Curs introductiv Incursiuni în studiul psihologiei sociale (4 ore)

1. Incursiuni în studiul psihologiei sociale. Scurt istoric.

2. Obiectul de studiu şi nivele de analiză în psihologia socială.
3. Clarificări terminologice: psihologie socială americană versus psihologie socială europeană; psihologie socială
sociologică versus psihologie socială psihologică; psihologie socială versus psihosociologie.
4. Psihologie socială fundamentală şi psihologie socială aplicată. Domenii ale psihologiei sociale.
5. Cercetarea în psihologia socială. Cunoaştere comună şi cunoaştere ştiinţifică.
6. Metode de investigare în psihologia socială (experimentul, chestionarul, interviul (povestirea vieţii), analiza de
conţinut, studiul de caz).
7. Probleme de etică în cercetarea psihosociologică.

1. INCURSIUNI ÎN STUDIUL PSIHOLOGIEI SOCIALE. SCURT ISTORIC

Septimiu Chelcea (2004) consideră că în evoluţia psihologiei sociale pot fi distinse cinci etape majore, la care ne vom
referi succint în cele ce urmează.

 preistoria psihologiei sociale (sec. VI î.e.n. – sec. XIX)

 perioada fondării psihologiei sociale (1880 – 1934)
 perioada clasică a psihologiei sociale (1935 – 1960)
 perioada modernă (1961 – 1989)
 perioada contemporană (după 1990)

Este caracterizată în special de „noile provocări sociale”, create de situaţia creată după prăbuşirea comunismului
(schimbarea socială, reprezentarea socială a puterii sau a democraţiei, ). Au apărut şi s-au dezvoltat noi domenii ale
psihologiei sociale. Deşi experimentul rămâne a fi una din cele mai utilizate metode, mai ales dacă ne referim la
psihologia socială americană, se dezvoltă noi tendinţe în cercetare, de inspiraţie postmodernistă, care pun accentul pe
studiul limbajului şi a comunicării, subliniind că acestea nu au înţeles decât în contextul relaţional în care este folosit 1.

Această perioadă a însemnat pentru ţările fost sovietice şi cele ale Europei de Est şi Centrale dezideologizarea de
conţinutul marxist, care impregna cercetarea socială şi conectarea la fluxul metodologic şi teoretic din Occident.

2. OBIECTUL DE STUDIU ŞI NIVELE DE ANALIZĂ ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ

Ce este psihologia socială?

În încercarea de a răspunde întrebării ce este psihologia socială?2 propunem câteva definiţii3, pornind de la definiţia
propusă de către Floyd H. Allport, în primul tratat de psihologie socială (1924) şi finalizând cu definiţii mai recente.
Observăm că autorii din diverse timpuri plasează în centru interacţiunea umană, cu cei doi poli individul şi celălalt,
precum şi caracterul complex şi interdisciplinar al cunoaşterii din acest domeniu.

„Psihologia socială studiază relaţiile reale sau imaginare dintre persoane într-un context social dat, în măsura în
care acestea afectează persoanele implicate în respectiva situaţie” (Floyd H. Allport, 1922, 12).

1
Vezi de exemplu analiza discursului Tileaga, Cristian. (2002). Analiza discursului şi studiul atitudinilor. O introducere în
psihologia discursivă, Psihologie socială, 10, 110 – 133.
2
Pentru prima dată termenul de “psihologie socială” a fost folosit de către Carlo Cattaneo, în 1864, într-o comunicare în faţa
Academiei de Ştiinţe a Lombardiei (vezi Boncu şi Chelcea, 2003).
3
Definiţiile au fost selectate după S. Chelcea şi P. Iluţ (eds), Enciclopedie de psihosociologie, Ed. Economică, Bucureşti, 2004,
pp. 279 – 280 şi A. Neculau (ed.), Manual de psihologie socială, Polirom, Iaşi, 2003, pp. 21-23.
„Psihologia socială se ocupă de studiul interacţiunii indivizilor umani, concentrându-se asupra modului în care
funcţiile organismului uman se modifică datorită faptului că oamenii sunt membri ai societăţii” (Theodore Newcomb,
1950, 28).

„Psihologia socială încearcă să explice în ce mod gândurile sentimentele şi comportamentele individului sunt
influenţate de prezenţa reală sau imaginară, implicită sau explicită a altora” 4 (G. Allport, 1968).

„Psihologia socială este ştiinţa conflictului5 între individ şi societate” (Serge Moscovici, 1984/1990, 6).

„Psihologia socială se concentrează asupra relaţiilor dintre indivizi şi dintre grupuri, asupra proceselor de grup şi
asupra structurilor ce apar din aceste interacţiuni” (Cecilia Ridgewey, 1997, 1).

„Psihologia socială este studiul ştiinţific al indivizilor într-un context social” (Fatali M. Moghaddam, 1998, 3).

Nivele de analiză în psihologia socială

Willem Doise (1986)

 intraindividual – centrat pe studiul mecanismelor psihice de organizare a percepţiilor şi a atitudinilor;

 interindividual – care urmăreşte influenţele reciproce ale indivizilor în funcţie de context;
 socio-poziţional – în care se analizează diferenţele extrasituaţionale dintre grupuri şi persoane;
 ideologic – care se referă la sistemul de credinţe, reprezentări, norme sociale, internalizate de către indivizii
umani.

3. CERCETAREA ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ. CUNOAŞTERE COMUNĂ ŞI CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ

Termenii esenţiali utilizaţi în cercetare

Denumirea termenului Înţelesul termenului

Modelul Un cadrul general care oferă o perspectivă asupra lumii (ex. behaviorismul, care
defineşte orice comportament în termeni de „stimul” şi „răspuns” sau interacţionismul
simbolic, focalizat pe modalităţile de folosire a înţelesurilor simbolice în relaţiile
interpersonale)
Conceptul O idee bine precizată, care derivă dintr-un model dat (ex „stimul - răspuns” –
behaviorism, „definirea situaţiei”, „mască” – interacţionismul simbolic);
conceptele furnizează nişte moduri de abordare a lumii, esenţiale în definirea
unei probleme de cercetare
Teoria Un set de concepte folosite în definirea şi/sau explicarea unor fenomene; teoria
oferă un cadru pentru înţelegerea fenomenului şi o fază pentru descoperirea unei
modalităţi de organizare a ceea ce este cunoscut; teoriile au valoare explicativă şi
predictivă
Ipoteza O propoziţie testabilă
Metodologia O abordare anume folosită în studiul unor probleme supuse cercetării
Metoda O tehnică specifică de cercetare potrivită modelului, teoriei, ipotezei şi
metodologiei
4. METODE DE INVESTIGARE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ6

4
„germanul trăieşte pentru a trăi, englezul trăieşte pentru a reprezenta; germanul de dragul propriei fiinţe, englezul de dragul
altora” Fontane „Ein Sommer in London” citat de N. Elias, p.78.
5
De menţionat că acelaşi C. Cattaneo, care utilizase pentru prima dată termenul de “psihologie socială”, considera conflictul drept
un concept fundamental al noii discipline.
6
Nu ne vom referi decât foarte succint la fiecare metodă, aici având doar scopul de a le prezenta, în vederea familiarizării cu gama
variată de metode care pot fi utilizate în cadrul unei cercetări psihosociologice; detalii despre aceste metode pot fi găsite de ex. în
S. Chelcea, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Ed. Economică, Bucureşti, 2004.
Experimentul – este o metodă de cunoaştere a realităţii în scopul stabilirii unei relaţii de tip cauză – efect între două
fenomene observabile şi măsurabile. Strategia experimentală implică o relaţie de tip stimul – reacţie (variabilă
independentă – variabilă dependentă).

Chestionarul – instrument de investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi eventual, imagini grafice,
ordonate logic şi psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare,
determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. 7

Interviul – interviul este o tehnică de obţinere prin întrebări şi răspunsuri a informaţiilor verbale de la indivizi sau
grupuri în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane (Curelaru, 2003).

Povestirea vieţii (istoria vieţii, biografie socială) 8 – este o metodă de culegere şi de analiză a povestirilor obţinute de
la persoane care relatează experienţele cotidiene trecute sau prezente (Raybout, 1996/2002, 290).

Analiza de conţinut este un termen generic care desemnează un ansamblu de metode de analiză a documentelor, cel
mai adesea textuale, ansamblu ce permite explicitarea sensului sau sensurilor acestora şi/sau felul în care ajung să se
constituie ca sensuri (Mucchielli, 1996/2002, 84).

Activități practice;

1. Identificați unele idei de percepție a societăți în perioada antică și medievală care sunt actuale și în
prezent.
2. Analizați care sunt cele mai actuale probleme a societății contemporane și punctele forte a societăți.
3. Propuneți strategii de schimbare sau modificare a unor fenomene sociele.

7
S. Chelcea şi C. Chiru, Chestionar, în S. Chelcea şi P. Iluţ (eds), Enciclopedie…, pp. 73-74.
8
Povestirile vieţii se afirmă ca metodă de cercetare în ştiinţele sociale imediat după primul război mondial (lucrarea: W. I Thomas
şi F. Znaniecki The Polish Peasant in Europe and America, 1918 - 1920).