Consilierea familiei şi

a copilului cu autism
 Delimitări conceptuale:
Termenul de CONSILIERE descrie relaţia interumană
de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi
o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate,
clientul (Egan, 1990).
AUTISMUL este o tulburare gravă a proceselor
normale de dezvoltare care apar în primii doi ani de
viaţă. Afectează limbajul, jocul, cogniţia, dezvoltarea
socială şi abilităţile de adaptare, provocând întârzieri
din ce în ce mai mari faţă de copiii de aceiaşi vârstă.
Factorii tulburării din
spectrul autist
Factorii de mediu;
Expunerea la pesticide;
Factorii genetici;
Mutaţiile transmise de la
părinţi;
Disfuncţia mitocondrială;
Infecţiile în timpul sarcinii;
Problemele sociale.
Primele semne comportamentale ale unei tulburări de
spectru autist sunt observabile de către părinți în primii ani
de viață ai copilului (Mansell & Morris, 2004). De aici și
până la primirea diagnosticului urmează o perioadă mai
lungă sau mai scurtă de confuzie privind cauza
comportamentului, sentimente de vinovăție, tensiune
crescută în relațiile familiale. La acestea se adaugă
frustrările din perioada anterioară stabilirii unui
diagnostic adecvat, când familia are parte de reasigurări
false sau diagnostice incorecte sau derutante. În acest
context, primirea diagnosticului de tulburare de spectru
autist conduce la un amestec de sentimente contradictorii:
pe de o parte, ușurare, pe de altă parte, neîncredere sau
îngrijorare.
Unii părinți sunt ușurați când un specialist le
validează ceea ce ei suspectau deja. Diagnosticul îi
ajută să își explice lor și să le explice și celorlalți
comportamentul copilului. De asemenea, le permite să
acceseze programe de intervenție personalizată pentru
copilul lor și să valorifice resursele disponibile pentru
a-l ajuta cât mai mult. Mulți părinți sunt însă șocați și
neîncrezători la primirea diagnosticului, nu pot
accepta acest diagnostic pentru copilul lor, pun sub
semnul întrebării competența medicului și consultă o
serie de alți specialiști.
Consilierea familiei copilului cu autism ajunsă în acest
moment are rolul de a facilita înțelegerea
diagnosticului, a modului în care acesta se manifestă la
copilul lor și a intervențiilor disponibile, astfel încât
timpul scurs de la diagnostic până la începerea
intervenției să fie cât mai scurt.
Etape prin care poate trece familia copilului cu
autism după primirea diagnosticului după
Kubler-Ross
1. Negarea. „Nu se poate, nu este adevărat! Doctorul a
greșit, nu știe, a fost neglijent!“
2. Furia. „De ce mie, de ce tocmai copilul meu este așa?
Tu ești de vină că e așa copilul!“
3. Negocierea/Ambivalența. „Dacă se face bine, îi voi
ajuta și eu pe alții. Aș da orice să fie bine!“
4.Depresia. „N-are rost! Nu se mai poate face nimic!
Orice aș face, tot nu va fi bine!“
5. Acceptarea. „Ne împăcăm cu situația și cu noi înșine
și ne revizuim viața de acum înainte.“
 Obiectivele principale în consilierea
psihologică
facilitarea adaptării la diagnostic,
 normalizarea așteptărilor privind evoluția copilului,
ajustarea reacțiilor emoționale la diagnostic și
pronostic.
 De ce au nevoie de consiliere părinţii unui copil cu autism?

Este bine ca aceştia să afle, să cunoască, să înţeleagă ce

este autismul. Fără cunoaştere nu poate \ avea loc
înţelegerea; fără înţelegere nu se poate accepta
diagnosticul.
Acceptarea diagnosticului de către părinţi este factorul
major în tratarea şi sprijinirea copilului cu autism, în
acelaşi timp permiţîndu-le părinţilor o mai bună
adaptare şi funcţionare psihosocială. Neacceptarea
diagnosticului frânează, poate chiar blochează,
posibilităţile copilului de evoluţie şi de cele mai multe
ori izolează familia.
Este de dorit ca părinţii şi membrii familiei să fie
implicaţi participanţi activi în toate aspectele evaluării
şi educării copilului, pe măsura intereselor, resurselor,
abilitaţilor şi disponibilităţilor.
 Scopul consilierii:
nu este „tratamentul” disfuncţiei familiale, ci sprijinirea
familiei pentru a-şi controla propria viaţă.

 reducerea riscului violenţei intrafamiliale din

partea părinţilor confruntaţi cu gravele dificultăţi
comportamentale ale copilului, precum şi a
riscului de abuz-maltratare-abandon-
instituţionalizare.
 Concluzii :
Acceptarea diagnosticului copilului în multe cazuri se
produce cu dificultate, solicifind numeroase întâlniri şi
discuţii cu familia pînă cînd aceştia încep să coopereze,
să-şi organizeze timpul eficient, atât pentru nevoile
proprii, cît şi pentru cele ale copilului. Creşte astfel
posibilitatea ca părintele să aibă un program degrevat
de dificultăţile de management ale unui copil cu
tulburări din spectrul autist, funcţionalitatea socială şi
comunitară fiind simţitor ameliorată.
Vă mulţumesc pentru
ATENŢIE!