Metode de observare statistică special organizate:

Observarea denumită si culegerea (înregistrarea) datelor reprezintă prima etapă a procesului de

cercetare statistică.

În sensul cel mai general, observarea statistică constă în culegerea unitară a datelor despre unele
caracteristici în prealabil stabilite de la unitățile care au fost incluse în obiectivul de cercetare
statistică, după un program riguros elaborat.

Observarea statistică, ca primă etapă într-un studiu de cercetare presupune: specificarea

unităților statistice care trebuie să fie urmărite şi înregistrate, alegerea variabilelor statistice care

caracterizează cel mai bine populația şi care răspund obiectivului urmărit, înregistrarea stărilor

variabilelor statistice considerate.

Atingerea scopului cercetării statistice presupune rezolvarea următoarelor probleme care să

asigure o pregătire ştiințifică a observării statistice:

- delimitarea populației supuse observării;

- definirea unităților statistice de observat;

- timpul şi locul unde va avea loc observarea;

- programul observării;

- alegerea purtătorilor de informație;

- pregătirea persoanelor ce urmează să facă observarea.

Fiecăreia din aceste probleme trebuie să i se acorde importanța cuvenită, fiindcă fiecare dintre

ele conduce la o pregătire cât mai completă a observării, de rezultatele căreia depinde
corectitudinea celorlalte etape a cercetării statistice.

În decursul dezvoltării Statisticii s-au conturat mai multe metode de observare statistică, care, de
regulă, se utilizează sub îndrumarea și controlul organelor oficiale de statistică.

Metodele de observare statistică se clasifică după mai multe criterii, și anume :

1) din punct de vedere al gradului de cuprindere al numărului de unităţi în cadrul procesului

de observare, pot fi:

a) observări totale (înregistrări totale) – se realizează prin înregistrarea tuturor unităților

colectivității, după criterii unitare potrivit programului observării. În această categorie sunt
cuprinse înregistrări, precum: recensă- mântul şi raportările statistice (dările de seamă statistice);
b) observări parţiale (înregistrări parţiale) – se realizează prin înregis- trarea doar de la o
parte din unităţile colectivității (eșantion sau colectivitate de selecţie), parte care trebuie să fie
reprezentativă în raport cu întreaga colectivitate.

2) din punct de vedere al modului în care este caracterizat fenomenul, observările pot fi:

a) statice – cele care înregistrează date referitoare la volumul și structura unei colectivităţi
statice, delimitată ca volum la un moment dat;

b) dinamice – cele care înregistrează derularea unui proces care evo- luează în timp, care
este într-o continuă transformare.

3) din punct de vedere al modului de organizare, observările pot fi:

a) cu caracter permanent, denumite și curente, continue – cele în care datele sunt înregistrate
sistematic;

b) observări speciale – sunt organizate de către organul oficial central de statistică de fiecare
dată când este necesar, în vederea realizării unei analize cât mai aprofundate a fenomenelor
complexe existente în societate.

4) din punct de vedere al timpului de efectuare, observările se pot clasifica, astfel:

 observări curente – cele în care unitățile colectivității sunt observate permanent;

 observări periodice (de momente) – sunt observări special organizate în vederea obținerii
de date asupra colectivităţilor neincluse în observa- țiile curente;

 observări unice (ocazionale) vizează fenomene cu caracter de disconti- nuitate.

Observarea se poate realiza prin înregistrarea directă a datelor sau indirect, fie prin interogare (pe
bază de chestionar), fie prin preluarea datelor deja existente în documente contabile.

Alegerea celei mai potrivite metode de observare trebuie să se facă în raport cu natura specifică a
fenomenelor studiate, cu sursele de informaţie de care dispunem şi care pot fi utilizate, cu
mijloacele de prelucrare a infor- maţiei pe care le avem, precum și cantitatea de informaţii
existentă în băn- cile de date statistice. Așa cum consideră savanții, metodele de observare
folosite frecvent sunt:

• rapoartele statistice; • cercetarea selectivă (sondajul);

• recensământul;

• ancheta statistică; • observarea părţii principale;

• monografia.

Programul observarii statistice. Programul observarii se concretizeaza in intrebari care sunt

inscrise in formulare statistice si la care trebuie sa se obtina raspunsuri cu privire la nivelul de
dezvoltare sau la forma lor de manifestare. Culegerea datelor necesita numeroase operatii
efectuate in conformitate cu programul special elaborat care trebuie sa cuprinda o serie de
probleme metodologie si organizatorice.
Principalele probleme, care trebuie rezolvate pentru realizarea unei observari statistice, se refera
la: scopul observarii; obiectul observarii; programul observarii propriu-zise: unitatea de
observare; timpul si locul observarii; formularele; instructiunile; problemele organizatorice
necesare desfasurarii normale a operatiei de culegere a datelor.

Scopul observarii se determina in functie de necesitatile specifice de informatii pentru domeniul

in care se organizeaza cercetarea si care se incadreaza in scopul general al acesteia.
Corespunzator obiectivului final urmarit de cercetarea statistica respectiva se pot delimita
obiectivele partiale care, in cazul observarii statistice, se vor referi concret la volumul si calitatea
datelor necesare.

Recensământul este o observare totală, special organizată la intervale mari de timp (de obicei, 10 ani).
Este un tip de observare statică, care se efectuează simultan la toate unităţile colectivităţii, consemnând
situaţia existentă la un moment dat.
În Republica Moldova se organizează două tipuri de recensământ:
• recensământul populației și al locuințelor;
• recensământul general agricol.
Ultimul recensământ general agricol în Republica Moldova a fost orga- nizat în anul 2011.
Recensământul General Agricol 2011 reprezintă una dintre cele mai complexe activități
realizate de către Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova (BNS) în domeniul
statisticii agricole. Succe- sul acestei acțiuni de amploare națională s-a datorat, în mare măsură,
apor- tului nemijlocit al producătorilor agricoli care, prin furnizarea corectă a informațiilor
solicitate, au contribuit la buna calitate a datelor obținute.
Sondajul este folosit la cercetarea bugetului de familie, la înregistrarea preţurilor la
piaţaliberă, la controlul calităţii mărfurilor, la cercetări sociologice. Pentru substituirea
observării totale
prin cea parţială, eşantionul trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate, adică
eşantionul pe un număr mic de unităţi să reproducă structura întregii colectivităţi.
Sondajul statistic este o metoda riguroasa care se bazeaza pe principiile teoriei
probabilitatilor potrivit careia putem obtine nu numai caracterizarea statistica a
fenomenelor, dar putem calcula si erorile probabile de estimare a tendintelor generale pe
baza datelor de esantion.

Baza de sondaj reprezinta, uzual, o lista cu toate unitatile compun colectivitatea generala, lista
alcatuita dupa un criteriu care nu are nici o legatura cu ordinul de marime al valorilor variabilelor
inregistrate. Exemple de baze de sondaj folosite frecvent in cazul anchetelor statistice ar putea fi:
registrul auto, liste electorale, lista localitatilor, lista agentilor economici. O baza de sondaj
trebuie sa indeplineasca cateva cerinte fundamentale si anume:

- sa cuprinda intreaga populatie;

- sa fie actuala;

- sa fie ferita de orice repetitie.

 Metode de observare statistică special organizate:

Principalele metode de observare statistică special organizate sunt: recensământul,
sondajul statistic, ancheta statistică, monografia etc.

Ancheta statistică constă în culegerea datelor pe baza unor chestionare. Este o observare
special organizată. Ea se bazeaza pe completarea benevolă a chestionarelor, ceea ce
înseamna că pe baza rezultatelor ei putem aprecia unele tendințe generale fără să putem
face o estimare riguroasă a parametrilor colectivității totale. De exemplu, agenții
economici din Republica Moldova în fiecare an, în mod obligator, întocmesc
chestionarul Ancheta anuală structurală (ASA). Chestionarul completat se prezintă de
către agenţii economici organelor teritoriale de statistică în termenii stabiliți.

În cadrul acestei forme de observare, unitățile supuse observării se aleg în funcție de scopul
cercetării, iar înregistrarea lor se face sub formă de răspunsuri scrise pe care persoanele
desemnate în acest sens le dau întrebărilor dintr-un chestionar. Persoanele ce urmează a fi
chestionate primesc chestionarul respectiv răspunzând benevol la întrebări.

Ancheta statistică se poate organiza și pentru cunoașterea părerii consumatorilor referitor la un

anumit produs lansat pe piață sau produse expuse în perimetrul unităților comerciale sau al
expozițiilor, părerea cumpărătorilor privind activitatea unităților comerciale (orarul de
funcționare, aprovizionare, locul de cumpărare, calitatea serviciilor), determinarea motivelor care
influențează cererea etc. Culegerea datelor se face prin chestionare sau prin autoînregistrare, iar
unitatea de observare este persoana sau cumpărătorul.

Elaborarea chestionarului depinde de obiectivul anchetei. Întrebările şi eventualele probleme ce

intervin în elaborarea lor sunt legate de obiectivele urmărite. Astfel dacă informațiile privesc
anumite fapte, evenimente petrecute, atunci întrebările sunt relativ uşor de formulat. Ceea ce ar
putea împiedica obținerea de informații ar fi refuzul celor întrebați de a da un răspuns exact la
unele întrebări, datorat unor motive personale sau imposibilității furnizării unui răspuns total sau
parțial aferent unor evenimente mai îndepărtate. Este evident că lungimea perioadei analizate
depinde de natura faptelor. Dacă evenimentele se produc curent atunci perioada este mai scurtă,
iar dacă evenimentele sunt rare, perioada analizată este mai lungă

Trebuie să se evite întrebările care ar conduce la apariția de erori în răspunsuri. Aceste erori pot
să fie provocate voluntar, de către repondenți, datorită mascării unei atitudini, opinii etc., sau pot
fi involuntare datorate neînțelegerii clare a problemei în cauză. Pentru evitarea acestor
inconveniențe întrebările puse trebuie să răspundă la o serie de caracteristici bine definite.

Culegerea datelor se poate realiza cu ajutorul următoarelor metode

• ancheta prin interviu direct;

• ancheta prin corespondență;

• ancheta prin telefon.

1) Ancheta prin interviu direct se caracterizează prin aceea că administrarea chestionarului

se face direct la domiciliu, la locul de muncă, în stradă, la diferite puncte de vânzare, la
expoziții , etc. Astfel, în cazul anchetei la domiciliu sau la locul de muncă se pot
 administra chestionare cu multe întrebări şi se pot obține numeroase informații. Calitatea
răspunsurilor este asigurată datorită prezenței anchetatorului al cărui rol este şi acela de a
crea o atmosferă favorabilă, de a explica sau reformula anumite întrebări care nu sunt
foarte explicite.
2) Ancheta prin corespondență. Această tehnică presupune trimiterea chestionarului, prin
intermediul poştei sau a unor anchetatori, la destinatar. În general chestionarul se trimite
într-un plic care conține şi o scrisoare explicativă prin care repondentul să înțeleagă
importanța anchetei, a răspunsurilor pe care este rugat să le dea.
3) Ancheta prin telefon. Anchetatorul pune o serie de întrebări persoanelor prin
intermediul telefonului. Această modalitate de culegere a datelor permite obținerea de
informații rapid, numerele de telefon fiind extrase din cartea de telefon, iar durata unei
convorbiri este de 10-15 minute.

Monografia este o observare parțială care se realizează la o unitate complexă sau pentru o

problemă care interesează. De exemplu, se poate întocmi monografia unui oraș, municipiu,
întreprindere. Este evident faptul că în procesul de descentralizare și de privatizare specific țării
noastre se realizează monografii statistice la nivelul diferitelor întreprinderi în care sunt precizate
date cu privire la:

- mărimea și starea fizică a capitalului fix;

- gradul de eficiență a investițiilor și de recuperare a acestora;

- sistemul de normare și de calcul a costurilor;

- gradul de rentabilitate;

-mărimea și structura forței de muncă și calificarea acesteia

Rezultă că o monografie statistică înseamnă o caracterizare aprofundată a unităților complexe

studiate. Ea se realizează de către o echipă mixtă de specialiști care participă la toate trei etapele:
observarea datelor, prelucrarea lor, analiza și interpretarea rezultatelor.

În urma înregistrării sau culegerii datelor și înainte de prelucrarea acestora, se efectuează un

control al datelor statistice pentru a se depista și elimina datele eronate, întrucât pot să apară
diferenţe între nivelul obținut prin înregistrare și mărimea reală a nivelului caracteristicii
înregistrate. Această diferenţă poartă denumirea de eroare absolută de înregistrare.

Monografia statistică este „o metodă de observare parțială, special organizată, având ca obiectiv
cunoașterea multilaterală și în profunzime a unei singure unități complexe”

Principala 'regulă' a metodei monografice ar fi delimitarea unei teme sau regiuni si descinderea
pe teren pentru a o studia la fața locului (ceea ce în metodologia antropologicî se numește
'observație participativă').

Prin analogie se pot elabora monografii pe probleme.

Exemple: pentru etapa actuală interesează o monografie a productivității muncii, o monografie

privind starea fizica a fondurilor fixe, nivelul lor de tehnicitate si gradul de competitivitate al
produselor, o monografie privind consumurile de materii prime si energetice si procesele de
valorificare a acestora, etc.