Termeni cheie

Elemente introductive
Acest capitol abordeaza urmatoarele probleme:

obiectul de investigatie al psihologiei sociale: modul n care ideile, sentimentele si comportamentele indivizilor sunt influentate de catre ceila lti raporturile psihologiei sociale cu alte discipline nrudite: sociologia, psihologia personalitatii si psihologia clinica psihologia sociala si simtul comun etapele dezvoltarii istorice a psihologiei sociale de la aparitie pna n zilele noastre; psihologia sociala din Romnia ipoteze si teorii psihosociologice: teorii genetice, behavioriste, cognitive, psihanalitice, teoria rolului social definirea si masurarea variabilelor strategii de cercetare: cercetarea descriptiva, cercetarea corelationala, experimentul psihosociologic

cercetare aplicativa cercetare corelationala cercetare descriptiva cercetare fundamentala coeficient de corelare complici corelatii concurente corelatii prospective deception definitie operationala desemnare aleatoare esantion expectatiile experimentatorului experiment grup de control ipoteza observatie selectie aleatoare semnificatie statistica sondaj de opinie teorie validitate externa validitate interna variabile conceptuale variabile dependente variabile independente variabile subiect

Psihologie sociala

voastra. Poate veti retrai emotiile bacalaureatului si satisfactia intrarii la facultate.

ncercati sa va reamintiti n graba momentele cele mai semnificative din viata Unii si vor reaminti cu nostalgie cum au nvatat primele acorduri de chitara, altii vor retrai frenezia unui cos de trei puncte nscris de la jumatatea terenului n finala campionatului de basket; unii se vor gndi zmbind la prima poe zie publicata n revista liceului, iar altii cu mndrie la ziua n care au cstigat Olimpiada de matematica. Dar cel mai probabil va veti aminti n primul rnd de cei pe care i-ati cunoscut n anii de scoala si de studentie, precum si de felul n care ati interactionat cu ei lungile si aprinsele discutii de spre cte-n luna si n stele; iubirile pe care le -ati trait, le-ati pierdut sau ati fi vrut cu disperare sa le traiti; clipa de cosmar n care v-ati facut de rs la o petrecere; eforturile voastre de a fi acceptati ntr-o gasca de tipi haiosi; cele cteva zile cnd ati ramas nzapeziti ntr-o cabana din creierii muntilor; ziua cnd profa de mate v-a prins copiind la teza etc. Ne concentram asupra acestor situatii sociale deoarece suntem fiinte sociale. Ne formam personalitatea si ne definim propria identitate nu prin eforturi solitare, ci nconjurati de oameni. Muncim, ne distram si traim mpreuna cu ceilalti. Ne ranim si ne ajutam unii pe altii. Fericirea si succesul se definesc prin ceilalti. Iar interactiunile sociale nu le acceptam pasiv dect arareori; cel mai adesea le cautam noi nsine. Oamenii ies la o bere, si dau ntlnire, merg la petreceri, si fac prieteni si relatii, se casatoresc si fac copii. i observam pe ceilalti, facem speculatii despre ei si ncercam sa le anticipam comportamentul. Iata de ce nu este ctusi de putin o exagerare afirmatia lui Elliot Aronson ca toti suntem, mai mult sau mai putin, psihosociologi, ntruct adaptarea fiecaruia dintre noi la mediul social presupune cu necesitate un minim succes n tentativa de ntelegere a propriului comportament n corelatie cu ceea ce gndesc, simt si fac ceilalti. Dar unii oameni sunt mai intens preocupati dect altii de legile si mecanismele care stau la baza interactiunilor sociale. Pentru cei carora le place sa si analizeze comportamentul si sa reflecteze asupra relatiilor dintre oameni, psihologia sociala este un domeniu cu adevarat fascinant. Priviti Tabelul 1.1 si veti vedea numai cteva dintre problemele pe care le abordeaza acest manual. Dupa cum va puteti da seama, psihologia sociala cerceteaza nu altceva dect natura sociala a fiintei noastre. nvatnd psihologie sociala nvatam despre noi nsine si despre realitatea

Elemente introductive

sociala din care facem parte. Si ntruct este mai curnd stiintifica dect anecdotica si mai degraba sistematica dect dezordonata, psihologia sociala ofera o perspectiva si un ansamblu de cunostinte imposibil de dobndit numai prin intuitie si doar pe baza propriei experiente de viata a fiecaruia dintre noi. Acest capitol si propune sa prezinte succint orizontul tematic specific si arsenalul metodologic al psihologiei sociale.
Tabelul 1.1 Exemple de probleme psihosociologice
Perceptia sociala: ce factori influenteaza modul n care ne percepem pe noi nsine si pe ceilalti? De ce uneori oamenii si saboteaza propria performanta, sporind probabilitatea unui esec? (Capitolul 2) De ce prima impresie ramne de nesters, orice s ntmpla ulterior? (Capitolul 3) -ar De unde provin stereotipurile si de ce sunt att de rezistente? (Capitolul 4)

Influenta sociala: cum ne influentam unii pe ceilalti? Cum ajungem sa ndragim ceea ce ne face sa suferim? (Capitolul 5) De ce sunt dispusi oamenii sa provoace suferinta unei fiinte umane doar pentru ca li s cerut -a sa faca acest lucru? (Capitolul 6) De ce multimile sunt mai violente dect indivizii din care sunt alcatuite? (Capitolul 7)

Interactiunea sociala: ce factori ne determina sa i simpatizam, sa-i iubim, sa-i ajutam ori sa-i ranim pe ceilalti? Ct de asemanatoare sau ct de diferite sunt cele doua sexe sub aspectul a ceea ce cauta sa gaseasca n partenerul / partenera de viata? (Capitolul 8) Cnd e mai mult sau mai putin probabil ca un trecator sa ti acorde ajutor ntr-o situatie de urgenta? (Capitolul 9) Este vizionarea la TV a scenelor violente sau pornografice de natura sa declanseze un comportament agresiv? (Capitolul 10) Psihosociologie aplicata: cum ne ajuta psihologia sociala sa solutionam anumite probleme din domeniul juridic, economic sau medical? Cum poate un manager sa si motiveze mai bine salariatii? (Capitolul 11) Cum poate formularea de catre avocat sau procuror a unei ntrebari sa altereze memoria unui martor ocular? (Capitolul 12) Cum afecteaza stresul sanatatea si care sunt cele mai eficiente modalitati de depasire a experientelor stresante?

Ce este psihologia sociala?

Vom ncepe prin a defini obiectul psihologiei sociale, dupa care vom caracteriza relatiile sale cu sociologia, cu diferitele ramuri ale psihologiei si cu evidentele simtului comun.

Psihologie sociala

Obiectul psihologiei sociale

ntr-una din cele mai frecvent citate definitii, Gordon Allport spune ca psihologia sociala este o ncercare de a ntelege modul n care ideile, sentimentele si comportamentul indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginara sau implicita a celorlalti. Mai exact, psihologia sociala este studiul stiintific al modului n care indivizii gndesc, simt si se comporta fata de ceilalti, precum si al modului n care ideile, sentimentele si comportamentele individului sunt afectate de catre ceilalti. Sa analizam fiecare dintre elementele acestei definitii. (a) Spuneam ca psihologia sociala este un studiu stiintific. Exista multe alte abordari ale ideilor, sentimentelor si comportamentelor umane. Putem nvata multe despre comportamentul uman din romane sau filme, din istorie sau filosofie. Ceea ce o diferentiaza de aceste modalitati artistice si umaniste de descifrare a sufle tului omenesc este faptul ca psihologia sociala este o stiinta. Ea aplica, n studierea conditiei umane, metodele stiintifice de investigatie observatia, descrierea, masurarea si experimentul. (b) Aceste metode au ca obiect de investigatie ideile, sentimentele si comportamentele individuale. Pe lnga psihologia sociala, mai exista si alte discipline care utilizeaza metode si tehnici stiintifice de cercetare a comportamentului uman. Printre acestea se numara antropologia, teoria comunicarii, economia, politologia sau sociologia. Toate acestea, mpreuna cu psihologia sociala, se numesc stiinte sociale. Diferitele stiinte sociale se deosebesc ntre ele n functie de aspectele comportamentale pe care le cerceteaza. Economistii, de exemplu, si focalizeaza atentia asupra comportamentului uman n sfera productiei, repartitiei, circulatiei si a consumului de bunuri si servicii. Politologii se intereseaza de modul n care indivizii si grupurile gndesc si actioneaza n sfera relatiilor de putere din societate. Psihologia sociala adopta o perspectiva mai larga, cercetnd o mare varietate de comportamente, care survin n contexte diferite. Studiul atitudinilor ne ofera un bun exemplu. Investignd diferite atitudini specifice (printre care si cele implicate n fenomenele economice sau politice, alaturi de multe altele), psihosociologii urma resc sa stabileasca principiile generale ale formarii si schimbarii atitudinilor, care se aplica ntr-o mare varietate de situatii. Aceasta cautare a principiilor generale este caracteristica modului psihosociologic de abordare a unor specii variate de comportament uman. Nivelul la care se situeaza analiza fenomenelor confera de asemenea un profil aparte psihosociologiei1 fata de alte stiinte sociale. Sociologia, de exemplu, clasifica
1

ncercarile unor autori de a trasa o distinctie clara ntre psihologia sociala si psihosociologie mi se par fortate si artificioase. Avnd de ales ntre acesti doi termeni, pe care i consider practic sinonimi, l prefer n anumite contexte pe cel din urma, deoarece comporta mai putine riscuri de a sugera ca

Elemente introductive

oamenii n functie de nationalitate, rasa, mediu de rezidenta, clasa sociala, nivel de venituri si alte criterii, fiind preocupata de studierea fenomenelor colective, care se constituie la nivelul grupurilor sociale. n schimb, psihologia sociala si focalizeaza interesul asupra unor fenomene psihice individuale. Chiar si atunci cnd studiaza grupuri de oameni, psihosociologii pun accentul pe comportamentul individului n contextul grupului. Metodele de cercetare confera, la rndul lor, o nota aparte psihologiei sociale, ntruct aceasta utilizeaza, mult mai frecvent dect alte discipline sociale, expe rimentul, metoda mai greu de aplicat n economie, sociologie sau stiintele politice.

Pe scurt, psihosociologia se caracterizeaza printr-o perspectiva larga, prin accentul asupra individului si prin utilizarea frecventa a experimentului.
(c) Ultima parte a definitiei introduce elementul social, preciznd faptul ca psihologia sociala urmareste sa elucideze modul n care ideile, sentimentele si comportamentul individului sunt influentate de interactiunea cu ceilalti. Toate ramurile psihologiei utilizeaza metode experimentale si adopta o perspectiva larga asupra unor fenomene individuale. Ceea ce particularizeaza psihologia sociala este accentul sau pe natura sociala a individului. Psihosociologii sunt preocupati de acele idei, sentimente si comportamente care fie se raporteaza la ceilalti, fie sunt influentate de catre alte persoane. Ceilalti nu trebuie sa fie neaparat persoane reale si prezente. Prezenta numai imaginara sau implicita a celorlalti poate avea efecte importante asupra indivizilor. De exemplu, daca oamenii si nchipuie ca strnesc din partea celorlalti reactii pozitive sau negative, autoaprecierea lor ceea ce psihosociologii numesc self-respect poate fi afectata n mod semnificativ.

Forta situatiei: un exemplu de experiment psihosociologic

Sa examinam rapid un experiment de natura sa ilustreze modul n care studiaza psihosociologii influenta exercitata de prezenta imaginara sau implicita a celorlalti asupra indivizilor. Experimentatorii au pus mai multi studenti sa urmareasca o caseta cu nregistrarea dezbaterii televizate n care s-au confruntat, n 1984, Ronald Reagan si Walter Mondale, candidati la alegerile prezidentiale din S.U.A. n timpul
avem de a face cu o subramura a psihologiei alaturi de cea generala, clinica, scolara etc. semnalnd mai pregnant faptul ca este vorba de un domeniu distinct, care nu este nici o subdiviziune a psihologiei, nici o subdiviziune a sociologiei si nici o suprapunere a celor doua domenii n sferele lor tematice periferice, ci o alta disciplina autonoma. n plus, termenul psihosociologie ofera, cel putin n romneste, posibilitatea unor sintagme mult mai firesti si mai usor de declinat dect psihologia sociala: comparati, de exemplu, psihosociolog si psiholog social sau experiment psihosociologic si experiment n psihologia sociala.

Psihologie sociala

dezbaterii, Reagan a lansat cteva glume, care au strnit hohotele de rs ale asistentei din studio. Analistii politici s-au ntrebat daca nu cumva acele momente umoristice -au facut pe Reagan sa cstige dezbaterea si, poate, chiar alegerile. l Glumele lui Reagan n-au durat mai mult de cteva secunde din cele nouazeci de minute ale unei dezbateri foarte serioase, axate pe cele mai arzatoare chestiuni ale momentului. Puteau ele sa produca un efect att de puternic? Pentru studiul acestei chestiuni, studentii participanti la experiment au fost mpartiti n trei grupe. (A) O treime dintre ei au urmarit dezbaterea exact asa cum s-a desfasurat, fara nici o prelucrare n sala de montaj. (B) O a doua treime au urmarit o versiune prelucrata a dezbaterii, din care lipseau att glumele lui Reagan, ct si reactia spectatorilor. Ideea experimentatorilor era aceea de a masura gradul n care umorul lui Reagan a fost sau nu de natura sa modifice aprecierea performantei sale, prin comparatie cu prestatia lui Mondale. (C) Ultima treime dintre studentii participanti au urmarit o versiune a dezbaterii din care nu lipseau glumele lui Reagan, nsa din care au fost sterse hohotele de rs ale spectatorilor. Dupa urmarirea dezbaterii, studentii au apreciat performantele celor doi candidati pe o scala de la 0 (execrabil) pna la 100 (excelent). Prima grupa i-a acordat lui Reagan scorul mediu de 68, iar cea de-a doua grupa 65 o diferenta destul de mica, sugernd ca glume le lui Reagan n avut un impact major asupra perceptiei -au celor doi candidati. Grupa C nu i-a acordat nsa lui Reagan dect scorul mediu de 47, mult mai scazut dect cele acordate de grupele A si B (vezi Graficul 1.1).

Graficul 1.1 Influenta reactiilor celorlalti

100 90 Scorurile lui Reagan 80 70 60 50 40 30 20 10 0 nregistrare integrala Eliminate glumele si reactia spectatorilor Eliminate numai reactiile spectatorilor

Versiunea nregistrarii dezbaterii din 1984

Elemente introductive
Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999)

Ce anume ar putea sa explice aceasta apreciere mult mai rezervata? Poate ca, vaznd pe nregistrarea lor ca glumele lui Reagan n-au provocat nici o reactie din partea specta torilor, studentii au interpretat n mod inconstient aceasta lipsa de reactie ca pe un indiciu de stupiditate a ncercarilor lui Reagan de a fi spiritual, ceea ce i-a facut sa-l priveasca ntr-o lumina mai putin favorabila. n aceste rezultate, semnificativ din punct de vedere psihosociologic este ca judecata studentilor a fost mai puternic nfluentata de reactiile celorlalti fata de i spusele lui Reagan (n speta, de faptul ca acestia au rs sau nu auzind glumele lui) dect de continutul spuselor sale (n speta, de faptul ca glumele erau pe banda sau fusesera sterse). Si este important sa remarcam faptul ca ceilalti nu erau prezenti n aceeasi ncapere n care se aflau participantii la experiment, ci nu erau dect niste sunete nregistrate pe o banda video cu peste un deceniu n urma. Forta situatiei imediate reprezinta o tema importanta a psihologiei sociale, dar nu este singura. Alte cteva teme sunt: rolul mediului social si cultural din care provine o persoana; deformarile tipice ale judecatii individului, provocate de influenta grupului; motivatia indivizilor de a fi apreciati si placuti de catre ceilalti, de a apartine unor grupuri sociale respectate si de a obtine recompense ma teriale si sociale. n capitolele urmatoare vom analiza influentele acestor factori asupra ide ilor, sentimentelor si comportamentelor unei persoane.

Psihologia sociala si domeniile nrudite

Psihologia sociala este uneori confundata cu alte domenii de cercetare. nainte de a merge mai departe, este important sa clarificam prin ce anume se deosebeste psihologia sociala de aceste domenii. Totodata, este important sa ilustram cteva dintre modalitatile n care o serie de probleme interesante si semnificative pot fi abordate prin corelarea interpretarilor psihosociologice si a celor oferite de alte domenii de investigatie a comportamentului individual.

Psihologia sociala si sociologia

Sociologii si psihosociologii manifesta un interes comun fata de multe probleme, precum violenta, discriminarea, diferentele culturale sau familia. Dupa cum am precizat nsa mai devreme, socio logia tinde a se focaliza la nivel grupal, n vreme ce psihologia sociala vizeaza n special nivelul individual al fenomenelor studiate. De exemplu, sociologii pot urmari atitudinile politice ale clasei muncitoare din Rom nia, pe cnd psihosociologii pot sa examineze factorii s ecifici care i determina pe p

Psihologie sociala

indivizi sa prefere un anumit candidat politic altuia. Sociologii pot fi interesati de importanta sociala si de valoarea educatiei n lumea contemporana, pe cnd psihosociologii ar fi mai degraba preocupati de factorii care influenteaza rezultatele scolare ale unui copil. n plus, sociologii studiaza de obicei relatia dintre comportamentele oamenilor si anumite variabile societale, precum clasa sociala ori mediul de rezidenta (rural / urban). n schimb, psihosociologii se orienteaza mai curnd spre studiul relatiei dintre comportamentele umane si anumiti factori variabili mai concreti, mai specifici, precum manipularea starii emotionale sau expunerea la anumite modele particulare de comportament. n sfrsit, desi exista destule exceptii, de regula psihosociologii au mult mai multe sanse si posibilitati dect sociologii sa recurga la expe rimente, n care se manipuleaza controlat anumite variabile, de terminndu-se efectele acestei manipulari cu ajutorul unor masuratori precise ceea ce sociologii cu greu pot realiza fara importante si riscante consecinte la nivelul macrosocial (sa ne reamintim ce a nsemnat experimentul social marxist-leninist n istoria contemporana).

Psihologia sociala si psihologia personalitatii

Att psihologia personalitatii, ct si psihologia sociala au ca obiect de investigatie ideile, sentimentele si comportamentele indivizilor. Cu toate acestea, psihologia personalitatii ncearca sa nteleaga diferentele dintre indivizi ce ramn relativ stabile ntr-o diversitate de situatii, pe cnd psihologia sociala cauta sa explice modul n care factorii sociali i afecteaza pe cei mai multi dintre indivizi, n pofida diferentelor dintre personalitatile lor. Cu alte cuvinte, psihologii sunt interesati de consistenta personalitatii ntr-o varietate de situatii. Ei pot pune ntrebarea: Este aceasta persoana deschisa si prietenoasa n aproape orice situatie?. Psihosociologii sunt interesati de modul n care diferite situatii genereaza comportamente diferite. Ei se pot ntreba: Sunt oamenii n general nclinati sa caute compania celorlalti mai degraba n situatii care provoaca anxietate dect n situatii care i fac sa se simta rela xati? Totusi, cele doua discipline se completeaza foarte bine una pe cealalta. De exemplu, unii psihosociologi cerceteaza modul n care receptia unui feed-back negativ (un factor situational) poate influenta scaderea sau cresterea nivelului de autoapreciere (self-esteem) un factor de diferentiere individuala. Iata si alte probleme aflate la intersectia dintre psihologia personalitatii si psihosociologie: Au oamenii tendinta de a se simti atrasi de personalitati opuse? Urmarirea excesiva a programelor TV determina un comportament antisocial mai accentuat la anumite categorii de copii dect la altele? Cnd e mai bine pentru colectivul unei firme sa

Elemente introductive

aiba un lider cu o personalitate autoritara, dominanta, si cnd e preferabil sa aiba un lider mai cooperant si mai apropiat de subordonati?

Psihologia sociala si psihologia clinica

Multa lume confunda diferitele ramuri ale psihologiei cu psihiatria sau cu psiha naliza. Psihologia clinica ncearca sa nteleaga si sa trateze persoanele cu dificultati si maladii psihice. Psihosociologii nu se concentreaza asupra tulburarilor mentale; mai degraba, ei sunt interesati de modalitatile tipice n care indivizii normali gndesc, simt, se comporta si se influenteaza unii pe ceilalti. Exista, cu toate acestea, multe aspecte n care psihologia clinica si psihosociologia se intersecteaza. Ambele, de exemplu, se pot interesa de modul n care se adapteaza indivizii la starile de anxietate sau de presiune psihica n diferite situatii sociale; n ce fel se deosebesc indivizii depresivi si cei non-depresivi sub aspectul modului n care prelucreaza informatia sociala, si explica motivele si cauzele comportamentului lor si interactioneaza cu ceilalti; cum pot fi ajutate sau, dimpotriva, ranite persoanele cu tulburari psihice de expectatiile celorlalti fata de aceste tulburari. n Tabelul 1.2 sunt ilustrate diferentele de perspectiva si metodologie ntre psihologia sociala si celelalte discipline la care ne-am referit, n abordarea unei teme comune: comportamentul ghidat de anumite prejudecati.
Tabelul 1.2 Studiul prejudecatilor n cadrul diferitelor discipline sociale Domeniul de cercetare
Sociologie

Cum ar putea studia prejudecatile un cercetator din domeniul respectiv

Urmareste modul n care s-au modificat prejudecatile americanilor fata de japonezi dupa cel de-al doilea razboi mondial sau prejudecatile romnilor fata de tigani dupa 1989. Testeaza diverse terapii pentru indivizii cu personalitati antisociale, care manifesta prejudecati accentuate. Elaboreaza un chestionar pentru identificarea barbatilor care au prejudecati puternice, moderate sau nici un fel de prejudecati fata de femei. Manipuleaza diferite feluri de contacte ntre membrii unor grupuri diverse, si examineaza efectul acestor manipulari asupra intensitatii si tenacitatii prejudecatilor manifestate.

Psihologie clinica

Psihologia personalitatii

Psihologie sociala

Psihologie sociala

Psihologia sociala si simtul comun

Dupa lectura unor lucrari de psihosociologie, cititorul poate sa exclame cteodata: Mare descoperire! Asta o stiam si eu de mult. Oricine putea sa-mi spuna acela si lucru. Acest fenomen de regasire a ceva de mult stiut pune n discutie problema deosebirii dintre psihologia sociala si simtul comun sau nte lepciunea populara. De ce ne-ar surprinde urmatoarele descoperiri ale psihosociologiei? Oamenii au tendinta de a-i considera pe indivizii cu nfatisare fizica atragatoare mai putin dotati intelectual dect cei cu un fizic neatragator. Pentru a schimba pe termen lung comportamentul unui om este necesara, n prealabil, modificarea atitudinilor sale. Oamenii au tendinta sa subestimeze masura n care ceilalti le mpartasesc opiniile, atributele si comportamentul. n majoritatea cazurilor, oamenii care au ocazia de a-si descarca tensiunea psihica practicnd un sport violent sunt mai putin predispusi sa comita acte de agresiune mpotriva altor persoane. Constiinta comuna pare sa explice multe descoperiri psihosociologice prin simpla analiza a faptelor n lumina bunului simt. Trebuie sa distingem nsa faptele de bun simt si miturile bunului simt. Daca ne gndim bine, oricarei maxime de bun simt a ntelepciunii populare i se opune o alta maxima, la fel de sanatoasa. Ce e mai adevarat? Ca cine se aseamana se aduna ori ca opusii se atrag? Ca unde-s doi puterea creste sau ca pruncul cu doua moase ramne cu buricul netaiat? Spre deosebire de simtul comun, psihologia sociala utilizeaza metode stiintifice pentru a-si testa ipotezele si teoriile. Toate cele patru descoperiri mai sus mentionate sunt false. Desi pot fi invocate destule ratiuni de bun simt pentru a crede ca fiecare dintre cele patru enunturi este adevarat, studiile psihosociologice conduc la rezultate contrare. Iata de ce este imprudent sa ne bazam ntotdeauna numai pe evidentele simtului comun si pe ntelepciunea populara ceea ce nu nseamna ctusi de putin ca acestea ar fi lipsite de orice valoare cognitiva.

Scurta istorie a psihologiei sociale

n Summary of Psychology, Hermann Ebbinghaus spunea ca psihologia are un trecut venerabil, dar numai o istorie scurta. Probabil ca omenirea si-a pus ntrebari de natura psihosociologica nca de cnd oamenii au nceput sa gndeasca unii despre ceilalti. Cu siguranta, primii filosofi Socrate, Platon, Aristotel, Epicur si multi altii au dat solutii patrunzatoare multor probleme psihosociologice. Dar pna la sfrsitul secolului al XIX-lea nu se poate vorbi de un studiu sistematic si stiintific

Elemente introductive

al acestor probleme. Prin urmare, domeniul psihologiei sociale este unul de data recenta. Drept dovada, Darwin Cartwright arata ca, n 1979, 90% dintre psihosociologii care au trait vreodata erau nca n viata. n ultimii ani s-a nregistrat o crestere extraordinara a interesului fata de aceasta disciplina, care s-a mbogatit cu un mare numar de specialisti. n cele ce urmeaza, nu urmarim sa plictisim cititorul cu detalii istorice. Vrem numai sa subliniem cteva tendinte semnificative si anumite caracteristici durabile.

Fondatorii psihologiei sociale (1880-1920)

De regula, o stiinta nu are o data de nastere precis stabilita si un parinte recunos cut de toata lumea. n cazul psihologiei sociale, majoritatea specialistilor considera ca primul studiu de psihosociologie, publicat n 1898, i apartine americanului Norman Triplett. Dupa ce a remarcat faptul ca biciclistii pedaleaza mai repede atunci cnd se iau la ntrecere unii cu altii dect atunci cnd ruleaza contra cronometru, Triplett a conceput un experiment menit sa ofere o interpretare bazata pe masuratori precise a acestui fenomen. Aceasta abordare stiintifica a efectelor contextului social asupra comportamentului indivizilor poate fi considerata drept actul de nastere a psihologiei sociale. Altii leaga nceputurile psihologiei sociale de cercetarile agronomului francez Max Ringelmann desfasurate n 1880, dar publicate abia n 1913. Este interesant faptul ca, la rndul sau, Ringelmann a studiat efectele prezentei celorlalti asupra performantelor individuale. Dar n contrast cu Triplett, el a remarcat faptul ca adesea, n desfasurarea unor activitati simple, cum ar fi, de pilda, tragerea de frnghie sau mpingerea unor corpuri grele, indivizii obtin performante inferioare atunci cnd lucreaza n comun. ntrebarile pe care le ridica aceste prime cercetari continua sa prezinte un mare interes, dupa cum se va vedea n capitolul consacrat proceselor de grup. Indiferent de rolul lor n istoria timpurie a psihologiei sociale, nici Triplett, nici Ringelmann nu au reusit sa impuna psihosociologia drept un domeniu de cercetare distinct. Meritul acestei afirmari revine autorilor primelor trei tratate de psihologie sociala: britanicul William McDougall (1908) si americanii Edward Ross (1908) si Floyd Allport (1924). ndeosebi lucrarea lui Allport, care se concentreaza asupra interactiunii dintre indivizi si contextul lor social, punnd accentul pe utilizarea metodelor experimentale de cercetare, a avut o contributie importanta la configurarea profilului actual al psihologiei sociale. Aceasta se nascuse.

Perioada clasica (1930-1960)

Poate ca impactul cel mai dramatic asupra noului domeniu l-a avut cineva care nu a fost ctusi de putin psihosociolog: Adolf Hitler. Ascensiunea lui si ororile nazismului

Psihologie sociala

au facut ca oameni din toata lumea sa caute cu nfrigurare raspunsuri la ntrebari legate de cauzele violentei, ale discrimininarii si genoci ului, ale conformismului si d obedientei si ale multor alte comportamente sociale. n plus, n anii de dupa 1930 un mare numar de psihosociologi din Europa au emigrat n America, unde s-a acumulat o masa critica de specialisti, a caror activitate a impulsionat maturizarea rapida a noului domeniu de cercetare. Anii de dinaintea, din timpul si imediat urmatori celui de-al Doilea Razboi Mondial au marcat o explozie a interesului fata de psihologia sociala. n 1936, Gordon Allport (fratele mai tnar al lui Floyd, autorul tratatului din 1924), mpreuna cu alti psihosociologi au constituit Soci tatea pentru studiul e psihologic al problemelor sociale. Denumirea asociatiei ilustreaza interesul acestor psihosociologi fata de gasirea unor solutii practice ale problemelor majore ale societatii. Tot n 1936, Muzafer Sherif publica un studiu deschizator de drum asupra influentei sociale. Pe cnd era copil n Turcia, Sherif a fost martor la uciderea brutala a prietenilor sai de catre soldatii greci. Dupa ce a emigrat n Statele Unite, el a fost preocupat de aceasta experienta si a nceput o serie de cercetari asupra puternicei influente pe care grupul o poate exercita asupra membrilor sai. Investigatiile lui Sherif au avut o importanta cruciala n psihosociologie ntruct au demonstrat ca este posibila studierea unor procese sociale complexe, precum conformismul si influenta sociala, ntr-o maniera stiintifica, riguroasa. Un alt savant cu contributii majore la dezvoltarea psihosociologiei a fost germanul Kurt Lewin . Acesta a fugit de teroarea nazista si a emigrat n SUA la nceputul anilor 1930. Lewin a fost un teoretician ndraznet si creator, ale carui idei au exercitat o influenta durabila. Iata cteva dintre principiile fundamentale ale psihologiei sociale pe care le -a consolidat opera lui: Ceea ce facem depinde n mare masura de felul n care percepem si interpretam lumea din jur. Persoane diferite pot vedea aceeasi situatie n moduri diferite, iar comportamentul lor va fi, drept consecinta, diferit. Comportamentul este o rezultanta a interactiunii dintre persoana si mediu. Convingerea lui Lewin ca manifestarile comporta mentale sunt influentate att de factori interni, ct si externi, a contribuit la articularea unei viziuni unificate, distincta de cele doua paradigme dominante pna la el: pe de o parte, psihanaliza, cu accentul sau pe motivele si fantasmele interne; pe de alta parte, behaviorismul, concentrat asupra recompenselor si pedepselor externe. Pozitia lui Lewin reprezinta o versiune timpurie a ceea ce azi se numeste perspectiva interactionista, care combina psihologia personalitatii (accentund diferentele psihice interne dintre indivizi) cu psihologia sociala (care pune accentul pe diferentele dintre situatiile externe). Teoriile psihosociologice trebuie sa fie aplicate n solutionarea unor probleme practice importante. Lewin a ntreprins cercetari n legatura cu astfel de

Elemente introductive

probleme: cum sa fie convinsi americanii n timpul razboiului sa economiseasca si sa conserve materialele necesare efortului de razboi; cum sa fie promovate n America obiceiuri nutritionale mai economice si mai sanatoase; ce fel de lideri obtin cele mai bune rezultate n activitatea celor pe care i conduc. Prin aceste studii, Lewin a demonstrat cum poate psihologia sociala sa aprofundeze ntelegerea problemelor sociale si, prin aceasta, sa contribuie la solutionarea lor. Prelund mostenirea lui Lewin, psihologia sociala aplicata nfloreste astazi n management, publicitate, educatie, protectia mediului, sanatate, politica, drept, religie si sport. Ramne emblematica deviza lui Lewin: Nici cercetare fara actiune, nici actiune fara cercetare. n timpul celui de -al Doilea Razboi Mondial, multi psihosociologi au dat curs ndemnului lansat de catre Lewin, lucrnd pentru administratia americana si facnd cercetari menite sa protejeze trupele de pe front de efectele propagandei inamice, sa-i convinga pe cetatenii americani de necesitatea sustinerii efortului de razboi, sa selecteze ofiteri pentru diferite tipuri de misiuni si alte chestiuni practice. n timpul razboiului si imediat dupa aceea, psihosociologii s-au straduit sa nteleaga mai bine prejudecatile rasiale, agresivitatea si conformismul pe care conflagratia mondiala le-a exacerbat. Deceniul al saselea a cunoscut numeroase contributii majore n domeniul psihosociologiei; unele dintre aceste contributii sunt mentionate n Tabelul 1.3, indicndu-se n paranteze si capitolul din prezentul manual n care contributiile respective sunt prezentate pe larg. Odata cu aceasta explozie de activitate si impact social, psihologia sociala devine, n mod irevocabil, un domeniu recunoscut si apreciat. Numarul institutiilor de cercetare psihosociologica si al revistelor de specialitate creste spectaculos, ca si numarul catedrelor, studentilor si doctoranzilor n psihologie sociala fenomenul manifestndu-se cu deosebita pregnanta n SUA, ce si pastreaza pna astazi pozitia de lider necontestat n acest domeniu.

Tabelul 1.3 Contributii importante la dezvoltarea psihologiei sociale n anii 1950 Cercetatori
Theodor Adorno Gordon Allport Solomon Asch

Contributii
Publica The Authoritarian Personality, o lucrare influenta despre originea si evolutia prejudecatilor (Cap. 4) Publica The Nature of Prejudice, lucrare ce nca mai inspira cercetari asupra stereotipurilor si prejudecatilor (Cap. 4) Demonstreaza tendinta indivizilor de a se conforma unei majoritati care, n mod evident, se nseala (Cap. 6); studiaza modul n care indivizii si formeaza impresii despre ceilalti (Cap. 3) Elaboreaza teoria comparatiei sociale, referitoare la modul n care oamenii i observa pe ceilalti pentru a se autocunoaste (Cap. 2); emite teoria disonantei

Leon Festinger

Psihologie sociala
cognitive, referitoare la dorinta oamenilor de a evita aparitia unor contradictii ntre ideile si comportamentele lor (Cap. 5). Fritz Heider Elaboreaza teoria atribuirii, despre felul n care oamenii ncearca sa nteleaga comportamentul celorlalti si sa si explice cauzele acestuia (Cap. 3); emite si teoria echilibrului, privind dorinta oamenilor de a evita contradictiile ntre ideile, sentimentele si relatiile lor (Cap. 8). Experimentele sale privind atitudinile si persuasiunea au influentat nu numai psihosociologia, ci si expansiunea rapida a industriei de advertisi ng (Cap. 5).

Carl Hovland

Perioada moderna (1960 1975)

ntr-o maniera spectaculoasa, cercetarile lui Stanley Milgram din deceniul al saptelea fac legatura ntre perioada postbelica si nceputul unei epoci de ample miscari sociale. Studiile lui Milgram au fost inspirate de obedienta distructiva dovedita, n timpul razboiului, att de catre ofiterii nazisti, ct si de cetatenii de rnd, dar ele s-au dovedit relevante si fata de nesupunerea civica si miscarile protestatare ce ncepeau sa sfideze structurile institutionale din multe parti ale lumii. Experimentele lui Milgram, care demonstreaza vulnerabilitatea indivizilor fata de ordinele distruc tive ale autoritatii, ramn cele mai faimoase cercetari din istoria psihologiei sociale. Ele vor fi analizate pe larg n Capitolul 6. Bazndu-se pe fundamente solide, psihologia sociala a intrat ntr-o perioada de expansiune entuziasta. Aria tematica a cercetarilor a cunoscut o extensie cu totul remarcabila. Psihosociologii au nceput sa investigheze modul n care oamenii simt si gndesc despre ei nsisi (Bem, 1967) sau despre ceilalti (Jones si Davis, 1965; Kelley, 1967). Ei s-au preocupat de interactiunile din cadrul grupurilor (Moscovici si Zavalloni, 1969) si de probleme sociale precum refuzul oamenilor de a-si ajuta semenii aflati n dificultate (Latan si Darley, 1970). Au fost examinate agresiunea (Bandura, 1973), atractivitatea fizica (Berscheid si Walster, 1974) si stresul (Glass si Singer, 1972). Privind domeniul psihologiei sociale n ansamblu, a fost o perioada de mare productivitate. Paradoxal, nsa, a fost totodata o perioada de tensiune si de criza metodologica. Psihosociologii s-au angajat n dezbateri aprinse privind relevanta si eficienta metodei dominante la vremea respectiva: experimentul de laborator. Unii cercetatori au pus sub semnul ntrebarii aceasta metoda, sustinnd ca este amendabila din punct de vedere etic provocnd subiectilor traume psihice considerabile; ca anticipatiile experimentatorilor influenteaza comportamentul participantilor care ar fi pusi n situatii artificiale, de asa natura nct reactiile lor sa confirme ipotezele cercetatorilor; n sfrsit, ca teoriile testate n laborator au o relevanta istoric si cultural limitata participantii fiind, n imensa lor majoritate, studenti americani, albi, din clasele de mijloc si de provenienta urbana. Pe de alta parte, aparatorii metodei experimentului de laborator au adus argumente menite sa demonstreze ca procedu-

Elemente introductive

rile lor de investigatie sunt etice, furniznd rezultate valide si cu aplicabilitate gene rala. Pentru o vreme, comunitatea psihosociologilor a parut profund divizata.

Perioada contemporana: o era de pluralism metodologic

Din fericire, ambele tabere au avut de cstigat. Au fost instituite rigori morale mai stricte ale cercetarii psihosociologice, au fost adoptate proceduri mai elaborate de diminuare a tendintelor deformatoare induse de experimentatori si s-a acordat o atentie sporita posibilelor diferente culturale de comportament. Experimentele de laborator au continuat, renuntndu-se nsa la pretentiile lor monopoliste si acceptndu-se o varietate de abordari metodologice, din cel putin doua motive: deoarece tematici diferite solicita diferite forme de investigatie, este necesar un evantai de tehnici de cercetare; ntruct nici o metoda de investigatie nu este perfecta, abordarea plurimetodologica a unei teme sporeste credibilitatea rezultatelor obtinute, atta timp ct acestea nu mai reflecta caracteristicile specifice ale unei singure tehnici de cercetare. Pluralismul n psihologia sociala contemporana se manifesta nu numai pe plan metodologic. Exista, de asemenea, diferente importante si n ceea ce priveste acele aspecte ale comportamentului uman pe care se pune accentul principal. Oamenii gndesc, simt, doresc si actioneaza. Ce pondere acordam fiecareia dintre aceste componente ale vietii sociale? Abordarea ce poate fi numita fierbinte (hot) pune accentul pe emotii si pe motivatie ca determinante ale gndirii si actiunii. Abordarea rece (cold) accentueaza procesele cognitive, considernd ca ideile oamenilor sunt acelea care determina felul n care acestia simt, doresc si actioneaza. n cadrul acestui manual sunt descrise ambele puncte de vedere. De exemplu, teoria disonantei cognitive, elaborata de catre Festinger si prezentata n Capitolul 5 (consacrat formarii si modificarii atitudinilor), este una dintre cele mai influente teorii din domeniul psihologiei sociale si, totodata, una foarte fierbinte. Atunci cnd ceea ce facem vine n conflict cu ceea ce credem, ne simtim inconfortabil si suntem motivati sa diminuam starea de disconfort, modificndu-ne atitudinile sau opiniile. Chiar daca disonanta este un exemplu clasic de model fierbinte, axat pe ntelegerea reductionista a comportamentului uman ca reactie la anumite impulsuri (cnd ne este foame, mncam; cnd resimtim o stare de disonanta, ne straduim sa fim consecventi), ea este totodata dupa cum arata si denumirea teoriei accentuat cognitiva. Disonanta si consonanta exista n mintea individului. n acest sens, teoria disonantei este una dintre sursele din care s constituit un domeniu -a important al cercetarii psihosociologice: cognitia sociala modul n care percepem, ne amintim si interpretam informatiile despre noi nsine si despre ceilalti.

Psihologie sociala

Cognitia sociala este contributia psihosociologiei la asa-numita revolutie cognitiva din anii 1980. Simultan, cercetatori din domenii diferite printre care psihologia, filosofia, informatica sau neurologia si-au descoperit un interes comun fata de procesele cognitive si fata de efectele cognitiei asupra comportamentului. Si astazi cognitia sociala ramne un domeniu creativ si incitant n psihosociologie, caruia i sunt consacrate urmatoarele trei capitole. O alta sursa de pluralism n psihosociologia contemporana este efortul sporit al cercetatorilor de a dezvolta o perspectiva internationala si multiculturala. Data fiind suprematia evidenta a nord-americanilor n perioadele de apogeu ale psihologiei sociale, unii interpreti au considerat ca acest domeniu este monocultural, descoperirile sale fiind relevante numai pentru spatiul culturii nord-americane.

Acest aspect se schimba astazi foarte rapid, cu consecinte profunde n ceea ce priveste perspectiva noastra asupra comportamentului uman.

Accentul sporit pus de cercetatorii europeni asupra semnificatiei si impactului apartenentei indivizilor la diferite grupuri a amplificat socialitatea psihologiei sociale. Printre contributiile majore ce vor fi mentionate n capitolele urmatoare se numara teoria identitatii sociale (Tajfel, 1982; Turner, 1987) si teoria minoritatilor influente (Moscovici, 1980; Mugny, 1982). Cercetarile multiculturale au dezvaluit diferente importante ntre culturile colectiviste (de regasit n formele cele mai tipice n Africa, Asia si America Latina) si cele individualiste (tipice pentru America de Nord si Europa occidentala). Aceste diferente sunt discutate n multe dintre capitolele acestei carti si se prezinta mai detaliat n Capitolul 2, consacrat Eului social.

Pe masura ce se extind cunostintele noastre, ar trebui sa putem sesiza cu mai multa claritate att diferentele comportamentale dintre culturi, ct si trasaturile pe care le avem cu totii n comun.

Caracteristici generale si tendinte constante

Istoria relativ scurta, dar incontestabil dinamica si productiva a psihologiei sociale scoate n evidenta cteva caracteristici generale si tendinte constante ale acestui domeniu de cercetare. De la nceput, psihologia sociala si-a concentrat atentia asupra unor probleme practice, fiind interesata de factorii care afecteaza pozitiv sau negativ eficienta activitatilor umane. Din acest motiv, psihologia sociala a devenit un instrument important n managementul modern, publicitate, comert, marketing, politica de resurse umane etc.

Elemente introductive

Se poate vorbi de psihologie sociala din momentul n care speculatiile pur deductive, de natura filosofica, au fost nlocuite de metodele stiintifice: observatia sistematica, masurarea unor variabile precis definite, experimentul etc. Ipotezele care pot fi testate stiintific s dovedit a fi mai putin specta culoase si mai putin -au profunde dect speculatiile filosofice, nsa descoperirile realizate sunt mult mai clare si mai solid argumentate. Cu toate acestea, psihologia sociala nu este si nu va fi niciodata la fel de clara si de precisa ca fizica si matematica. Sa ne amintim rezultatele contradictorii ale cercetarilor lui Triplett si Ringelmann. A trecut multa vreme pna cnd urmatoarea generatie de psihosociologi a putut sa conceapa o noua si mai larga perspectiva, apta sa explice rezultatele celor doi precursori pe baza unor principii unitare. Oricum, nu trebuie sa uitam ca psihosociologia nu este o stiinta tare (hard science), ci face parte din familia stiintelor sociale discipline slabe (soft sciences), ale caror legi sunt numai probabile si statistice. La o privire superficiala, psihologia sociala pare a fi o afacere exclusiv nordamericana si s-ar putea crede ca expansiunea din ultimele decenii a acestei discipline n toata lumea si, mai ales, n Europa occidentala este numai rezultatul imitarii unei mode academice americane. Adevarul este ca n 1990 aproximativ 75% dintre psihosociologi se gaseau n S.U.A. si n Canada. Dar daca luam n consideratie toate faptele relevante, vom constata ca ps ihologia sociala nu a fost creata numai de catre americani; cultura si civilizatia vest-europeana au avut o contributie decisiva la nasterea si dezvoltarea acestei discipline. Iata, pe scurt, cteva dintre aceste fapte relevante. Printre precursorii psihosociologiei moderne trebuie mentionati, printre altii, germanii Steinthal si Lazarus, fondatori ai psihologiei popoarelor. Dupa 1860, ei au initiat studiul spiritului colectiv, care nseamna, pe de o parte, un anumit mod societal de gndire prezent n mintea individului si, pe de alta parte, o forma de supermentalitate care unifica un grup de oameni. n ultimele doua decade ale secolului al XIX-lea, acest concept de spirit colectiv a devenit cheia unui model teoretic dominant de explicare a comportamentului social. Un exemplu extrem de elocvent l ofera lucrarea francezului Gustave Le Bon, Psihologia multimilor (1908), n care autorul ncearca sa explice faptul ca multimile actioneaza adesea turbulent si irational, deoarece comportamentul individului este subjugat si controlat de psihicul colectiv. Sa ne reamintim si faptul ca unul dintre fondatorii psihosociologiei, Max Ringelmann, a fost francez, iar unul dintre primele trei tratate de psihosociologie a fost scris de un englez, William McDougall. n sfrsit, chiar daca au ajuns sa fie cunoscuti si respectati n Statele Unite, multi dintre cei mai proeminenti dintre autorii clasici ai psihosociologiei au emigrat din Europa. n concluzie, psihologia sociala nu este o realizare exclusiv nord-americana, ceea ce explica raspndirea foarte rapida si pe scara larga a acestui domeniu pe

Psihologie sociala

continentul nostru dupa cel de al doilea razboi mondial. Dar explicatia principala a acestui fenomen trebuie cautata n semnificatia sociala a temelor abordate de psihosociologie, precum si n eficienta teoriilor si me todelor sale eficienta probata n multe domenii de activitate, n rndul carora economia detine o pondere importanta. Iata de ce si n tara noastra psihologia sociala cunoaste astazi un avnt remarcabil.

Psihologia sociala n Romnia

nainte de a fi fost abatuta din mersul sau istoric firesc spre democratie si civilizatie de aberatia comunista, impusa de tancurile sovietice, Romnia a cunoscut o rapida si viguroasa dezvoltare culturala, pe deplin racordata la valorile si spiritul european. n mod firesc, si la noi au aparut foarte devreme primele lucrari de psihologie sociala, printre care se cer mentionate studiul Constiinta sociala, publicat n 1900 de catre Constantin Leonardescu, profesor de sociolo gie la Universitatea din Iasi, si studiile de psihsociologie elaborate la nceputul secolului XX de catre Constantin Dimitrescu-Iasi, aparute postum, n 1927, n volumul Studii de psihologie sociala. Prin originalitatea si profunzimea operelor sale si, ma i ales, datorita influentei pe care a exercitat-o multa vreme n spiritualitatea romneasca, adevaratul fondator al psihologiei sociale din tara noastra poate fi considerat Constantin Radulescu-Motru (1868-1957). n 1904, el publica o lucrare fundamentala despre imaginea de sine a poporului romn Cultura romna si politicianismul, n care defineste o serie de trasaturi psihologice, pozitive si negative, ale romnilor de la nceputul veacului; multe dintre ele sunt ct se poate de actuale si astazi. Constant preocupat de specificul psihologic al poporului nostru, Radulescu-Motru avea sa si sintetizeze rezultatele cercetarilor sale de etnopsihologie n lucrarea Etnicul romnesc (1942). Sub influenta teoriei lui Wilhelm Wundt despre sufletul popoarelor si pe traseul tematic deschis la noi de Radulescu-Motru, n primele decenii ale secolului trecut au aparut mai multe lucrari de psihologie a poporului romn. Una dintre cele mai controversate astazi, ntruct zugraveste sufletul romnesc n culori de loc magulitoare, bazndu-se pe o metodologie prea putin stiintifica, este lucrarea Din psihologia poporului romn publicata n limba franceza, n 1907, de catre Dimitrie Draghicescu (1875-1945) care, n 1905, a tinut la Universitatea din Bucuresti primele cursuri de psihologie sociala din Romnia. De sufletul national a fost preocupat si Mihai Ralea (1894-1964), autor al lucrarii Sufletul romnesc (1925). n anii 1930/1931, Ralea tine primul curs de psihologie sociala la Universitatea din Iasi; influentat de teoriile lui Gabriel Tarde si Emile Durkheim, abordeaza fenomene de psihologie colectiva si de patologie sociala, influenta interpersonala etc. O trecere n revista a problematicii pe plan mondial a psihologiei sociale din acea vreme, dar si unele contrib utii originale se gasesc n cursul sustinut de Ralea n 1944 la Universitatea din Bucuresti.

Elemente introductive

Instaurarea comunismului n tara noastra dupa cel de -al doilea razboi mondial a pus capat cercetarilor stiintifice independente n domeniul psihologiei sociale. Abia dupa 1965 psihosociologia a fost reintegrata n viata universitara, dar sub un strict control ideologic si sub influenta psihologiei sociale sovietice, de orientare dogmatic marxist-leninista. Pna la caderea dictaturii ceausiste din 1989, s tradus foarte -a putin din literatura de specialitate occidentala, iar cooperarea internationala cu centrele de cercetare din lumea libera a fost practic inexistenta. n pofida presiunilor ideologice si a dogmatismului impus cu forta de dictatura comunista, unii cercetatori din domeniul psihologiei sociale din tara noastra s-au straduit, spre lauda lor, sa se documenteze si sa elaboreze o serie de lucrari oneste, nu lipsite de orice valoare stiintifica, estompata nsa de inevitabilele concesii facute ideologiei marxiste, fara de care publicarea lor ar fi fost imposibila. Dupa 1990, psihologia sociala din Romnia a cunoscut un reviriment rapid si spectaculos. A fost abandonata paradigma ideologica marxista. Teoriile cele mai influente din psihologia sociala occidentala au nceput sa fie amplu prezentate si analizate n publicatii de specialitate. Un merit deosebit n aceasta directie revine Laboratorului Psihologia cmpului social de la Universitatea din Iasi, condus de profesorul Alexandru Neculau. Au aparut primele volume elaborate n comun de autori romni si psihosociologi straini, de reputatie europeana. S-au publicat manuale universitare si lucrari de sinteza originale (cele mai reprezentative fiind mentio nate n bibliografia de la sfrsitul acestui manual). Au fost, de asemenea, traduse o serie de lucrari clasice ale psihologiei sociale, precum si lucrari de stricta actualitate ale unor autori de mare notorietate. n sfrsit, participarea psihosociologilor romni la manifestari stiintifice internationale si la realizarea unor programe de cercetare multinationale a capatat caracter de regularitate. Toate aceste premise ne ndreptatesc sa anticipam o afirmare creativa si cu impact social a psihologiei sociale din Romnia, ntr-un viitor nu foarte ndepartat.

Cercetarea psihosociologica
Spuneam ca psihologia sociala este o stiinta despre relatiile noastre cu ceilalti, n deplina lor realitate si concretete. Iata de ce problemele la care ncearca sa raspunda aceasta disciplina se ivesc la tot pasul n ceea ce ni se ntmpla efectiv si n mod frecvent n viata sociala. De exemplu: sunteti la nceput de an universitar. Va asteapta ntlnirea cu vechi si noi colegi, cu noi profesori, cu noi preocupari si responsabilitati, ntr-un mediu diferit fata de cel din liceu sau cel de acasa. Este o perioada interesanta si solicitanta, plina de promisiuni si atractii, dar si destule griji. Ati lasat nsa pe cineva n urma un iubit sau o iubita, un sot sau o sotie, un prieten apropiat fie din pricina departarii geografice (facultatea la care v nscris se -ati

Psihologie sociala

afla ntr-un alt oras), fie datorita faptului ca mare parte din timp trebuie sa l petreceti ntr-un nou colectiv, absorbit de preocupari din care acea persoana este exclusa. Va framnta ntrebarea: va rezista oare vechea relatie de iubire sau de amicitie? Sfatuitorii va spun lucruri contradictorii, bazndu-se fiecare pe propria sa experienta de viata si invocnd tot felul de maxime si de zicatori care se contrazic. Dupa unii, departarea este o proba care ntareste o iubire sau o prietenie adevarata, caci rarut e mai dragut, n vreme ce dupa altii, mai sceptici, ochii care nu se vad se uita. ncepeti lucrul la facultate si va confruntati cu o noua problema: e mai bine sa va integrati ntr-o echipa, bazndu-va pe r elatii de cola borare si de diviziune a muncii, ori va bizuiti n primul rnd pe fortele proprii, administrndu-va timpul si resursele dupa cum credeti ca este mai bine? Si de aceasta data puteti primi sfaturi contradictorii: unii sustin ca unde -s doi puterea creste, n vreme ce altii v-ar spune ca pruncul cu doua moase ramne cu buricul netaiat. Daca ati ales lucrul n echipa si relatiile de colaborare nu functioneaza eficient, puteti regreta faptul ca ati luat o hotarre pripita; era poate mai bine sa fi reflectat mai ndelung, caci nu degeaba se spune: masoara de zece ori si taie o singura data desi, pe de alta parte, cine se gndeste prea mult ramne cu buza umflata. ntrebarile privind evolutia relatiilor interumane, eficienta muncii n echipa, dilema alegerii pripite sau a inactiunii perdante sunt toate probleme de psihologie sociala. Fiind interesati practic de asemenea chestiuni, cu totii avem intuitii si o oarecare experienta n solutionarea lor. Daca am ramne nsa la nivelul acestor intuitii si al ntelepciunii populare, am aduna o colectie interesanta de idei si reprezentari foarte diverse, formnd nsa o masa amorfa de contradictii si ambiguitati. Psihosociologia abordeaza astfel de probleme n mod stiintific. Este posibil acest lucru? n cazul chimiei, de exemplu, raspunsul e simplu. Atunci cnd se amesteca doua substante n laborator, se poate anticipa exact ceea ce se va ntmpla: n aceleasi conditii, cele doua substante vor reactiona ntotdeauna la fel, rezultnd mereu aceeasi combinatie. Ce se ntmpla nsa daca se amesteca doi chimisti ntr-un context social? Cteodata rezulta o combinatie reusita, alteori o convietuire apatica sau chiar repulsie. Si atunci, cum poate fi studiat stiintific comportamentul social, ce pare att de variabil si de imprevizibil? Psihosociologii emit anumite ipoteze specifice, cuantificabile, care pot fi testate empiric si care, daca sunt eronate, pot fi dovedite ca atare. Totodata, cercetatorii n domeniul psihologiei sociale raporteaza detaliile verificarilor la care si-au supus ipotezele, astfel nct alti cercetatori le pot repeta experimentele. Ei sintetizeaza si integreaza dovezile acumulate de -a lungul timpului si n diferite parti ale lumii. ncet, dar constant, elaboreaza o conceptie despre natura umana din ce n ce mai precisa si mai coerenta. De ce ar trebui sa stim cte ceva despre metodele psihosociologiei, chiar daca nu dorim sa ne specializam n acest domeniu? Iata doar cteva motive. Psihologia

Elemente introductive

sociala este relevanta fata de vietile noastre si ne ajuta sa distingem cunostintele valide de mituri si prejudecati nentemeiate. Noi nu avem cunos tinte intuitive despre astrofizica sau teoria cuantica, dar avem astfel de cunostinte despre viata sociala (de exemplu, daca e preferabil sa l cram independent sau n grup). De multe ori, u aceste idei intuitive ale noastre, desi par a fi foarte plauzibile, sunt eronate si ne conduc la decizii si actiuni gresite. Pe de alta parte, suntem tot timpul bombardati cu informatii (reclame, sondaje de opinie etc.) care ncearca sa ne influenteze atitudinile, gusturile, preferintele, opiniile si, prin intermediul acestora, comportamentul. Pentru a nu fi o prada usoara a tentativelor de manipulare si persuasiune, trebuie sa fim circumspecti si critici, ceea ce presupune un minimum de cunostinte despre metodele de investigatie pe care se ntemeiaza cunostinte psihosociologice valide si credibile. n cele ce urmeaza, vom urmari etapele cele mai importante ale procesului de investigatie psihosociologica: (1) articularea ideilor; (2) prelucrarea si rafinarea lor; (3) testarea ipotezelor; (4) interpretarea rezultatelor.

Articularea ideilor: nceputul cercetarii

Orice studiu psihosociologic ncepe cu o ntrebare. ntrebarile pot veni de oriunde. Sa ne amintim ca Triplett s-a ntrebat daca ciclistii ruleaza mai repede n prezenta altor ciclisti, cu care se iau la ntrecere, sau contra cronometru. O crima oribila, relatata n presa, poate sa nasca ntrebarea Cum se explica pasivitatea martorilor? Teama de un esec ne poate face cteodata sa actionam ntr-un mod absurd, ca si cum ne-am dori sa ne punem singuri bete n roate, confirmnd zicala ca de ce ti-e frica nu scapi. Cum se explica un astfel de fenomen? De multe ori, experienta noastra de viata pare sa confirme aceste maxime ale simtului comun, dar cteodata le si contrazice n mod evident. ntelepciunea populara ne nvata ca nu totdeauna facerea de bine este rasplatita cu recunostinta; ca cine se aseamana, se-aduna, dar si ca opusii se atrag sau ca dect codas la oras, mai bine n satul tau fruntas. Asa sa fie oare? Iar daca este asa, de ce? Alteori, nu realitatea, ci lectura unor texte de specialitate ne poate pune pe gnduri, dnd nastere unei noi ntrebari. De exemplu, citind studiile lui M uzafer Sherif despre conformism, prin care individul se aliniaza opiniei comune a grupului, Solomon Asch a vrut sa verifice daca indivizii se conformeaza majoritatii chiar si atunci cnd aceasta este evident n eroare si, n urma propriilor sale expe rimente, a aflat cu surprindere ca da! O data articulata o ntrebare, care strneste curiozitatea cercetatorului, acesta trebuie sa se documenteze, consultnd literatura de specialitate, pentru a vedea daca nu cumva exista deja raspunsuri bine articulate la ntrebarea pe care si-o pune. Bazele actuale de date electronice ofera posibilitatea unui acces rapid la un numar impresionant de lucrari si surse bibliografice. Pe de alta parte, unele tratate, studii si

Psihologie sociala

articole trimit la altele, axate pe aceeasi tematica. n urma lecturii, ntrebarea initiala devine mai precisa, mai specific corelata cu anumite conditii particulare cu efecte probabil diferite si deci mai usor de verificat.

Ipoteze si teorii
O idee de cercetare poate fi la nceput foarte vaga o simpla banuiala sau o presupunere plauzibila. Unele idei se risipesc de ndata; altele pot fi nsa formulate ca ipoteze. Se ntelege prin ipoteza o predictie verificabila despre conditiile n care se va produce un anumit eveniment. Formularea ipotezei reprezinta un moment crucial al cercetarii, care ne permite sa facem saltul de la simtul comun la cunoasterea stiintifica. Pe masura ce ipotezele prolifereaza si se acumuleaza date care le sustin, se contureaza stadiul urmator al cercetarii: articularea unei teorii. Se ntelege prin teorie un sistem logic ordonat de principii folosite pentru explicarea fenome nelor observate. O teorie acceptabila trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: consistenta interna: propozitiile care pot fi deduse din principii nu trebuie sa se contrazica, ci sa se sustina reciproc; concordanta cu faptele cunoscute din realitate; capacitatea predictiva: din ansamblul teoriei trebuie sa rezulte logic anumite anticipatii privind modul de desfasurare a anumitor evenimente si procese, n anumite conditii precis definite; verificabilitatea: anticipatiile deduse din teorie trebuie sa fie controlabile si testabile n experienta, astfel nct ipotezele eronate sa poata fi dovedite ca atare si eliminate sau radical modificate. De regula cel putin la nceputul studierii lor stiintifice aceleasi fenomene primesc explicatii teoretice diferite sau chiar incompatibile. Teoriile concurente se supun ctorva criterii de evaluare; conside rnd ca sub toate celelalte aspecte teoriile sunt egale, va fi preferabila acea teorie care ntruneste ntr-un grad sporit urma toarele atribute: simplitatea: au prioritate acele teorii care ofera explicatiile cele mai elegante si cele mai precise; comprehensivitatea: sunt preferabile teoriile care acopera ntreaga informatie relevanta, explicnd n mod unitar cel mai mare numar de fenomene observabile; fertilitatea: au o valoare superioara teoriile care conduc la noi ipoteze, gene rnd cercetari ulterioare si o mai profunda ntelegere a fenomenelor. n psihosociologie exista multe teorii, ale caror principii explicative se situeaza la niveluri diferite de generalitate: unele sunt de mare ntindere, urmarind sa explice prin cteva idei cu pretinsa universalitate legile generale ale ntregului comportament social, n vreme ce altele sunt midi sau miniteorii, ale caror principii

Elemente introductive

explicative urmaresc sa elucideze doar anumite categorii, precis definite si relativ restrnse, de fenomene sociale. Serge Moscovici distinge trei tipuri de teorii psihosociologice: a) Teoriile paradigmatice propun o viziune globala asupra relatiilor si comportamentelor umane; de exemplu, teoria cmpurilor, propusa de Kurt Lewin. b) Teoriile fenomenologice vizeaza n general sa descrie si sa explice o familie de fenomene cunoscute; de exemplu, teoria lui Muzafer Sherif despre conformism de ce indivizii renunta la judecata proprie pentru a-si nsusi judecata grupului. c) Teoriile operatorii tind sa dezvaluie un mecanism elementar, necunoscut si care explica un ansamblu de fapte; de exemplu, teoria disonantei cognitive a lui Festinger. n cadrul acestui curs vor fi prezentate mai ales teorii de restrnsa generalitate, care prezinta un grad sporit de rigoare stiintifica, fiind mult mai usor si decisiv testabile. Totusi, chiar si aceste mini-teorii sunt ntructva dependente de o anumita orientare generala, care ofera un cadru conceptual de ordin superior. Vom prezenta n continuare, foarte pe scurt, principalele teorii generale care se confrunta ori se completeaza reciproc n psihosociologie. Spre a surprinde mai usor deosebirile dintre aceste perspective teoretice gene rale, vom porni de la un eveniment social problematic, conturnd modul n care ar fi el explicat n cadrul fiecarei teorii. Fie urmatoarea situatie: ntr-o dimineata devreme, la ora 4:30, un grup de trei muncitori tigani, angajati la salubritate, care se duceau la serviciu, au fost atacati ntr-o intersectie masina lor fiind oprita la stop de catre un grup de tineri romni. Un tigan a fost ucis, ceilalti doi grav raniti si internati la spital. Teorii genetice Celebra afirmatie a lui Aristotel, potrivit careia omul este un animal social idee reluata textual si de catre Spinoza exprima esenta abordarilor genetice, sugernd ca ntregul comportament social si are radacinile n cauze de ordin biologic. n general, teoriile genetice postuleaza ca parti importante ale comportamentului social sunt mecanisme nnascute si, ca atare, nenvatate si nemodificabile. Konrad Lorenz, unul dintre fondatorii etologiei, sustine ideea ca si la oameni, ca si la animale, comportamentul agresiv este manifestarea unui impuls instinctual, nascut din necesitatea luptei pentru supravietuire. Teoria unuia dintre pionierii psihosociologiei, britanicul William McDougall (1908) se bazeaza, de asemenea, pe o conceptie genetica despre comportamentul social, postulnd ca diferite tipuri de comportament si gasesc explicatia n anumite instincte nnascute; de pilda, un act prin care o mama si protejeaza copilul este expresia unui instinct matern, n vreme ce supunerea indivizilor fata de majoritate s-ar explica printr-un instinct de turma.

Psihologie sociala

Astazi majoritatea psihosociologilor resping teoriile genetice, biologizante, apreciind ca notiunea de instinct are cteva defecte majore: nu ofera o explicatie propriu-zisa, ci numai o noua denumire unui tip de comportament social si nu ofera posibilitatea unor predictii exacte ale unor comportamente viitoare. n pofida acestor limite, conceptia genetica supravietuieste nca n cadrul sociobiologiei, al carei principal reprezentant este Edgar O. Wilson. n esenta, acesta ncearca sa combine conceptele geneticii, ale sociologiei si psihologiei pentru a explica formele de comportament social ca rezultate ale procesului de selectie naturala, n urma caruia au intrat n patrimoniul genetic al speciei umane acele forme de comportament care s-au dovedit benefice pentru reproducerea speciei, oferind anumite avantaje n lupta pentru supravietuire si proliferare. De exemplu, altruismul ar fi nnascut oamenilor deoarece s-a dovedit o strategie profitabila, care a facut sa supravietuiasca si sa prolifereze acele grupuri umane care au adoptat un comportament altruist, n dauna grupurilor ce au optat pentru un comportament agresiv, concurential. Desi ofera unele explicatii elegante si ingenioase unor forme de comportament social, sociobiologia sufera de acelasi pacat major al teoriilor genetice n general: nu ofera predictii valabile; n plus, tinde sa minimalizeze rolul factorilor situationali sau de mediu n comportamentul social. Chiar daca se accepta ideea ca ntelegerea deplina a comportamentului uman nu trebuie sa ignore elementele nnascute, de origine biologica, psihosociologii sunt, n marea lor majoritate, de acord ca modelele de comportament social nu sunt fixate si predeterminate de factori instinctuali. n cazul ipotetic de la care am pornit, sociobiologul ar sugera ca discriminarea si agresivitatea fata de membrii unui alt grup etnic ar servi la ntarirea propriului grup prin eliminarea concurentilor, marind astfel sansele lui de supravietuire n termeni evolutionisti. Desi speculativa si, ca atare, netestabila o astfel de ipoteza este congruenta cu postulatele de baza ale sociobiologiei. Teorii behavioriste Cunoscute si sub denumirea de teorii ale nvatarii, abordarile behavioriste se situeaza la polul opus fata de cele genetice. n loc sa explice fenomenele sociale prin factori predeterminati biologic, teoriile nvatarii accentueaza rolul situatiei si al mediului n determinarea comportamentului social, pe care l definesc n termeni de asociatii stabile ntre stimuli si reactii. Inspirat de cercetarile lui Pavlov asupra reflexelor conditionate si continuate de J. B. Watson, behaviorismul se construieste pe ideea ca nvatarea se produce prin ntarirea asocierilor dintre stimuli si reactii prin rasplata si pedeapsa. Un copil care mparte o bomboana cu alt copil este laudat de catre parintii lui, ceea ce i ntareste generozitatea si face ca, din punct de vedere teoretic, sa fie probabil un ins generos n viitor.

Elemente introductive

Un exemplu de abordare behaviorista l ofera teoria schimbului social, care priveste interactiunea sociala n termeni de recompense si sanctiuni de care au parte cei implicati. Potrivit lui George Homans (1958), este rezonabil sa presupunem ca oamenii tind sa interactioneze cu aceia care le confera anumite satisfactii avantaje, respect etc. si sa i evite pe aceia care i sanctioneaza. Un alt exemplu de abordare behaviorista este teoria imitatiei, ca prim mijloc de nvatare. Potrivit lui Albert Bandura, unul dintre exponentii de seama ai acestei teorii, copiii deprind noi comportamente observnd ceea ce fac altii, luati drept modele, si apreciind consecintele actelor savrsite de catre acestia. Daca modelele sunt rasplatite sau premiate, e foarte probabil ca observatorii sa le imite n viitor; dar daca actele modelelor sunt pedepsite, e mai putin probabil ca observatorii sa adopte la rndul lor un comportament similar. Behaviorismul s-a dovedit la nceputurile sale foarte atragator, deoarece accentueaza rolul comportamentului exterior, obiectiv observabil, dar i se reproseaza faptul ca minimalizeaza nepermis de mult rolul factorilor interni, precum procesele de gndire si constitutia gene tica. Specifica behaviorismului este pe rspectiva de tip black box asupra individului: stimulii si reactiile sunt examinate microscopic, dar ceea ce se petrece nlauntrul subiectului se considera irelevant din punct de vedere stiintific, deoarece nu este strict observabil. n plus, cercetarile psihosociologice au aratat ct se poate de clar existenta unor comportamente care, desi sunt nsotite de consecinte negative, si sporesc totusi frecventa si forta de manifestare. n pofida acestor critici, behaviorismul ofera multe explicatii plauzibile si coerente unei mari diversitati de situatii si evenimente. Revenind la cazul nostru ipotetic, un adept al teoriilor nvatarii ar putea specula ca atacatorii au imitat prejudecatile etnice ale parintilor sau ale celor din acelasi mediu; o alta speculatie de tip behaviorist ar putea fi aceea ca atacatorii au avut n trecut anumite experiente negative n contactele lor cu tiganii, generaliznd aceste experiente asupra tuturor persoanelor din aceasta minoritate etnica. Teorii cognitive Teoriile cognitive pun accentul pe procesele de gndire prin care oamenii ajung sa-si reprezinte si sa nteleaga lumea. Originile acestui curent se afla n cercetarile psihologiei gestaltiste care, n prima parte a secolului XX, a pus la punct o metoda fenomenologica de cercetare experimentala a proceselor cognitive elementare (perceptii si reprezentari). Ideea de baza a psihologiei gestaltiste este aceea ca orice act cognitiv se realizeaza ntr-un cmp, un sistem de factori interdependenti si integrati ntr-o unitate globala, ale carei elemente sunt inte ligibile numai n cadrul unei viziuni de ansamblu. Abordarea gestaltista a fost apoi extinsa si asupra unor procese cognitive mai complexe, genernd n psihosociologie cercetarea modului n care indivizii si explica

Psihologie sociala

propriul comportament si comportamentul celorlalti oameni cu care interactioneaza, formndu-si o imagine globala despre sine si despre ceilalti. Fritz Heider, un pionier marcant al teoriilor cognitive, este cel care a elaborat teoria atribuirii (studiul sistematic al modului n care observatorii determina cauzele comportamentului) si teoria cognitiei sociale (felul n care oamenii gndesc despre realitatea sociala, ncercnd s-o nteleaga). n cazul nostru ipotetic, teoriile cognitive ar scoate n evidenta anumite particularitati ale modului n care atacatorii percep si nteleg pozitia lor n cadrul grupului social din care fac parte, pornind de la ceea ce ei gndesc despre membrii grupurilor etnice diferite si despre comportamentul lor. De exemplu, prej decata ca u toti tiganii i urasc pe romni si ca sunt direct implicati n activitati infractionale, de unde presupunerea ca grupul de tigani constituie o amenintare fata de comunitatea romnilor din cartier, ceea ce provoaca o reactie autolegitimata drept autoaparare. Teorii psihanalitice n forma sa initiala, freudian ortodoxa, teoria psihanalitica sustine ca, n cele mai multe cazuri, comportamentul adult reflecta experientele avute de catre un individ n copilarie. Toti oamenii trec prin aceleasi stadii de evolutie a personalitatii, stadii legate de sursa principala de placere erotica: oral, anal, falic si genital. Psihanaliza se construieste pe conceptul esential de inconstient o componenta a personalitatii n care se depoziteaza dorinte, impulsuri si conflicte launtrice, pe care constiinta individului le ignora, dar care pot afecta n mod dramatic comportamentul. Psihanaliza a influentat anumite cercetari n psihosociologie, ndeosebi cele consacrate agresivitatii, relatiei de atractie interpersonala, prejudecatilor si discriminarilor, consolidnd ideea ca ntelegerea comportamentului actual al indivizilor nu se poate mplini fara a considera experientele lor din trecut. Defectul major al psihanalizei care a facut ca aceasta orientare sa nu fie niciodata dominanta n psihosociologie consta n faptul ca este o teorie prea tare, care nu poate fi nici confirmata, nici infirmata. ntruct este imuna fata de orice verificare, ea nu are statut stiintific, ci este pur speculativa, n pofida une i admirabile ingeniozitati. Pe de alta parte, desi este apta sa explice aproape orice tip de comportament post factum , psihanaliza nu poate emite nici un fel de predictii semnificative. n cazul nostru ipotetic, teoria psihanalitica s-ar preocupa mai ales de copilaria atacatorilor, ncercnd sa descopere experientele traumatizante care i-au determinat sa cultive prejudecati rasiale, convertite ntr-un comportament agresiv. Teoria rolului social Teoria rolului social acorda locul cel mai important factorilor sociali, fiind derivata din operele unor sociologi de seama. Aceasta orientare se axeaza pe ideea ca ntregul comportament este modelat de rolurile pe care societatea le ncredinteaza

Elemente introductive

indivizilor spre a fi jucate n diferite contexte si situatii. Pe de alta parte, ea este cel mai putin structurata si se preocupa n mica masura de motivatia, structura nnascut genetica si trasaturile diferentiale ale personalitatii. Un rol reprezinta un set de comportamente asociate cu o anumita pozitie sociala. Astfel, acelasi individ se comporta diferit n calitate de medic, de tata sau jucator de tenis; e de asteptat si permis medicului sa ne ceara sa ne dezbracam la consultatie, nu nsa si pe terenul de tenis sau la vestiar. Ceea ce face ca anumite acte sa fie adecvate sau inadecvate n diferite situatii nu are nici o legatura cu persoana care ocupa un rol; ceea ce conteaza este faptul ca rolul s-a schimbat. Societatea stabileste anumite pretentii si asteptari (expectatii) privind ceea ce este cuvenit si acceptabil pentru fiecare rol. Teoria rolului social ar explica foarte bine cazul nostru ipotetic, speculnd ca atacatorii au considerat gresit ca tiganii rataciti prin cartierul lor se situeaza n rolul de infractori si nu n acela real de lucratori la salubritate. Pe de alta parte, agresorii s-ar fi putut vedea pe ei nsisi n rolul de aparatori ai valorilor culturii romnesti mpotriva celor tiganesti. Ar fi cu totul naiva si gresita ntrebarea: care dintre aceste teorii este cea mai buna dintre toate? Nici una nu este scutita de carente si de minusuri, desi fiecare poate oferi explicatii si idei interesante n legatura cu multe probleme; comportamentul social este mult prea complex si variat pentru a-si gasi o explicatie exha ustiva ntr-o singura teorie, orict de generala. Mai degraba se recomanda comple mentaritatea dintre aceste teorii, n functie de temele si accentele cercetarii. n mod cert, studiile stiintifice se aventureaza tot mai rar pe terenul unor astfel de constructii teoretice cu pretentii de universalitate, prefernd elaborarea unor middlerange theories, care ofera, macar n principiu, sansa unor testari mult mai concludente.

Cercetari fundamentale si aplicative

Pentru unii psihosociologi, testarea ipotezelor reprezinta scopul principal al activitatii lor. Cercetarea fundamentala urmareste sa sporeasca ntelegerea comportamentului uman prin testarea unor diferite ipoteze explicative. Cercetarea aplicativa are un scop diferit: ea utilizeaza teoriile si metodele psihosociologice pentru a ntelege mai bine procesele sociale reale si pentru a contribui la solutionarea problemelor sociale. n pofida acestor diferente, cercetarea fundamentala si cea aplicativa se coreleaza ndeaproape, urmnd directia trasata de K. Lewin, care cerea teorie i psihosociologice sa abordeze marile procese si probleme sociale, iar cercetarilor aplicate sa nu uite nici o clipa faptul ca nimic nu este att de practic pe ct este o teorie buna.

Psihologie sociala

Prelucrarea ideilor: definirea si masurarea variabilelor

Indiferent ce metode s folosi pentru testarea ipotezelor, n primul rnd trebuie -ar definite si masurate variabilele semnificative ale proceselor studiate. Daca vrem sa facem comparatie ntre viteza unui sprinter pe 100 m de unul singur, contra cronometru, sau n competitie cu alti atleti, ne putem bizui pe mijloace sigure si bine stabilite de definire si de masurare a variabilelor esentiale. Daca ne intereseaza nsa efectele respectului de sine asupra comportamentului altruist, va trebui sa definim mai nti respectul de sine (self-respect, self-esteem) si comportamentul altruist, ceea ce s-ar putea face n nenumarate feluri. Cum vom proceda?

Variabile conceptuale si definitii operationale

n formularea initiala a unei ipoteze, variabilele avute n vedere au nca o forma abstracta, generala; acestea sunt variabile conceptuale, precum conformism, prejudecata, atractie, iubire, violenta, presiune de grup sau anxietate sociala. Pentru a putea sa testam ipotezele, trebuie sa transformam astfel de varia bile conceptuale n variabile ce pot fi manipulate si masurate. Modul specific n care se masoara si se manipuleaza o variabila se numeste definitia operationala a variabilei. De pilda, ntr-un studiu particular, un cercetator poate defini conformismul drept numarul de ori n care un participant se declara de acord cu judecatile evident eronate ale unui grup de asociati sau de complici ai experimentatorului. Cercetatorii evalueaza manipularea si masurarea variabilelor n functie de validitatea lor constructiva: gradul n care operatiile unui experiment manipuleaza realmente variabilele urmarite, respectiv gradul n care masuratorile efectuate ma soara efectiv variabilele conceptuale pe care urmaresc sa le evalueze. De exemplu, gradul de intoxicare alcoolica se poate masura avndu-se n vedere mai multi parametri: alcoolemia, abilitatea de a efectua anumite miscari sau operatii simple ori senzatia marturisita de betie a subiectului testat.

Masurarea variabilelor; autoestimari si observatii

Colectarea autoestimarilor n care participantii si dezvaluie propriile lor gnduri, sentimente, dorinte si actiuni se utilizeaza des n cercetarea psihosociologica. De obicei, se bazeaza pe ntrebari sau seturi de ntrebari care laolalta masoara o singura variabila conceptuala (de exemplu, Scala Rosenberg a respectului de sine). Autoestimarile ofera cercetatorului acces la convingerile si perceptiile indivizilor, dar nu sunt ntotdeauna fidele, ci pot fi nselatoare. Dorinta de a ne prezenta ntr-o lumina favorabila ne poate influenta modul de a raspunde la ntrebari. Bogus pipeline, un fals detector de minciuni, mareste acuratetea raspunsurilor. Autoestimarile sunt influentate si de modul n care sunt puse ntrebarile. n primul rnd conteaza termenii folositi. La un sondaj efectuat n rndurile studentilor de la UCLA s-au pus urmatoarele ntrebari: 1. Ar trebui sa se acorde o

Elemente introductive

atentie speciala admiterii la studii a studentilor de culoare? 70% dintre raspunsuri au fost afirma tive; 2. Ar trebui sa fie abolita discriminarea pozitiva ( affirmative action)?; n acelasi lot de studenti, 50% din raspunsuri au fost afirmative. ntre cele doua raspunsuri exista o contradictie; un numar semnificativ de participanti considera ca o atentie speciala nu este un favor prea mare pentru studentii de culoare, pe cnd discriminarea pozitiva este. Revista Time Magazine a facut n 1994 un sondaj printre cititorii sai privind cheltuielile publice de asistenta sociala. La ntrebarea Cum apreciati cheltuielile guvernamentale pentru asistenta acordata paturilor sarace?, numai 23% dintre cei chestionati raspund ca sunt prea mari. La aceeasi ntrebare, privind nsa cheltuielile guvernului pentru mentinerea nivelului de bunastare (welfare), 53% dintre cei chestionati considera ca se cheltuie prea mult din banii publici. Locul unei ntrebari n cadrul listei are, de asemenea, importanta. S-a constatat ca la ntrebarea Credeti ca oamenii ar trebui sa aiba deplina libertate de exprimare publica a opiniilor lor?, procentul raspunsurilor afir mative este mult mai mare daca ntrebarea anterioara acesteia se refera, sa zicem, la Biserica Romano-Catolica dect atunci cnd ea se refera la regimul nazist. Codificarea listei de raspunsuri alternative, din care subiectul anchetat poate sa aleaga varianta cea mai apropiata de opiniile sale, joaca, la rndul ei, un rol extrem de important. Un lot de adulti germani au fost ntrebati daca petrec n fata televizorului mai mult de 2 ore si jumatate n fiecare zi. Cnd peste 2h 30min era nivelul maxim din seria de alternative posibile, numai 16,2% dintre participanti au raspuns afirmativ; cnd acelasi interval a reprezentat nivelul minim , 37,5% dintre participanti au declarat ca stau la TV peste 2 ore si jumatate zilnic. Informatia furnizata subiectilor joaca si ea un rol major. Daca se precizeaza ca prezervativele au succes n 95% din cazuri, la ntrebarea: Aveti ncredere n prezervative ca mijloace de prevenire a mbolnavirii de SIDA? 88% dintre cei chestionati raspund afir mativ. Atunci cnd se precizeaza ca, n 5% din cazuri, prezerva tivele dau gres, la aceeasi ntrebare numai 42% dintre participanti raspund afirmativ. Autoestimarile pot fi lipsite de acuratete si din cauza impreciziei cu care subiectii si amintesc expe rientele lor din trecut. Pentru reducerea gradului de imprecizie a memoriei se folosesc: autoestimari la intervale regulate contingente (de obicei, o data pe zi) n care subiectii relateaza fie evenimentele de la ultima relatare, fie starile lor de spirit n momentul relatarii, fie ambele; autoestimari la semnale contingente, cnd subiectii relateaza de ndata ce primesc un semnal (de obicei, un bip); autoestimari evenimentiale contingente: e vorba de relatari ale unor anumite tipuri de evenimente, convenite n prealabil cu cercetatorul, de ndata ce survin acestea; de exemplu, n Rochester Interaction Record subiectul raporteaza

Psihologie sociala

orice interactiune sociala din ziua respectiva, care dureaza cel putin 10 minute, timp de doua saptamni. Oricare ar fi diferentele, subiectii trebuie sa dea raspunsuri precise la ntrebari specifice. n studiile narative, se colecteaza raspunsuri orict de lungi la o ntrebare generala, fie la solicitarea cercetatorului, fie adunate din diferite surse (jurnale, scrisori, discursuri, conferinte de presa si carti). Aceste marturii sunt apoi analizate prin prisma unei scheme de decodificare (de exemplu, interviuri n care sportivii si explica succesele sau esecurile).

Observatiile
n observatia simpla cercetatorul noteaza care dintre doi itemi (unitati de informatie) este selectat de catre o persoana. Alteori, este necesara o grila de codificare, pentru stabilirea credibilitatii interobservationale: gradul n care concorda mai multi observatori ai aceluiasi comportament. De exemplu, se nregistreaza doi straini care fac cunostinta; apoi mai multi observatori independenti apreciaza distanta dintre persoanele filmate, postura lor corporala, felul n care se privesc si si zmbesc etc. Observatiile pot fi realizate si cu diferite aparate, care masoara modificarile ritmului cardiac, niveluri hormonale, gradul de excitatie sexuala, vite za de reactie n formularea raspunsurilor etc. Avantajul observatiei consta n faptul ca evita amintirile vagi sau interpretarile distorsionate ale comportamentului propriu; actiunile sunt mai elocvente dect declaratiile. Dar daca subiectii stiu ca sunt observati, metodele observationale sunt la fel de vulnerabile ca si autoestimarile, datorita dorintei (cteodata inconstiente) a subiectilor de a se prezenta ntr-o lumina ct mai favorabila.

Testarea ipotezelor: strategii de cercetare

O investigatie serioasa si onesta nu urmareste sa obtina exclusiv probe care sustin ipoteza ci, dimpotriva, mai degraba probe care ar putea sa o infirme.

Cercetarea descriptiva
Scopul acestui gen de investigatie l constituie descrierea modului n care gndesc, simt si actioneaza oamenii. Poate raspunde la ntrebari de genul: Sustin majoritatea oamenilor pedeapsa capitala?; Ce procent al populatiei ar oferi ajutor cuiva cazut pe strada?; Care sunt expresiile si gesturile care strnesc gelozia la barbati / femei?

Elemente introductive

Cel mai simplu procedeu este cercetarea observationala: urmarirea directa a comportamentului care intereseaza. Este preferabil ca subiectii sa nu stie ca sunt urmariti, ceea ce ridica nsa probleme de natura etica.
Studiile de arhiva apeleaza la consemnarea unor evenimente si comportamente din trecut, de gasit n articole de ziar, fisiere medicale, jurnale, statistici sportive, agende personale, documente juridice si notariale, scrisori ale sinucigasilor, navigare pe internet etc. Marele avantaj al studiilor de arhiva consta n faptul ca cercetatorii sunt siguri ca nu interfereaza cu subiectii, influentndu-le comportamentul. Exista nsa si o limit a importanta: documentele disponibile nu sunt ntotdeauna complete si suficient de amanuntite, putnd fi colectionate ntr-o maniera nesistematica. Este o metoda utila pentru examinarea unor tendinte istorice si culturale: rata criminalitatii, imaginea negrilor n revistele de benzi desenate, raportul ideal dintre circumferinta bustului si cea a soldurilor n concursurile Miss America sau n Playboy etc. Un alt instrument de cercetare foarte des utilizat este sondajul de opinie. Astazi se fac sondaj despre aproape orice. De exemplu, cti dintre oameni storc e tubul de pasta de dinti de la capat? S stabilit ca 37% dintre femei (mai con-a stiincioase) si numai 18% dintre barbati (mai neglijenti). Sondajele presupun adresarea unor ntrebari privind opinii, sentimente, comportamente direct, prin posta, telefon sau e-mail atunci cnd variabilele nu pot fi observate sau atunci cnd observarea ridica probleme etice (comportamentul sexual sau optimismul fata de viitor). Conditiile si etapele unui sondaj reusit sunt definirea populatiei vizate si alegerea unui esantion reprezentativ n ceea ce priveste vrsta, sexul, rasa, venitul, educatia, contextul cultural. Metoda cea mai sigura este selectia aleatoare (random sampling): orice individ din cadrul popula tiei are sanse egale de a fi selectionat. n anul 1936 revista Literary Digest a prevazut ca republicanul Alfred Landon va cstiga alegerile contra lui Franklin Roosevelt cu o diferenta de 14%. n realitate, Landon a fost nvins cu o diferenta de 24% din voturi. S-a folosit un esantion de 2 milioane de persoane chestionate. Dupa 20 de ani, Gallup a prevazut victoria lui Dwight Eisenhower cu o eroare mai mica de 2%, pe un esantion de numai opt mii de persoane. Explicatia acestei diferente consta n aceea ca esantionul din 1936 nu a fost selectat aleator; sondajul s-a facut dupa cartea de telefon si listele cu membrii unor cluburi mai mult sau mai putin exclusiviste, ceea ce a facut sa fie contactati numai oameni avuti, cu vederi conservatoare, care l preferau pe Landon. n 1956, Gallup a avut un remarcabil succes tocmai datorita faptului ca si-a ales esantionul prin selectie aleatoare, ceea ce i-a permis sa contacteze toate straturile si categoriile sociale semnificative. Astazi se pot realiza prognoze excelente pe un esantion de numai o mie de persoane.

Psihologie sociala

Cercetarea corelationala
Descrierea fenomenelor este numai prima functie a demersului stiin tific. Cercetatorii vor sa stie ce corelatii exista ntre diferite variabile. De exemplu: exista o legatura ntre sexul unei persoane si tendinta de conformism? sau ntre imaginea fizic atragatoare a unei persoane si veniturile sale? Raspunsul poate fi gasit prin cercetarea corelationala, care poate utiliza la rndul ei observatia, cercetarea arhivelor sau metoda sondajelor. Spre deosebire nsa de cercetarea descriptiva, abordarile corelationale urmaresc sa masoare modul n care diferite variabile sunt legate unele de altele, ceea ce poate sugera ct sunt de asemanatoare sau de diferite anumite masuratori (de pilda, daca exista o similitudine ntre self-esteem si popularitate) si ct de mult poate fi utilizata masura unei variabile pentru a face predictii n legatura cu o alta variabila (de exemplu, rezultatele scolare din liceu sau de la admiterea n facultate si performantele universitare). Varia bilele nu sunt controlate si manipulate de catre cercetator, ci numai constatate si masurate. Coeficientul de corelare Masurarea variabilelor n cercetarea corelationala duce la stabilirea unui coeficient de corelare: un raport statistic, cu valori ntre +1 si 1. Valoarea absoluta a numarului arata ct de strns sunt asociate doua variabile: cu ct valoarea este mai mare, cu att variabilele sunt mai strns corelate si cu att mai mult determinarea uneia dintre ele permite predictii mai sigure n legatura cu cealalta. Semnul + sau indica directia corelatiei, care poate fi directa sau inversa. De exemplu, ntre rezultatele scolare din liceu si performantele academice exista o corelatie directa (a carei valoare se situeaza undeva ntre 0 si +1, neputnd sa atinga vreodata valoarea maxima). ntre numarul de absente de la cursuri si notele obtinute la examene exista o corela tie inversa (a carei valoare se situeaza undeva ntre 1 si 0, fara sa se poata atinge vreodata extremele). Corelatiile obtinute la un moment dat, pe un anumit numar de indivizi, se numesc concurente. Cum pot fi stabilite astfel de corelatii? Sa luam un exemplu. Presupunem ca ne intereseaza daca persoanele fizic atraga toare cstiga mai multi bani dect cele neatragatoare. Cstigul este usor de masurat nu nsa si gradul de atractivitate fizica al unei persoane. Se ia un set de fotografii ale unor persoane diferite si se arata mai multor observatori; fiecare dintre acestia acorda un punctaj fiecarei fotografii, apreciind gradul de atractivitate n functie de gusturile si preferintele sale. Pe baza mediei acestor punctaje se alcatuieste o scala a fotografiilor, mai exact o ierarhie de la cele mai putin atragatoare figuri la cele mai atragatoare. Apoi se cere persoa nelor din fotografii sa raspunda la un chestionar de venituri si, pa baza datelor astfel obtinute, se poate stabili corelatia cautata. Corelatiile obtinute n momente diferite ale evolutiei unui proces se numesc prospective. Sa spunem ca vrem sa stabilim daca gradul de optimism creste ori

Elemente introductive

scade odata cu vrsta. Se ia un esantion de populatie n vrsta de 20 de ani si i se cere sa raspunda la un chestionar; acesta se repeta identic dupa 20 de ani si se compara rezultatele. Presupunnd ca vrem sa stabilim daca urmarirea de catre copii a unor programe de televiziune violente se coreleaza cu un comportament agresiv la vrsta matura, vom ncepe prin a stabili pe un esantion de copii ct timp stau n fata televizorului si ce fel de programe urmaresc (precum si alte variabile diferentiale), iar dupa un interval de timp (de 10, 15, 20 de ani) se urmareste comportamentul fostilor copii, ajunsi ntre timp la maturitate. Avantajele si limitele cercetarii corelationale Avantajele cercetarii corelationale sunt multiple. Aceasta poate studia asocieri ntre variabile naturale, care nu pot fi manipulate sau induse (gen, rasa, etnicitate, vrsta); poate cerceta fenomene pe care ar fi imoral sa le inducem (iubire, ura, abuz etc.); ofera o mare libertate de alegere a modului de masurare a variabilelor n laborator sau pe teren. Cercetarea corelationala prezinta un singur dezavantaj, dar este unul major: corelatie nu nseamna cauzalitate. Data fiind o corelatie ntre doua variabile, sa spunem A si B , explicatia ei poate fi de trei tipuri: 1. A este cauza lui B; 2. B este cauza lui A; 3. un al treilea factor C determina deopotriva att pe A ct si pe B. De exemplu, se constata o corelatie pozitiva ntre fenomenele nevrotice si scaderea numarului orelor de somn. Stabilirea corelatiei nu ne spune daca: a) nevroza duce la insomnie; b) insomnia cauzeaza nevroza; c) att nevroza, ct si insomnia sunt provocate de stress. Ori sa presupunem ca am stabilit o corelatie pozitiva ntre urmarirea de catre copii a unor emisiuni de televiziune cu scene violente si comportamentul lor agresiv. Nu stim nsa daca: a) urmarirea programelor induce agresivitate; b) agresivitatea favorizeaza selectia programelor cu violenta; sau, n sfrsit, c) ambele fenomene provin din disfunctionalitatile unei familii dezorganizate ori sunt generate de un context socio-cultural violent.

Experimentul
Daca vrem sa stabilim o legatura cauzala ntre variabile trebuie sa concepem si sa organizam un experiment. Orice experiment are doua caracteristic i esentiale: Cercetatorul controleaza procedurile experimentale, manipulnd variabilele care intereseaza si asigurnd uniformitatea celorlalte conditii. Toti participantii sunt tratati absolut la fel exceptnd diferentele specifice pe care experimentatorul vrea sa le creeze. Prin controlul exercitat, cercetatorul urmareste sa se asigure de faptul ca diferentele obtinute dupa manipularea experimentala sunt produse numai de catre aceasta manipulare, nefiind afectate de nici un alt eveniment din timpul experimentului.

Psihologie sociala

Participantii sunt aleator desemnati diferitelor manipulari (numite conditii) ce fac parte din experiment. Daca sunt numai doua conditii, cine intra n prima conditie si cine intra n cea de a doua se stabileste dnd cu banul. Daca sunt mai multe conditii, se poate folosi un computer. Desemnarea aleatoare nseamna ca participantii nu sunt ncadrati ntr-o anumita conditie pe baza unor caracteristici comportamentale. n acest mod se asigura omogenitatea statistica a subiectilor cuprinsi n toate fazele si formele expe rimentului, astfel nct diferentele care apar n urma manipularii diferitelor variabile sa poata fi atribuite exclusiv manipularii si nu unor diferente preexistente ntre subiecti. Ambele conditii servesc aceluiasi scop: sa se faca n asa fel nct comportamentul subiectilor sa nu fie influentat dect de manipularea experimentala, eliminndu-se posibilitatea unor explicatii cauzale alternative. ntre selectia aleatoare, specifica cercetarilor corelationale, si desemnarea aleatoare din cercetarile expe rimentale exista anumite deosebiri importante, sintetizate n Tabelul 1.4. Experimente de laborator si de teren Majoritatea experimentelor se desfasoara n laboratoare, special amenajate n campusuri universitare (unde exis ta o mare concentrare de populatie cu disponibilitati pentru participarea la experimente). n laborator sunt create conditii pentru controlul riguros al conditiilor si masurarea precisa a variabilelor; dezavantajul principal rezida n faptul ca artificialitatea conditiilor din laborator modifica ntructva comportamentul subiectilor, micsornd relevanta descoperirilor. Unele experimente au loc pe teren, n conditii ct mai apropiate de cele firesti, n care se desfasoara activitatile curente ale participantilor de unde avantajul naturaletii comportamentale a subiectilor. Dezavantajul major al experimentarii de teren consta ntr-un control mai restrns al conditiilor.
Tabelul 1.4. Selectia si desemnarea aleatoare Selectia aleatoare
Ce presupune? Selectarea participantilor astfel nct oricine dintr-o populatie sa aiba sanse egale de a fi selectionat n esantion

Desemnarea aleatoare
Desemnarea participantilor pentru diferitele conditii ale experimentului astfel nct fiecare participant sa aiba sanse egale de a se afla n oricare dintre conditii Egalizeaza conditiile experimentului, astfel nct este improbabila diferentierea conditiilor datorita unor diferente preexistente ntre participanti; esential pentru a stabili ca variabila independenta a cauzat un efect asupra variabilei dependente

Care este marele avantaj al procedurii?

Ofera posibilitatea colectarii de date obtinute de pe esantioane reprezentative pentru populatii mai largi, ceea ce permite generalizarea concluziilor

Elemente introductive

Variabile independente si dependente ntr-un experiment, cercetatorii manipuleaza una sau mai multe variabile independente si examineaza efectul acestor manipulari asupra uneia sau mai multor variabile dependente. Reamintim experimentul dezbaterii televizate Reagan versus Mondale. Versiunea aratata participantilor n cele trei variante pe care le -am descris reprezinta variabila independenta, manipulata de experimentatori, care au urmarit efectele sale asupra variabilei dependente aprecierea performantei lui Reagan, cu un scor de la 0 la 100. Unele experimente includ variabile care nu sunt nici dependente, nici cu adevarat independente. Vrem uneori sa stim cum se manifesta n aceleasi conditii barbati si femei, tineri si vrstnici, aparatori sau adversari ai euthanasierii cinilor etc. Genul, vrsta, optiunile sau alte particularitati nu pot fi nici manipulate, nici desemnate aleator, astfel nct nu reprezinta o variabila dependenta. Acestea se numesc variabile subiect, deoarece caracterizeaza anumite diferente preexistente ntre subiectii implicati ntr-un experiment. Cercetatorul poate verifica nsa daca variabila independenta are aceleasi efecte asupra unor variabile subiect diferite sau nu; de exemplu, intoxicatia cu alcool determina aceleasi comportamente la barbati ca si la femei? Semnificatia statistica Diferentele consemnate ntr-un experiment trebuie sa fie statistic semnificative cu alte cuvinte, trebuie sa existe o foarte mica probabilitate ca toate diferentele sa se datoreze hazardului. Conventional se considera ca daca un rezultat are cel mult 5% sanse de a fi ntmplatoare, atunci el este apreciat ca semnificativ din punct de vedere statistic. Statistic semnificativ nu nseamna nsa absolut cert. Are mare importanta daca sunt 95% sanse ca modificarile variabilei dependente sa se datoreze exclusiv manipularii variabilei independente, nsa tot mai ramn 5% sanse ca schimbarile constatate sa fie rodul ntmplarii. Iata de ce este necesara repetarea unui expe riment; daca rezultatele sunt de fiecare data similare, cu fiecare noua experimentare proba bilitatea interventiei hazardului se diminueaza n mod exponential. Validitatea interna Un experiment bine realizat furnizeaza rezultate cu validitate interna, care sustin cu rezonabila certitudine ca variabila independenta este aceea care a generat efectiv modificarea variabilei dependente. Att controlul experimentatorului, ct si

Psihologie sociala

desemnarea aleatoare a participantilor urmaresc sa elimine explicatiile alternative ale rezultatelor obtinute. Tot n acest scop experimentele includ si grupuri de control: participanti care trec prin toate procedurile experimentale, exceptnd manipularile experimentale. Aceste grupuri ofera un nivel sau model standard cu care se compara ceea ce se ntmpla atunci cnd sunt activate variabilele independente. n vederea consolidarii interne, cercetatorii trebuie sa aiba n vedere si rolul lor n desfasurarea experimentului, altminteri si pot sabota propria activitate, n diferite modalitati: nainte de a efectua un studiu, experimentatorii emit predictii explicite ori anumite expectatii privind efectul scontat al unei variabile independente; daca stiu n ce conditii se afla diferitii participanti, ei pot, involuntar, sa influenteze comportamentul lor, tratndu-i diferentiat; drept urmare, rezultatele experimentului pot sa exprime nu actiunea variabilei independente, ci vointa si actiunea experimentatorului. Prevenirea acestui efect al expectatiilor experimentatorului se realizeaza n modul cel mai eficient daca cercetatorul nu cunoaste conditiile diferitilor participanti sau daca prezenta lui efectiva este eliminata prin utilizarea unor instructiuni nregistrate pe banda. Validitatea externa Validitatea externa se refera la gradul n care rezultatele obtinute ntr-un set de mprejurari se produc si n alte circumstante; atunci cnd un experiment are validitate externa, concluziile sale se pot generaliza si pentru alte situatii. Att participantii, ct si locul experimentului pot afecta validitatea externa a experimentelor. Participantii. Nu se pot face experimente cu esantioane reprezentative pentru ntreaga omenire, din cauza unor costuri uriase si a unor dificultati tehnice insurmontabile. De aici se naste polemica dintre cei care sustin ca rezultatele experimentelor sunt limitate la anumite grupuri specifice si cei care sustin ca, dincolo de particularitati, exista si trasaturi general umane care ies la iveala ntr-un experiment bine conceput si realizat. Locul experimentului. n legatura cu aceasta problema, se poarta o alta pole mica ntre adeptii realismului mundan (care privilegiaza cercetarile de teren, n conditii ct mai aproape de cele reale) si adeptii realismului experimental (care acorda credit cercetarilor efectuate n laboratoare bine dotate si profesional utilizate). Realismul experimental se ntareste prin deception (pacalirea, nselarea subiectilor n ceea ce priveste adevaratul scop al experimentului, pentru a le abate atentia ntr-o alta directie, astfel nct ei sa se comporte ct mai spontan n registrul urmarit de experimentator) si prin folosirea unor confederates complici ai

Elemente introductive

experimentatorului, strecurati printre participanti ca niste subiecti oarecare, avnd nsa misiunea de a induce anumite comportamente dorite de experimentator n calitate de variabile independente.

*
n capitolele urmatoare ne vom convinge de faptul ca, desi nu sunt infailibile, metodele si tehnicile de cercetare psihosociologica se dovedesc, n multe rnduri, extrem de ingenioase si ct se poate de concludente n ceea ce priveste sustinerea anumitor ipoteze la rndul lor, cteodata foarte originale. Ne vor retine n mod deosebit atentia acele ipoteze si experimente care infirma radical si incontestabil evidentele si prejudecatile simtului comun, deoarece ele probeaza caracterul autentic stiintific al investigatiilor psihosociologice. Aparent paradoxala, aceasta afirmatie nu trebuie sa ne mire prea mult; istoria de pna acum a stiintelor si, n primul rnd, a celor tari nu a facut altceva dect sa acumuleze un numar din ce n ce mai mare de teorii si descoperiri de natura sa contrarieze profund evidentele simtului comun. Acelasi lucru se poate spune, chiar daca ntr-o masura mai mica, si despre cele mai spectaculoase si semnificative cercetari din domeniul psihologiei sociale.