Psihologia socială 

este subdomeniul psihologiei care studiază comportamentul individual în

context social. Ea încearcă să descifreze cauzele și natura comportamentului în situații sociale.
Psihologia socială abordează două aspecte: impactul social asupra comportamentului individual
și aporturile personale în inițierea și cristalizarea unor fapte sociale.

Cuprins

 1Obiectul psihologiei sociale

o 1.1Sociologie și psihologie. Fenomenul social
o 1.2Omul și procesele psihice în perspectiva psihologiei sociale
o 1.3Omul și comportamentele din perspectiva psihologiei sociale
o 1.4Definiții ale obiectului psihologiei sociale
o 1.5Perspective epistemologice asupra psihologiei sociale
 2Nivele de analiză în psihologia socială
 3Principii, legi, structuri conceptuale, metode
 4Scurt istoric al psihologiei sociale
o 4.1Perioada preparadigmatică
o 4.2Conturarea paradigmei științifice
o 4.3Perioada paradigmatică
o 4.4Perioada de criză
o 4.5Perioada actuală
 5Vezi și
 6Bibliografie

Obiectul psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

Sociologie și psihologie. Fenomenul social[modificare | modificare
sursă]
Psihologia socială operează cu o categorie aparte de fenomene, cele care apar în cadrul
interacțiunii social – psihologice, între un anumit context situațional obiectiv și anumite
particularități psihologice, subiective, ale celor angrenați în diverse situații.
Prin contextul social – obiectiv se înțeleg inclusiv alte persoane, aflate în ambianța noastră,
anticipând contextul central al psihologiei sociale, interacțiunea. Pe baza acesteia, între social și
psihologic, apare un nou fenomen: fenomenul psihosocial.

Omul și procesele psihice în perspectiva psihologiei

sociale[modificare | modificare sursă]
Pentru a elucida omul și procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun două teze
fundamentale:

1. nimic nu există în psihologia umană care să nu fie influențat și condiționat social.

2. nimic nu există în societate care să nu aibă corespondențe, componente și implicații
psihologice.
Grupul, societatea sunt produse ale acțiunii umane, pentru că omul este un subiect activ care
contribuie la producerea vieții sociale. Diversele forme de activitate productivă, mișcările sociale,
mobilitatea socială, ș.a. sunt expresia implicării active a omului în societate.

Omul și comportamentele din perspectiva psihologiei

sociale[modificare | modificare sursă]
Din perspectiva psihologiei sociale comportamentele unui individ se pot categorisi în
comportamente prosociale sau antisociale

Definiții ale obiectului psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

 Este studiul științific al experienței și conduitei indivizilor în relația cu stimulii sociali
(Muzafer Sherif);
 Este știința evenimentelor, conduitei interpersonale (Krech & Crutchfield);
 Este studiul interacțiunii umane (John B. Watson);
 Examinează și explică modul în care gândirea, sentimentele, conduita indivizilor sunt
influențate de prezența actuală, imaginată, sau implicată a altora (Gordon Allport);
 Se ocupă cu studiul particularităților psihice ale omului ca ființă socioculturală, și ale
conduitei sale în cadrul grupului din care face parte, cât și cu studiul psihologiei de grup,
colective și de masă, așa cum se manifestă ele în activitatea umană (P. Golu);
 Este studiul științific al influenței reciproce a indivizilor și contextul său social (Sabini).
Perspective epistemologice asupra psihologiei
sociale[modificare | modificare sursă]
1. Din partea psihologiei: Se concentrează asupra influenței stimulilor sociali asupra
indivizilor și asupra studiului percepției și cunoașterii de către om a vieții sociale. Este o
perspectivă intraindividuală.
2. Din partea sociologiei: Se preocupă de studiul interacțiunii sociale, comunicării sociale,
construcției sociale prin intermediul limbii, etc. Este o perspectivă interindividuală, în
cadrul căreia există o serie de concepții (psihanalitice, cognitive, interacționiste), i.e.
nivele de analiză.

Nivele de analiză în psihologia socială[modificare | modificare

sursă]

1. Nivelul intraindividual – pune accent pe procesele intraindividuale, adică mecanismele

prin care oamenii își organizează percepția și își evaluează ambianța socială.
2. Nivelul interindividual și situațional – analizează procesele interindividuale așa cum au
ele loc într-o situație dată; indivizii au o poziție interșanjabilă și nu interesează pozițiile
pe care le au în afara unei situații date.
3. Nivelul socio-pozițional / al relațiilor de putere și statut – se focalizează pe poziția
ocupată de individ în societate, adică diferențele extrasituaționale în pozițiile sociale.
4. Nivelul ideologic / al convingerilor sociale - al reprezentărilor sociale, al normelor produse
de societate și grupuri, pe care individul le poartă cu el, le manifestă intr-o situație
anume, etc.
Exemplu
Agresiunea:

 teorii referitoare la “instinctele agresive” – nivelul intraindividual

 teoriile frustrație-agresiune (Dollart) – nivelul interindividual (o altă persoană s-a opus, a
intevenit în realizarea scopului, a generat agresiunea)
 conflictele șef – subaltern, violările de norme – nivel socio-pozițional
 acțiunile agresive colective, grupuri incompatibile – nivelul convingerilor sociale

Principii, legi, structuri conceptuale,

metode[modificare | modificare sursă]
Metode

 experimentul
 tehnicile non-experimentale / cercetările corelaționale
 observația
 măsurarea atitudinilor
Principii

 Principiul determinismului: indivizii și grupurile reflectă influențele constante și

episodice ale mediului social, ale celorlalți;
 Principiul dezvoltării: diversele fenomene psihice sunt rezultatul interacțiunii
evolutive a indivizilor între ei, individ – grup, etc;
 Principiul comunicării: procesele de comunicare au un rol fundamental în
formarea și manifestarea fenomenelor psihice interpersonale, de grup și de
masă;
 Principiul abordării valorice: studiul fenomenelor psihosociale din punct de
vedere al semnificației lor asupra indivizilor, grupurilor, societății.
Legi
Există anumite constante cu caracter legic care se stabilesc între diferitele
fenomene psihosociale.
Concepte de bază

 fenomen social (împletirea dintre social și psihologic)

 interacțiune
 influență socială
 comportament individual, comportament de grup
Ca orice știință, psihologia socială are un sistem teoretic și aplicativ,
subramuri, în funcție de domeniul de activitate umană: psihologie socială
educațională, juridică, a grupurilor mici, organizațională, ș.a.

Scurt istoric al psihologiei

sociale[modificare | modificare sursă]
Perioada preparadigmatică[modificare | modificare sursă]
Aceasta se desfășoară între 1880 și 1935. Exponenții sunt Norman
Triplett (care a publicat primul în American Journal of
Psychology), Maximilian Ringelmann, William McDougall, Edward Alsworth
Ross, Floyd Henry Allport.

Conturarea paradigmei științifice[modificare | modificare

sursă]
Între 1935 și 1945 se dezvoltă caracterul științific al disciplinei. Muzafer
Sherif introduce în mod hotărât experimentul și a demonstrat că se pot face
studii de laborator în acest domeniu. Kurt Lewin este un alt nume sonor în
această perioadă, care propune teoria câmpului social. El susține că
comportamentul individului este o funcție ce descrie interacțiunea dintre
persoană și mediul înconjurător. Tot Lewin argumentează că cercetările din
domeniul psihologiei sociale trebuie să aibă finalitate în rezolvarea unor
probleme sociale majore.