Etica documentării
Reguli de conduită în
documentarea cercetării şi
redactarea unui articol
1. Meritul în cercetare/ ştiinţă
este bazat pe şi numai pe
contribuţia originală la
dezvoltarea cunoaşterii în
domeniu
2. Comunitatea ştiinţifică
recunoaşte prioritatea
contribuţiei – meritul ştiinţific
3. Cunoaşterea literaturii de
specialitate în domeniul de
cercetare este
responsabilitatea
cercetătorului
4. Toate afirmaţiile trebuie
documentate (cine a produs
cunoştinţele respective) prin
referinţe bibliografice corecte
şi complete
5. Toate afirmaţiile fără referinţă
bibliografică vor fi interpretate
de ceilalţi ca fiind contribuţii
proprii
6. Publicarea unei lucrări nu
este implicit o dovadă a
originalităţii contribuţiei
Raţiunea morală/ etică a regulilor
Producerea de cunoştinţe este rezultatul
strădaniilor şi al calităţilor cercetătorului.
Există legislaţie referitoare la dreptul creatorului
asupra produselor creaţiei sale, dar raţiunea
morală este aceea de a respecta acest drept
înainte de a fi obligaţi de lege, din respect faţă de
colegul nostru.
Cunoscând contribuţiile anterioare evităm situaţia
în care descoperirea/ invenţia noastră survine după
o altă contribuţie similară, dar făcută publică,
despre care nu avem cunoştinţă ("reinventarea roţii
şi a planului înclinat").
Comunitatea ştiinţifică ar putea recunoaşte
contribuţia ulterioară numai în cazul în care se
dovedeşte a fi fost făcută independent de cea
anterioară (greu de dovedit).
Dacă nu, contribuţia noastră ar putea fi considerată
un plagiat.
Cunoscând stadiul cercetării problemei evităm
"reinventarea" unor cunoştinţe şi putem să ne
găsim o "nişă" în care să aducem contribuţii cu
adevărat originale.
Contribuţia proprie trebuie afirmată în mod corect şi
în respectul contribuţiei celorlalţi.
Referinţa bibliografică – recunoaşterea explicită
contribuţiei – este o manifestare de respect faţă de
proprietatea intelectuală. Se previne în acest fel
plagiatul.
Absenţa referinţelor corecte şi complete poate
afecta grav reputaţia cercetătorului; faptul că el nu
şi-a făcut datoria de a consulta literatura de
specialitate va fin interpretat de către comunitatea
ştiinţifică mai degrabă ca plagiat decât ca
ignoranţă.
Afirmarea explicită şi responsabilă a contribuţiei
proprii (originale) trebuie făcută fără ambiguitate.
Există publicaţii/ recenzenţi care pot ignora la
rândul lor totalitatea contribuţiilor din domeniu. Se
perpetuează în acest fel