Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol

Davila” din Bucureşti

Facultatea de Moașe și Asistente Medicale

CURS
Sociologie medicală

Email contact: Anul IV, semestrul 2

claudiu.ivan@umfcd.ro
 Bibliografie
• Rădulescu, Sorin. (2002). ”Sociologia sănătății și a bolii”, Editura
Nemira.
• Pătrașcu, Alexandru Toma. (2020). Povestiri despre epidemii și
vaccinuri. Editura Humanitas.
• Cockerham, William C.(2022). Medical Sociology, Fifteenth edition.
Routledge.
• Bulai, Alfred. (2009). Concepte fundamentale în sociologie. Editura
Paidea: București.
• Cockerham, William C.(2021). Sociological theories of health and
illness. Routledge.
• Doig, Andrew. (2023). Trupul nostru muritor. O istorie universală a
morții. Editura Polirom.
Ce este sociologia?

Studiul științific al comportamentului social uman, al

relațiilor sociale, al societății umane și al rezultatelor
activităților sociale.

Dar ce înseamnă social în acest context?

Ceea ce a apărut și rezultă în urma existenței în comun a

oamenilor, ghidând acțiunea umană. Interacțiunea umană
sau raportarea la celălalt, acțiunea în grup sau în
colectivitate se derulează în baza unor reguli, norme,
valori, ritualuri, obiceiuri sau obișnuinte care ne ghidează
comportamentul.
• Nu putem înțelege socialul, sociologia, fără
imaginație. Imaginația sociologică (C. Wright Mills,
1959) = lărgirea viziunii noastre asupra forțelor
sociale care ne determină comportamentul sau
generează situația în care ne aflăm la un moment
dat, deși nu am avut contribuție directă la crearea
acestor forțe.
• Completează perspectiva individualistă de
înțelegere a lucrurilor = tendința noastră spontană
este de a înțelege lumea și pe noi doar din punctul
nostru de vedere, prin prisma actelor și situațiilor la
care am fost părtași direct.
• Ex.: Situația de sănătate a unei persoane. Este o problemă personală, urmare a
deciziilor proprii? ”Gena” moștenită e răspunzătoare? Sau sunt și alte forțe care
determină asta?
 Câteva întrebări
• Ne îngrijorează greutatea corporală și de
ce?
• Câte ore dormim noaptea și de ce?
• Facem sport (jogging, înot, fitness etc.)
regulat și de ce?
• Fumăm? De ce?

”Drunken Bacchus With Faun And Satyr”,
by Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577,
Siegen/Westfalia – d. 30 mai 1640,
Antwerpen), a fost cel mai renumit pictor
flamand.
Renașterea a fost o mișcare
culturală care s-a întins pe
perioada secolelor XIV-XVI.
Artiști: Leonardo da Vinci,
Michelangelo Buonarroti,
Rafael

Cele Trei Gratii. Peter Paul Rubens. 1636. Galeria de

Artă Dulwich, Londra, Regatul Unit. "Cele Trei Gratii -
care se credea că sunt fiicele zeului grec Zeus - au
devenit subiecte populare în artă începând cu
Renașterea și erau adesea reprezentate împreună ca
personificări ale frumuseții, bunătății și creativității."
 Cum a apărut sociologia, părinții
fondatori
• Auguste Comte (1798- 1857) filozof
francez – a inventat termenul de
sociologie ca denumire a unei metode de
studiu a socialului,
• Herbert Spencer (1820 -1903) filozof
englez
• Karl Marx (1818 – 1883)
• Emile Durkheim (1858 -1917)
• Max Weber (1864 – 1920)
• Talcott Parsons (1902-1979)
Revoluția franceză 1789-1799
 La ce ajută sociologia?
• Permite înțelegerea relației dintre
comportamentul/experiențele personale și
relațiile/constrângerile sociale.

Ex.: alimentația aleasă, orarul de somn,

comportamentul de fumător, vestimentația aleasă,
comportamentul în diverse spații publice sau
organizații, relația cu prietenii / persoanele apropiate,
relația la locul de muncă, deciziile care privesc
cariera etc. = experiențe care pot fi mai corect
înțelese și gestionate uzând de aparatul specific
sociologiei
 Emile Durkheim – faptul social
• Fapt social = ”orice mod de a acționa, declarat sau nu, în stare să exercite
asupra individului o constrângere exterioară; este general la nivelul unei
societăți, dar are o existență proprie, independentă de manifestările sale
individuale”.
• Caracteristici ale faptului social: 1) exterior individului, 2) este coercitiv
(prin sancțiunile care însoțesc încălcarea normelor, simțim constrângerea
când încălcăm normele ) 3) general.
• Structura socială capătă primordialitate în fața deciziilor individuale
(libertății agentului) în generarea comportamentului
• EX.: Analiza sinuciderii ca fapt social (Durkheim): catolici vs. protestanți, persoane
căsătorite vs. persoane celibatare. S-au analizat statisticile privind frecvența
fenomenului în rândul categoriilor menționate. Sinuciderea - funcție a gradului de
integrare socială a persoanei. La nivel individual sinuciderea este asociată cu
nefericirea, însă există și o influență socială a manifestării ei...
• EX.: Decizia de a ne vaccina sau nu....? Ce părere aveți despre așa numiții ”anti-
vaxxers”? https://www.urbandictionary.com/define.php?term=anti-vaxxer
• Statul pe scaun timp îndelungat, asociat cu o moarte prematură. Exercițiile fizice nu
ajutăhttps://adevarul.ro/stil-de-viata/viata-sanatoasa/statul-pe-scaun-timp-
indelungat-asociat-cu-o-2344854.html
 Max Weber
• Metoda comprehensivă = înțelegerea/interpretarea acțiunii sociale din
perspectiva sensului investit de actorii implicați, luând în calcul valorile,
intențiile, mizele lor personale, interesele, atitudinile.
• Din această perspectivă, analiza sociologică caută să înțeleagă, prin
empatie/comprehensiune, mobilurile interne ale acțiunii persoanelor. În
acest demers este necesar plasamentul cercetătorului în situația de
neutralitate axiologică: obiectivitate în procesul de cercetare prin
conștientizarea și filtrarea influenței prejudecăților proprii, preferințelor,
intereselor subiective.
• Înțelegerea explicativă științifică a unei acțiuni umane se realizează prin
apelul la ”tipurile ideale” = punctul de vedere al cercetătorului, o
elaborare rațională a ideii despre fenomenului social vizat, un construct
mental nici adevărat, nici fals, prin care se urmărește înțelegerea
realității empirice studiate.
• Tipuri de autoritate: carismatică, tradițională, rațional-legală (birocrația);
• Stilul de viață determinat cultural, configurator al comportamentului
uman (etica protestantă)
 Talcott Parsons
• Structuralismul - funcționalist / analiza funcțională – o teorie
influentă în anii 50-60, acum mai puțin la modă, analogie cu biologia
și funcționarea corpului uman. Postulează ca punct de plecare
necesar cercetării sociologice sistemul social și cerințele sale
funcționale indispensabile: 1)realizarea scopului 2)adaptarea 3)
menținerea modelului valoric 4) integrarea. Există subsisteme care
îndeplinesc aceste funcții – ex. subsistemul medical.
• Funcție = contribuție la menținerea unui întreg social stabil.
• Sistem social = orice model de relații între elemente
interdependente, cu proprietăți emergente specifice, dincolo de
proprietățile elementelor sale. Tendința s.s. este către echilibru
funcțional între subsistemele sale.
• Control social = procesul prin care o instanță (persoană, grup,
instituție, organizație) reglementează, orientează, modifică sau
influențează comportamentele sau acțiunile altei instanțe prin
mijloace materiale sau simbolice.
 Alte concepte importante
avansate de analiza funcțională
• Status= ceea ce aștepți în mod legitim de la
ceilalți în baza poziției sociale deținute
• Rol = ceea ce așteaptă alții de la tine în virtutea
poziției sociale deținute.
• Status atribuit (prin naștere, precum genul, etnia
etc.) vs. status dobândit (obținut în urma unui
parcurs social, precum nivelul educației,
ocupația, statutul marital etc.).
• Statusul / rolul sunt concepte complementare.
 Incongruența de status
• Marx: ierarhia socială este definită din perspectivă
economică
• Weber: completează cu dimensiunea statutară (prestigiu sau
onoare socială, valorile și imaginea care sunt inculcate unei
anumite poziții sociale deținute), respectiv cea politică
(ierarhia este definită de putere, de capacitatea de influențare
în luarea unor decizii, în stabilirea unor anumite rute
acționale).
• Deținem simultam o multitudine de statusuri/roluri - student,
părinte, locatar al unui imobil, absolvent de anumite studii etc.
• Incongruența de status: situația în care o persoană nu
deține simultan poziții privilegiate în toate tipurile de ierarhii
definite de anumite variabile sociale sau caracteristicile
statusului unei persoane sunt nepotrivite poziției sau rolului
deținute de persoana în cauză.
 Rol de bolnav – T. Parsons, The social system, 1951
• În timp ce boala implică disfuncționalitate fizică, a fi bolnav (identificat și
acceptat ca bolnav) este un rol guvernat de așteptări sociale. Parsons a
enumerat patru:
1) Scutirea de responsabilitățile rolului social normal (ocupație), legitimată de o
autoritate - medic;
2) Scutirea de responsabilitatea de a fi bolnav, adică bolnavul trebuie îngrijit;
3) Maladia este considerată indezirabilă, bolnavii sunt obligați să-și dorească
însănătoșirea
4) Caută ajutor competent de specialitate și cooperează în încercarea de a se
însănătoși.
Putem vorbi și de un rol al medicului: 1-competență tehnică, 2-universalism,
3-specificitate funcțională, 4-neutralitate afectivă și 5-orientarea către
colectivitate.

Care este rolul asistentului medical? Dar al moașei?

Boala = forma specială de devianță (Parsons).
Devianța = orice act, conduită sau manifestare care încalcă normele scrise
sau nescrise ale societății ori ale unui grup social particular.
 Sociologia interpretativă
• Interacționismul simbolic – G. H. Mead,
dramaturgia socială – Erwin Goffman /
etnometodologia – Harold Garfinkel.
• Teoria etichetării, boala ca act deviant
• Teoria etichetării afirmă că un comportament
deviant nu este o calitate a actului unei
persoane, el este mai degrabă consecința unei
definiții aplicate acelui act de către alții (H.
Becker). Un act al cuiva este deviant în funcție
de cum reacționează alții la acel act.
 Metode și tehnici de cercetare
sociologică
• Cantitative: ancheta sociologică / sondajul de opinie, analiza
socio-metrică. Metode bazată pe descrierea fenomenelor
cifric, în baza analizei distribuțiilor statistice a unor răspunsuri
colectate de la un eșantion de respondenți. Se utilizează ca
instrument chestionarul standardizat, cu întrebări/itemi
precodificate. Se urmărește ca rezultatele să aibă un anumit
nivel de reprezentativitate.
• Calitative: studiul de caz, observația participativă, interviul
individual semistructurat, focus-grup. Urmăresc identificarea
unor patternuri explicative, identificarea unor posibile
mecanisme explicative a fenomenlor studiate. Nu au
reprezentativitate, dar permit analiza mai în profunzime a
mecanismelor sociale analizate.
 Cum a apărut sociologia medicală?
• Acordarea unei importanțe tot mai mari a etiologiei sociale a
bolilor și rolul care trebuie acordat contextului de viață al
pacientului în menținerea sănătății.
• Critica modelului medicalist (biomedical) – perspectiva care
susține că ”numai cunoștințele de biologie pot clarifica și
soluționa problemele de sănătate ale pacientului, considerat
de majoritatea medicilor un simplu caz, detașat de
experiențele sale socializatoare și de mediul său de viață” –
p. 41 (Sorin Rădulescu, ”Sociologia sănătății și a bolii”,
Editura Nemira, 2002).
• Conștientizarea condiționărilor sociale și a rolului jucat de
factorii sociali în performanța cadrelor medicale, în calitatea
serviciilor medicale furnizate, înțelegerea spitalului ca
organizație și succesul actului medical.
 Primele preocupări de sociologie
medicală în rândul medicilor
• Sociologia medicală a fost inițiată în interiorul medicinei,
de către medici. Medicul german Rudolf Virchow (1821-
1902) a afirmat, în 1848, că ”medicina era o știință
socială”. Tot el a susținut că pentru îmbunătățirea
condițiilor sociale pe termen lung medicul trebuie să
devină ”un avocat al celor săraci”.
• Virchow a evidențiat că există o legătură strânsă între
condițiile sociale și cele de sănătate când a investigat
epidemia de tifos în rândul populației poloneze
minoritare din regiunea germană Silezia superioară în
1847.
Cocherham, W.C (2022). p.5
 Relevanța determinanților sociali
pentru sănătate
Determinanții sociali precum:
• Condiții și practici sociale (precum stilul de viață, situațiile de
muncă și de locuire)
• Status socio-economic sau poziția socială de clasă
• Circumstanțe stresante
• Sărăcie
• Discriminare
• Factori religioși, politici (politici, beneficii guvernamentale)
sau economici (șomaj, recesiune economică)
... afectează starea de sănătate, în mod pozitiv sau negativ, a
indivizilor, grupurilor sau comunităților.
Cocherham, W.C (2022). p.4
 Boala ca manifestare magică
• Umanitatea a avut o perioadă îndelungată în care a acordat magiei întâietate în explicarea
apariției bolilor.
• Sunt dovezi care arată că umanitatea, în stadiile sale primitive (de ex. perioada Neolitică,
4000 sau 5000 de ani în urmă) a apelat la practici cu încărcătură magică pentru a regla
funcționarea corpului. Un exemplu este ”trepanația”, procedură chirurgicală de executare a
unei deschideri în craniu. Rostul? Eliberarea spiritului rău care se considera că sălășluiește în
capul persoanei.
• Hipocrate (a trăit aproximativ în perioada anului 400 ÎH) a fost cel care a realizat una din
primele încercări de a organiza tratarea bolilor și principii ale sănătății în acord cu gândirea
rațională. Jurământul lui Hipocrate este recunoscut de toți cei specializați în furnizarea actului
medical.
• Tratatul său ”În aer, apă și locuri” caută să arate că bunăstarea umană este influențată de
totalitatea factorilor de mediu (condiții de locuire sau stil de viață, climat, topografia terenului,
calitatea aerului, apei și a locurilor frecventate. Foarte similar cu înțelegerea actuală a
lucrurilor.
• Căderea Imperiului Roman a făcut pierdute multe cunoștințe ale lumii antice care s-au mai
păstrat prin intermediul Bisericii Catolice.
• Lumea a avansat spre înțelegerea corpului uman similar cu a unei mașini, preocuparea fiind
de a corecta funcționarea mecanismului atunci când este cazul.
• Paracelsus, un doctor elvețian care a trăit la începutul secolului 16 a arătat de exemplu că
anumite boli erau specifice minerilor fiind relaționate cu condițiile de muncă. Unul dintre
puținele exemple ale acelor vremuri care au depășit înțelegerea strict fiziologică a corpului și
bolii. Cocherham, W.C (2022). p.14-15
 Ce studiază sociologia medicală?
Domeniul principal: studierea modului în care bolile afectează grupurile
umane și a căilor prin care aceste grupuri reacționează la boală.
4 dimensiuni analitice relevante:
a. Bolile nu sunt nici uniforme și nici nu apar în mod întâmplător, ci se
răspândesc printre grupuri sociale diverse. Boala este un fenomen universal,
afectând oamenii de pretutindeni, dar nu în același grad și în același mod.
b. Boala este percepută în mod diferit de indivizii aparținând diferitelor culturi, iar
reacțiile față de ea au un caracter predictibil, derivat dintr-o configurație
culturală specifică unei anumite societăți, într-o anumită perioadă a dezvoltării
ei. Modelele ”culturii” medicale nu sunt izolate.
c. Pentru a trata în mod sistematic bolile, oamenii dezvoltă o serie de instituții
care își propun evaluarea, diagnosticarea și vindecarea bolii într-un cadru
organizat de societate, de la simpla relație medic-pacient până la organizația
spitalicească
d. Tratarea bolii implică o acțiune socială de amploare, care depășește cadrul
instituționalizat al medicinii. Instituțiile medicale sunt controlate și susținute de
alte instituții sociale.

Sorin Rădulescu, Sociologia sănătății și a bolii, 2002, Editura Nemira. P.44

 Contribuții ale cercetării
sociologice în domeniul medical
a. Etiologia socială și ecologia bolii
b. Componentele sociale ale terapiei și readaptării
bolnavului
c. Medicina ca instituție socială
d. Sociologia învățământului medical.

Patricia Kendall și Robert K. Merton în Sorin

Rădulescu, ”Sociologia sănătății și a bolii”, Editura
Nemira, 2002), p. 44
 Ce este sociologia medicală?
O ramură a sociologiei relativ recentă, dezvoltată mai ales după 1950.
Relația dintre sociologie și medicină a fost abordată din cel puțin trei perspective:
1.Sociologia medicinei – domeniu al sociologiei care se concentrează pe medicină ca set de idei
și practici. Studiază factori precum structura organizatorică, relaţiile dintre roluri, interacțiunile
specifice spațiului medical (relația cadre medicale-pacient), sistemul de valori, ritualurile şi funcţiile
medicinei în cadrul sistemului social.
2.Sociologia în medicină – se realizează în cadrul constrângerilor și parametrilor medicinei,
incluzând obiectivele și prioritățile ei. Vizează aspecte precum educaţia sociologică și socializarea
studenţilor medicinişti, studiul comportamentului sanitar şi al epidemiologiei sociale, studiul
proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale factorilor care influenţează atitudinea pacienţilor
faţă de boală.
3.Sociologia sănătății și a bolii – domeniu al sociologiei interesat de aspectele economico-
sociale ale sănătăţii și ale bolii, ale locului sistemului sanitar în societate şi raporturile dintre
diferitele politici sanitare.
Sociologia medicală înglobează cele trei perspective, poate fi înțeleasă sintetic ca un domeniu
de analiză a condițiilor sociale care determină sau favorizează apariția bolilor sau menținerea
sănătății corpului uman, precum și analiza manifestării mecanismelor sociale care există și
funcționează în virtutea gestionării apariției bolilor și pentru menținerea sănătății populației.
A nu se confunda cu medicina socială = ramură a științelor medicale care are ca principal
obiect de studiu optimizarea metodicii sanogetice (asigurarea stării de sănătate a populației,
studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele
de urbanizare, de poluare etc.)
 Domenii specifice de cercetare ale sociologiei
medicale
Sociologia medicală este orientată către următoarele domenii de cercetare:
1.Epidemiologia socială - distribuția socială a bolilor, incidența și prevalența bolilor în societate,
în funcție de etiologia lor și de diferite grupuri sociale;
2.Etiologia socială (cauzele sociale ale bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli)
și ecologia îmbolnăvirii (influența mediului în procesul de îmbolnăvire);
3.Reacțiile socio-culturale față de sănătate și de boală - influențe exercitate de factori sociali care
intervin în procesul terapeutic, modul specific de răspuns, condiționat cultural, în fața
simptomelor, durerii, bolii sau pachetului terapeutic;
4.Relația medic-pacient și umanizarea actului medical;
5.Organizarea îngrijirilor medicale și medicina ca instituție de control social – cum sunt distribuite
serviciile medicale, analiza costurilor, eficienței lor, relația cu clienții și consumatorii de sănătate;
6.Sociologia spitalului sau spitalul ca organizație;
7.Sociologia învățământului medical, natura profesiei medicale și relația cu alte profesiuni
înrudite (medicalizare);
8.Sociologia ocupațiilor în domeniul medical, istoria profesiilor.
9.Politica socială și ocrotirea sănătății – identificarea și furnizarea celor mai oportune căi de
îngrijire medicală.
SM se ocupă nu atât de boli, cât mai ales de grupurile de bolnavi, de relațiile acestora cu corpul
medical, de mecanismele de definire (diagnosticare) care contribuie la reacțiile,
comportamentele și rolurile acestor grupuri, influența factorilor de natură socială și culturală.
 Subdomenii majore ale sociologiei medicale
1.Epidemiologia socială: Se focalizează asupra distribuției sociale și
cauzelor sociale ale comportamentelor și rezultatelor relaționate cu
sănătatea. Pune accent pe structura socială și condițiile materiale.
2. Psihologia socială a sănătății și a bolii: Se focalizează asupra
proceselor socio-psihologice, în mod special acelea care mediază și
moderează cauzele și consecințele sociale ale comportamentelor și
rezultatelor relaționate cu sănătatea. Pune accent pe cultură și semnificație.
3. Sociologia medicinei: Se focalizează asupra problemelor legate de
experiențele îngrijirii sănătății și furnizării serviciilor de sănătate, cunoașterea
medicală și mișcările sociale în sănătate, inclusiv inegalități sociale, instituții
sociale, politici/legi în sfera sănătății, adesea angajând o perspectivă
teoretică critică. Pune accent pe instituții ale medicinei.
4. Sociologia în medicină: Se focalizează asupra problemelor în cadrul
instituțiilor medicinei, incluzând tratamentul medical, profesiile din domeniul
sănătății și marketingul îngrijirii sănătății. Pune accent pe întrebări de
cercetare aplicate.

Cocherham, C. William. (2022). Medical Sociology. Fifteenth edition. Routledge. p.12

 Ce este boala/sănătatea?
• Boala = o stare corporală sau mintală indezirabilă
diagnosticată medical
• Sănătatea = situație de bunăstare fizică, mentală
și socială, nu, pur și simplu, absența bolii sau
infirmității (Organizația Mondială a Sănătății –
OMS).
• Indispoziția = o părere personală, un sentiment că
nu te simți bine.
”Sănătatea poate fi definită și ca abilitatea de a
funcționa” Cocherham, C. William. (2022). Medical
Sociology. Fifteenth edition. Routledge. p.13
 Perspective de analiză în
sociologia medicală
• Teoria funcționalistă
• Teoria conflictualistă
• Teoria interacționistă
Cum derulăm studii de sociologie medicală?
Mai multe surse de date pentru a măsura starea de
îmbolnăvire:
- statistici oficiale (limită: se centrază doar pe cazuri
”tratate”, cei care se prezintă la medic, sunt alterate de
comportamentul manifestat în perioada de îmbolnăvire, de
diponibilitatea oamenilor de a apela la servicii de sănătate)
- anchete comunitare (limită: se bazează pe măsurarea
autopercepției potențialilor pacienți cu ajutorul unor scale,
relația dintre măsurători și boală așa cum este definită
clinic este problematică).
Metode pentru evaluarea relației cadre medicale – pacient:
observație, studii de caz, anchete sociologice, interviuri de
profunzime.
 Indicatori clasici de evaluare a
stării de sănătate
• Indicatorii morbidității (rata prevalenței = nr.
de indivizi dintr-o populație care suferă
permanent din cauza unei situații / rata
incidenței = câți indivizi dezvoltă o maladie
într-o anumită perioadă de timp, de obicei
ani)
• Mortalitatea (rata mortalității infantile,
neonatale, perinatale, materne etc.)
• Speranța de viață
 Pattern-uri ale sănătății și ale bolii
• Valori specifice, diferite, ale indicatorilor de evaluare
a stării de sănătate de la o societate la alta, în timp
(de-a lungul evoluției istorice) sau între grupuri /
categorii sociale diferite definite de clasa socială,
apartenența etnică, nivel educație, statusul socio-
economic.

• În acest din urmă caz este important de analizat

inechitățile în starea de sănătate – Raportul Black
(Sir Douglas).
 O poveste diferită despre TITANIC

Rata de supraviețuire a pasagerilor de pe Titanic în funcție de clasa de călătorie

Clasa I II III
Rata de supravietuire (%) 60 42 25
 Alte tipuri de analize subsumate
sociologiei medicale
• Calitatea vieții și sănătate - putem analiza
sănătatea ca un domeniu al calității vieții, dar și
calitatea vieții în domeniul sănătății - factori
determinanți, indicatori de calitate a vieții
• Mod de viață/stil de viață, perspectiva lui Boudon
(costul influențează alegerile) / perspectiva lui
Bourdieu (capitalul cultural influențează alegerile –
conceptul de habitus = set de patternuri de gândire,
de comportament și de gust dobândite, exprimă
legătura dintre structurile sociale și practica socială)
 Medicalizarea societății
• = extinderea medicinei și a modelului medical la
zone nemedicale ale vieții sociale.
• Activității cândva naturale sunt văzute acum ca
medicale – de ex. nașterea (acum un secol copiii
erau născuți acasă, acum doar în spital), moartea
(adesea în spațiul spitalicesc).
• Alte exemple: insomnia, obezitatea, anorexia,
depresia, migrene – au devenit probleme medicale.
• Nu înseamnă că nu necesită tratament medical,
însă erau tratate în afara spațiului medical înainte de
a fi incluse în rețetarul activităților legitime actului
medical.
 Direcții analitice
• Analiza unei boli din perspectiva
determinanților sociali
• Evaluarea stilului de viață al familiei /
cunoscuților din perspectiva sociologiei
medicale
• Observație în spital (relaționare cadre
medicale-pacienți)