CULEGEREA DATELOR STATISTICE

(OBSERVAREA STATISTICĂ)

Pentru satisfacerea nevoii de informaţii este necesar să se organizeze cercetări

(investigaţii) statistice. Prin cercetare statistică, în funcţie de scopul urmărit, se culeg date care
apoi se prelucrează în mod corespunzător, pentru ca în final să se obţină, într-o formă statistică,
informaţiile necesare desfăşurării procesului de conducere.
În faţa complexităţii fenomenelor şi proceselor economice, actul conducerii nu realizează
obiectivele fixate fără un sistem informaţional statistic. Sistemul informaţional statistic (SIS) ca
subsistem al sistemului informaţional economico-social sub aspect funcţional conţine mulţimea
operaţiilor de culegere, filtrare, prelucrare şi stocare a informaţiilor statistice. Cercetarea
statistică, parte a SIS presupune parcurgerea unor etape aflate în succesiune logică.

1. Metode de culegere a datelor statistice

În practică culegerea datelor se realizează prin:

• Observări totale (exhaustive), de exemplu rapoartele statistice şi recensămintele. Acestea
presupun înregistrarea caracteristicilor cuprinse în programul de cercetare la toate unităţile (fără
excepţie) colectivităţii statistice.
• Observări parţiale. Acestea presupun înregistrarea după criterii bine stabilite a unui număr
mai redus de unităţi din colectivitatea generală.
• Observări curente. Acestea constau în înregistrarea sistematică, permanentă, pe măsură ce se
produc caracteristicile fenomenelor analizate la nivelul unităţilor colectivităţii (de exemplu
înregistrarea evenimentelor demografice: natalitate, mortalitate etc.).
• Observări periodice. În acest caz, înregistrarea datelor asupra unităţilor se efectuează la
intervale de timp bine stabilite.
• Observări directe. Acest tip de observare se realizează prin înregistrarea nemijlocită a datelor
către operator (cercetător) la unităţile colectivităţii.
• Observări indirecte. Astfel de observări se întâlnesc atunci când înregistrarea datelor se
realizează pe baza unor surse care au consemnat anterior fenomenul studiat (de exemplu,
înregistrarea pe bază de documente).
Principalele metode de culegere a datelor sunt:
• Recensământul. Aceasta este cea mai veche metodă de observare statistică. Prin recensământ
(al populaţiei, animalelor, mijloacelor fixe, pomilor fructieri etc.) se culeg datele de la toate
unităţile colectivităţii. Organizarea recensământului presupune rezolvarea unor probleme
(delicate prin complexitatea lor) cum sunt: scopul observării; scopul culegerii datelor; timpul la
care se referă datele; sfera de cuprindere; elaborarea de definiţii, clasificări şi nomenclatoare etc.
Date fiind cheltuielile mari de materiale şi de timp pe care le implică organizare lor,
recensămintele au un caracter periodic (de exemplu din 10 în 10 ani în cazul populaţiei, anual în
cazul populaţiei şcolare etc.).
• Rapoarte statistice. Acestea sunt observări totale, permanente prin intermediul lor se culeg
datele statistice referitoare la diferitele fenomene şi procese economice din domeniile de
activitate ale agenţilor economici. Din această cauză se vorbeşte de un nomenclator al
rapoartelor statistice pe care trebuie să le completeze fiecare agent economic. Există rapoarte
statistice referitoare la capitalul fix, forţa de muncă, timpul de lucru, rezultatele activităţilor,
materiilor prime şi materialele etc.
• Sondaje statistice. În cazul în care observările statistice nu pot fi organizate (din diferite
motive) atunci se apelează la observări parţiale de tipul sondajelor statistice.
• Ancheta statistică. Este o formă de observare care spre deosebire de sondaje nu presupune
reprezentativitatea eşantionului. Aceasta se realizează pe baza chestionarului completat direct
sau prin poştă, de exemplu la târguri, expoziţii etc.).
• Observarea părţii principale (masivul principal sau panelul). Este o metodă operativă,
parţială, de culegere a datelor numai de la cele mai semnificative (masivul principal) unităţi ale
colectivităţii.
• Monografia. Această este o metodă de observare aprofundată a fenomenelor şi progreselor ce
au loc în activitatea unui agent economic sau grup de agenţi economici.
În ultima perioadă există tendinţa de utilizare pe o scară destul de mare a observărilor
parţiale. Această înclinaţiei este legată de nevoia rapidă de cunoaştere (de culegere a datelor), de
posibilităţile largi de aplicare (cu costuri dintre cele mai reduse) etc.

2. Programul de organizare a unei observări statistice

Prin definiţie observarea statistică presupune soluţionarea unor probleme metodologice şi

organizatorice laborioase, participarea unui număr mare de persoane (de multe ori acestea nu
sunt de specialitate) etc.
Prin programul de observare trebuie să se precizeze câteva elemente ca de exemplu:
• Scopul observării. Acestea pot să coincidă sau să nu coincidă cu scopul cercetării statistice. El
trebuie să fie bine precizat deoarece în funcţie de el (de înţelegerea lui) depinde delimitarea
obiectului observării, erorile de observare etc.
• Colectivitatea statistică supusă observării (obiectul observării). Obiectul observării
reprezintă mulţimea unităţilor la care vor fi înregistrate caracteristicile precizate conform
scopului fix.
• Unităţile de observare (înregistrare). Acestea sunt elementele colectivităţii statistice
investigate. Ele se culeg şi se definesc în funcţie de scopul cercetării deoarece pot fi unităţi
simple sau unităţi complexe.
• Precizarea caracteristicilor statistice despre care se culeg datele de la unităţile colectivităţii.
Caracteristicile sunt înregistrate sub formă de răspunsuri la întrebările fixate în chestionar într-o
anumită ordine logică.
• Timpul observării este un element care vizează două probleme esenţiale: stabilirea timpului la
care se referă datele şi timpul în care se efectuează culegerea datelor. Timpul la care se referă
datele se numeşte moment critic şi se deosebeşte de intervalul de timp (perioada) de culegere a
datelor. De exemplu, pentru recensământul din ianuarie 1992 momentul critic a fost ora "0" a
zilei de 5.01.1992, în timp ce perioada de culegere a fost de 7 zile.
• Locul observării se precizează prin program şi are drept scop identificarea facilă a unităţilor de
observare.
• Măsuri organizatorice. Acestea au drept scop asigurarea condiţiilor favorabile pentru
desfăşurarea observării statistice. În acest context se elaborează hărţi şi planuri ale localităţilor;
se organizează împărţirea locului observării; se recrutează şi se pregăteşte personalul pentru
efectuarea înregistrărilor; se tipăresc şi se transmit formularele; se efectuează publicitatea
corespunzătoare etc.

3. Erorile de înregistrare statistică. Prevenirea erorilor de înregistrare şi controlul

datelor statistice înregistrate

Calitatea datelor înregistrate este un factor important care condiţionează calitatea

informaţiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoaşterii şi eficienţa deciziilor de acţiune.
Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o metodă oarecare (specifică
scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate –
constituie un obiectivfundamental („ţintă”) a oricărei metode de înregistrare (observare)
statistică.
Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor
principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra date
„absolut reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat.
 Aceasta înseamnă că în observarea statistică se înregistrează şi erori. În general, prin
eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau relativ, se înţelege diferenţa
dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a caracteristicilor (variabilelor)
observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de volumul înregistrărilor, de precizia
mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).
Surse de erori se regăsesc în domenii care vitează înregistrarea, metodele de înregistrare.
Dintre acestea exemplificăm:
o Mobilitatea (inconstanţa) în timp a unităţii observate (determinată de factori sau înclinaţii care
conduc la răspunsuri inexacte sau aproximative);
o Puterea umană limitată de înregistrare (observare) – de exemplu, perceperea eronată a
răspunsurilor, transcrierea greşită a acestora etc.;
o Neclaritatea definirii unităţilor de observare şi a variabilelor de înregistrat;
o Imperfecţiunea metodelor şi mijloacelor de observare (înregistrare);
o Factori subiectivi etc.
Exemplele de mai sus sugerează faptul că sunt factori obiectivi şi subiectivi care conduc
la erori de înregistrare întâmplătoare, sistematice şi, de asemenea, la greşeli de înregistrare. O
vizualizare a tipologiei generale de erori de înregistrare se prezintă în figura 1.

Figura 1. Tipuri de erori de înregistrare

Erorile întâmplătoare produse într-o înregistrare statistică diferă între ele ca mărime şi ca
semn (sens). Influenţele lor se compensează reciproc pe total, ceea ce înseamnă că pe ansamblu
nu influenţează rezultatele.
Erorile întâmplătoare sunt produse de factori obiectivi. Mărimea absolută a acestor erori
este necunoscută, deoarece necunoscută este valoarea adevărată a datelor înregistrate.
Influenţele acestor erori se compensează reciproc deoarece distribuţia lor se realizează
după legea teoretică de probabilitate normală, Gauss-Laplace. Erorile întâmplătoare, din cauze
obiective, nu pot fi eliminate orice metodă s-ar utiliza. Spre deosebire de erorile întâmplătoare,
erorile sistematice au o acţiune unilaterală (se produc într-un singur sens) şi, ca urmare, efectul
lor cumulatoriu influenţează rezultatele indicatorilor sintetici determinaţi. Acesta este şi motivul
pentru care calitatea necesară a datelor înregistrate impune cu necesitate şi eliminarea acestor
erori sau, dacă aceasta nu este posibil în totalitate, minimizarea lor.
Erorile grosiere (greşelile) se datorează fie lipsei de experienţă, fie incompetenţei, fie
altor cauze. Dată fiind diferenţa esenţială dintre erori şi greşeli, acestea din urmă trebuie
depistate şi eliminate. Acest lucru presupune o analiză sistematică (aprofundată) a datelor
înregistrate, un studiu detaliat a cazurilor în care datele înregistrate depăşesc limitele admisibile.
În afara tipologiei de erori prezentată, mai pot fi amintite erorile de reprezentativitate
(efective sau probabile) întâlnite în cercetarea selectivă şi dezbătute distinct în economia cursului
de Statistică.
Tipologia erorilor de înregistrare, prezentată anterior, conduce – în virtutea obiectivului
de asigurare a datelor de calitate corespunzătoare – la acţinui de prevenire a erorilor şi de control
al datelor culese.
Fără a fi o regulă generală, prevenirea erorilor se poate realiza prin acţiuni suplimentare
de genul:
- testării tehnicilor şi formularelor de înregistrare;
- selectarea optimă şi pregătirea profesională a persoanelor care efectuează înregistrarea;
- inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrărilor de date;
- pregătirea psihologică a persoanelor care efectuează înregistrarea (mai ales în cazul anchetelor
de sondaj);
- popularizarea scopului înregistrării şi formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale
etc.
Controlul statistic al datelor înregistrate se realizează în funcţie de natura şi localizarea
activităţilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern şi printr-un control extern. În
principiu, controlul cuprinde acţiuni care vizează volumul datelor înregistrate, acurateţea
calculelor din care rezultă anumiţi indicatori, acurateţea corelaţiilor logice dintre date,
autenticitatea documentelor de evidenţă primară utilizate la înregistrarea datelor etc.
Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calităţii datelor. Controlul extern se
realizează prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizează o componentă dinamică, o
componentă spaţială (teritorială) şi o componentă cu dominante caracteristici calitative (de
explicitare comparativă normală, teritorială şi dinamică).
Prin acţiunile de control intern şi extern, de volum, aritmetic şi logic al datelor
înregistrate, se previn erorile de înregistrare (observare), se elimină sau se diminuează erorile
sistematice şi cele grosiere. Problematicii erorilor – prin importanţa lor – în literatura de
specialitate i-au fost acordate atenţii deosebite, unele dintre ele având caracter monografic.
 BIBLIOGRAFIE

1. Andrei, T.; Stancu, S.: Statistică. Teorie şi aplicaţii. Editura ALL, Bucureşti, 1995
2. Bădiţă, M; Cristache, S.E.: Dicţionar statistico-economic explicativ. Editura Luceafărul,
Bucureşti, 2001
3. Baron, T.; Biji, E.: Statistică teoretică şi economică. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996
4. Box, G.E.P.; Jenkins, G.M.: Time Series Analysis: Forecasting and Control. 2-nd edition,
Halden Day, San Francisco
5. Calot, G.: Cours de statistique descriptive. Dunod, Paris, 1975
6. Clocotici, V.; Stan, A.: Statistică aplicată în psihologie. Polirom, 2001
7. Craiu, V.; Bâscă, O: Teste de omogenitate. Editura Economică, Bucureşti, 1998
8. Dadge, Y.: Statistique. P.A.N., Neuchatel, 1990
9. Droesbeke, J.J.; Fichet, B.: Modeles pour l’analyse des donnes multidimensionnelles.
Economica, Paris, 1992
10. Droesbeke, J.J.; Fichet, B.; Tassi, P.: Analyse statistique des donnees de survie. ASU,
Economica, Paris, 1989
11. Dubois, J.: Methodologie economique et technique statistique. Montpellier, 1965
12. Foucart, T.: Analyse factorielle. Masson, Paris, 1985
13. Georgescu-Roegen, N.: Metodă statistică. Ed. a II-a, Editura Expert, Bucureşti, 1998
14. Gourieroux, C.: Statistique de l’assurance. Economica, Paris,1999
15. Gourieroux, C.: Theorie des sondage.Economica, 1995
16. Gourieroux, C.; Manfort, A.: Statistique et modeles econometriques. Economica, 1996
17. Granger, C.W.J.; Newbold, P.: Forecasting Economic Time Series. 2-nd Edition, Academic
Press, New York
18. Guyon, X.: Statistique et econometrie. Ellipses, Paris, 2001
19. Isaic-Maniu, Al.; Grădinaru, A.; Voineagu, V.; Mitruţ, C.: Statistică teoretică şi economică.
Editura Tehnică, Chişinău, 1994
20. Isaic-Maniu, Al.; Voineagu, V.; Mitruţ, C.: Statistica pentru managementul afacerilor. Ediţia
a II-a. Editura Economică, Bucureşti, 1999
21. Isaic-Maniu, Al.;Korka, M..; Voineagu, V.; Mitruţ, C.: Statistică. Editura Independenţa
Economică, Piteşti, 1998