Domeniul psihologiei sociale

Conţinuturi:
Definirea şi domeniul psihologiei sociale
Tipuri de teorii
Metode de investigaţie
Relaţiile sociale

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Psihologia socială

 domeniul: ştiinţe umaniste (socio-umane)

 disciplină relativ recentă - primul curs apărut
în 1908 (W. McDougall):
- rolul mecanismelor de control al instinctelor
în constituirea vieţii sociale

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Definiţii (1)

 “Psihologia socială are ca obiect studiul

relaţiilor reale sau imaginate între o persoană
şi alta într-un context social dat, în măsura în
care ele afectează persoanele implicate în
această situaţie.”

G. Allport (1924)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Comentarii (Allport)
 “Relaţie interpersonală”,
 noţiune centrală în psihologia socială americană
- societatea - sistem de relatii/ interacţiuni şi schimburi între
indivizi;
- elementul central al sistemului - considerat individul,
- elementul central al psihologiei sociale - schimburile
interindividuale;
 Accentuează funcţia contextului în care se produc schimburile;
 anticipă importanţa “reprezentării sociale”

 Se reţin - sistemul şi conduitele individuale.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Definiţii (2)

 “…psihologia socială este o disciplină care

studiază sistematic raporturile umane şi
fundamentele lor psihologice. Studiul
sistematic cuprinde de regulă trei
componente: dezvoltarea unei teorii, suportul
empiric al teoriei, încurajarea acţiunii.”
Gergen (1981)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Comentarii
 Relaţie socială= 1. raport 2. interacţiune

 Raport (sociologie) - relaţia ca proces a cărui dinamică modifică

indivizii care relaţionează şi între care există cu necesitate o anumită
distanţă socială;
→Obiectul psihologiei sociale - "ansamblul relaţiilor sociale prin care
indivizii nu sunt determinaţi doar din exterior, prin relaţia lor ci şi din
interior“;
 Interacţiune - ansamblul relaţiilor interpersonale ca produs al
procesului de socializare şi la faptul că indivizii nu există într-un sistem
social decât dacă sunt integraţi în acesta;

 Se reţine elementul de relaţii sociale - esenţial pentru psihologia

socială.

G.Fischer, Les Concepts fondamentaux de la psychologie sociale,.

Paris: Bordas, 1987.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Definiţii (3)
 Psihologia socială este studiul condiţiilor în care
indivizii sunt afectaţi de situaţiile sociale”

 Situaţia socială este înţeleasă ca totalitate a

evenimentelor care se produc în mediul unui individ,
cu două semnificaţii:
- contextul în care se exprimă un comportament;
- interpretarea care se dă contextului, vizibilă în reacţia
comportamentală.
Worchel & Cooper (1976)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Comentarii

 Conceptul de situaţie
- a inspirat o orientare specială în psihologia
socială, a condus la abordarea
experimentală a comportamentelor indivizilor

Problemă:
Sunt indivizii liberi?

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Definiţii 4

 Psihologia socială - “studiu al relaţiilor

complexe care există între indivizi, grupuri,
instituţii într-o societate dată; sistemul acestor
relaţii este determinat nu numai de variabile
personale ci şi de câmpul social care-i
imprimă o formă proprie şi produce conduite
caracteristice în plan socio-cultural”
(G.N. Fischer (1987)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Alte definitii

 “Psihologia socială este ştiinţa fenomenelor de

ideologie (cogniţii şi reprezentări sociale) şi a
fenomenelor de comunicare”, la diverse niveluri:
în raporturile dintre indivizi, dintre indivizi şi
grupuri sau dintre grupuri.”

S. Moscovici (1970)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Serge Moscovici (n.1925)

<…orice societate, fie ea seculară sau atee,

este o maşină de făcut zei. Dacă nu are zei,
adică pasiuni puternice şi simboluri
eficiente, o societate nu este capabilă nici
să-i mobilizeze, nici să-i conducă pe membrii
ei către realizarea scopurilor pe care le
proclamă. Apatia, cum am mai arătat adesea,
este forma principală de deviaţie în societate.
Ea începe să semene cu o maşină care nu
mai funcţionează din lipsa energiei
necesare.>
E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social
ă, anul al II-lea
Comentarii la def. lui SMoscovici

 Evidenţiază importanţa reprezentărilor

sociale, prejudecăţi, stereotipuri, credinţe pe
care indivizii şi grupurile şi-le formează
pentru a acţiona şi a comunica.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Psihologia socială

 O ştiinţă de contact, o balama

 Depăşeşte impasul “Sau psihologie sau
sociologie?”
 Umple un gol: explicaţii psihologice şi sociale
simultan
 Cercetare +acţiune

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Grilă binară 1

 Sociologia şi psihologia abordează fiinţa

umană printr-o grilă binară
 Psihologia studiază subiectul, Eul în relaţie
cu un obiect
 Exemple….
(S.Moscovici, 1992)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Grilă binară 2

 Sociologia studiază colectivitatea, grupul,

clasa socială, statul etc.;
 Exemple: diferenţierea comportamentelor
diverselor categorii de indivizi în funcţie de
criterii economice, politice, etice, istorice.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Grilă ternară Altul

Psihologia socială
 poziţie specială Eu Obiectul
 Grilă ternară: Eu-Alter-Obiect

 Alter = un individ sau un grup,

 Obiectul - fizic ori social, real ori imaginar.

 Relaţia Eu - Altul în raportul lor cu obiectul

poate fi statică ori dinamică şi se poate

traduce într-o co-prezenţă sau o interacţiune.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Grilă ternară

Exemple:
 Co-prezenţă: facilitarea socială - învăţarea

răspunsurilor familiare şi mai puţin originale

se produce mai uşor în prezenţa unui individ
sau a unui grup:
 Interacţiune - individul supus unei presiuni a

autorităţii adoptă opiniile, conduitele care-i

sunt impuse

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Psihologia socială militans?

 Psihologia socială în calitate de cunoaştere a

omului poate deveni o practică de schimbare
a fenomenelor pe care le studiază.

 Atitudinea este specifică psihologilor nord-

americani care s-au orientat spre aplicarea
imediată a cunoştinţelor din anumite domenii.


G.Fischer.
E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social
ă, anul al II-lea
Principalele metode de cercetare

 Observaţia sistematică
 Metoda experimentală

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Observaţia sistematică - forme

 Ancheta pe bază de interviu

- preferinţele, reprezentările, acţiunile

indivizilor;
Declaraţiile sunt înregistrate cu un mijloc tehnic
fidel (magnetofon, casetofon, reportofon etc.);
 Chestionarele cu răspunsuri libere sau

alese (sondajul)- forma cea mai frecventă

de observaţie sistematică.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
 Ambele metode
- construirea de eşantioane reprezentative
pentru populaţia vizată, care să permită
generalizarea concluziilor.
- datele obţinute - o “ bancă de observaţii”
analog altor ştiinţe, date care să fie analizate,
interpretate, pentru a verifica concluziile unei
teorii (Moscovici)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Metoda experimentală

 provocarea unei serii de reacţii în condiţii

fixate anterior
 pe baza unei ipoteze, tinde să izoleze
cauzele şi efectele.
 2 tipuri de factori:
- variabila independentă, care este manipulată
de experimentator
- variabila dependentă.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Metoda experimentală în psihologia
socială

- exp. se desfăşoară în laborator

- este condus de un asistent care nu cunoaşte
ipoteza, pentru a nu influenţa conduita subiecţilor

 Complicii

 Subiectul naiv

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Complicii

 subiecţi care par să participe la experiment,

dar care sunt instruiţi, în avans de către
experimentator pentru a derula anumite
comportamente.
 Exemplu: Milgram

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
W. Doise

 Experimentul psihosocial
“Joc naiv sau o şmecherie ideologică?”

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Analizaţi

 Experimentatorul este scenograful, iar teoria

îi furnizează scenariul piesei.

 Acest scenariu este interpretat de actori care

joacă alte roluri decât cred ei înşişi că joacă.”

S.Moscovici

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
 Utilizarea experimentului în psihologia
socială este atât de frecventă încât aceasta a
devenit o “ştiinţă experimentală”
W. Doise

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Activităţi

 Analizaţi analogia lui Moscovici dintre experimentul

psihosocial şi piesa de teatru evidenţiind alte
similitudini, dar şi deosebiri.
 Cum apreciaţi, din perspectivă deontologică,
existenţa complicilor în cercetările experimentale?
 În afara deosebirilor evidenţiate de Moscovici, ce
asemănări, puncte comune găsiţi între psihologia
generală şi psihologia socială?

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
BIBLIOGRAFIE

 Aronson, E. (1999). The Social Animal. New-York: Worth Publishing.

 Boncu, Ş. (2002). Psihologia influenţei sociale . Iaşi: Polirom.
 Doise, W. s.a. (1999). Psihologia socială experimentală. Iaşi :Polirom.
 Fischer, G. (1996). Concepts foundamentaux dans psihologie sociale.
Paris: PUF.
 Gergen, K. J. (2001). Social Construction in Context. London: Sage
Publications.
 Moscovici, S. coord. (1992, 1994, 2003). Psihologie sociale, Paris: PUF.
 Neculau, A. coord. (1996.). Psihologie socială. Aspecte contemporane.
Iaşi: Polirom.
 Neculau, A. coord. (2002, 2003, 2004). Manual de psihologie socială.
Iaşi: Polirom.
 Yzerbyt, V., Schandron, G. (2002). Cunoaşterea şi judecarea celuilalt, Iaşi:
Polirom

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Relaţiile sociale

Definire şi caracteristici
Afilierea
Atracţia
Ataşamentul
Socializarea

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Relaţiile sociale - definire şi
caracteristici
 Concept fundamental

 Trăsătură a sociabilităţii fiinţei umane, aflate

permanent într-un câmp social.

 Def: RS
- influenţă de varii tipuri care acţionează asupra
comportamentelor,
- ca schimb social
- funcţii care permit stabilirea de legături cu alţi
oameni.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Afilierea

 Afilierea - căutarea a relaţiei cu celălalt care intervine în mod

special în situaţii de relativă criză, stress, situaţii dificil de
înţeles, traducând o caracteristică a omului de a ”fi cu ceilalţi”.
 Mecanismul esenţial al afilierii constă în descoperirea
interdependenţei, a unui ansamblu de situaţii în care prezenţa
Celuilalt este absolut necesară pentru ca fiecare individ să-şi
poată realiza scopurile.
 Afilierea intervine preponderent în:
 situaţii pe care individul nu le înţelege;
 stres;
 situaţii care produc frică.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Îngrijorarea, nesiguranţa

 Primul dintre factorii care intensifică afilierea

a fost demonstrat de Schachter (1959).

“În mijlocul unui curs, directoarea intră îngrijorată

şi caută pe o elevă (subiectul complice), fără a
da nici o explicaţie. Incertitudinea cu privire la
acest eveniment a determinat o apropiere a
elevelor pentru a găsi o explicaţie.”

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Atracţia

 o dimensiune emoţională a relaţiei sociale

caracterizată prin atitudini pozitive, simpatie
exprimate în dorinţa de apropiere de ceilalţi.
 Factorii afectivi esenţiali în atracţia sunt

interpretaţi de în termeni de profit: o relaţie se

stabileşte atunci când corespunde unei
gratificaţii posibile pentru individ.
→ atracţia este coeficientul gratificaţiei primite
şi costul unei relaţii (Homans,1974)
E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social
ă, anul al II-lea
Factori ai atracţiei

 Atracţia depinde de valoarea pe care indivizii

o acordă comportamentului unei persoane şi
care variază în funcţie de situaţie.
 Situaţiile sociale fiind dinamice, atracţia
resimţită pentru alţii este variabilă şi
trecătoare.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
În copilărie:

 Formele principale a relaţiilor sociale ale sunt

- ataşamentul
- socializarea.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Ataşamentul

 “relaţie afectivă care uneşte doi indivizi, prin

valorizarea şi importanţa pe care fiecare o
acordă celuilalt”.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Ataşamentul copilului faţă de mamă

 Prima formă de ataşament

 se exprimă prin căutarea contactului fizic,
surâs sau plâns (Masters,1970)
 A striga, a plânge, a se agăţa de altul sunt
comportamente de solicitare a celuilalt care
au fost interpretate ca semnale care
fundamentează schimbul (Montagner, 1988,
ap. V. Aebicher, p. 52).

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Atasamentul

 Rol esenţial în stabilirea relaţiilor sociale

ulterioare
 Calitatea relaţiilor sociale ale unui individ este
dependentă de calitatea ataşamentului în
prima copilărie.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Integrarea la nivel operatoriu

 Interacţiunea socială este o condiţie a dezvoltării

inteligenţei.

 Vezi experimentele lui Doise şi Mugny (Psih.

învăţării)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Socializarea – definiţii
 proces de integrare socială prin relaţii sau
“intrare în relaţii sociale” (Simmel, 1971).
 acoperă diferite tipuri de învăţare la care este
supus copilul
 socializarea ar fi independentă de cultură, de
contextele sociale, dar dependentă de
structurile cognitive ale copilului (J.Piaget,
1957) .
 socializarea - exprimare a nevoilor
fundamentale ale fiinţei umane
E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social
ă, anul al II-lea
 Nevoia de incluziune constă în tendinţa
fundamentală de căutare a comunicării şi
contactului, fiind o “nevoie arhaică de a exista
în ochii celorlalţi” concretizată în atenţia care
se acordă unui individ şi în relaţia care
decurge din această atenţie (căsnicia!)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
 Nevoia de control priveşte interacţiunea dintre nevoia
de securitate şi cea de a avea un ascendent, o
influenţă asupra cuiva. Aceste nevoi apar mai târziu în
ontogeneză, când copilul a interiorizat normele pentru
a deveni autonom.

 Nevoia de afecţiune priveşte ataşamentul faţă de alţii;

nevoia de incluziune şi cea de control se stabilesc în
cadrul familial, cea de afecţiune presupune o relaţie în
doi, mai restrânsă decât cadrul familial.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Determinanţii psihosociali ai relaţiei

 proximitatea,
 atracţia fizică
 similitudinea-complementaritatea.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Girard (1974)
 Ancheta pe bază de chestionar pentru a investiga modul de
alegere a soţului/soţiei.
 Interpretare:
1. înainte de industrializare, factorul care intervenea preponderent
în căsătorie era proximitatea: aceeaşi localitate ori în localităţi
foarte apropiate.
2. În epoca mobilităţii crescânde a populaţiei, determinată de
industrializarea masivă, proximitatea continuă să intervină în
căsătorii, de cele mai multe ori, soţul /soţia fiind dintre
persoanele cu aceeaşi origine geografică.
 Concluziile studiilor efectuate arată că relaţiile dintre
indivizi cresc pe măsură ce se diminuează distanţa
geografică.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Exercitarea influenţei proximităţii
2- Distanţa.
 Distanţa şi rolul ei în stabilirea relaţiilor sociale.
 Hall (1971) - reguli culturale privind utilizarea spaţiului fizic în
relaţiile interpersonale, în funcţie de situaţie, în funcţie de
diversele situaţii în care se află indivizii.

 Impactul distanţei asupra relaţiei dintre indivizi:

Într-un parc, cercetătorii au ales băncile pe care se afla câte o
persoană singură şi s-au aşezat alături, la distanţa de
cincisprezece centimetri. Au măsurat apoi timpul în care
persoana care era aşezată, a părăsit banca.
 Rezultatele: 60% dintre subiecţi au părăsit banca la 15 minute
după ce s-a aşezat cealaltă persoană (Sommer , 1969).

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Similitudinea
 “reciprocitate a intereselor, opiniilor, gusturilor, a modurilor de a
comunica”

 Experiment:
S-au plătit treisprezece subiecţi care nu se cunoşteau unui cu alţii,
pentru a rămâne împreună într-un adăpost, zece zile. După
expirarea timpului au solicitat să identifice doi dintre participaţii
cu care preferau să rămână în continuare şi doi pe care-i doreau
excluşi din grup.
Rezultate: preferinţa pentru cei cu care subiectul are opinii
asemănătoare - corelaţii înalte între similitudinea opiniilor şi
preferinţele exprimate (Clore şi Byme. 1974; Griffit şi Veitch,
1974)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Rolul similitudinii în stabilirea relaţiilor
sociale

 ridică stima de sine, în măsura în care

indivizii conştientizează că împărtăşesc
aceleaşi gusturi, păreri, obişnuinţe;
 relaţia este cu atât mai puternică cu cât
similitudinea este mai accentuată;
 despre cei care ne seamănă se presupunem
că sunt mai amabili.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Complementaritatea
 Similitudinea poate determina şi apariţia
aversiunii, deoarece relaţiile sociale se pot
fundamenta şi pe complementaritate.
 Winch (1958) a arătat că atracţia personală
se poate explica prin completarea trăsăturilor
unui individ de către trăsăturile, diferite, ale
celuilalt.
 Complementaritatea apare ca mecanism
compensator în modul de a trăi o relaţie
(Fischer, 1987).

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
 Ambii factori, similitudine şi
complementaritate intervin în constituirea
relaţiilor sociale, în funcţie de situaţie, indivizii
căutând ori asemănarea ori deosebirea.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Atracţia fizică
 În unităţi de învăţământ:
profesorii au tendinţa de a recompensa mai mult pe
elevii cu fizic agreabil (Dion, 1972).
 S-au ataşat lucrărilor scrise ale unor studenţi
fotografii mai atractive sau mai puţin atractive,
pentru a fi evaluate:
 primul grup de evaluatori-studenţi au primit lucrări
însoţite de fotografii seducătoare;
 al doilea grup a primit aceleaşi lucrări, dar însoţite
de fotografii mai puţin atractive.
 în ambele grupuri, jumătate din lucrări erau foarte
bune, jumătate erau slabe.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Atracţia fizică - rezultate

 aprecierea favorabilă a lucrărilor foarte bune;

 aprecierea mai favorabilă a lucrărilor slabe,
dar însoţite de fotografii seducătoare, faţă de
aceleaşi lucrări care aveau ataşate fotografii
mai puţin atractive (Landy şi Sigall, 1975)

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea
Help-me!

 Aparenţa fizică intervine şi în situaţia în care

un individ are nevoie de ajutor.

 Cum?
 Vezi Eysenck Descifrarea comportamentului uman,
tr.1998, pp.20-27 şi 28-36.

E.Cocoradă-Introducere în Psihologia social

ă, anul al II-lea