Relația dintre indivizi și societate.

Influențe reciproce în viața economică

După cum se știe, omul este o ființă socială care trăiește în și prin societate, fiecare individ
ocupând un anumit loc și jucând un anumit rol, mai exat un statut care îi conferă drepturi și
îndatoriri. Din ansamblul pozițiilor sociale pe care le deține o persoană, unele sunt foarte
importante, afectându-i viața în mare măsură, în timp ce altele sunt mai puțin importante. În
prezentul referat pornim de la premisa potrivit căreia, în societatea contemporană, statutul
profesional și statutul familial sunt cele de însemnătate majoră.
Societatea reprezintă o esență de semnificații imaginare sociale, pe care o putem numi o
lume de semnificații, definită prin propria identitate, articulații, raporuri cu obiectele
intrinseci. Indivizii unei societăți, luați ca atare sau ca persoane sociale, instaurează prin
interacțiunile dintre ei regulile de funcționare a sistemului, delimitând sferele colectivității și
ale individului1. Membrii unei societăți instaurează o lume de semnificații în care se recunosc,
dau naștere la reguli ce asigură funcționarea sistemului, delimitându0și sferele de acțiune
sociale și individuale. Societatea este compusă din sisteme indiviuale, care, larândul lor, se
constituie prin agregare în alte sisteme (familie, întreprindere etc), fiecare compoentă a
societății deținând un rol regulator: economia, sistemul juridic, sistemul de învățământ, pentru
că, așa cum notează Legendre (2011, p. 11), „Fiecare societate umană este în felul ei un
educator al rațiunii. Structura a ceea ce numim „societate” este compusă din legături ale
cuvântului, care îi alătură pe oameni unii altora, și nu este deci posibilă, din acest punct de
vedere, nicio societate animală.”.
De aceea, în ceea ce privește relația dintre indivizi și societate, dintre societate și drept în
raport cu societatea globală/mondială și cu viitorul, influențele reciproce sunt vizibile și
incontestabile, iar dimensiunea raporturilor stabilite între cei doi poli (indivizii și societatea)
se configurează și se reflectă interdependent și interferent cu alte dimensiuni: economică,
policică, morală, științifică, religioasă, managerială, comunicațională etc.

1
Vezi Meylan, J-H. (2010), Essai pour une systemique du droit. Schulthess Medias Juridiques S.A., Geneva-
Zurich0B ale

1
 În interiorul societății, indivizii sunt cei care dau naștere la relații între ei, fără ca
individualitatea vreunuia să fie eliminată, cu atât mai mult cu cât indivizii înșiși creează
fiecare, prin raporturile în care sunt părți, o dimensiune transindividuală, care constituie
originea și fundamentul colectivității.
Sistemul economic al unei societăți este exprimat, în principal, prin modul de producție,
adică prin felul în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței societății, acesta
având rol determinat în funcționarea și în dezvoltarea sistemului social global, deziderat care
implică în mod peremptoriu influențe reciproce în ceea ce privește indivizii în triada individ-
societate-viață economică. Astfel, modul de producție se caracterizează, la rândul lui, printr-
o structură complexă, el fiind unitatea dintre infrastructura societății (mijloacele de producție,
obiectul muncii și forța de muncă), pe de o parte, și structura economică (un sistem de relații
între oameni în toate sferele economicului: producție, reparație, circulație, consum,
organizarea producției), ceea ce înseamnă că esența și mecanismul acestor relații sunt
determinate tocmai de relațiile de reciprocitate.
Pentru a realiza o lucrare riguroasă privind tema de față, considerăm necesar să facem
câteva observații referitoare la relațiile sociale așa cum apar acestea în studiile de specialitate
(bibliografia consultată, în cazul nostru). Analiza societății ca sstem global care implică
deopotrivă relația dintre indivizi și societate, respectiv influențele reciproce în viața
economică, implică abordarea unor aspecte definitorii care privesc relațiile dintre oameni,
acțiunile desfășurate de către aceștia, poziția pe care o dețin în ansamblul relațiilor și
atribuțiile vimpuse de ea.
Relația socială, ca sistem de interacțiuni reciproce normale dintre parteneri, are la bază o
anumită „platformă”2, care se referă la atitudinile, opiniile, interesele și valorile comune
promovate de către parteneri.
Implicați într-un nsamblu de relații și angajați în diferite acțiuni indivizii ocupă anumite
poziții în cadrul acestora.
1. „Statusul social” desemnează întocmai această poziție pe care o ocupă o persoană în
societate, sociologii distingând mai multe tipuri de statusuri:
a. Statusul atribuit este statusul (poziția) acordat de societate persoanelor care
dispun de calități excepționale și de aptitudini speciale remarcabile, elemente ce
determină unicitatea poziției acestor persoane în comunicare;

2
Vezi, în acest sens, Schifirneț (1999, p. 42)

2
 b. Statusul dobândit este pozițiacâștigată de o persoană prin învățare, efort personal
și prin competiție cu toți cei care aspiră la același status (de exemplu: statusul de
student, de director de instituție, de președinte etc.);
c. Statusul fundamental este un tip special de status, conturat în funcție de vârsta,
sexul, ocupația indivizilor, constituind, în esență, unadintre căile de intrare a
individului în alte statusuri și servind drept reper pentru orientarea individului în
rețele sociale ca: familie, școală, comunitate religioasă, loc de muncă etc.
2. „Rolul social” desemnează totalitatea așteptărilor care definesc comportamentul
oamenilor, exprimate în drepturi și responsabilități, ca fiind „proprii sau improprii
pentru ocuparea unui status”3. În timp ce statusul desemnează poziția ocupată de
individ, rolul se referă la atribuțiile impuse de status unei persoane, la aspectul
prescriptiv al conduitei sale. Totodată, rolurile pun în evidență toate sarcinile ce îi
revin sau pe care și le asumă un individ din poziția (statusul) socială pe care o ocupă și
nu există autonom, ci este strâns legat întotdeauna de un anumit status.
3. Concluzii
Unui status îi este asociat un set de roluri care exprimă complexul de activități ce îl
pune pe individ în relație cu ceilalți și, în același timp, cu însăși societatea în care
ființează. Spre exemplu, nu pot exista profesori fără elevi ori studenți, medici fără
pacienți, comandanți fără subordonați, avocați fără clienți, soți fără soții, preoți fără
enoriași etc. Devine astfel o evidență faptul că indivizii se grupează în rețele de roluri
reciproce, iar cunoașterea statusurilor și a rolurilor de către indivizi este condiția
fudamentală, primă și finală, a integrării lor sociale.
Societatea se definește prin totalitatea interacțiunilor/ relațiilor care există între
oameni și prin acțiunile acestora pentru realizarea unor scopuri formulate. Relațiile
care determină influențele reciproce în toate domeniile de activitate, inclusiv în viața
economică, presupun: doi parteneri, o legătură între ei, interese, situații, obligații.
Acțiunea, ca modalitate de transformare a relațiilor sociale se structurează: din punct
de vedere sincronic (agent, obiect, situație, rezultat), din punct de vedere diacronic
(stabilirea scopului, diagnoza, prognoza, planificarea, decizia, organizarea, realizarea,
controlul), pe domenii (productivă, politică, economică, instructiv-educativă, tehnico-
științifică, artistică etc.) sau după natura ei (materială și ideală, practică și teoretică),
pe când statusul (poziția individului în ansamblul relațiilor sociale sau, prin

3
Bădescu (2011, p. 78)

3
 extensiune, al întregii societăți) poate fi: atribuit, dobândit și fundamental, impunând
anumite sarcini, atribuții pentru cel care îl ocupă (rol).

Bibliografie
1. Bădescu, M. ((2011). Drept constituțional și instituții politice, Craiova, Editura Sitech.
2. Bîrsan, C. (2005). Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii pe articole, vol. I:
Drepturi și libertăți, București, Editura All Beck.
3. Constantinescu, V. (1994). Sociologie, București, Editura Didactică și Pedagogică.
4. Legrande, /P. (2011). Eseu despre funcția antropologică a dreptului, București, Editura
Rosetti Educațional.
5. Mitrofan, V. (1998). Acțiune socială în perspectiva interdependențelor, București, Editura
Proem.
6. Schifirneț, C. (1999). Sociologie, București, Editura Economică.

Student:
Crăciun Petru Claudiu