Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda observării
Urmărirea desfăşurării unor fenomene pentru a le putea analiza
dinamica, sau pentru compararea lor, in vederea realizarii sintezei
caracteristicilor lor esenţiale. Se realizează pe diferite căi:Statistică – se
acumulează informaţia sub formă de valori numerice despre schimbările
fenomenului studiat sau activitatea organelor, instituţiilor sanitare şi altor
servicii pentru sănătate.- cercetarea integrală - a întregului volum
numeric al colectivităţii - când avem de a face cu un fenomen de apariţie
rară, cu un număr mic de cazuri, fenomen ce impune măsuri urgente
sau când ne interesează determinarea stării de sanatate a întregii
populaţii;- cercetarea selectivă – se foloseşte mai des - urmăreşte
studiul unui fenomen cu o frecvenţă mai mare pe baza unei colectivităţi
selective, cand este nevoie de a studia aprofundat un aspect, un
fenomen răspândit într-o localitate sau un grup de populaţie.
Aprecierea prin expertiză – fenomenul general este studiat pe
fiecare aspect prin intermediul experţilor. De exemplu, pentru bolnavii
spitalizati, fiecare caz de boală tratat în staţionar va fi studiat atat in
decursul spitalizării cat si după externare pe baza istoriei de boală.
Experţii apreciază calitatea investigaţiilor, corectitudinea diagnosticului şi
tratamentului în fiecare caz concret de patologie. Datele generalizate
servesc la obtinerea unor coeficienţi de corijare a indicilor obţinuţi pe
cale statistică. În funcţie de timpul când se efectuează observarea
delimităm:
-cercetarea curentă (permanentă, continuă) – când fenomenul
studiat variaza rapid (zi de zi, oră de oră). Astfel de cercetări se
efectuează de regulă în secţiile de reanimare, în maternitate sau in
secţiile de boli infecţioase.
-cercetarea periodică (la anumite intervale de timp) – când
fenomenul studiat variaza lent, sau are o apariţie şi evoluţie periodică.
De exemplu, se ştie că o parte din boli evoluează în condiţii atmosferice
specifice ale anului (gripa, virozele respiratorii, unele boli infecţioase
etc.). Ca urmare, cercetarea poate fi efectuată numai pe parcursul
acestor perioade de timp sau la sfârşitul lor. Astfel de cercetare se
impune în cazul unui volum mare al totalităţii (structura populaţiei după
sex, vârstă, ocupaţie, locul de trai etc.).
- cercetare la un moment critic – atunci când se fixează data şi
chiar ora de înregistrare a fenomenului studiat (recensământul
populaţiei, înregistrarea personalului medico-sanitar etc.).
Metoda epidemiologică
Sintetizează cele evidenţiate prin metoda observării şi prezintă un
studiu corelativ al fenomenelor din cadrul sănătăţii publice cu factorii de
risc. Această metodă, ca şi cea precedentă, foloseşte pe larg o serie de
metode matematice pentru a găsi legitatea dinamicii si structurii
fenomenelor studiate în legătură cu factorii ce le determină (valorile
medii, dispersia, corelaţia, regresia etc.).
Metoda istorică
Este strâns legată cu primele două metode fundamentând studiul
sanitar al sănătăţii publice sau al activităţii serviciilor pentru sănătate în
cadrul dezvoltării istorice a societăţii. Este un fapt dovedit că gradul de
dezvoltare a societăţii, în trecut şi în prezent, determină nivelul de trai al
populaţiei, calitatea vieţii deci şi sănătatea ei. Aici mai des se foloseşte
metoda comparării aceluiaşi fenomen raportat la diferitele categorii de
populaţie, diferenţiate după sex, grupuri sociale, vârstă, ocupaţii etc. sau
teritorii (continente, ţări, regiuni, localităţi) studiate acum şi în trecut.
Metoda economică
Precizează starea de sănătate publică, determinată de prezenţa
surselor băneşti, materiale, economice etc. Această metodă se foloseşte
la aprecierea eficacităţii activităţii serviciilor pentru sănătatea populaţiei
(din punct de vedere social şi economic) în cadrul medicinii de stat şi
private.
Metoda experimentală
Urmăreşte scopul de a elabora şi aproba noi forme şi metode de
organizare al asistenţei medicale, aplicarea în practică a experienţei
înaintate, verificarea noilor metode de diagnosticare şi tratament etc.
Specificul acestei metode constă în aceea că cercetătorul singur îşi
„creează” obiectul şi metoda de cercetare, reproducând astfel
fenomenele sau aspectele ce-l interesează în condiţii de laborator, apoi
analizând totul în detaliu conform scopului stabilit.În general, în orice
studiu statistic nu se foloseşte numai o metodă izolată de cercetare.
Pentru o investigare multilaterală a fenomenului, cercetătorul trebuie să
decidă ce metode se impun.