• Observarea statistică se defineste drept „un proces complex de identificare,
măsurare și înregistrare a fenomenelor de masă, de tip colectiv, în forma lor
individuală și concretă de manifestare”.
• Reuşita acestei etape depinde de înregistrarea corectă a unui volum suficient
de date relevante pentru studiul respectiv. Culegerea datelor trebuie să se
realizeze la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii. Observarea statistică
trebuie organizată după un program care cuprinde o serie de elemente
metodologice şi organizatorice.
 Problemele metodologice definesc scopul observării, obiectul şi unitatea de observare, programul,
purtătorii de date, timpul şi locul observării.
Nr. Elementul metodologic Caracteristica

1. Scopul observării precizează aspectele ce trebuie clarificate în urma studiului

2. Obiectul observării este reprezentat de colectivitatea statistică despre care urmează să se culeagă date;
coincide cu colectivitatea statistică generală, în cazul observărilor totale, sau este o
subcolectivitate a acesteia, în cazul observărilor parţiale
3. Unităţile de observare sunt componentele individuale distincte ale colectivităţii generale; pot fi simple sau
complexe, statice sau dinamice. Definirea lor clară şi concisă asigură înregistrarea corectă
a datelor
4. Timpul observării este momentul sau perioada producerii fenomenului analizat; pentru observările statice
este un „moment critic”; pentru înregistrările dinamice, timpul observării reprezintă o
perioadă de timp
5. Momentul în care se face înregistrarea datelor este ulterior timpului observării, dar poate să coincidă
cu acesta dacă înregistrarea se face odată cu producerea fenomenului

6. Caracteristicile observării sunt acele trăsături, proprietăţi esenţiale ale colectivităţii care au fost selectate pentru a fi
înregistrate în formulare
7. Formularele forme unitare, sistematizate care asigură culegerea datelor
8. Locul observării locul producerii
 Problemele organizatorice ale programului unei observări statistice special organizate se refera la
desfăşurarea în cele mai bune condiţii a culegerii datelor.

Printre cele mai importante probleme organizatorice se numără:

▪ studierea materialelor rezultate din cercetările anterioare;
▪ elaborarea listei unităţilor care vor fi supuse observării;
▪ recrutarea şi instruirea cadrelor care urmează să participe la cercetarea statistică;
▪ elaborarea măsurilor de îndrumare şi control;
▪ organizarea activităţilor legate de procesul de înregistrare;
▪ tipărirea şi difuzarea formularelor observării statistice;
▪ iniţierea unor acţiuni de popularizare a cercetării statistice;
▪ elaborarea devizului lucrării şi asigurarea fondurilor necesare.

Astfel, problemele organizatorice se referă la asigurarea celor mai bune condiţii pentru desfăşurarea
observării statistice.
 METODE DE OBSERVARE STATISTICĂ
În decursul dezvoltării Statisticii s-au conturat mai multe metode de observare statistică, care, de regulă, se utilizează
combinat, sub îndrumarea și controlul organelor oficiale de statistică.
Clasificarea metodele de observare statistică se face după mai multe criterii, și anume:
1) din punct de vedere al gradului de cuprindere al numărului de unităţi în cadrul procesului de observare, pot fi:
a) observări totale (înregistrări totale) – se realizează prin înregistrarea tuturor unităților colectivității, după criterii unitare potrivit programului
observării. În această categorie sunt cuprinse înregistrări, precum: recensământul şi raportările statistice (dările de seamă statistice);
b) observări parţiale (înregistrări parţiale) – se realizează prin înregistrarea doar de la o parte din unităţile colectivității (eșantion sau colectivitate de
selecţie), parte care trebuie să fie reprezentativă în raport cu întreaga colectivitate.
2) din punct de vedere al modului în care este caracterizat fenomenul, observările pot fi:
a) statice – cele care înregistrează date referitoare la volumul și structura unei colectivităţi statice, delimitată ca volum la un moment dat;
b) dinamice – cele care înregistrează derularea unui proces care evoluează în timp, care este într-o continuă transformare.
3) din punct de vedere al modului de organizare, observările pot fi:
a) cu caracter permanent, denumite și curente, continue – cele în care datele sunt înregistrate sistematic;
b) observări speciale – sunt organizate de către organul oficial central de statistică de fiecare dată când este necesar, în vederea realizării unei analize cât
mai aprofundate a fenomenelor complexe existente în societate.
4) din punct de vedere al timpului de efectuare, observările se pot clasifica, astfel:
a) observări curente – cele în care unitățile colectivității sunt observate permanent;
b) observări periodice (de momente) – sunt observări special organizate în vederea obținerii de date asupra colectivităţilor neincluse în observațiile
curente;
c) observări unice (ocazionale) vizează fenomene cu caracter de discontinuitate.
Alegerea celei mai potrivite metode de observare trebuie să se facă în raport cu natura
specifică a fenomenelor studiate, cu sursele de informaţie de care dispunem şi care pot fi
utilizate, cu mijloacele de prelucrare a informaţiei pe care le avem, precum și cantitatea
de informaţii existentă în băncile de date statistice. Metodele de observare cele mai
folosite sunt:
1. rapoartele statistice;
2. cercetarea selectivă (sondajul);
3. recensământul;
4. ancheta statistică;
5. observarea părţii principale;
6. monografia.
1. Rapoartele statistice sunt documente elaborate de organul oficial de statistică, prin care se obţin date referitoare la activitatea curentă a unităţilor
economice. În Romania acesta este INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA care elaboreaza Formulare pentru Rapoarte statistice, pe
domenii de activitate. Agenţii economici sunt obligaţi să întocmească rapoartele statistice în forma analitică stabilită, folosind o metodologie
unitară de calcul al indicatorilor.
2. Cercetarea selectivă (sondajul) reprezintă o înregistrare parţială, selectivă, care se aplică atunci când observarea totală fie nu este posibilă (de
exemplu, la controlul calităţii produselor), fie nu este justificată economic (din cauza costurilor sau a duratei). Sondajul statistic presupune
culegerea efectivă a datelor doar pentru o parte a colectivităţii totale (eşantion), aleasă astfel încât să fie reprezentativă faţă de colectivitatea de
ansamblu, să prezinte aceleaşi trăsături esenţiale.
3. Recensământul este o observare totală, special organizată la intervale mari de timp (de obicei, 10 ani). Este un tip de observare statică, care se
efectuează simultan la toate unităţile colectivităţii, consemnând situaţia existentă la un moment dat.
În Romania se organizează două tipuri de recensământ:
• recensământul populației și al locuințelor;
• recensământul general agricol.
Recensământul populației se organizează conform actelor legislative. Scopul legii este:
• formarea resurselor informaţionale privind numărul populaţiei ţării, repartizarea teritorială a ei corespunzător caracteristicilor
demografice, socioeconomice, naţionale şi lingvistice, nivelul de instruire, precum şi privind fondul de locuinţe şi condiţiile de trai ale
populaţiei;
• crearea cadrului juridic pentru efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor şi dezvoltarea reglementărilor în vigoare;
• armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară, asigurând astfel comparabilitatea internaţională a rezultatelor recensământului.
Ultimul recensământ Romania a fost organizat în anul 2012
4. Ancheta statistică constă în culegerea datelor pe baza unor chestionare. Este o observare special
organizată. De exemplu, agenții economici din Romania în fiecare an, întocmesc chestionarul Ancheta
anuală statistica (ASS). Chestionarul completat se prezintă de către agenţii economici organelor teritoriale
de statistică în termenii stabiliți.

5. Observarea părţii principale este o metodă care se poate utiliza cu succes în colectivităţile inegal
structurate pe grupe, care prezintă predominanţa uneia sau mai multor grupe. Observarea se limitează la
această parte cu rol decisiv. Deşi mai puţin riguroasă, rapiditatea metodei o recomandă atunci când este
suficientă o informare orientativă asupra colectivităţii generale. De exemplu, estimarea preliminată a
producţiei industriale se poate baza doar pe rezultatele obţinute de întreprinderile semnificative din ramură.
6. Monografia asigură o caracterizare a unor unităţi statistice complexe. Programul observării este foarte
amănunţit, permiţând o cunoaştere aprofundată a fenomenului analizat. De regulă, obiectul unei monografii
îl constituie un oraş sau o regiune, o unitate sau o problemă economică.
 ERORILE DE OBSERVARE ŞI CONTROLUL DATELOR
În urma înregistrării sau culegerii datelor și înainte de prelucrarea acestora, se efectuează un control al datelor statistice
pentru a se depista și elimina datele eronate, întrucât pot să apară diferenţe între nivelul obținut prin înregistrare și
mărimea reală a nivelului caracteristicii înregistrate. Această diferenţă poartă denumirea de eroare absolută de înregistrare
și se determină astfel :

ei = xi - xr
• unde: ei – eroarea de înregistrare;
• xi – valoarea înregistrată pentru nivelul „i” al caracteristicii x;
• xr – valoarea reală a nivelului „i” al caracteristicii x.

Mărimea erorilor de înregistrare este direct proporțională cu volumul înregistrării, ele fiind mai numeroase atunci când
observarea este mai amplă. În practică se produc mai multe tipuri de erori, precum:
• erori de înregistrare (întâmplătoare, sistematice și greşeli);
• erori de reprezentativitate și acoperire;
• erori de modelare statistică.
Erorile se grupează în două categorii: sistematice şi întâmplătoare:
1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată autenticitatea datelor culese. Ele provin, de
regulă, din interpretarea incorectă a instrucţiunilor de culegere a datelor, neînţelegerea scopului observării sau necunoaşterea
unor noţiuni; acestea conduc la înscrierea repetată în formularele observării a unor informaţii neconforme cu realitatea.
Amploarea erorilor sistematice este direct proporţională cu volumul colectivităţii observate. Erorile sistematice pot fi
prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a
controlului aritmetic şi logic.

2. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de concentrare a persoanei care efectuează
înregistrarea, copierea sau codificarea datelor. Deşi apare relativ frecvent, acest tip de eroare influenţează doar în mică măsură
acurateţea rezultatelor de ansamblu; explicaţia acestui efect redus este dată de faptul că erorile întâmplătoare se manifestă sub
forma unor abateri (atât pozitive, cât şi negative) de la valorile reale, compensându-se pentru colectivităţi de dimensiuni mari.

Operaţiunile de control ale datelor urmăresc depistarea şi înlăturarea eventualelor erori. Controlul vizează aspectul cantitativ şi pe
cel calitativ.
• Controlul cantitativ se referă la completitudinea datelor. Se urmăreşte dacă s-au strâns formularele de la toate unităţile supuse
observării şi se verifică dacă au fost completate toate rubricile din formulare.
• Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative existente între mărimile economice, a marjei de valori admisibile
pentru anumiţi indicatori şi concordanţa între valorile acelor fenomene între care există legături de interdependenţă.
Prin prevenirea erorilor și controlul datelor înregistrate se elimină sau se micșorează erorile sistematice și se asigură trecerea de la
etapa de observare a datelor statistice la etape de prelucrare a datelor statistice.
 II. DATELE STATISTICE
Clasificarea şi gruparea datelor statistice
Sistematizarea datelor statistice presupune ordonarea acestora în funcție de
omogenitatea lor.
Rezultatul sistematizării se prezintă într-o formă specială, prin serii, tabele și
grafice.
Astfel, colectivitățile statistice se împart în grupe omogene, în funcție de una
sau mai multe variabile esențiale, comune tuturor unităților statistice. Această
operație se numește grupare statistică sau clasificare statistică, iar grupele
rezultate se mai numesc și clase. Variabila după care se grupează unitățile
colectivității se numește caracteristică de grupare.
Prin clasificare şi grupare, datele observării sunt sistematizate
în funcţie de variaţia uneia sau mai multor caracteristici.
Clasificarea trebuie să respecte mai multe reguli:
• a) completitudinea se referă la cerinţa ca toate unităţile statistice să
fie incluse în clasele formate în urma clasificării;
• b) omogenitatea reprezintă condiţia de a include într-o clasă numai
elemente de acelaşi tip;
• c) unicitatea clasificării impune ca fiecare element să aparţină unei
singure clase;
• d) continuitatea variaţiei cere să nu existe clase cu frecvenţă nulă în
cazul variabilelor cu variaţie continuă.
Există numeroase tipuri de grupări statistice, diferenţiate după mai
multe criterii.Tipuri de grupări statistice:

• După numărul caracteristicilor

• Grupări simple
• Grupări combinate
• După conţinutul caracteristicii
• Grupări cronologice
• Grupări teritoriale
• Grupare după o caracteristică atributivă
• După modul de variaţie a caracteristicii
• Grupare pe intervale egale de variaţie
• Grupare pe intervale inegale de variaţie
În funcţie de numărul caracteristicilor utilizate:
• Grupările simple sunt cele realizate după o singură caracteristică de
grupare, de exemplu, gruparea studenților după reușita curentă, a
salariaţilor după productivitatea muncii, a populației după sex, vârstă,
localitate etc.
• Grupările combinate vizează simultan două sau mai multe caracte-
ristici de grupare. Gruparea se realizează etapizat: se alege o primă
caracteristică, după care se efectuează gruparea unităţilor
colectivităţii şi fiecare grupă astfel obţinută se împarte, la rândul ei, în
subgrupe după variaţia celei de a doua caracteristici, apoi se repetă
procedeul pentru cea de-a treia caracteristică de grupare
 După conţinutul caracteristicii de grupare
• Grupările cronologice se referă la variaţia în timp a fenomenului analizat. În
funcţie de scopul analizei și mărimea intervalului de timp utilizat în grupare
diferă: zi, lună, trimestru, an etc.
• Grupările teritoriale se referă la variaţia în spaţiu a unităţilor colectivităţii.
De regulă, aceste grupări corespund unităţilor teritorial-administrative, de
exemplu, gruparea populației Romaniei pe regiuni, orașe, sate.
• Gruparea după o caracteristică atributivă prezintă două variante:
• caracteristică exprimată prin cuvinte: gruparea producţiei pe ramuri economice
(industrie, agricultură), gruparea salariaţilor unei unităţi economice pe categorii de
personal (manageri, specialiști, lucrători), gruparea investițiilor la întreprinderi pe
forme de proprietate (publică, privată, străină, a întreprinderilor mixte) etc.
• caracteristică exprimată numeric: gruparea societăţilor comerciale după venitul din
vânzări, gruparea familiilor după numărul de copii etc.
 După modul de variaţie a caracteristicii
• Gruparea pe intervale egale de variaţie presupune stabilirea unei grupe
pentru fiecare valoare luată de caracteristica de grupare. Acest lucru este
posibil atunci când numărul variantelor este redus, de exemplu, gruparea
populaţiei după vârstă, starea civilă, gruparea salariaţilor după sex, gruparea
studenţilor după tipul liceului absolvit etc.
• Gruparea pe intervale inegale de variaţie se utilizează în cazul caracteristicilor
numerice care înregistrează un număr mare de valori individuale diferite.
Pentru a facilita analiza statistică, aceste valori sunt restrânse, sistematizate
într-un număr redus de grupe. Fiecare grupă astfel constituită include
unităţile colectivităţii pentru care valoarea caracteristicii se încadrează într-un
anumit interval de valori. Gruparea pe intervale inegale permite evidenţierea
tipurilor calitative care se conturează în cadrul colectivităţii.
Gruparea pe intervale egale presupune
următoarele operaţiuni:
1. calcularea amplitudinii variaţiei;
2. stabilirea mărimii intervalului de grupare;
3. precizarea limitelor superioare şi inferioare ale intervalelor de
grupare;
4. determinarea numărului unităţilor statistice care sunt incluse în
fiecare interval.
• Amplitudinea variaţiei (A) se stabileşte ca diferenţă între valoarea maximă
(Xmax) şi valoarea minimă (Xmin) înregistrată de caracteristica respectivă:
A = Xmax – Xmin
• Mărimea intervalului de grupare (h) se determină pe baza raportului dintre
amplitudinea variaţiei (A) şi numărul de grupe (k) ales:
h = A / k = (Xmax – Xmin) / k
Atunci când câtul împărţirii nu este un număr întreg se rotunjeşte în plus
pentru a nu rămâne valori în afara ultimului interval de grupare.

Intervalele de grupare se definesc prin precizarea limitei inferioare şi

superioare. Determinarea primului interval de grupare porneşte de la valoa-
rea minimă a caracteristicii (limita inferioară) la care se adaugă mărimea
intervalului de grupare, obţinându-se limita superioară.
APLICATIE: Gruparea datelor statistice pe
intervale egale
Aplicație 1. Se cunosc următoarele date despre producţia realizată (număr bucăţi) într-o lună de
către cei 30 de muncitori ai unei unităţi industriale:
61, 66, 56, 63, 77, 81, 69, 58, 50, 59, 74, 64, 71, 63, 72, 82, 67, 57, 84, 71, 83, 61, 73, 64, 57, 68, 62,
67, 78, 66.
Sa se construiasca după aceste date o serie de repartiţie a muncitorilor după producţia realizată,
evidenţiind 4 grupe cu intervale egale. Calculaţi numărul muncitorilor în fiecare grupă şi ponderea
în %.
Rezolvare:
Gruparea pe intervale egale
Producţia cea mai mică realizată în întreprindere a fost de 50 de bucăţi, iar cea mai mare de 84 de
bucăţi. Amplitudinea variaţiei (A) este:
A = xmax – xmin = 84 - 50 = 34 (bucăţi)
Având în vedere amplitudinea variaţiei şi volumul colectivităţii, determinăm mărimea intervalelor
egale de variaţie (h):
h = A/k = 34/4 = 8,5 bucati
Gruparea muncitorilor după producția realizată o prezentăm cu ajutorul
tabelului:
61, 66, 56, 63, 77, 81, 69, 58, 50, 59, 74, 64, 71, 63, 72, 82, 67, 57, 84, 71, 83, 61, 73, 64, 57, 68, 62, 67, 78, 66.

Grupe de muncitori după Nr. muncitori Ponderea, %

producţie, bucăţi
[50 - 58,5) 5 16.7

[58,5 - 67,0) 12 40.0

[67,0 - 75,5) 7 23.3

(75,5 – 84] 6 20.0

total 30 100.0
Aplicatia 2
Se cunoaște următoarea informaţie despre numărul scriptic al
salariaților în anul 2012 (date convenționale):
910 402 505 530 500 425 390 556 405 495
485 750 898 600 560 408 650 410 661 601
740 401 600 710 544 601 620 705 504 494
260 689 440 555 611 570 610 586 488 462
Sa se construiasca după aceste date o serie de repartiție a salariaților,
evidențiind 6 grupe cu intervale egale. Calculaţi numărul salariaților în
fiecare grupă şi ponderea grupelor în total, în %.
Rezolvare
Se calculeaza amplitudinea variatiei

A = 910 – 260 = 650 persoane

Determinăm mărimea intervalelor egale de variaţie (h)

h = A/k = 650/6 = 108.33
O sa luam intervalul de 109
Gruparea salariatilor o prezentăm cu ajutorul tabelului:
910 402 505 530 500 425 390 556 405 495
485 750 898 600 560 408 650 410 661 601
740 401 600 710 544 601 620 705 504 494
260 689 440 555 611 570 610 586 488 462

Grupe de salariati Nr de salariati in fiecare grupa Ponderea

[260 – 369) 1 2,5

[369 – 478) 9 22.5

[478 – 587) 14 35

[587 – 696) 9 22.5

[696 – 805) 5 12.5

[805 – 914) 2 5,0

Total grupe 40