Rolul părintelui în

echipa terapeutică
Olga Guzun, AO SOS Autism
Istoria TSA, de la începuturi și până în prezent dovedește că
formula ideală care face ca lucrurile să se miște înainte este
specialist/părinte.

Lorna Wing – mamica care a reinviat cercetările lui Asperger

Richard Pollak un frate care a infirmat teoria ”mamelor-frigider” a

lui Bettelheim

Dr. Bernard Rimland, un tatic care a revoluționat percepția

psihiatrică a autismului. Fondator Autism Society of America,
Autism Research Institute

Susanne și Bob Wright, bunici fondatori ai Autism Speaks,

organizație etalon în SUA.

Istorie
 Pentru multi dintre noi totul începe cu negare
și șoc, apoi se transformă în suferință, frică și
furie, vinovăție și îngrijorare constantă
 Stigma: etichetele puse copilului sunt dintre
cele mai dure.
 Vise năruite
 Compari fără să vrei cu copiii tipici
 Cele mai stânjenitoare comportamente ale
copiilor cu autism:
1. Invadarea spațiului personal al persoanelor
străine și atingerea lor
2. Excesul de sinceritate privind modul în care
arată alte persoane
3. Aplauze frenetice sau învârtirea continuă
4. Fascinația pentru diverse lucruri
5. Exprimarea excesivă a afecțiunii sau,
dimpotrivă, a urii.

Cum e să fii părinte

Trăiești mereu cu gândul la ce o să se aleagă
de copilul tău când tu nu vei mai fi
Presiunea financiară
Părinții pot fi extrem de stresați din cauză că
nu pot face față situațiilor, ceea ce poate duce
la apariția unor probleme de sănătate serioase
pe care nu ar trebui să le neglijeze

Dar dacă reușești să pui stăpânire pe

propriile emoții:
Vin bucuriile mărunte, pure: prima oară când a
luat în mână un creion și a mâzgâlit un perete,
primul Crăciun când a fost interesat de cadouri,
prima dată când a reusit să-și sufle nasul,
primul cuvânt, care deobicei nu este ”mama”,
prima dată când mă îmbrățișează cu adevărat.

Cum e să fii părinte

Dragostea față de copilul tău ți-o arăți nu
hiperprotejându-l, jelindu-l, izolându-l, dar
învățându-l toate instrumetele pe care să
le posede pentru a deveni independent,
autonom, pentru a se autodeservi, pentru
a cere ajutor, pentru a-si controla și
depăși condiția, pentru a se autoapăra.

Cum e să fii părinte

Cu cât mai repede părintele va pune
stăpânire asupra propriilor emoții, cu atât
mai mari sunt șansele copilului la
recuperare.
Applied Behavior Analisys – unica metodă
dovedită științific la nivel internațional că
are rezultate
Rolul părintelui în terapia bazată pe ABA
este covârșitor

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Unii părinți se simt intimidați de specialiștii
în medicină sau educație. Nu este cazul. Ei
pot fi experți în domeniul lor, dar tu ești
expert în cazul copilului tău. TSA este
foarte complexă și nici măcar specialiștii
nu știu totul. Împreună puteți face o
echipă.

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Reușita terapiei
depinde de câțiva
factori:
1. Potențialul
copilului
2. Nivelul de
instruire a echipei
terapeutice
3. Numărul de ore
de terapie
4. Părinte implicat
Părintele – Manager de caz și co-terapeut
• Terapeutul și coordonatorul sunt responsabili doar pentru
50% din program
• Angajare terapeuți/coordonatori/decideți asupra echipei
• Stăpâniți programele ABA și le puteți implementa în viața
de zi cu zi
• Ajutați membrii familiei și familiei extinse să înțeleagă ce
impact are programul ABA asupra condiției copilului dvs
• Prezenți la ședințele de coordonare pentru a stabili
împreună obiectivele și modul de intervenție
• Responsabil de liniștea în timpul ședințelor ABA
• Anuleaza ședința dacă copilul este bolnav

Rolul părintelui în echipa terapeutică

Să cunoașteți foarte bine abilitățile și deficitele
copilului
Să le comunicați educatorilor, profesorilor și tuturor
persoanelor noi care intercaționează cu copilul dvs.
Căutați mereu întăritori/recompense și comunicați
terapeutului
Citiți, mereu, mult
Mai târziu deveniți mentor al copilului dvs
Credeți în copilul dvs orice nu s-ar întâmpla
(prezumpția competenței)

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Copilul petrece cu părintele majoritatea timpului său, respectiv,
este avantajos ca părinții să fie instruiți în tehnicile ABA și
implicați în proces pentru a "maximiza rata de învățare a copiilor
lor și dezvoltarea abilităților„ (Hailstone, 2014)
Generalizarea:
Nici un program de terapie nu poate fi eficient daca copilul nu-si
exerseaza abilitatile dobandite in cadrul terapiei in familie, pe
strada, la cumparaturi, in parc, la locul de joaca. Sunt unele
programe insa care intra in in mod special in atributiile parintilor,
parinti care vor trebui sa fie invatati sa stie cum sa le
implementeze. Iar aceste programe sunt in mod special cele de:
- autoservire: imbracat / incaltat, masa, toaleta, spalatul,
- comunicarea si limbajul
- socializare

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Generalizarea Limbajului receptiv:
Se refera la ceea ce copilul poate face, poate da, poate arata.
Copilului trebuie sa i se ceara sa foloseasca ce a invatat la terapie, in
instructiuni. Da-mi de jos x!, Pune la loc y! Arunca la gunoi! Pune
rufele murdare in cos!, Da-mi masina / lingura/ creionul! Ia pantofii!
Orice notiune sau obiect invatat trebuie sa fie introdus in diferite
instructiuni si astfel sa fie generalizata folosirea lui. Orice
instructiune este recomandat sa fie valorificata. Dupa ce copilul
invata, de exemplu, pozitiile spatiale, familia trebuie sa-i ofere
ocazia sa foloseasca aceste notiuni, si sa-l implice pe copil in diverse
activitati, cerandu-i sa „puna pe carte” sau „sub masa”, sau „langa
pat” diverse obiecte. Limbajul receptiv se refera la intelegerea
limbajului, care trebuie permanent stimulat si imbunatatit.

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Limbajul expresiv:

Este recomandat ca parintele sa-i solicite copilului sa foloseasca forma cea

mai buna de exprimare pe care copilul o are, fie ca aceasta reprezinta limbaj
verbal, PECS, semne, gesturi.

Cand copilul invata la terapie sa ceara „suc” sau chiar „da suc”, acesta va
trebui sa fie singurul mod acceptabil pentru a cere suc, si „aaaaaaa” sa nu
mai fie acceptat, sau orice forma aproximativa.

Cand copilul a invatat, de exemplu, verbe si sa raspunda la intrebarea „Ce

face x?” – este recomandat ca familia sa continue munca terapeutilor si sa-i
ofere copilului prilejul de a raspunde la intrebari de acest gen.

Rolul părintelui în echipa

terapeutică
Nu o să găsiți parteneri mai entuziaști,
voluntari și neobosiți
Programele de terapie vor fi consecvente
și generalizate
Câștigați un părinte fidel și rezultate
fenomenale
Părintele asigură continuitatea terapiei
când echipa se schimbă
Contribuiți la starea de bine a părintelui

De ce merită un părinte să fie

implicat