Unitatea I. Tehnica Op

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
TEHNICA OPERATIUNILOR
DE TURISM
Anul III, semestrul I
ANCA GABRIELA TURTUREANU
Editura Universitară Danubius, Galaţi

2017
Tehnica operaţiunilor de turism 1

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.
Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111)
ISBN: 978-606-533-419-9
Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

CUPRINS
1. Organizarea activitatii de turism, agentiile de turism şi Tour -
operatorii
1.1. Termeni specifici…………………………………………………………………………8

1.2. Componentele dezvoltării turismului .................................................................................. 9
1.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice.............................................................. 12
1.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în industria
calatoriilor şi turismului ........................................................................................................... 15
1.5. Agentii economici din turism ............................................................................................ 19
1.6. Conceptul de agenţie de turism ......................................................................................... 21
1.7. Conceptul romanesc de agenţie de turism ......................................................................... 23
1.8. Tipologia agentiilor de turism ........................................................................................... 24
1.9. Tipologia retelelor de agentii ............................................................................................ 27
1.10. Tour – operatorul, producator şi intermediar .................................................................. 28
Test de autoevaluare ................................................................................................................. 36
Bibliografie minimală .............................................................................................................. 37
2. Infiinţarea, organizarea şi structura tehnică a unei agenţii de turism
2.1. Infiintarea agentiilor de turism in Romania....................................................................................39
2.2. Reglementari ale Uniunii Europene in privinta agentiilor de turism ..............................................58
2.3. Etapele realizarii unei brosuri.........................................................................................................59
2.4. Continutul postului .........................................................................................................................60
2.5. Tipuri de compartimente ................................................................................................................61
2.6. Factorii care influenteaza organizarea unei agentii de turism ........................................................62
2.7. Birourile agentiei de turism ............................................................................................................63
2.8. Activitati specifice birourilor de turism din cadrul unei agentii .....................................................64
2.9. Relatiile dintre compartimentele agentiei de turism .......................................................................66
2.10. Elementele fisei postului ..............................................................................................................70
2.11. Principalele activitati ale agentiei de turism .................................................................................71
2.12. Documentatia agentiei de turism ..................................................................................................73
2.13. Personalul agentiei de turism .......................................................................................................74
Test de autoevaluare ..............................................................................................................................77
Lucrare de verificare .............................................................................................................................78
Bibliografie minimală............................................................................................................................79
3. Contracte, stabilirea preţurilor şi instrumentele de plată în activitatea

de turism
3.1. Contractul intre hotelier si intermediarii din turism ........................................................................81
3.2. Contractul de hotelarie ....................................................................................................................84
3.3. Contractul de reprezentare...............................................................................................................86
3.4. Contractul de franciza .....................................................................................................................88
3.5. Contractul de time – sharing ...........................................................................................................88
3.6. Contractul de asociere hoteliera ......................................................................................................90
3.7. Conceptul de politica de pret in industria hoteliera .........................................................................90
3.8. Tehnici de stabilire a tarifului de camera ........................................................................................93
3.9. Cecul de calatorie ............................................................................................................................96
3.10. Cartea de credit..............................................................................................................................98
3.11. Voucherul ....................................................................................................................................100
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................................103
Bibliografie minimală...........................................................................................................................105
4. Activitatea de transporturi în turism

4.1. Transporturile turistice rutiere .......................................................................................................106
4.2. Transporturile turistice feroviare ...................................................................................................109
4.3. Transporturile turistice maritime si navale ....................................................................................111
4.4. Avantaje si dezavantaje ale transportului aerian ...........................................................................114
4.6. Cheltuielile de transport aerian......................................................................................................119
Cheltuieli legate de desfăşurarea zborului............................................................................................119
4.7. Particularitati ale calatoriilor pe liniile Low – Cost ......................................................................120
Teste de autoevaluare ...........................................................................................................................122
Lucrare de verificare ............................................................................................................................122
Bibliografie minimală...........................................................................................................................123
Bibliografia de elaborare a cursului

INTRODUCERE
Modulul intitulat Tehnica operaţiunilor de turism se studiază în anul al II-lea şi
vizează dobândirea de competenţe în domeniul Economic.
Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• descrierea detaliată a sistemului de turism actual;
• explicitarea organigramei unei agenţii de turism;
• asumarea componentei economice a turismului;
• integrarea activităţii de transport în economia turismului.
Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

Organizarea activităţii de turism, agenţiile de turism şi Tour - operatorii;
Înfiinţarea, organizarea şi structura tehnică a unei agenţii de turism;
Contracte, stabilirea preţurilor şi instrumente de plată în activitatea de turism;
Activitatea de transporturi în turism.
In prima unitate de învăţare, intitulată Organizarea activităţii de turism,
agenţiile de turism şi Tour - operatorii, vei regăsi operaţionalizarea
următoarelor obiective specifice, care îţi vor da capacitatea:
- să caracterizezi principalele componente ale dezvoltării turismului;
- să argumentezi rolul statului în turism;
- să explici planul de activitate al unei agenţii de turism.
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare
Înfiinţarea, organizarea şi structura tehnica a unei agenţii de turism, vei
achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, alte competenţe care îţi vor permite:
- să explici etapele înfiinţării agenţiilor de turism în România;
- să repartizezi personalul pe categorii de funcţii şi birouri operaţionale;
- să argumentezi tendinţele înregistrate în sectorul alimentaţiei în România.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare, pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.

In cea de-a treia unitate de învăţare, intitulată Contracte, stabilirea preţurilor şi
instrumente de plata în activitatea de turism, vei regăsi operaţionalizarea
următoarelor obiective specifice. Vei avea astfel capacitatea:
- să explici tehnicile de stabilire a diferitelor tarife;
- să explici gruparea cardurilor în funcţie de emitent;
- să argumentezi modalităţile de întocmire a diferitelor contracte,
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun alte exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în ultima unitate de învăţare
Activitatea de transporturi în turism, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele
oferite, şi competenţe graţie cărora vei fi capabil:
- să integrezi transportul aerian în economia turismului;
- să argumentezi rezistenţa în timp a formelor de transport tradiţionale;
- să realizezi (simulativ) diferite tipuri de contracte turistice.
A doua lucrare de verificare pe care o vei rezolva în termenul stabilit, îmi va
permite să-ţi dau ultimele indicaţii în vederea examinării din sesiunea de vară.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
• Citeşti modulul cu maximă atenţie;
• Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;
• Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
• Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără să
apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite
secvenţe;
• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.
Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări de
verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi de
următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după
gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ţine seamă de
acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.
Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate şi rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.

1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE TURISM,
AGENŢIILE DE TURISM ŞI TOUR -
OPERATORII
1.1. Termeni specifici……………………………………………………………………….8

1.2. Componentele dezvoltării turismului .............................................................................. 9
1.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice .......................................................... 12
1.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în industria calatoriilor
şi turismului .......................................................................................................................... 15
1.5. Agentii economici din turism ........................................................................................ 19
1.6. Conceptul de agenţie de turism ..................................................................................... 21
1.7. Conceptul romanesc de agenţie de turism ..................................................................... 23
1.8. Tipologia agentiilor de turism ....................................................................................... 24
1.9. Tipologia retelelor de agentii ......................................................................................... 27
1.10. Tour – operatorul, producator şi intermediar............................................................... 28
Test de autoevaluare ............................................................................................................. 36
Bibliografie minimală ........................................................................................................... 37
Obiective specifice
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să caracterizezi principalele componente ale dezvoltării turismului;
• să argumentezi rolul statului în turism;
• să explici planul de activitate al unei agenţii de turism.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

1.1. Termeni specifici
TEHNICA = Ansamblul metodelor şi procedeelor întrebuinţate în practicarea
unei meserii, a unei ştiinţe.
Turism – Tourism
Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul
persoanelor, înafara locului de reşedinţa, atât timp cât acestea nu sunt motivate
de o stabilire lucrativă permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.
Industria Turismului - Tourism industry
Ansamblul activităţilor de natură economică ce pun la dispoziţia turiştilor
bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor specifice ale acestora, pe durata
călătoriei sau legate de acesta.
Turism intern - Internal tourism
Călătoriile turistice ale rezidenţilor unei ţări în interiorul graniţelor ţării
respective (în opoziţie cu turismul internaţional) (vezi şi vizitator interni).
Turism naţional - Domestic tourism
Totalitatea rezidenţilor unei ţări, care călătoresc în scop turistic, fie în
interiorul, fie în exteriorul graniţelor propriei ţări.
Turism internaţional - International tourism/travel
Ansamblul fenomenelor şi relaţiilor ce decurg din deplasarea şi sejurul
persoanelor ce vizitează o ţară, alta decât ţară lor de reşedinţă. La nivelul unei
ţări, turismul internaţional se refera la intrările şi ieşirile de turişti.
Turist internaţional - International tourist
O persoana care se deplasează într-o altă ţară decât ţară sa de reşedinţă, pentru
cel puţin o noapte şi al cărei principal scop poate fi clasificat astfel:
a) pentru plăcere şi vacanţe;
b) afaceri şi alte motive profesionale;
c) alte scopuri turistice (studii, îngrijirea sănătăţii, pelerinaje).
Turist intern - Internal tourist
O persoană care se deplasează în afara locului de reşedinţă, în interiorul ţării
sale de provenienţa, pentru o perioada mai mare de 24 de ore, în scopuri
turistice.
Turism emiţător - Outbound tourism; Outgoing tourism
Totalitatea rezidenţilor unei ţări, care se deplasează în scop turistic în afara
graniţelor ţării, pentru a efectua un sejur mai mare de 24 de ore. Numărul
motivaţia sau destinaţia acestor persoane se înregistrează, într-o anumită
măsură, la punctele de frontieră (de ieşire din ţară).

Turismul receptor - Inbound tourism; Incoming tourism
Totalitatea persoanelor străine pe care le primeşte o ţară, în scopuri turistice;
numărul, motivaţia deplasării şi destinaţia în interiorul ţării respective pot fi
înregistrate fie la punctele de intrare în ţară fie în spatii de cazare.
Vizitator intern - Domestic visitor
O persoana rezidentă într-o ţară care călătoreşte în aceeaşi ţară, în afara
localităţii de reşedinţă, pentru o perioadă de maximum un an şi în alt scop
decât exercitarea unei activităţi remunerate în zona vizitată. Există două
categorii de vizitatori interni: turist intern şi excursionist intern.
Vizitator internaţional - International visitor
Orice persoană care călătoreşte într-o ţară, alta decât ţara sa de reşedinţă,
pentru o perioada de maximum un an şi în alt scop decât desfăşurarea unei
activităţi remunerate în ţară vizitată. Se include aici două categorii de
vizitatori: turist internaţional şi călător în tranzit.
Excursionist - Day visitor
Persoana care vizitează o zonă sau o destinaţie turistică pe durata unei zile
(fără a efectua o înnoptare de destinaţie).
Producţie turistică - Tourist production
Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de munca, echipamentele
turistice şi bunurile materiale şi care se materializează într-un consum turistic
efectiv (reprezentând oferta „consumată” deci este o componentă a ofertei
efective care există numai atât timp cât se manifestă consumul).
Produsul turistic - Tourist product
a) Ansamblul complex de bunuri şi servicii puse la dispoziţia consumatorilor
(turiştilor) de către una sau mai multe întreprinderi turistice; forma de
comercializare a ofertei turistice. Elementele sale componente (cazare, masa,
transport etc.) se pot comercializa separat sau sub formă de pachet turistic;
b) În sens larg, o ambianţă specifică a factorilor naturali şi antropice şi a
amenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale ofertei turistice
şi pot exercita o anumită atracţie asupra turiştilor (ex: produs turistic montan,
de litoral, a unei staţiuni etc.).
1.2. Componentele dezvoltării turismului

1.2.1. Atracţiile turistice
• atracţiile naturale - formele de relief, flora şi fauna, pe de o parte, şi
atracţiile antropice, istorice sau moderne, care se găsesc sub forma

catedralelor, clădirilor istorice, cazinourilor sau parcurilor de distracţii, pe
de altă parte;
• cultura exprimată prin limbă, muzică, folclor, dansuri, gastronomie etc.
Trei perspective pentru clasificarea atracţiilor turistice:
• perspectivă individuală;
• o perspectivă organizatorică (ce ia în calcul factori cum ar fi capacitatea
organizatorică şi scala temporală) şi spaţială;
• o perspectivă cognitivă, incluzând percepţiile şi experienţele turiştilor legate
de atracţii.
1.2.2. Cazarea
• sectorul comercial de cazare (hoteluri, moteluri, case de vacanţă,
campinguri);
• sectorul individual de cazare reşedinţele permanente private folosite pentru
găzduirea prietenilor şi a rudelor (reşedinţe secundare);
• Camparea şi turismul de caravană pot constitui o categorie intermediară
unde corturile sau caravanele particulare sunt aşezate în spaţii de campare
comerciale;
• tipuri de cazare colectivă gen tabere de vacanţă (asociate politicilor de
turism social);
• Majoritatea destinaţiilor vor oferi o varietate mare de tipuri de cazare,
depinzând de natura staţiunii şi de clientela căreia i se adresează;
• În ultimul timp, s-a constatat că turiştii preferă formele mai flexibile şi mai
funcţionale cum ar fi motelurile mici aflate în proprietatea unei singure
persoane sau apartamentele închiriate (condominium-urile) pentru câteva
nopţi sau în sistem time-sharing.
1.2.3. Facilităţile şi serviciile locale
• Pe lângă furnizarea acestor servicii de bază, este cerută de turişti o gamă
largă de servicii auxiliare: magazinele specializate în vânzarea produselor
turistice, cum ar fi magazinele de suveniruri sau de articole sportive şi altele
oferă o gamă de produse de uz general, spre exemplu farmacii, magazine
alimentare sau de îmbrăcăminte;
• Alte servicii suplimentare asociate produsului turistic propriu-zis sunt
oferite de: restaurante, bănci, centre medicale şi saloane de frizerie/coafură.
1.2.4. Infrastructura
Pentru susţinerea facilităţilor şi serviciilor enumerate mai sus, este necesară o
infrastructură adecvată.

• infrastructura de transport (şosele şi parcări, spaţii de aterizare, linii de cale
ferată, porturi);
• utilităţile publice sub forma energiei electrice, a serviciilor de apă şi
canalizare.
O mare parte a acestei infrastructuri este destinată populaţiei rezidente sau
altor nevoi (agricultura), dar poate fi extinsă şi special pentru turism.
Exceptând autostrăzile cu taxă, infrastructura nu generează ea însăşi venituri
directe. Spre , se produc puţini bani din asigurarea canalizării sau a serviciilor
medicale dar neasigurarea acestor servicii a avut un impact nedorit asupra
dezvoltării turismului.
1.2.5. Transporturile
• Progresul în domeniul transporturilor a facilitat accesul pe pieţe şi la diferite
destinaţii. Dezvoltarea turismului şi a transporturilor sunt două probleme
interdependente; turiştii au nevoie ca serviciile în transporturi, pentru care
plătesc din bugetul propriu, să fie sigure, rapide şi confortabile;
• Toate aceste criterii, însă, au început să fie remarcate abia în a doua
jumătate a secolului nouăsprezece;
• Dezvoltarea de început a staţiunilor balneare şi a celor de litoral a depins
mult de dezvoltarea căilor ferate. După cel de-al doilea război mondial,
creşterea rapidă a numărului de posesori de autoturisme a fost principala
cauză a creşterii volumului turismului individual, iar îmbunătăţirea
tehnologiei aeronautice a dus la o explozie a numărului de călătorii
internaţionale.
• În afara creşterii volumului traficului turistic, aceste progrese din
transporturi au modificat orientarea fluxurilor turistice şi au indus modele
noi de dezvoltare.
• Transporturile turistice organizate în interiorul destinaţiilor sunt de
asemenea importante. Unele dintre acestea pot fi orientate spre turismul
individual (de exemplu turul împrejurimilor, gondolele sau vizitarea
punctelor de interes), în timp ce formele variate ale transportului public
(autobuze, metrou) sunt folosite atât de turişti cât şi de rezidenţii localităţii.
Legăturile între cursele lungi şi sistemul de transport local sunt de asemenea
critice (de exemplu, serviciile de tranzit de la aeroport în centrul oraşului
sau la hotel).
1.2.6. Investiţiile
• Dată fiind importanţa şi diversitatea diferitelor sectoare ale turismului, este
dificil de cuantificat mărimea relativă şi importanţa fiecărui sector. Deşi
investiţiile în fiecare sector pot varia de la caz la caz, cazarea şi
infrastructura solicită cele mai mari cheltuieli.

• Dezvoltarea cu succes a turismului depinde în mare măsură de menţinerea
unei proporţii adecvate atât în interiorul cât şi între aceste sectoare.
Atracţiile naturale sau istorice pot fi completate prin atracţii construite de
om cu scopul de a mări interesul pentru o staţiune sau pentru a completa
piaţa deja existentă (distracţii după schi pe pârtii sau muzeul figurilor de
ceară de la cascada Niagara).
Investiţiile în industria turismului sunt mari consumatoare de capital, atât din
cauza costului ridicat al infrastructurii, cât şi al echipamentului turistic. Din
acest punct de vedere, industria turismului se dezvoltă prin:
• intermediul unor investiţii specifice, legate direct de dezvoltarea bazei
tehnico-materiale a activităţii turistice propriu-zise (cazare, alimentaţie,
transport, agrement etc.) şi prin:
• investiţii nespecifice, destinate dezvoltării infrastructurii generale tehnice şi
sociale, care concură la punerea în valoare a obiectivelor de interes turistic.
Sarcina de lucru 1
Redactează un eseu despre componentele dezvoltării turismului.
1.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii
şi activităţi cu implicaţii multiple în toate ramurile vieţii naţionale. Apare
evident, în acest caz, că turismul, ca sector de activitate social-economică, nu
poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism
guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în alte sectoare de activitate,
trebuie să se consolideze o strânsă coordonare între diversele departamente
guvernamentale şi organizaţii care se ocupă cu activitatea turistică. în
consecinţă, în afara coordonării centrale a activităţii turistice la nivelul
economiei naţionale, trebuie să existe o coordonare şi între reprezentanţii
organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal şi, respectiv, local.
Funcţia de coordonare a întregului ansamblu de măsuri de promovare a
turismului se realizează prin intermediul organismelor naţionale de turism.

Organismele naţionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică
naţională, constituind totodată şi instrumentul de executare, îndrumare şi
control al activităţii turistice naţionale.
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara
noastră, a elaborat următoarea tipologie a organismelor naţionale de turism:
- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate (ex: Ministerul Comerţului şi Turismului,
Ministerul Turismului şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi
Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului şi Sporturilor etc.);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau în cadrul
unor ministere mixte;
- departamente în cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii naţionale de turism (guvernamentale);
- autorităţi naţionale de turism;
- direcţii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor
departamente etc.
După cum se observă în această grupare, există o multitudine de organisme
naţionale de coordonare a activităţii de turism şi o considerabilă disproporţie
între natura şi responsabilitatea organului însărcinat cu coordonarea activităţii
turistice.
Responsabilităţile organismelor guvernamentale de turism, în afara acţiunilor
de publicitate, includ funcţiile vitale de coordonare a tuturor activităţilor de
turism, elaborarea şi punerea în aplicare a programelor naţionale de dezvoltare
turistică, reprezentarea pe plan intern şi internaţional nu numai a organizaţiilor
turistice, ci şi a guvernelor ţărilor respective.
Mai trebuie menţionat şi faptul că industria turistică, prin legăturile ei cu
aproape toate sectoarele vieţii economice, impune ca organismele de turism să
menţină o legătură continuă cu toate departamentele, organismele, firmele şi
organizaţiile interesate şi implicate în dezvoltarea turismului.
În acest scop, în multe ţări - printre care şi România - au fost create consilii
interdepartamentale de turism, înfiinţate pe baza unor acte normative, în care
sunt reprezentate ministerele, departamentele, instituţiile şi alte organisme
guvernamentale, a căror activitate are tangenţă cu industria turistică. în aceste
consilii sunt reprezentate şi organizaţiile neguvernamentale şi principalele
firme prestatoare de servicii turistice.
Pe plan teritorial, funcţiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea şi
promovarea turismului sunt exercitate de o multitudine de instituţii, uniuni,

federaţii, patronate, societăţi, agenţii, filiale etc., ale căror competenţe,
atribuţii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate cerinţelor specifice locale
ale turismului receptor şi emitent din raza administrativă a unui teritoriu
(regiune, zonă, centru turistic, staţiune etc.).
Organismele turistice care funcţionează ca intermediare între firmele
economice angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan
teritorial un rol de coordonare a activităţii turistice desfăşurate în aceste firme,
pot fi clasificate, în sens orizontal şi vertical, în următorul mod:
1. Organizaţii orizontale (organizaţii profesionale):
a) Organizaţii naţionale:
- organizaţii private (de transport, de hotelărie, agenţii de turism etc.);
- organizaţii publice.
b) Organizaţii internaţionale:
- organizaţii private;
- organizaţii publice.
2. Organizaţii verticale:
a) Organizaţii naţionale:
Organizaţii private
- cu caracter local ;
- cu caracter regional (oficii şi asociaţii regionale);
- cu caracter naţional (asociaţii şi oficii naţionale)
Organizaţii publice:
- cu caracter naţional (direcţii, Oficii Naţionale de Turism, Comisariate,
Ministere ale Turismului);
- cu caracter regional (oficii şi administraţii regionale de turism);
- cu caracter local (oficii şi administraţii turistice)
b) Organizaţii internaţionale:
- organizaţii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.);
- organizaţii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.).
Mai trebuie menţionat rolul organismelor consultative private care activează în
zonele, staţiunile sau localităţile de interes turistic (societăţile de dezvoltare,
asociaţiile de interese, comitetele şi centrele de iniţiativă, sindicatele de
iniţiativă etc.), create cu scopul de a sprijini acţiunile colective de promovare a
activităţilor desfăşurate de firmele turistice şi agenţiile private de turism,
societăţile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unităţile de agrement,

societăţile de transport etc. Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt
sindicatele de iniţiativă, care constituie celula de bază a întregii activităţi
organizatorice şi promoţionale a industriei turistice în majoritatea ţărilor cu o
industrie turistică dezvoltată.
Sindicatele de iniţiativă sunt organisme de interes local, constituite de cele mai
multe ori sub forma unor asociaţii sau comitete fără scop lucrativ, având ca
obiect de activitate promovarea turismului pe plan local, propaganda turistică
colectivă şi furnizarea de informaţii pentru turişti, apărarea intereselor
prestatorilor de servicii şi asigurarea celor mai favorabile condiţii de primire a
turiştilor.
1.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în

industria calatoriilor şi turismului
Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor,
precum şi complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, în
care serviciile oferite de prestatori se regăsesc în cele mai diferite proporţii, au
creat o multitudine de organizaţii şi firme care mijlocesc sau prestează direct
serviciile solicitate de turişti.
Aceste firme turistice pot îmbrăca, după caz, cele mai diverse forme
organizatorice, purtând în consecinţă, variate denumiri. Ţinând seama de
profilul şi volumul de activitate, de sfera lor de interese (în funcţie de raza lor
de activitate, de condiţiile specifice în care-şi desfăşoară activitatea, de
formele de proprietate etc.), de legislaţia existentă în această materie în diverse
ţări, categorisirea lor riguros ştiinţifică nu este posibilă, mai ales dacă se are în
vedere şi faptul că unele firme pot avea funcţii turistice exclusive, iar altele
numai funcţii turistice ocazionale sau tangenţiale.
Agenţiile de turism private formează veriga de bază a instituţiilor care
activează în industria turismului. Pot fi considerate ca agenţii de turism
unităţile economice care dispun de mijloace de producţie şi fonduri circulante
adecvate pentru conceperea şi prestarea de servicii în vederea satisfacerii
cererii turistice.
Una din clasificările mai des întâlnite în literatura turistică de specialitate
împarte întreprinderile economice care activează în turism, în funcţie de
prestaţiile oferite, în două categorii principale:
- firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent activităţii
de turism şi, în consecinţă, existenţa lor este direct dependentă de rezultatele
economice ale acestei activităţi.
Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă
servicii de cazare, alimentaţie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport,
interpreţi etc.), sanatoriile şi clinicile din staţiunile turistice care oferă servicii

de tratament balneomedical, societăţile comerciale specializate în transporturi
turistice (careers), firmele producătoare de mărfuri pentru necesităţile turiştilor
(cadouri, amintiri etc.), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.
- firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de prestări de
servicii are un caracter general, subordonată intereselor şi cerinţelor populaţiei
locale, dar care într-o anumită măsură prestează şi servicii turistice.
Practic, în această categorie pot fi incluşi deci toţi prestatorii de servicii
generale, care dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinşi ca firme
turistice primare. Gama de servicii prestate de aceste firme fiind foarte diversă,
delimitarea funcţiilor lor turistice nu este posibilă în toate cazurile.
În cadrul întreprinderilor turistice primare, o poziţie deosebită o ocupă
întreprinderile profesionale de mijlocire a serviciilor turistice, al căror prototip
clasic îl constituie agenţiile de turism, birourile de turism, operatorii de tururi -
într-un cuvânt, agenţiile de turism.
Agenţiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltării şi intensificării
circulaţiei turistice, având rolul unor societăţi comerciale de distribuţie pentru
facilitarea contactelor organizate între clientela turistică potenţială din ţara
(zona, localitatea etc.) de reşedinţă a turiştilor şi firmele prestatoare de servicii
turistice (hoteluri şi restaurante, de transport, de agrement etc.) din ţara (zona,
localitatea etc.) receptoare, aleasă de turişti ca destinaţie pentru vizitare şi
petrecerea concediilor.
În consecinţă, agenţiile de turism organizează, oferă şi derulează o gamă
diversificată de aranjamente turistice, care includ deplasarea, sejurul şi
agrementul acestora în cadrul călătoriilor întreprinse. Astfel, în final, în
produsul turistic oferit se materializează nu numai serviciile prestatorilor, ci şi
logistica de combinare a serviciilor preluate cu serviciile proprii ale agenţiilor,
ceea ce contribuie la conferirea unui grad mai ridicat de originalitate
produselor turistice şi a unei mai mari satisfacţii pentru consumatorii
serviciilor cumpărate.
Spre deosebire de reţelele clasice de distribuţie a mărfurilor şi produselor, în
condiţiile specifice ale activităţii turistice se comercializează de fapt doar
„imaginea” unui produs turistic şi nu produsul însuşi, dat fiind că între
momentul achiziţionării printr-un aranjament al produsului turistic şi
momentul consumului efectiv al pachetului de servicii programate există un
decalaj considerabil de timp şi spaţiu. În consecinţă, agenţiile de turism
îndeplinesc, pe lângă funcţiile comerciale de intermediere şi funcţii de
informare-promovare a acţiunilor turistice, care devin o fază deosebit de
importantă a valorificării produselor respective.
În evoluţia ascendentă a circulaţiei turistice s-a format, în fiecare ţară, o reţea
vastă de agenţii de turism şi de birouri de turism, dintre care majoritatea s-au
specializat pe comercializarea unor aranjamente specifice pentru turismul

intern şi pentru turismul internaţional. în acest scop, agenţiile de turism
stabilesc contacte permanente, pe baze contractuale cu prestatorii de servicii
din ţară şi din străinătate.
În condiţiile unei activităţi turistice pronunţat sezoniere, unităţile de
alimentaţie, comerciale, de transporturi generale, de asigurări etc. vor servi, în
vârf de sezon, cu preponderenţă interesele turismului, restrângându-şi
activitatea la satisfacerea aproape exclusivă a cerinţelor populaţiei locale în
perioadele de extrasezon.
Ca rezultat al intensificării competiţiei, în ultimii ani, organizarea călătoriilor
externe se concentrează tot mai mult în mâinile unui număr relativ restrâns de
organizaţii sau agenţii puternice de turism, unele dintre acestea deţinând
practic poziţii monopoliste pe piaţa turistică din ţările lor .
În aceste condiţii, o serie de firme turistice mici nu au putut rezista presiunilor
monopoliste; unele au fost nevoite să-şi înceteze activitatea, iar altele au
fuzionat cu organizaţiile turistice mai puternice, respectiv acţionează exclusiv
ca subagenţi ai acestor firme.
Din cele de mai sus se poate desprinde următoarea situaţie ierarhică a
organizaţiilor turistice, a agenţiilor de turism şi a birourilor de turism care
acţionează pe pieţele turistice din ţările economic dezvoltate:
- marile concerne turistice, care s-au transformat în organizaţii monopoliste,
dispunând de o reţea foarte largă de birouri şi puncte de valorificare;
acestea ocupă cea mai mare pondere în turismul organizat de trimitere şi de
primire pe piaţa turistică internaţională din ţările respective;
- agenţiile de turism de mărime mijlocie, care-şi vând aranjamentele proprii,
contractate cu partenerii externi, şi preiau parţial aranja mente de la alţi
organizatori de turism mai puternici, raza lor de acţiune este mai mică decât
a marilor concerne turistice, limitându-se în general la nivel regional;
- agenţiile şi birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai
multe ori fără programe turistice externe proprii, ele activând în turismul
internaţional, în principal, ca vânzători ai programelor marilor concerne
organizatoare de turism. Spre a face faţă competiţiei marilor concerne şi a
agenţiilor de turism mai puternice, aceste agenţii şi birouri de turism îşi
concentrează activitatea pe formele turismului intern sau oferă programe de
călătorii externe care ocolesc turismul de masă (călătorii de studii şi
profesionale, programe pentru tineret, turism cultural, turism
balneomedical, croaziere maritime etc.). Agenţiile şi birourile de turism
mici ocupă o pondere modestă în volumul de activitate turistică din ţările
respective.
Sintetizând cele prezentate anterior, agenţiile de turism îndeplinesc, indiferent
de formele lor de proprietate şi de volumul tor de activitate, următoarele
funcţii de coordonare a activităţii turistice:

- de creaţie: agenţiile de turism promovează şi organizează pentru public noi
excursii către noi destinaţii; unele din aceste acţiuni pot fi comandate de
firmele turistice specializate, fiind doar executate de agenţia de turism;
- de promovare: agenţiile de turism trezesc interesul publicului pentru
vizitarea unor ţări, zone, staţiuni etc., prin intermediul diferitelor forme de
propagandă, publicitate şi informare turistică;
- de informare; agenţiile de turism acordă toate informaţiile turistice solicitate
de clienţii potenţiali la sediul acestora;
- de distribuire; agenţiile de turism vând călătorii şi servicii ale prestatorilor:
bilete de transport, de spectacole culturale, sportive etc.;
- de realizare; agenţiile de turism organizează aranjamente (programe)
special comandate pentru turişti individuali şi pentru grupuri organizate.
Unele agenţii de turism dispun de un parc propriu de autocare, microbuze
etc., cu care execută excursiile oferite (de exemplu: tururi de oraş sau în
circuit); în acest caz, devin organizatori şi realizatori ai activităţii
comerciale proprii. Complexitatea acestei profesiuni face foarte dificilă
elaborarea unei definiţii a agenţiilor de turism. În literatura de specialitate
sunt cunoscute mai multe definiţii: de exemplu, F.U.A.A.V. (Federaţia
Universală a Agenţiilor de Turism) defineşte esenţa profesiunii de agent de
turism, în timp ce alte definiţii enumera numai esenţa activităţii (statutul
profesional) în virtutea legilor naţionale de organizare a agenţiilor de
turism.
O definiţie mai cuprinzătoare, ce pare a fi tot mai larg acceptată, este
următoarea: „Agenţia de turism este un organism complex, ce cuprinde
misiuni intelectuale, comerciale, industriale, care constau în procurarea directă
sau indirectă - o parte prin el însuşi, o parte prin terţi (contra unui comision) -
de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc.) solicitate-de turişti.”
Conform Ordinul nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice
cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de
turism, in vigoare:
“- agenţie de turism - orice unitate specializată, persoană juridică, care
organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale
acestora, în calitate de intermediar între prestatorul de servicii turistice (cazare,
alimentaţie publică, transport, tratament balnear, agrement, etc) şi
consumatorul final. În România agenţiile de turism pot fi de două tipuri:
touroperatoare sau detailiste;
- agenţie de turism touroperatoare - agenţie de turism, având ca obiect de
activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii
turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;

- agenţie de turism detailistă - agenţie de turism care vinde sau oferă spre
vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii
turistice sau componente ale acestora contractate cu agenţia de turism
touroperatoare
- filiala/sediul secundar (sucursala, reprezentanţa sau orice alt asemenea sediu
fără personalitate juridică) agenţiei de turism au înţelesul dat de dispoziţiile
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;’’
Activitatea complexă a agenţiilor de turism ridică multiple probleme juridice şi
economice, rezultate din rolul de intermediar între turiştii care solicită servicii
turistice şi prestatorii de servicii turistice.
Trebuie precizat că agenţiile de turism îşi asigură beneficiile şi acoperirea
costurilor din comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice în numele
cărora acţionează, turiştii achitând practic tarifele stabilite de aceşti prestatori,
fără a plăti comisioane suplimentare pentru serviciile agenţiilor de turism.
În funcţie de volumul şi specificul activităţii desfăşurate, agenţiile ele turism
pot organiza filiale proprii sau birouri de vânzare, de asemenea cu funcţii de
organizatori sau numai de intermediari.
În majoritatea ţărilor s-au adoptat reglementări legale privind statutul juridic
profesional al agenţiilor de turism, asigurând condiţiile de practicare a
profesiunii de agent de turism pe baza unor licenţe speciale.
Sarcina de lucru 2
Redactează un eseu despre organizarea şi conducerea în turism.
1.5. Agentii economici din turism

În funcţie de natura activităţii desfăşurate, agenţii economici în turism se
împart în doua grupe distincte:
- Agenţi direct prestatori de servicii turistice;
- Agenţi intermediari intre agenţii economici direct prestatori de servicii
turistice şi turişti (au ca obiect de activitate promovarea şi comercializarea
de aranjamente turistice în tara şi străinătate).

Agenţi direct prestatori de servicii turistice
OMT a realizat o clasificare standard conform căreia principalii prestatori de
servicii în totalitate turistice (prestatori direcţi) sunt agenţii prestatori de
servicii:
- De transport turistic (pe cale ferată, rutier, aerian, naval, inclusiv transportul
turistic pe cablu);
- Hoteliere şi servirea mesei în localităţi, staţiuni şi pe trasee turistice;
- De tratament în staţiuni balnear-turistice;
- De agrement-divertisment sportiv, cultural, distractiv;
- De servicii complementare (financiar-bancare, asigurări, vize, rezervări-
închirieri, cercetare, învăţământ, educaţie, consultanţă, proiectări,
construcţii turistice, paza şi protecţie, asociaţii profesionale, realizarea de
materiale publicitare).
Agenţi economici cu
Prestatorii direcţi Intermediarii
activitate turistică
de servicii turistice turistici
parţială
• agenţi prestatori de serv. • tour-operatorii • furnizori de electricitate,
de transport; specializaţi în gaze, apa etc.;
• agenţi prestatori de serv. conceperea produselor • firme de construcţii;
hoteliere; turistice prin • telecomunicaţii;
• agenţi prestatori de serv. asamblarea serviciilor • unităţi culturale, sportive,
de restaurare; de transport, cazare, de divertisment (prestează
• agenţi prestatori de serv. restaurare, agrement servicii rezidenţilor şi
de agrement divertisment; etc.; turiştilor);
• agenţi prestatori de serv. • agenţi de turism care
complementare. vând aranjamente
turistice create de tour-
operatori;
• agenţi de turism cu
activitate mixtă (de
tour-operatori)
Agenţii economici cu activitate turistică parţială sunt: întreprinderile

furnizoare de gaze, electricitate, construcţii, textile, industriale, agricole,
majoritatea celor financiar-bancare, farmaceutice, de transport urban,
telecomunicaţii şi alte asemenea precum şi o parte din unităţile de servire a
mesei, culturale, sportive şi de divertisment ce prestează servicii atât pentru
turişti cat şi pentru populaţia rezidenta.
Agenţii de turism cu rol de intermediari se clasifică în:
• “agenţie de turism - orice unitate specializată, persoană juridică, care
acestora, în calitate de intermediar între prestatorul de servicii turistice (cazare,

alimentaţie publică, transport, tratament balnear, agrement, etc) şi
consumatorul final. În România agenţiile de turism pot fi de două tipuri:
touroperatoare sau detailiste;
• agenţie de turism touroperatoare - agenţie de turism, având ca obiect de
activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii
turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;
• agenţie de turism detailistă - agenţie de turism care vinde sau oferă spre
vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii
turistice sau componente ale acestora contractate cu agenţia de turism
touroperatoare
• filiala/sediul secundar (sucursala, reprezentanţa sau orice alt asemenea sediu
fără personalitate juridică) agenţiei de turism au înţelesul dat de dispoziţiile
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare; “
În România, conform ordonanţei nr. 107/1999, în scopul protecţiei turiştilor,
oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii
turistice precum şi crearea de produse turistice pot fi realizate numai de către
agenţii economici din turism autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de
licenţe de turism sau de certificat de clasificare, după caz.
Persoanele fizice ce asigura conducerea operativa a unei agenţii de turism
trebuie să deţină brevet de turism.
1.6. Conceptul de agenţie de turism

În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondiale a
Turismului (OMT), se foloseşte noţiunea de agenţie de turism.
Agenţia de turism este o firmă independentă sau o reţea de firme având ca
obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi
vânzarea produselor turistice fabricate de către tour-operatori.
Agentul de turism este persoana calificata care, in functie de tipul agentiei de
turism (touroperatpare sau detailista), concepe, promoveaza sau vinde pachete
de servicii turistice pentru diverse categorii de persoane interesate, face
rezervari de locuri la unitatile hoteliere, restaurante sau pentru mijloacele de
transport.
Prin agenţie de turism trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială având
ca scop:
- asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazările în
hoteluri, moteluri sau acţiunile turistice de orice fel;

- organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un
program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.
Rolul agenţiilor de turism în activitatea turistică
- Informează şi oferă consultantă despre destinaţii, servicii turistice şi
turisme;
- Proiectează, organizează, comercializează şi distribuie servicii, turisme şi
produse turistice;
- Stimulează nevoia şi cererea pentru efectuarea călătoriei;
- Canalizează curente turistice;
- Contribuie la dezvoltarea destinaţiilor turistice;
- Constituie un valoros izvor de informaţii despre tendinţele şi necesităţile
pieţei pentru diferiţi agenţi şi furnizori turistici;
- Configurează o amplă reţea de vânzări de servicii şi produse turistice.
Misiunea şi functiile agentiilor de turism

a) Misiunea sociala a agentiilor de turism constă în satisfacerea necesităţilor
pieţei turistice, înţelegând prin piaţa convergentă dintre cerere şi oferta.
b) Functiile agentiilor de turism:
a) functia de “fabricant“ al produsului turistic. Aceasta functie ia nastere in urma
procesului de cercetare si asamblare intr-un pachet de servicii a tuturor
componentelor produsului. Astfel, ideea initiala, trebuie sa se concretizeze intr-un
produs turistic viabil, atractiv,pentru care sa existe perspective de comercializare.
Pentru fabricarea produsului, agentia trebuie sa aiba in vedere, cat de compatibila
este ideea noului produs cu resursele firmei si cu sfera afacerilor curente ale
firmei, trebuie sa ia in calcul timpul necesar din momentul identificarii ideii pana
la lansarea produsului pe piata – tinta, trebuie sa aiba in vedere si eventuala
negociere cu agentiile detailiste, daca va intentiona sa le atraga in reteaua sa de
distributie. Funcţia de gestiune a conturilor turistice;
b) functia de intermediar. Este cea mai importanta in special pentru agentiile
detailiste. Aceasta functie releva faptul ca agentia valorifica serviciile
preluate de la alti agenti economici ce ofera componente ale produsului
turistic, dar si revanzarea atat de agentiile tour–operatoare revanzatoare,
cat si de detailisti, a produselor turistice “fabricate “ de alte agentii.
c) functia de ofertant al produsului turistic, atat pe piata interna cat si externa,
partenerilor care sunt de acord cu promovarea si comercializarea lui.
d) functia de coordonare a derularii in bune conditii a actiunilor turistice, in
conformitate cu programele stabilite. Aceasta functie implica si
coordonarea revanzatorilor privind comercializarea produselor proprii.

e) functia de control al calitatii serviciilor contractate cu furnizorii,
asigurandu-se ca turistii agentiei vor avea parte de conditiile promise.
Sarcina de lucru 3
Redactează un eseu despre misiunea şi functiile agentiilor de turism
1.7. Conceptul romanesc de agenţie de turism

Agenţia de turism este definită ca fiind o unitate specializată care
acestora.
Prin agenţia de turism trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială având
ca scop:
- Asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, hotelurile
sau acţiunile turistice de orice fel;
- Organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un
program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului;
Agenţiile de turism din România pot fi:
- Agenţie de turism tour-operatoare, având ca obiect de activitate
organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii de turism
sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari.
- Agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul
unei agenţii de turism tour-operatoare, pachete de servicii sau componente,
contractate cu aceasta.
Aceste două tipuri de agenţii de turism corespund şi clasificării europene a
agenţiilor de turism. În ţările Uniunii Europene, conform recomandărilor
O.M.T, există, de asemenea, două tipuri de agenţii de turism:
- Agenţia de turism detailistă furnizează publicului informaţii asupra
posibilităţilor de turism, cazare şi asigurare a serviciilor suplimentare,
informaţiile despre tarife şi condiţiile de acordare a serviciilor. De
asemenea, ele sunt autorizate de către furnizorii lor să vândă respectivele
servicii la tarifele precizate. În contractul de vânzare a produsului turistic se
precizează de altfel că agenţiile acţionează ca intermediar.
- Agenţia de turism angrosistă concepe, pregăteşte şi vinde produse turistice

forfetare destinate a fi vândute fie direct prin oficiile proprii, fie prin
agenţiile detailiste.

Între circa 30000 de agenţii de turism care operează în cele 18 ţări ale Uniunii
Europene, tipul cel mai întâlnit este acela de mici agenţii independente
implicate în vânzarea serviciilor turistice en detail.
1.8. Tipologia agentiilor de turism

Există o serie de criterii de clasificare a agenţiilor de turism:
a) După denumirea tehnică şi dimensiune deosebim:
- agenţii de turism angrosiste sau tour-operatoare;
- agenţii de turism detailiste;
- agenţii de turism mixte.
b) În funcţie de traficul de turişti, deosebim:
- agenţii de turism emiţătoare;
- agenţii de turism receptoare.
c) După denumirea unui canal de distribuţie deosebim:
- agenţii de turism implant;
- agenţii de turism în sistem franciză;
- agenţii de turism virtuale.
d) În funcţie de produsele oferite deosebim:
- agenţii cu ofertă de servicii complete;
- agenţii de stimulare (incentive);
- agenţii comerciale;
- agenţii pentru croaziere;
- agenţii tip implant;
- agenţii organizatoare de circuite;
- agenţii organizatoare de turisme prin poştă.
Agenţiile de turism angrosiste sunt acele întreprinderi care contractează
servicii numeroase şi diverse şi le revând loc cu loc, prin intermediul agenţiilor
de turism detailiste. În practică, termenii tour-operator şi agenţie de turism
angrosistă diferă doar prin dimensiunea întreprinderii.
Agenţiile de turism detailiste sunt întreprinderi mici, a căror funcţie

principală este aceea de mediere a serviciilor turistice sigure sau a pachetelor
elaborate de agenţiile de turism angrosiste. În aceste agenţii de turism este
fundamentală exercitarea funcţiei de consultanţă, deoarece ele sunt în contact
direct cu clientul. Acest tip de agenţie poate să producă şi propriile pachete,
dar, datorita dimensiunii întreprinderii, o fac la scara mică.

Agenţiile de turism mixte
Acest tip de agenţie de turism realizează simultan activităţile unei agenţii de
turism detailiste şi angrosiste. Aceste agenţii funcţionează ca agenţii de
consultanţă, mediere şi producţie a pachetelor, pe care le pot vinde direct
consumatorului sau le pot distribui către alte agenţii de turism, chiar dacă
acestea nu aparţin propriei reţele.
Agenţiile de turism emiţătoare (outgoing)
Sunt agenţii de turism care emit sau trimit turişti spre zone geografice –
naţionale şi internaţionale – altele decât cele în care este situată agenţia de
turism. Piaţa acestor agenţii de turism o constituie turiştii care pleacă şi care
doresc transport sau servicii în alte localitatea din ţară sau străinătate.
Agenţii de turism receptoare (incoming)
Aceste agenţii se ocupă cu atragerea turiştilor din alte zone geografice.
Agenţiile de turism receptoare pot fi clasificate în:
a) agenţii de turism urbane şi costiere;
b) agenţii de turism mari sau mijlocii cu departamente receptoare mari şi
sucursale în străinătate dedicate captării traficului emiţător.
Agenţii de turism implant
Agenţii de turism implant sunt amplasate în sediile unor firme şi corporaţii
mari; clienţii lor, care sunt salariaţii acelor firme, pot obţine bilete şi alte
aranjamente pe loc şi personal. Ele promovează aşa-numitul “turism de
afinitate”, adresându-se unor grupuri mai mult sau mai puţin formale,
constituite înainte de plecarea în turisme.
Agenţiile de turism în sistem de franciză
Franciza este un sistem de colaborare între două parţi, juridic independente, în
care o parte (francizor), titular al unei mărci, produse sau servicii, sau sisteme
de comercializare, cedează altei părţi (francizat) dreptul de exploatare a mărcii,
după nişte tehnici comerciale uniforme. Francizorul îi pune la dispoziţie
francizatului, în schimbul unei sume sau procent, elemente ca:
- Marca şi imaginea corporativă;
- Know-how sau formula probară pentru gestionarea cu succes şi
diferenţierea afacerii sale;
- Servicii sau produse proprii;
- Formare;
- Gestiunea cumpărăturilor;
- Plan de comercializare sau de marketing

Agenţiile de turism virtuale
Internetul este util agenţiilor de turism virtuale care ofertează, vând şi chiar
licitează servicii şi turisme în reţea. Aşa au apărut „Travelocity” care operează
prin Sabre, Expedia şi Worldspan şi îi apartine lui Bill Gates, creatorul
Microsoft.
Orice agenţie de turism actuala poate avea forma sa virtuala, când creează o
pagină Web şi facilitează contractul on-line clienţilor.
Agenţiile de turism cu oferta de servicii completă
Agenţiile se ocupă de toate tipurile de turismuri, mai mult de jumătate din cifra
lor de afaceri provine din călătoriile de grup şi individuale. AMERICAN
EXPRESS şi THOMAS COOK sunt două din cele mai mari agenţii din lume
care oferă servicii complete, având birouri în majoritatea ţărilor lumii .
Agenţii de turism de stimulare (incentive)
Aceste agenţii sunt specializate în întocmirea programelor de turism pentru
grupuri, firme şi societăţi care îşi recompensează salariaţii cu excursii plătite
pentru ei şi familiile lor.
Deşi pachetele de vacanţă incentive reunesc aceleaşi elemente ca şi pachetul
clasic (transport, cazare, excursii, agrement), fiind strâns legate de munca
participanţilor, se deosebesc de vacanţele liber alese. În cazul vacanţelor
incentive, diferitele elemente ale aranjamentului sunt alese în funcţie de stilul
de viaţă şi aspiraţiile participanţilor.
Trebuie remarcat că turismurile incentive reprezintă unul din domeniile cele
mai promiţătoare ale turismului. Se apreciază că, în jur de 11 milioane de
oameni călătoresc anual ca urmare a premierii cu excursii incentive. O
observaţie interesantă este că doar 30% din cei care călătoresc astfel în Europa
sunt acompaniaţi de soţii lor, comparativ cu 70% în SUA. În Europa, pe
primul loc se află Anglia şi Germania. Paris şi Londra sunt în topul
destinaţiilor europene.
Agenţii de turism comerciale
Acestea sunt specializate în turismul de afaceri şi intră mai puţin sau deloc în
legătură cu clienţii. Agenţii se ocupă cu punerea în legătură, la telefon, a
clienţilor, rezervă bilete de avion, camere de hotel şi închiriază maşini. Foarte
adesea ei aranjează întâlniri între clienţii lor. ROSEN BLUTH TRAVEL din
Philadelphia este un exemplu de astfel de agenţie de turism.
Agenţiile de turism pentru croaziere
Aceste agenţii vând produse turistice de croazieră, pe nave care oferă cazarea
cea mai bună în cabine fără zgomot şi balans. În cele mai multe cazuri, biletele
de croazieră sunt vândute prin agenţiile de turism obişnuite. Deoarece acestea

nu au avut experienţă suficientă în ceea ce priveşte croazierele, au fost
înlocuite în ultimii ani cu agenţii specializate.
Agenţii organizatoare de circuite
Acestea organizează exclusiv excursii în circuit şi care sunt vândute direct
către public, acţionând ca agenţii de turism. Circuitele sunt vândute prin poştă,
fie prin reclamă în reviste ca Travel & Leisure şi The New Yorker.
Agenţii organizatoare de turisme prin posta
Aceste agenţii nu au sedii proprii, ci operează prin poştă, în special pentru
persoanele în vârstă şi pentru grupuri speciale, cum ar fi persoanele invalide
sau asociaţiile de handicapaţi. Aceste agenţii oferă turismuri pentru perioade
mai lungi, ca, de exemplu, o lună în Spania într-un apartament propriu. O
astfel de agenţie este American Association of Retired Persons. Aceste agenţii
acordă reduceri pentru clienţii care îşi fac singuri rezervările la companiile
aeriene sau, mai simplu, cheamă agenţia la telefon pentru a elibera biletele pe
care le-au rezervat.
Sarcina de lucru 4
Redactează un eseu despre tipologia agentiilor de turism
1.9. Tipologia retelelor de agentii

Agenţiile sunt întreprinderi mici, cu mai puţin de 50 de angajaţi pentru 96%
dintre ele (inclusiv tour-operatori). Ele sunt fie independente, fie organizate în
reţele.
A. Agenţiile independente
Acestea acţionează ca şi întreprinderile mici şi mijlocii sau societăţile cu
răspundere limitată.
B. Reţelele de agenţii
În general, o reţea cuprinde cel puţin 10 puncte de vânzare. Există patru
categorii de reţele: integrate, voluntare, francizate şi protejate.
Reţeaua integrată
Într-o reţea integrată punctele de vânzare n-au autonomie. Sunt simple agenţii
care distribuie produsele selecţionate de conducerea reţelei. Se negociază
comisionul şi se stabileşte o listă de tour-operatori, privilegiaţi ale căror
produse trebuie să fie propuse cu prioritate clienţilor. Gestiunea şi
contabilitatea sunt centralizate. Cheltuielile de publicitate şi promovare sunt
împărţite între membrii reţelei. Fiecare punct de vânzare trebuie să fie licenţiat.

Dreptul de a desfăşura activităţi de ticketing trebuie obţinut pentru fiecare
punct separat.
Reţeaua francizată
Agenţia francizată constituie o societate independentă, care trebuie să obţină
propria licenţa şi dreptul la activităţi de ticketing.
Agenţia francizată se conformează politicilor comerciale ale francizorului,
beneficiind de publicitate comuna, de însemnul, imaginea de marca, savoir-
faire-ul francizorului şi de comisioane negociate cu acesta.
În schimb, francizatul trebuie să plătească o redevenţă sau cote procentuale din
cifra de afaceri.
Reţeaua voluntară
O reţea voluntară beneficiază de aceleaşi avantaje ca şi reţeaua integrată, în
principal obţinerea unor comisioane ridicate în schimbul unui anumit volum de
vânzări.
Fiecare agenţie are însemnul ei, îşi păstrează independenţă juridică, dar
beneficiază de campanii publicitare şi servicii de plaţi centralizate prin reţea.
Reţeaua protejată
Acesta este creată de un operator care preferă, în locul propriilor puncte de
vânzare, să-şi caute parteneri independenţi, titulari de licenţă. În acest caz,
agenţia de turism se angajează să revândă cu prioritate produsele tour-
operatorului şi nu plăteşte nici o redevenţa acestuia.
Agenţia nu beneficiază de nici o exclusivitate, dar obţine un comision mai
mare faţă de celelalte agenţii. Tour-operatorul îşi selecteaza agenţiile după
criterii cum ar fi amplasamentul şi mărimea cifrei de afaceri.
1.10. Tour – operatorul, producator şi intermediar

Definiţie:
În industria turistică, tour-operatorii pot fi consideraţi, după unii specialişti,
drept angrosişti.
Spre deosebire de agenţiile de turism, tour-operatorii „sunt întreprinderi de
mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan naţional şi internaţional atât pe
orizontală, cât şi pe verticală”.
Tour-operatorul este un organizator de turisme care face oficiul de producător
pentru industria turistică.
Produsul pe care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din
servicii de transport, cazare în hotel, transfer la şi de la aeroport. Pe lângă

acestea, pachetul poate cuprinde şi servicii de divertisment, plimbări, închirieri
maşini şi altele.
Specializarea TO în fabricarea turismelor forfetare îi diferenţiază de agenţiile
de turism care nu intervin decât în comercializarea produselor turistice. TO au
deci statutul juridic de agent de turism, dar şi de asociaţie care fabrică şi vinde
forfetar produsele turistice integrate.
Tour-operatorii moderni – sau organizatorii turismelor de grup sau individuale,
aşa cum îi cunoaştem astăzi - acţionează încă de la jumătatea secolului al XIX-
lea (primul TO este considerat Thomas Cook, care a realizat primul tour în
1841; astăzi este un TO deosebit de puternic pe piaţa mondială, cu o vastă
reţea de agenţii şi filiale proprii).
Înainte de a vinde pachetul turistic, tour-operatorul este acea entitate care îl şi
produce sau contribuie la producerea lui.
Tour-operatorii sunt producătorii sau „fabricanţii” de turisme forfetare.
Prezenţa acestora este mai frecventă în Europa, în special în Anglia şi
Germania, dar este mai dinamică în celelalte ţări europene şi Japonia. Tour–
operatorii, spre deosebire de agenţiile de turism, sunt întreprinderi de mari
dimensiuni, puternic concentrate pe plan naţional şi internaţional, atât pe
orizontală, cât şi pe verticală.
Specializarea tour-operatorilor în fabricarea turismelor forfetare îi diferenţiază
de agenţiile de turism care nu intervin decât în comercializarea produselor
turistice. Tour-operatorii au, deci, statutul juridic de agent de turism, dar şi de
asociaţie care fabrică şi vinde forfetar produsele turistice integrate. Drept
urmare, „tour-operatorii sunt întreprinderi turistice comerciale, specializate
în crearea de turisme forfetare”
În industria turistică, tour-operatorii pot fi consideraţi după unii specialişti
drept angrosişti. Spre deosebire de agenţiile de turism, tour-operatorii „sunt
întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan naţional şi
internaţional, atât pe orizontală cât şi pe verticală”.
Tour-operatorul este un organizator de turisme care face oficiul de producător
pentru industria turistică. Procesul de producţie în acest caz acoperă o perioadă
care poate varia între 12 şi 13 luni.
Tour-operatorii se diferenţiază după nivelul de integrare a produselor turistice
şi după capacitatea lor de ofertă. De asemenea, ei se pot diferenţia după
poziţionare, după destinaţie, după profilul clientelei, după activităţile oferite.
În structura organizatorică a unui producător de turisme, departamentul
producţie joacă un rol esenţial, tour-operatorul având ca misiune, în funcţie de
obiectivele şi strategia aplicată, conceperea şi crearea de produse turistice. El
îndeplineşte patru funcţii:
- funcţie de studiu de piaţă şi de previziune:

- funcţie de cercetare a produselor;
- funcţie tehnică de fabricare a produselor turistice;
- funcţie economică, legată de fixarea preţurilor.
Numărul şi structura tour-operatorilor depind de gradul de integrare al
produselor pe care le asigură şi de capacităţile de care dispun. Ei se pot împărţi
în trei categorii principale:
- generalişti (universali), care creează şi pun la dispoziţia beneficiarilor
categorii diverse de produse;
- specilizaţii care sunt profilaţi pe un singur gen de turism;
- punctuali, care sunt profilaţi pe produse oferite la comanda unor grupuri de
clienţi.
Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementul
firmelor şi în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază
financiară solidă, pentru a putea achita preţul curselor charter. În consecinţă,
unii tour-operatori cu dimensiuni modeste au fost absorbiţi de mari corporaţii
cu activitate diversificată, alţii s-au asociat cu companii aeriene sau lanţuri
hoteliere, iar alţii s-au implicat în dezvoltarea staţiunilor turistice.
Există şase motive pentru care un turist ar apela la un TO pentru achiziţionarea
unui pachet de vacanţă:
- cazarea: TO achiziţionează un contingent considerabil de camere cu mult
timp înainte. Ei garantează cazarea turiştilor la destinaţiile de vacanţă cele
mai populare, care, altfel, ar putea să nu fie disponibile la momentul luării
deciziei privind destinaţia de vacanţă;
- reducerile: prin negocierile pe care le fac, TO obţin reduceri importante pe
care le transmit mai departe turiştilor. Aceste pachete de vacanţă pot fi cu
25% mai ieftine decât alternativa de achiziţionare directă a serviciilor
turistice ce le compun;
- accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanţă se află şi vizitarea unor
atracţii populare sau participarea la diverse distracţii la care, altfel, turistul
ar avea un acces mai dificil;
- confortul: turismele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăţi
pentru toate serviciile şi facilităţile incluse, ceea ce scuteşte turistul de grija
achiziţionării fiecărui serviciu şi efectuarea fiecărei plăţi în parte;
- varietatea: turismele forfetare oferă toate serviciile, atracţiile şi facilităţile
disponibile în zonă, ceea ce ar fi greu de obţinut de turist pe cont propriu;
- securitatea financiară: asigurată de legislaţia în materie.

Tipuri de produse oferite de TO
Tour-operatorii sunt întreprinderi turistice comerciale, specializate în crearea
de turisme forfetare”
Turismul forfetar este un turism organizat după un program detaliat,
cuprinzând un ansamblu mai mult sau mai puţin întins de prestaţii turistice,
pentru un preţ fix, determinat dinainte.
Avantajele turismului forfetar:
– preţul forfetar, care este mai mic decât suma tarifelor serviciilor cuprinse în
pachet, dacă acestea ar fi fost cumpărate separat;
– comoditatea achiziţionării unui singur produs de călătorie, turistul fiind
scutit de grija luării unei decizii pentru achiziţionarea fiecărui serviciu
pentru a compune o vacanţă completă şi pentru alcătuirea unui program de
vacanţă (traseu, obiective, divertisment etc.);
– reduce posibilitatea apariţiei riscurilor legate de calitatea produsului;
– poate fi conceput atât ca şi turism colectiv, cat şi ca turism forfetar.
Caracteristici ale turismului forfetar:
- Organizare prealabilă: produsul este conceput înainte să se manifeste
cererea; TO alege destinaţiile şi negociază şi contractează serviciile turistice
primare;
- Grupul de prestaţii: include minimum un sejur (cazare, masa), plus turism
dus-întors, transfer, însoţirea turistului, agrement, animaţie, prestaţii
speciale (culturale, de tratament, de congrese etc.), asigurări;
- Preţ fix: determinat în prealabil şi plătit la începutul călătoriei;
- Inelasticitate: aranjamentul nu e adaptabil la variaţiile cererii nici pe termen
lung, nici pe termen scurt;
- Complementaritate: serviciile componente sunt complementare; dacă unul
dintre ele nu corespunde calitativ, atunci tot pachetul este afectat;
- Eterogenitate: nu există două aranjamente turistice identice.
Sunt cunoscute două tipuri de pachete de vacanţă (turisme forfetare):
a) pachetul de vacanţă care are ca destinaţie un hotel de staţiune şi care include
o serie de servicii;
b) tour-ul cu ghid (condus), care presupune vizitarea unei zone în circuit, cu
prezentarea atracţiilor naturale şi antropice şi care este însoţit de un ghid
poliglot, comunicativ şi capabil să rezolve o serie de probleme pe parcursul
circuitului.

Turismele forfetare pot fi prezentate în forma tradiţională, respectiv în
formulele „totul inclus” sau în formule „mixte” în care se furnizează numai o
parte dintre prestaţiile turistice.
I. În formulă “totul inclus” intră:
– Sejurul cu pensiune completă (sau demi-pensiune) care include turismul
dus-întors şi transferuri, cazare şi masă.
– Circuitele, o combinaţie de excursii sau vizite, care pot fi însoţite sau nu de
cazare în pensiune completă, demi-pensiune sau cu mic dejun. Cel mai
adesea, mijlocul de transport utilizat este autocarul sau avionul, mai rar
trenul. Formulele mixte asociază transportul cu anumite prestaţii. Este cazul
formulelor „fly and drive” şi „fly and hotel” (care pe lângă transport cu
avionul oferă vouchere pentru hotel care pot fi utilizate în mai multe
staţiuni turistice); unele formule, mai originale, oferă produse turistice
asociate cu practicarea unui sport, o temă culturală, un sejur de sănătate,
participarea la un congres etc.
– Croazierele, care vizează un pachet de servicii de vacanţă prestate în cadrul
unui hotel plutitor.
Croazierele pot fi:
a) croaziere care oferă un circuit prin mai multe porturi;
b) zbor şi croazieră – „fly & cruise” - introdus în 1980;
c) „cruise and stay”: croazierele de tip „fly & cruise” pot fi combinate cu
cazare la un hotel pe uscat, pentru o perioadă de timp;
d) croazieră în jurul lumii;
e) croazieră cu tematică: croaziere pentru vizitarea unor ruine istorice din estul
Mediteranei; croaziere muzicale (pe vapor este invitată o orchestră).
II. În formula turismului forfetar “mixt” se includ aranjamente de tipul:
a) “fly and drive”: transport aerian şi închiriere de maşini;
b) “fly and bed”: transport aerian şi cupoane de cazare ce pot fi utilizate în mai
multe localităţi;
c) produse turistice asociate cu:
– practicarea unui sport;

– o temă culturală.

Strategii de activitate ale TO
Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementul
firmelor şi în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază
financiară solidă
În general, tour-operatorii pot opta pentru două tipuri de strategii: cea de
specializare şi cea de abordare generalistă.
a) Strategia de specializare: există tour-operatori specializaţi pe o destinaţie
geografică anumită; este o strategie riscantă pentru că poate interveni o
lovitură de stat, un război şi circuitul respectiv este scos de pe piaţă.
Specializarea mai poate fi pe o temă, (pelerinajul, aventurile ş.a.), sau pe un
segment de clientelă (tineri căsătoriţi, persoane handicapate, persoane în
vârstă, populaţia homosexuală şi orice altă categorie de populaţie). Strategia
specializării constituie pentru numeroşi tour-operatori o soluţie pentru
eliminarea concurenţei, pentru a evita instabilitatea pieţei şi a clientelei.
b) Strategia generalistă are două orientări:
- Strategia de integrare, regăsită în toate sectoarele de activitate economică.
Refuzul unor întreprinderi de a integra ansamblul de prestaţii se datorează
următorilor factori: probleme de competenţă (datorită multitudinii de
cunoştinţe pe care trebuie să le aibă un prestator), pericolul pieţelor captive
(pe acele pieţe captive prestatorii se obişnuiesc cu lipsa concurenţei, putând
deveni mai puţin competitivi), mărimea capitalului necesar (pentru a se
diversifica în numeroase activităţi, prestatorul trebuie să mobilizeze mase
importante de capital), prezenţa furnizorilor dominanţi (un tour-operator
poate fi forţat să se adreseze unui prestator aflat într-o poziţie de monopol,
care poate abuza de puterea sa), absenţa prestaţiilor adaptate, performanţele
mediocre ale furnizorilor, competenţe limitate necesare pentru negocieri.
– Strategia masei critice constă în alegerea acelei dimensiuni care să permită
confruntarea directă cu concurenţa. Aceasta poate să îmbrace mai multe
forme:
• strategia „apropierii” de concurenţă;
• strategia de achiziţie a concurentului;
• strategia de protecţie, pentru a fi mai puţin vulnerabil şi a recâştiga
credibilitatea pieţei (prin asociere cu un partener puternic, uneori din
sectorul hotelier).
Turismatica
Rezervarea serviciilor turistice de cazare şi transport poate fi făcută în 3
moduri:
– manual (tradiţional)

– sistem informatizat – prin reţea de calculatoare
– sistem semi-informatizat – rezervare prin calculator şi comunicare
telefonică.
Turismatica - ansamblul aplicaţiilor informatizate special adaptate
activităţilor unei agenţii de turism: ticketing şi rezervări diverse. Aspectul cel
mai important îl constituie conectarea la calculatoarele centralelor de rezervări
ale lanţurilor hoteliere şi de transport din întreaga lume.
1. Sisteme de rezervare ale companiilor de transport aerian
Companiile aeriene au fost primele care au dezvoltat sisteme computerizate de
rezervări (CRS), pentru distribuţia şi gestiunea biletelor de transport.
Rezervarea automatizata s-a transformat intr-un puternic instrument de
marketing, cu efecte puternice asupra competitivităţii companiilor;
CRS - urile sunt de fapt baze de date, oferind informaţii despre vânzarea,
anulari, disponibilitatea, rute, tarife etc.
Exemple de CRS - uri:
Sisteme informatizate americane:
- SABRE – creat de IBM pentru compania American Airlines în 1954; în
prezent este utilizat şi în Europa de către agenţii de turism;
- PARS, transformat în 1990, prin fuziunea cu DATAS II, în WORLDSPAN
– utilizat de peste 6000 de agenţii de turism din întreaga lume;
- APOLLO – sistem al companiei United Airlines, la care sunt conectate
peste 7000 de agenţii de turism;
- SYSTEMONE – cu o răspândire relativ limitata în SUA (22% din agenţiile
americane de turism)
Sisteme informatizate europene:
- AMADEUS – creat de Air France, Lufthansa, SAS şi Iberia; are circa
55.000 terminale ce leagă agenţii din toată Europa;
- GALILEO – creat de British Airways, KLM, Swissair şi Alitalia; se
foloseşte şi pentru rezervarea serviciilor hoteliere (circa 20.000 de hoteluri),
sub denumirea de “Room Master”.
- Cele mai multe agenţii care folosesc CRS provin din Germania, Franţa,
Marea Britanie, Italia, Spania.
- GULLIVER – sprijinit financiar de UE; oferă informaţii diverse (cazare,
obiective turistice, evenimente culturale, activităţi recreative, transport şi
alte informaţii utile călătorilor).

2. Sisteme de rezervare prin serviciul de telefonie
Sistemele View Data utilizează liniile obişnuite de telefonie, dar viteza
comunicaţiilor este mai redusă.
Principalele sisteme de acest tip sunt PRESTEL în Marea Britanie, MINITEL
în Franţa (peste 5 mil. utilizatori) şi BTX în Germania.
Oferă servicii de rezervare transport şi hotel, dar şi orare de călătorie,
destinaţii, preturi, condiţii de circulaţie, posibilităţi de închiriere a maşinilor
etc.
3. Centralele de rezervări
Toate marile lanţuri hoteliere şi-au creat propriile centrale de rezervări; ele
primesc cererile de rezervări (din partea TO) pentru toate hotelurile lanţului şi
le distribuie hotelurile la care s-au solicitat rezervările respective.
Lanţurile hoteliere pot încredinţa centralele lor de rezervări unui agent general
(“General Sales Agent” – GSA); acesta poate reprezenta mai multe hoteluri,
neconcurente prin situarea lor geografica sau categorie de confort.
Centralele de rezervări pot fi conectate la sistemele de rezervări ale
companiilor aeriene.
Sarcina de lucru 5
Redactează un eseu despre sistemele de rezervare ale companiilor de
transport aerian.
Rezumat
Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul
persoanelor, în afara locului de reşedinţă, atât timp cât acestea nu sunt
motivate de o stabilire lucrativă permanentă sau o activitate lucrativă
oarecare. O mare parte a acestei infrastructuri este destinată populaţiei
rezidente sau altor nevoi (agricultura), dar poate fi extinsă şi special pentru
turism. Organizaţiile internaţionale de turism au un caracter permanent, iar
modul de funcţionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate
multilaterale. Principalele obiective ale activităţii lor se referă la promovarea
turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi economice dintre
organizaţiile de turism, pregătirea personalului ce activează în acest sector,
înlăturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltării turismului, facilitarea
schimbului de experienţă în oricare din domeniile de servire turistică
mondială etc. Agenţiile de turism private formează veriga de bază a
instituţiilor care activează în industria turismului. Pot fi considerate ca
agenţii de turism unităţile economice care dispun de mijloace de producţie şi

fonduri circulante adecvate pentru conceperea şi prestarea de servicii în
vederea satisfacerii cererii turistice. Tour-operatorul este un organizator de
turisme care face oficiul de producător pentru industria turistică. Produsul pe
care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din servicii de
transport, cazare în hotel, transfer la şi de la aeroport. Pe lângă acestea,
pachetul poate cuprinde şi servicii de divertisment, plimbări, închirieri
maşini şi altele. Specializarea tour-operatorilor în fabricarea turismelor
forfetare îi diferenţiază de agenţiile de turism care nu intervin decât în
comercializarea produselor turistice. Tour-operatorii au, deci, statutul juridic
de agent de turism, dar şi de asociaţie care fabrică şi vinde forfetar produsele
turistice integrate. Drept urmare, „tour-operatorii sunt întreprinderi turistice
comerciale, specializate în crearea de turisme forfetare” Tour-operatorii
sunt întreprinderi turistice comerciale, specializate în crearea de turisme
forfetare” Turismul forfetar este un turism organizat după un program
detaliat, cuprinzând un ansamblu mai mult sau mai puţin întins de prestaţii
turistice, pentru un preţ fix, determinat dinainte. În general, tour-operatorii
T
pot opta pentru două tipuri de strategii: cea de specializare şi cea de abordare
generalistă. e
s
Test de autoevaluare
1. Definiţi turismul, turismul intern, turismul naţional, turismul internaţional.
2. Enumeraţi componentele dezvoltării turismului.
3. Care sunt tipurile de cazare preferate de turişti?
4. Enumeraţi serviciile auxiliare.
5. Care era principalul obiectiv a Asociaţiei Carpatină Transilvania?
6. Enumeraţi principalele organisme internaţionale de turism.
7. Care este rolul statului în turism?
8. Prin ce se realizează funcţia de coordonare a întregului ansamblu de
măsuri de promovare a turismului?
9. În câte categorii se împart agenţii economici în turism în funcţie de natura
activităţii desfăşurate?
10. În ce sunt specializaţi agenţii tour-operatori?
11. Explicaţi noţiunile de agenţie de turism şi agenţie de turism conceptual şi
semantic.
12. Cum se defineşte agentul de turism?
13. Care sunt principalele funcţii ale agenţiilor de turism?
14. Care sunt principalele tipuri de agenţii de turism în Uniunea Europeană?

15. Care sunt tendinţele conceptului de agenţie de turism familială şi riscurile
sale?
Bibliografie minimală
Cristureanu, C. (1992). Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Abeona.
Ioan, C. & Turtureanu, A. G. (2005). Probleme actuale de servicii şi turism. Galaţi: Zigotto.
Ivaşcu, D. Contract de prestări servicii catering, Contract de călătorie, Convenţie standard
pentru handling la sol. Vouchere - Studii de caz.
Stănciulescu, Gabriela (2003). Managementul operaţiunilor de turism. Bucureşti: All Beck.
Stănciulescu, Gabriela; Tigu, Gabriela; Lupu, Nicolae; Stancioiu, Felicia & Titan, Emilia
(2003). Lexicon de termeni turistici. Bucureşti: Oscar Print.
Stănciulescu, Gabriela (2005). Managementul agenţiei de turism. Bucureşti: ASE.
Turtureanu, A. (2005). Economia serviciilor. Galaţi: Editura Fundaţiei Academice Danubius.
Ban, O. (2010). Tehnica operaţiunilor de turism. Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
Glăvan, Vasile ş.a. (2008). Agenţia de turism – tehnica operaţiunilor de turism. Bucureşti:
Editura Fundaţiei România de Mâine.
Stanciulescu Gabriela (2010). Managementul agentiei de turism. Bucuresti: Editura ASE.
Turtureanu, A. (2007). Economia turismului. Galaţi: Ed. Fundaţiei Academice Danubius.
Turtureanu, A.G. (2010). Tehnica operaţiunilor de turism. Galaţi: Edit. Univ. Danubius.
Ordinul ANT 65 2013 norme metodologice certificare brevet licente clasificare.

Unitatea I. Tehnica Op

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea I. Tehnica Op

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

ANCA GABRIELA TURTUREANU

Editura Universitară Danubius, Galaţi

Tehnica operaţiunilor de turism 1

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Tipografia Zigotto Galaţi

Tehnica operaţiunilor de turism 2

1.1. Termeni specifici…………………………………………………………………………8

3. Contracte, stabilirea preţurilor şi instrumentele de plată în activitatea

4. Activitatea de transporturi în turism

Bibliografia de elaborare a cursului

Tehnica operaţiunilor de turism 4

Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

Tehnica operaţiunilor de turism 5

Tehnica operaţiunilor de turism 6

1.1. Termeni specifici……………………………………………………………………….8

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Tehnica operaţiunilor de turism 7

Tehnica operaţiunilor de turism 8

1.2. Componentele dezvoltării turismului

Tehnica operaţiunilor de turism 9

Tehnica operaţiunilor de turism 10

Tehnica operaţiunilor de turism 11

1.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice

Tehnica operaţiunilor de turism 12

Tehnica operaţiunilor de turism 13

Tehnica operaţiunilor de turism 14

1.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în

Tehnica operaţiunilor de turism 15

Tehnica operaţiunilor de turism 16

Tehnica operaţiunilor de turism 17

Tehnica operaţiunilor de turism 18

1.5. Agentii economici din turism

Tehnica operaţiunilor de turism 19

Agenţii economici cu activitate turistică parţială sunt: întreprinderile

Tehnica operaţiunilor de turism 20

1.6. Conceptul de agenţie de turism

Tehnica operaţiunilor de turism 21

Misiunea şi functiile agentiilor de turism

Tehnica operaţiunilor de turism 22

1.7. Conceptul romanesc de agenţie de turism

- Agenţia de turism angrosistă concepe, pregăteşte şi vinde produse turistice

Tehnica operaţiunilor de turism 23

1.8. Tipologia agentiilor de turism

Agenţiile de turism detailiste sunt întreprinderi mici, a căror funcţie

Tehnica operaţiunilor de turism 24

Tehnica operaţiunilor de turism 25

Tehnica operaţiunilor de turism 26

1.9. Tipologia retelelor de agentii

Tehnica operaţiunilor de turism 27

1.10. Tour – operatorul, producator şi intermediar

Tehnica operaţiunilor de turism 28

Tehnica operaţiunilor de turism 29

Tehnica operaţiunilor de turism 30

Tehnica operaţiunilor de turism 31

– practicarea unui sport;

Tehnica operaţiunilor de turism 32

Tehnica operaţiunilor de turism 33

Tehnica operaţiunilor de turism 34

Tehnica operaţiunilor de turism 35

Tehnica operaţiunilor de turism 36