Psihologia sociala

• Obiectul de studiu al psihologiei sociale, dupã Floyd H. Allport, ar fi „studiul relaþiilor

reale sau imaginare dintre persoane într-un context social dat, în mãsura în care
acestea afecteazã persoanele implicate în respectiva situaþie”
• Definitii
• „psihologia socialã studiazã comportamentul social ºi conºtiinþa socialã a indivizilor”
(Allport, 1922, p. 12).
• La jumãtatea secolului trecut, Theodore M. Newcomb (1903–1984) definea
psihologia socialã ca fiind „studiul interacþiunii indivizilor umani”, concentrându-se
asupra „modului în care funcþiile organismului uman se modificã datoritã faptului cã
oamenii sunt membri ai societãþii”
• Serge Moscovici, întrebându-se „Ce este psihologia socialã?”, dãdea urmãtorul
rãspuns: „Psihologia socialã este ºtiinþa conflictului între individ ºi societate”
(Moscovici, 1984/2010, p. 6).
• Cecilia Ridgewey (1997, p. 1) observa cã „psihologia socialã se concentreazã asupra
relaþiilor dintre indivizi ºi dintre grupuri, asupra proceselor de grup ºi asupra
structurilor ce apar din aceste interacþiuni”.
Iatã care este în prezent aria de preocupãri ale
psihosociologilor:
• agresivitate/violenþã, ajutor/comportament prosocial, atitudine,
atribuire, comportament nonverbal, comportament organizaþional,
comunicare,
culturã/etnicitate, evoluþie/geneticã, gender,
internet/ciberpsihologie, judecatã/luarea
deciziei, motivaþie/stabilirea scopurilor, percepþia persoanei,
personalitate, persuasiune/influenþã socialã, psihologie socialã
aplicatã, relaþii intergrupuri, relaþii
intime, rezolvarea conflictelor, sãnãtate.
• Comportamentul colectiv este un tip de comportament spontan, ghidat de norme
adesea
divergente faþã de cele general acceptate, create de participanþi în situaþia datã.
• Encodarea, stocarea ºi accesarea informaþiilor sociale de cãtre indivizi în
condiþiile interacþiunilor umane ºi sub influenþa factorilor sociali reprezintã
însãºi memoria socialã.
• Comunicarea dintre indivizii care compun acelaºi grup este interpersonalã.
Fie cã ne raportãm la structurile formale (corporaþii, echipe sportive etc.),
fie la cele informale (doi prieteni), comunicarea interpersonalã are loc „faþã-n
faþã”, nefiind mediatã de tehnologii de transmisie, cum ar fi telefonul, internetul,
radioul etc.
grupurile sociale sunt ansambluri de persoane diferite
ca mãrime, care au un grad mai înalt sau mai redus de structurare ºi o duratã mai
mare sau mai micã a interacþiunii ºi influenþei interpersonale.
Albert Bandura
• Teoria „învãþarea socialã”. Într-o serie de studii, psihosociologul
american
Albert Bandura ºi colaboratorii sãi (1961, 1963, 1965, 1979) au
demonstrat cã
rãspunsurile comportamentale agresive se învaþã, nu sunt înnãscute.
Asemenea oricãrui comportament, dacã rãspunsul agresiv este
recompensat,
atunci el este achiziþionat, tinde sã fie repetat. Dacã, din contrã,
comportamentul
agresiv este pedepsit, atunci probabilitatea de repetare a lui scade.
Comportamentul prosocial

• Dupã Janusz Reykowski (1976), unul dintre fondatorii noii orientãri de

studiu,
comportamentul prosocial se defineºte prin aceea cã este orientat
spre ajutorarea,
protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fãrã
aºteptarea unei recompense externe
Experimentele lui Solomon Asch (1952)
• au arãtat cã „sub influenþa unei
majoritãþi numerice, s-ar putea sã ajungem sã numim negru ceea ce este alb”
(Drozda-Senkowska, 1999, p. 60). Ele au pus în evidenþã importanþa deosebitã
206 Psihologie socialã
Gradul de perseverenþã în eroare Procent de influenþã
Un rãspuns corect pentru ºase incorecte 53,0
Un rãspuns corect pentru douã incorecte 36,8
Un rãspuns corect pentru unul incorect 38,6
Patru rãspunsuri corecte pentru unul incorect 26,2
+Psihologia_sociala.qxd 7/17/2013 11:14 AM Page 206
pe care o are unanimitatea membrilor grupului. De asemenea, experimentele
proiectate conform paradigmei Solomon Asch au evidenþiat rolul mãrimii ºi al
structurii grupului în influenþarea indivizilor.
Stanley Milgram (1974)

• Experimentul acesta a arãtat tendinþa de supunere faþã de

autoritate, dar ºi faptul
cã între atitudine ºi comportament existã o rupturã.
• „percepţie socialã” poate fi privit în sens
restrâns ca „modalitate prin care ne formãrm primele impresii în
relaþiile cu ceilalþi,
apelând la schemele mentale”
O definiþie cuprinzãtoare a atitudinii o întâlnim la Daniel Katz (1960,
p. 168):

• „Atitudinea este o predispoziþie a individului faþã de aprecierea unui

obiect, a simbolului acestuia sau a unui aspect al lumii, ca fiind
pozitivã sau negative
• F. J. McDonald (1965) înţelege prin conceptul de „atitudine” „o
predispoziţie de a acţiona pozitiv sau negativ faţã de
persoane, obiecte, idei şi evenimente”
• Am afirmat anterior cã stereotipurile reprezintã impresii sau scheme mentale despre
un anume grup de persoane, pe care actorii sociali ºi le formeazã atribuind grupului
respectiv un set de caracteristici specifice.
• Prejudecãþile sunt opinii pe care indivizii ºi le formeazã apriori despre un
anume grup social, fãrã o examinare atentã a acestuia. Le putem analiza ca „expresii
ale unei atitudini sociale sau ale unor credinþe defavorabile, ale unor
sentimente negative sau ale manifestãrii unui comportament ostil ºi discriminatoriu
faþã de membrii unui grup, ca urmare a faptului cã aceºtia fac parte din grupul
respectiv” (Brown, 1995, p. 8). De obicei, prejudecãþile au o conotaþie negativã,
sau cel puþin acestea au captat atenþia cercetãtorilor, pentru cã ele creeazã probleme
ºi conflicte în interacþiunea dintre grupuri.