Domeniul psihologiei sociale

1. Definirea psihologiei sociale.

2. Domenii de interes ale psihologiei sociale
3. Scopul şi sarcinile psihologiei sociale
fundamentale.
4. Relaţia psihologiei sociale cu alte ştiinţe.
5. Distincţia dintre psihologia socială
fundamentală şi cea aplicată.
1. Definirea psihologiei sociale
Psihologia
socială

Psihologia Sociologia

Individul Societatea
 I. Psihologia
socială este
ştiinţa
maselor
(mulţimilor)

Obiectul de
studiu al
psihologiei
sociale
II. III. psihologia
socială ca ştiinţă
Personalitate ce studiază
ca obiect de procesele
studiu al psihologice ale
maselor şi poziţia
psihologiei individului în
sociale. grupul social
 sociale care
ştiinţifice
încearcă să
,a
explice cum
interacţi
societatea
unii
influenţeaz
ăprezente
cogniţia,
motivaţia,
sau
Cartwright
dezvoltarea
trecute,
şireale sau
D.
comportam
imaginar
entul
ea
indivizilor
şicomporta
cum
mentelor
• aceasta,
studiulla
umane
rândul
feluluiei,îne
Chelcea
context
influenţată
care
de
social
gânduril...
Septimiu
indivizi.”
eae,
studiază
sentimen
totodată
tele şi
rezultatel
comport
acestei
eamentele
Allport
interacţi
oamenilo
uni:
r sunt
Gordon
stările
influenţaşi
procesele
te de
psihice
• ,,psihologia
socială este
domeniul
ştiinţific care
caută natura
Baron
şi cauzele
comportame
ntului şi
R.
gândirii
individului
• ,,arată cum în
situaţii
gândurile,
sociale.”
simţămintele
şi
Taylor
comportame
ntul
indivizilor
S.
sunt
influenţate de
 Caracteristicile psihologiei sociale,
Robert Baron

Ştiinţificitatea psihologiei sociale;

Psihologia socială se centrează asupra

comportamentului social şi individual.

Psihologia socială studiază cauzele multiple ale

comportamentelor şi gândirii sociale. Acestea
pot fi clasificate astfel:
 o
• de ex: la întâlnirea cu
t
un prieten eşti pe
punctul de u a pleca, Variab
după o aşteptare de o ile
jumătate del oră, dar ecolog
prietenul când
• ex:tocmai
, ice
soseştestăm spune
şi îţi la
şi simplu
că:pur coadă şi a uitat
de întâlnirea
un nou scu-tine,
cerându-ţi scuze, îţi Import
venit anţa
motivul
t procese
invocă intră în
întârzierii, lor
faţă),a
• de exemplu: cogniti
întreruperea
adicăr ne ve
comport
temporară a
e Acţi
traficului,
ăm din cauza
diferit unile
producerii unui
a în
accident de circulaţie;
funcţie ,
vom ţine
decont, de cara
asemenea,
persoan
şinde faptul cteri
dacă explicaţia
ele cu sticel
respectivă o
careeste dată e şi
pentru primaadată sau afir
dacă a intrăm
mai întârziat maţii
anteriorînşi asfolosit le
contact:
scuze asemănătoare
t
 acceptă ideea
că pe lângă
caracteristicil
e fizice şi
psihice Fact
propriu-zise orii
(inteligenţa) biolo
şi reacţiile
emoţionale gici
mai
complexe,
au o conduită
• atitudinile şi
foarte
comportame Cont
specifică
ntele de
să fie extel
genul cum îşi
influenţate de
exprimă
bagajul e
indiviziial
genetic cultu
reacţiile
părinţilor rale
personale în
noştri.
public sau la
ce vârstă este
 2.Domenii de interes ale psihologiei
sociale
Psihologii sociali se interesează şi de alte fenomene
cum ar fi: sentimentele, credinţele, atitudinile,
intenţiile, reprezentările, stereotipurile etc., care
sunt mai puţin evidente, dar care sunt reflectate în
comportament şi care pot fi măsurabile. Aceste
procese au o mare importanţă căci pot dirija
comportamentul observabil. Studierea lor ne
permite să înţelegem raporturile dintre indivizi,
dintre indivizi şi grupuri, şi între grupuri la rândul
lor.
 modul de organizare a
experienţei individuale cu
privire la lumea socială.

relaţiilor intergrupale, în care se constituie dinamica

relevă importanţa, funcţionării
ideologiilor sociale, a unor
norme şi reprezentări asupra
comportamentelor grupale şi
individuale.
relaţiilor interpersonale şi
NIVELURI DE ia în considerare schimburi
ANALIZĂ şi procese ce au loc între
indivizi ca actori
interşanjabili.

diferenţele de status şi roluri, ce se

reflectă în interacţiuni situaţionale în
care indivizii nu sunt interşanjabili, iar
relaţiile nu sunt totdeauna simetrice
 Dimensiunile psihologiei sociale,
Ioan Radu
Prima este cea a
persoanei în context Cea de-a treia
social: dimensiune vizează
fenomenele social-
• trăsăturile de
psihologice în
personalitate,carac grupuri mari
teristicile A doua dimensiune Cea de-a patra
(naţiuni, clase
inteligenţei şi este cea a relaţiilor dimensiune se
sociale, grupuri de
altor aptitudini interpersonale şi referă la cercetări
vârstă şi
fiind determinate grupul mic, autorul interculturale,
profesionale etc.) şi
şi desfăşurate în demonstrează că psihologia socială
se referă la teme
segmentele scena vieţii noastre studiind fenomene
cum ar fi:
realităţii sociale. cotidiene o generale, dar şi
psihologia
formează grupul variaţii
popoarelor sau
mic. interculturale.
etnopsihologia,
psihologia maselor,
opinia publică,
reprezentările
colective.
 Psihologii sociali studiază o gamă largă
de fenomene precum:
 percepţia socială,  leadershipul,
 cogniţia socială,  comunicarea,
 prietenia,  negocierea,
 dragostea,  stereotipul,
 relaţiile materiale,  conflictul social,
 prejudecăţile,  schimbarea socială,
 disciplinarea,  luarea deciziilor,
 persuasiunea,  agresivitatea,
 conformismul,  diferenţele sociale,
 puterea,  valorile,
 altruismul.
 forme
de
• comu
interp
nicare
erson
), de
ale, grad
• fenom
grup, ul de
rezist
ene
interg enţă:
dinam
rupale
,ico-
de
statice
masă. obiec
• (dispo
Tot tul
ziţia,se apari
aici ţiei :
opinia
eviden
) şi
ţiază
statice
fenom
• norma
(ex. după
enele conţi
le
tradiţii
conşti nutul
• le,
entizat lor:
distru
eobicei
şi
urile).
ctive
necon
ştienti
Clasificarea fenomenelor sociale:
zate.
Fenomenele psihosociale apar şi se manifestă la
nivele sociale diferite (macro-mezo-micro), în
sfere diferite (socială, economică, politică a
personalităţii) şi condiţii diferite (normale,
dificile şi extremale).
Mecanismul de bază a apariţiei fenomenelor
psihosociale este comunicarea. Comunicarea
contribuie la formarea şi dezvoltarea
personalităţii, la formarea grupurilor mici şi a
psihologiei comunităţilor mai mari precum şi la
schimbări cu diverse grade de complexitate.
Mecanismele fenomenelor psihosociale
Imitarea => urmărirea unui exemplu, unui model;
Inducerea => proces de influenţă;
Contaminarea => proces prin care se transmite starea
emoţională de la un individ la altul;
 Convingerea => metodă de influenţă asupra
conştiinţei personalităţii;
 Identificarea => proces de stabilire, în baza însuşirilor
caracteristice, ca aparţinând la un grup.
3. Scopul şi sarcinile psihologiei sociale
fundamentale

Scopul descrierea caracteristicilor

esenţiale ale fenomenelor
psihologiei psihosociale, explicarea cauzelor şi
sociale mecanismelor acestora,
pronosticarea evoluţiei precum şi
fundamentarea ştiinţifică a
metodelor de acordare a
ajutorului psihosocial.
 A. Suhov şi A. Derkad (2002) evidenţiază următoarele
sarcini ale psihologiei sociale:

Determinarea / înţelegerea teoretică a locului şi rolului omului în

lumea mereu schimbătoare.

Cercetarea varietăţii de relaţii interpersonale şi modele de

comunicare în legătură cu fixarea în societate a noului sistem de
valori şi a schimbărilor în formele de proprietate.

Elaborarea conceptului sociopsihologic asupra naturii statului,

politicii, economiei, societăţii în baza analizelor obiective a grupurilor
şi instituţiilor sociale şi importanţei reale a acestora pentru individ.
Fundamentarea teoretică a conflictelor sociale
(politice, interstatale, etnice, criminale).

Fundamentarea teoretică a diagnozei socio-

politice, a consilierii, acordării ajutorului
psihosocial (reabilitarea socială, psiho-
profilaxia, psihoigiena, învăţarea socială,
psihoterapia, training-uri, jocuri de rol).
Obiectul psihologiei sociale
(fundamentale) îl constituie
studierea legităţilor apariţiei,
manifestării şi funcţionării
fenomenelor psihosociale la
micro-mezo-macro nivel în
sfere şi condiţii sociale
diferite.
 Principiile psihologiei sociale (R
Gerghinescu, 2006)

Principiul
dezvoltării este
concretizat în
teza că
psihologia
Principiul socială, ca
Principiul Principiul
determinismul fenomen, este
comunicării abordării
ui în rezultatul
este specific valorice a
explicarea interacţiunii
psihologiei fenomenelor
fenomenelor ierarhice si
sociale. psihosociale.
psihosociale. evolutive a
individului cu
mediul social
şi al
indivizilor
între ei.
4. Relaţia psihologiei sociale cu alte
ştiinţe
Psihologia
generală
Psihologia cuplului şi a
Sociologia
familiei

Psihologia Antropologia
managerială socială

Psihologia Sociolingvistica
Psihologia socială
economică
Studiul comunicării
Psihologia
sportului Psihologia
Psihologia organizaţională
muncii
 5. Distincţia dintre psihologia socială
fundamentală şi cea aplicată
Psihologie socială
fundamentală
 are drept scop înţelegerea manierii
în care indivizii sunt influenţaţi de
alţii. Pentru a obţine această
înţelegere, se fac cercetări
empirice, iar rezultatele studiilor
sunt integrate în teorii.
 Teoriile şi principiile, ca şi
cercetările ce stau la baza lor, sunt
expuse în manuale de psihologie
socială, psihologie politică,
etnopsihologie, psihologia
conducerii, psihologia economică.
Psihologie socială aplicată
 îl formează diagnoza
psihosocială, consilierea,
folosirea în practica socială a
psihotehnologiilor. În acest caz
teoria psihosociologică apare ca
un trunchi de copac, ramurile
căruia sunt disciplinele
enumerate mai sus.
 Astfel, psihologia socială
aplicată încearcă să folosească în
practică înţelegerea lumii
obţinută din teoriile şi legităţile
disciplinei, pentru a rezolva
problemele din lumea reală.
Distincţia dintre psihologia socială fundamentală
şi cea aplicată trebuie să rămână la nivelul
precizării scopurilor, demersurilor ştiinţifice
ale psihologilor sociali şi nu mai mult. Aceasta
întrucât este „un studiu de laborator ce pare
foarte depărtat de lumea reală poate să pună în
evidenţă un principiu de comportament cu
ajutorul căruia se va rezolva o problemă, iar o
cercetare desfăşurată în vederea unei probleme
poate să facă lumină asupra unei chestiuni
teoretice”