Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E greu sa fii inconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor sa se joace cu
tine si sa nu poti sa-i intelegi, sa nu poti sa le explici cum esti tu si de ce nu le semeni decat fizic. E
greu sa fii altfel, fara voia ta; intr-un cuvant nu e usor sa ai elemente de autism.
Deficienta poate determina o incapacitate care la randul ei antreneaza o stare de handicap ce face
ca persoana deficienta sa suporte cu dificultate exigentele mediului in care traieste, mediu ce poate
asimila, tolera sau respinge persoana cu o anumita deficienta.
O mare dificultate intampina si parintii copiilor aflati in aceasta situatie, pentru ca, pe de o
parte, deficienta necesita multa ingrijire si e dureros, iar pe de alta parte, societatea nu vede cu ochi
prea buni aceste persoane.
Deficienta este anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitiva sau temporara ca urmare a
unui accident sau a unei boli. Se regaseste in forma a cinci categorii: mintale, senzoriale, fizice, de
limbaj, de comportament.
Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului, a abilitatilor mentale,
emotionale si comunicationale ale unei persoane. Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de
natura genetica, iar unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor
structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzand mama bolnava: (in timpul sarcini de rubeola
sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite
substante chimice numite fenilcetone), lipsa oxigenului in timpul nasterii, encefalita sau alte infectii
grave care afecteaza creierul la sugar).
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi
aceasta deficienta este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati
atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca, nu raspunde sau nu interactioneaza ca si
ceilalti copii de aceeasi varsta.
De regula, copiii cu elemente de autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa 'para' surzi,
desi testele deaudiometrie sunt normale.
Am putea spune ca doar copiii nu stiu, nu cunosc manifestarile si nu pot respinge un copil cu
elemente de autism, dar ne inselam: ei vad usor diferentele, comportamentele acestora, tipetele
necorespunzatoare sau refuzurile repetate si…rad. Si nu o fac pentru ca vor, ci pentru ca nu-si dau
seama, dar….doare chiar si venind de la niste copii.
Tratamentul copiilor cu elemente de autism se bazeaza in primul rand pe educatie. Acesta trebuie
adaptat fiecarui copil cu elemente de autism in parte, in functie de simptome si nevoi, deoarece
fiecare copil autist prezinta particularitati proprii.
E drept ca astazi exista anumite asociatii care asigura suport copiilor cu elemente de autism si
familiilor acestora. Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se
ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se
descurce cu manifestarile copilului.
S-a aratat ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste
functionarea copilului.
Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea
copilului sa devina independent. Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti
pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului prescolar este de
un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu elemente de autism
este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.
Este important ca parintii sa aiba grija si de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati
de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu
autism. Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si
al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care
parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa
caute si sa accepte suport din partea altora. Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru
parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste
grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
Consider, insa, ca este foarte greu si, de asemenea, este un proces indelungat, sa poti sa te detasezi
de aceste griji permanente si sa te poti relaxa, dar este foarte util, atat pentru cuplul in care traieste
un copil cu elemente de autism, cat si pentru copilul in cauza. Asa cum au aratat studiile, nu se poate
fugi din fata acestor tragedii si, mai inspaimantator e faptul ca nu exista sanse de vindecare. Trebuie
doar sa speri ca va fi o forma usoara a bolii sau ca ceea ce se face, prin tratament sau terapie, poate
aduce imbunatatiri.
Este tragic ca asta se intampla intr-o lume in care am putea, cu totii, sa ne bucuram de razele de
soare, de lumina stelelor, de jocul copiilor si de zambetele lor care ne fac fericiti.
1.Date de identitate
Sex: feminin
2.Definirea problemei
Gradul de manifestare al subiectului in activitatea cotidiana:
Andreea S. este vesnic agitata, in timpul activitatilor desfasurate, la gradinita (se ridica in picioare
atunci cand nu-i convine ceva, deranjeaza copiii in timpul lucrului, nu termina nici o lucrare inceputa).
Vorbeste neintrebata mai tot timpul (dar fara a fi inteleasa, limbajul ei fiind neinteligibil si sarac),
manifesta nerabdare intrerupandu-si colegii sau terapeutul. La toate actiunile desfasurate de ea tipa,
chiar daca apoi lucreaza.
3.Date familiale:
tata-Marius
mama-Maria
Ocupatia parintilor
tata-agent comercial
mama-agent de asigurari
Relatii familiale: bune, dar parintii sunt uneori depresivi din cauza bolii copilei
Nastere : normala
Perceptie : lacunara
Memorie: predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul
textului invatat (memoreaza usor melodiile si versurile cantecelor, dar nu le poate reda corect din
cauza limbajului); intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.
Limbaj si comunicare :
Imaginatie: saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe
la televizor
6.Stil de invatare:
Greoi, datorita faptului ca nu se poate concentra mult timp si se plictiseste repede. Prefera
activitatile practice si educatia muzicala (imita cu usurinta miscarile sugerate de textul jocurilor
muzicale sau canta cantece invatate, dar fara a fi prea bine inteleasa). Este dezinteresata de celelalte
activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor, nu rezista la efort intelectual
sustinut si nici la efort fizic.
Analiza SWOT
-Se axeaza pe realitatea interna si externa, examinand partile tari si slabe in cadrul mediului intern,
ca si oportunitatile si amenintarile legate de mediul extern.
1. S Puncte tari sunt aspecte pozitive 2. W Puncte slabe sunt defecte, aspecte
interioare care pot fi controlate si folosite negative care, prin control, pot fi
in avantaj: minimizate si imbunatatite.
-manipuleaza obiecte daca sunt lucioase, produc - limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc,
zgomote, se lipesc/dezlipesc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator
-rasfoieste carti cu coperti groase pentru putin -foloseste mai mult gesturi decat cuvinte (sau
timp (specifice1-2 ani) alte moduri de comunicare non-verbala)
-psihomotricitate: coordonare motrica generala -exista tendinta de a repeta cuvinte si fraze
- relativ buna, rezistenta la dificultati: oboseste (uneori poate repeta fara greseala cuvinte
usor, se plictiseste repede scurte din desenele auzite la televizor)
-imaginatie este saraca, indreptata spre lumea -dezinteresata de celelalte activitati din
desenelor animate pentru ca urmareste aceste gradinita, are un stil de munca incet, se
programe la televizor plictiseste usor,
4.Excese in comportament
-Daca Andreea ar fi integrata intr-un colectiv la o - limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc
gradinita cu copii fara probleme, atunci s-ar
inregistra un progres in ceea ce priveste - imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a
socializarea, achizitionarea unor deprinderi de fi coerenta
interactiune in grup si limbajul. - nu e de obicei prea interesata in a avea relatii
-Cu cat ar sta mai mult intr-un colectiv sanatos,cu cu altii.
atat integrarea va fi mai usoara. - uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi
-Daca va incepe sedintele de priveaste in ochi interlocutorul.
logopedie, atuncilimbajul ei ar deveni mai - petrece mult timp singura si nu depune prea
inteligibil, iar ea se va putea exprima mai usor, mult efort in a-si face prieteni.
ceea ce i-ar inlatura si frustrarea datorata
faptului ca nu este inteleasa (decat de putine - nu plange daca se loveste
persoane – parintii, psiholog, logoped,
- aude un zgomot dupa care sa-si acopere
educatoare).
urechile pentru mult timp
Strategii SO (max-max)Punctele tari sunt Strategii WO (min. – max.) Punctele slabe sunt
utilizate pentru a dezvolta oportunitatile: diminuate prin prisma oportunitatilor:
- antrenarea in orice tip de activitate din - realizarea unui program adecvat posibilitatilor ei,
gradinita. fara solicitari sau eforturi in salt, cu sarcini precise si
bine definite;
- constientizarea de catre parinti a
responsabilitatilor care le revin in educarea - favorizarea integrarii in gradinita;
copilului;
-orientarea catre sedinte de psihoterapie si
- dezvoltarea increderii in fortele proprii logopedie.
Strategii ST (max. –min.) Punctele tari sunt Strategii WT (min. – min.) Punctele slabe sunt
folosite pentru ocolirea pericolelor: minimalizate pentru a evita amenintarile:
1. S Puncte tari sunt aspecte pozitive interioare care pot fi controlate si folosite in avantaj:
-memorie predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul
textului invatat (memoreaza usor melodiile dar nu le poate reda corect din cauza limbajului
cantecelor); intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.
-comunicarea este neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa
multe repetari
-imaginatie este saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste
programe la televizor
2. W Puncte slabe sunt defecte, aspecte negative care, prin control, pot fi minimizate si
imbunatatite.
1. Dificultate in comunicare
- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator
-foloseste mai mult gesturi decat cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-verbala)
-exista tendinta de a repeta cuvinte si fraze (uneori poate repeta fara greseala cuvinte scurte din
desenele auzite la televizor)
- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.
- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp
-dezinteresata de celelalte activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor,
- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa
intre intr-un joc bazat pe imaginatie;
4.Excese in comportament
- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta
-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.
-face miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, dans -miscari ale picioarelor uneori
pe ritmul unor melodii
- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,
-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.
3. O Oportunitatile sunt conditii pozitive, necontrolabile, dar care pot fi folosite in propriul
avantaj.
-Daca Andreea ar fi integrata intr-un colectiv la o gradinita cu copii fara probleme, atunci s-ar
inregistra un progres in ceea ce priveste socializarea, achizitionarea unor deprinderi de interactiune
in grup si limbajul.
-Cu cat ar sta mai mult intr-un colectiv sanatos, cu atat integrarea va fi mai usoara.
-Daca va incepe sedintele de logopedie, atunci limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar ea se va putea
exprima mai usor, ceea ce i-ar inlatura si frustrarea datorata faptului ca nu este inteleasa (decat de
putine persoane – parintii, psiholog, logoped, educatoare).
4. T Temerile (amenintarile) sunt conditii necontrolabile, dar al caror efect poate fi prevazut si
evitat:
- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc
- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.
- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp
- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa
intre intr-un joc bazat pe imaginatie;
- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta
-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.
- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,
-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.
Strategii WO (min. – max.) Punctele slabe sunt diminuate prin prisma oportunitatilor:
- realizarea unui program adecvat posibilitatilor ei, fara solicitari sau eforturi in salt, cu sarcini precise
si bine definite;
Strategii ST (max. –min.) Punctele tari sunt folosite pentru ocolirea pericolelor:
- integrarea fetitei intr-un colectiv de la o gradinita, in vederea formarii unor deprinderi specifice
lucrului in colectiv, respectarii unor reguli de grup si imbunatatirii limbajului;
- urmarea sedintelor logopedice;
- aprecieri din partea educatoarei in cadrul colectivului atunci cand realizeaza anumite sarcini simple;
- acordarea de roluri in jocurile si activitatile alese prin care sa capete incredere in fortele proprii,
precum si increderea colegilor;
Strategii WT (min. – min.) Punctele slabe sunt minimalizate pentru a evita amenintarile:
- Terapie comportamentala - pentru a o ajuta sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace
singura, sa manance singura, sa foloseasca toaleta corect, sa se spele)- psiholog, educatoare, parinti
-Asigurarea unui mediu organizat de viata - este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor
zilnice- parinti, educatoare, psiholog
-Terapie audio-vizuala - pentru a o ajuta in comunicare (se vor cauta metode alternative de
comunicare, cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini, etc) –psiholog, educatoare, parinti
-Terapie fizica - pentru a o ajuta in a-si controla stereotipiile. Ii place foarte mult sa danseze, sa
lipeasca, sa imbine si apa (inot) - psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans
DESFASURAREA SI APLICAREA
Perioada:
Obiective:
Evaluare :
Sprijinul trebuie sa includa si un curriculum flexibil care sa permita adaptarile curriculare ce se impun,
metodologie specifica diferitelor tipuri si grade de deficienta, materiale didactice individualizate,
documente scolare adaptate la nevoile de invatare si dezvoltare a elevilor, specialisti in diferite
domenii: sprijin in invatare, terapii specifice de compensare si recuperare, consiliere scolara si a
familiei.
PSP include: informatii biografice, data si numarul dosarului, responsabilul de caz si membrii echipei,
tipuri de servicii (educationale, sociale, medicale, psihologice, psiho-terapeutice si alte forme de
recuperare), competentele, preferintele si dificultatile
copilului ca si scopurile si obiectivele invatarii. Responsabilul de caz este ales din cadrul echipei
multidisciplinare, in functie de dificultatea dominanta a copilului. Aceasta persoana trebuie sa
supervizeze planul si sa urmareasca indeplinirea lui.
PSP se asigura ca interventiile sunt complementare si tine cont de contextul familial si de mediul de
viata al copilului.
PSP trebuie sa fie revizuit anual si actualizat ori de cate ori este nevoie, la propunerea
responsabilului de caz pentru a raspunde nevoilor speciale ale copilului in ceea ce priveste
dezvoltarea sa, autonomia personala si incluziunea sociala.
Daca la inceput s-a realizat o analiza globala corecta a cerintelor copilului, revizuirea anuala a PSP
este suficienta. Evaluarea cerintelor trebuie sa tina insa cont de varsta si de modificarile majore ce
au intervenit intre timp, justificand anticiparea revizuirilor si modificarea actiunilor de interventie.
Acesta este un instrument de lucru permanent in directia realizarii obiectivelor propuse in PSP
pentru copilul respectiv, pe fiecare domeniu de interventie si se elaboreaza de catre specialistii din
domeniul educatiei.
PSP serveste ca orientare pentru fiecare PIP. Acesta din urma detaliaza modalitatile de interventie pe
domenii.
Cele doua instrumente sunt complementare, iar raportul intre ele este de: intreg (PSP) la parte (PIP).
Procesul de elaborare a PIP implica mai multe etape:
c) intocmirea PIP; punerea in aplicare a PIP, evaluarea efectelor PIP si revizuirea sa pe baza datelor
furnizate de evaluare.
- obiectivele pe termen mediu si scurt (in termeni comportamentali) care trebuie atinse,
- durata interventiilor,
- criteriile minimale de apreciere a progreselor copilului, modalitatile si instrumentele de
evaluare,
- revizuirea PIP in echipa, in vederea adaptarii lui permanente la cerintele globale ale copilului.
Revizuirea PIP trebuie efectuata la intervale regulate cuprinse intre trei si sase luni, in functie de
domeniul de interventie, varsta, specificul dizabilitatii, evolutia copilului etc. Procesul de revizuire
include evaluarea gradului de realizare a obiectivelor stabilite si a eficientei interventiei, decizia cu
privire la continuarea planului de interventie personalizat in functie de progresele realizate si de
dificultatile intampinate. PIP include date biografice, domeniul de interventie, specialistii si alte
persoane implicate si data elaborarii acestuia si a revizuirii lui.
Gradinita constituie o etapa fundamentala in dezvoltarea copilului, nu doar prin continutul stiintific
al procesului instructiv – educativ, ci si prin libertatea de actiune a prescolarului, care-i stimuleaza
interesele de cunoastere si contribuie la largirea campului de relatii sociale.
Adesea, cand exploram universul fiintei umane ne confruntam cu o mare diversitate. Copiii
care ne trec pragul grupelor noastre ne pun in situatia de a cauta mereu solutii la problemele
ridicate. De cele mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Uneori suntem insa puse in
dificultate de complexitatea problemelor. Ce este bine pentru copilul in cauza? Dar pentru ceilalti
copii din grupa? Avem resurse suficiente pentru a depasi problemele aparute?
Orice copil se confrunta, la un moment dat cu o situatie speciala care necesita o interventie
personalizata.
Educatia pentru toti poate sa fie un mijloc de imbunatatire a educatiei in general prin
reconsiderarea sprijinului ce se acorda anumitor copii. In orice institutie exista o maniera de a
imparti copiii in categorii determinate, datorita particularitatilor de dezvoltare si invatare a acestora.
Educatia pentru toti porneste de la premisa ca orice copil este o persoana care invata intr-un
anumit ritm si stil si deci poate avea nevoia de un sprijin diferit.
In Declaratia de la Salamanca se spune ca „Scoala obisnuita cu o orientare incluziva reprezinta
mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza
comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti; mai mult, ele
asigura o educatie eficienta pentru majoritatea copiilor si imbunatatesc eficienta si, pana la urma,
chiar si rentabilitatea sistemului de invatamant”.
Educatia pentru toti a fost definita (Salamanca, 1994) ca acces la educatie si calitate a acesteia
pentru toti copiii.
Pentru a se adresa tuturor copiilor si a deveni deschisa, flexibila, adaptata si orientata spre
fiecare si pentru toti, educatia trebuie sa presupuna in practica o schimbare de optica si anume o
noua orientare care pune accentul pe cooperare, parteneriat, invatare sociala si valorizare a relatiilor
pozitive, umaniste in educatie.
Scoala incluziva se refera in sens restrans la integrarea/ includerea tuturor copiilor indiferent
de capacitatile si competentele de adaptare si deci de invatare, intr-o forma de invatamant.
In sens larg, ea inseamna ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul tuturora. Fiecare
copil este inteles ca un participant activ la invatare si predare pentru ca aduce cu sine: o experienta,
un stil de invatare, un model social, o interactiune specifica, un ritm personal, un mod de abordare,
un context cultural caruia ii apartine.
Toti copiii trebuie sa inteleaga ca o persoana instruita are o sansa in plus pentru o viata mai buna,
mai sanatoasa, cand se va afla in situatia de a lua propriile decizii si a-si decide singura drumul in
viata.
Acceptarea neconditionata a diversitatii intr-un grup si stimularea tolerantei este o
adevarata provocare pentru educatori.
Aceasta presupune pregatirea celorlalti copii in vederea acceptarii copiilor cu cerinte speciale si de
alte etnii in mod firesc, pentru a nu face diferente in manifestarea comportamentala sau verbala.
Evaluarea initiala ne da noua, educatoarelor, posibilitatea de a analiza nivelul de cunostinte al
copiilor precum si modul de socializare al lor la grupul respectiv, in vederea elaborarii unei optime
strategii de interventie.
Ca atare am incercat sa fac un inventar al cunostintelor copiilor prescolari despre colegii lor
„diferiti”, despre problemele acestora si cum reactioneaza ei in situatiile „diferite” intalnite.
Astfel, in grupa am o fetita cu deficienta de intelect si limbaj ( „elemente de autism”) din cei 14
copii cu dezvoltare normala specific 4-5 ani. Dupa apartenenta la etnie: 2 copii de etnie
musulmana si 12 sunt romani. Dupa apartenenta relijioasa: 3 copii catolici, 9 copii ortodoxi, 2
musulmani.
Unii copii stiu din familie ca nu au voie sa se joace cu copii de alta etnie, spunand despre ei ca nu stiu
sa vorbeasca frumos, ca le iau jucariile, ca se poarta altfel, ca nu-si spun rugaciuni, etc. Sau nu au
voie sa stea sa se joace cu „handicapati” ca pot imita comportamentul lor, ii agita si tensioneaza,
bruscheaza, etc
Discutand cu parintii individual am reusit sa-i determin sa inteleaga faptul ca la gradinita, trebuie
sa se comporte civilizat si sa se respecte unii pe altii.
De atunci cei doi copii de etnie musulmana, fetita cu deficienta de intelect sunt acceptati in grupul
de joaca: relationeaza, coopereaza si se ajuta reciproc.
Prin activitati educative folosind diferite strategii, punand accent pe metodele si tehnicile
interactive, am reusit sa-i invat pe copii ce inseamna toleranta.
Prin tema de discutie „ Diferiti dar egali”, care a avut si suport intuitiv si anume: reviste,
carti,albume ilustrand viata copiilor din alte tari, am reusit sa-i familiarizez pe copii cu diversitatea
oamenilor (de culoare, de aspect, de deficienta) in general.
Le-am relatat intamplari din viata de zi cu zi punandu-i in situatia de a spune si ei alte intamplari
auzite si cum ar fi procedat in astfel de situatii. Nu mica mi-a fost mirarea cand am sesizat ca anumiti
copii pornesc de la prejudecati invatate in familie.
In grupuri de 3-4 copiii au sortat dupa preferinta imagini cu copii „diferiti”, dar pe care i-ar
alege ca prieteni. Fiecare grup a motivat alegerea facuta si a alcatuit o poveste intitulata „Asa vreau
sa fie prietenul meu!”. Dupa fiecare expunere, copiii din alte grupuri trebuiau sa gaseasca un alt
sfarsit povestii. Am sesizat ca in urma celor discutate se pot reduce prejudecatile copiilor prin
diminuarea concentrarii atentiei asupra diferentelor intergrupale si cresterea atentiei asupra
relevarii individualitatilor.
Am antrenat copiii in povestiri create de ei cu tema: „O fapta buna pentru prietena mea aflata
in dificultate” pe care le-am analizat impreuna: In ce a constat fapta buna?, Tu cum ai fi procedat?,
Ce alte fapte bune se mai pot face?, Consideri ca … a procedat bine?. Tot impreuna cu ei am tras
urmatoarele concluzii: indiferent de rasa, aspect fizic, deficienta toti copiii au aceleasi drepturi.
Dar oare isi mai amintesc ce drepturi au? In mijlocul unei coli de hartie am desenat cate „un
copil cu deficienta” diferita si fiecarui copil i-am cerut sa deseneze (sau sa lipeasca din autocolant)3
elemente cu tot ceea ce crede el ca are nevoie acel copil desenat. Am folosit tehnica Brainwriting
(6/3/5). Cum am procedat? Grupul este format din 6 copii. Fiecare primeste o foaie cu un „copil cu
deficienta” diferita. Trebuie sa deseneze trei elemente (sa lipeasca din autocolant) fiecare intr-un
timp de 5 minute. Pentru scurgerea timpului am folosit clepsidra. Apoi foaia se transmite colegului
din dreapta, care si el va desena alte trei elemente (sa lipeasca din autocolant) si asa mai departe
pana ce foaia revine la copilul initial. Dupa ce timpul a expirat, copiii s-au grupat si au comparat
desenele (colajele). Un reprezentant al fiecarui grup a prezentat ideile comune rezultate din desene
(colaje) pe care le-am notat in jurnalul clasei si care ii vor ajuta si la alte activitati.
Din aceasta activitate copiii au invatat ca indiferent de „deficienta”, toti au elemente comune:au
parinti, jucarii, iubesc natura, au o casa, au dreptul sa invete (o fetita a desenat o carte), au o tara.
La aparitia unor incidente neplacute care se ivesc uneori zilnic, in grupa, am folosit si folosesc
brainstorming-ul. Aceasta metoda ii determina pe copii sa elaboreze solutii personale pentru
problemele identificate in diverse situatii.
Atunci cand in grupa s-a petrecut un incident prin care s-a incercat indepartarea unui copil dintr-un
grup sau o alta situatie neplacuta, le-am amintit copiilor regulile discutate despre drepturile
fiecaruia, despre modul in care trebuie sa ne comportam unii cu altii. Fiind in grupuri de 4-5 copii, le-
am cerut sa se gandeasca si sa gaseasca solutii la incidentul produs. Notandu-le toate ideile in lista
de opinii le-am citit pe rand, le-am analizat impreuna, cautand solutia cea mai buna pentru toti. Cei
care greseau isi schimbau opiniile, acestea devenind pozitive.
Povestile reprezinta un izvor de rezolvare a situatiilor conflictuale si abordare a lor din
perspectiva „castig-castig”. In acest sens am ales povesti cunoscute de copii, cu personaje pozitive si
negative aflate intr-un conflict permanent. Lucrand tot pe grupuri, copiii trebuiau sa identifice
conflictul personajelor negative. Ajutati de intrebarile: Cine este fericit/nefericit la sfarsitul povestii?
De ce?; Au fost incalcate drepturile vreunui personaj? De catre cine?,
Le-am cerut copiilor sa recreeze povestea din punctul de vedere al personajului negativ care este
pedepsit de obicei de catre autor. I-am incurajat sa explice atitudinea si comportamentul
personajelor negative ( de exemplu, toate animalele radeau de vocea groasa a lupului, bunicuta
sforaia tare si de aceea s-a hotarat lupul sa-i pedepseasca). Copiii trebuie sa gaseasca intotdeauna
solutii de rezolvare pasnica a tuturor situatiilor conflictuale astfel incat toate personajele sa fie
multumite.
In acelasi timp, copiii constata ca oricine are dreptul la o a doua sansa si are dreptul sa se
apere. Astfel liderul grupului comunica rezumatul discutiilor si solutia pasnica adoptata de grup. De
exemplu: Lupul citeste iezilor o poveste cat timp mama lor este plecata dupa mancare; o ajuta pe
Scufita rosie sa culeaga flori si ciupercute pentru bunica, etc.
Desigur ca acestea sunt cateva exemple din activitatea noastra. Modeland copiii de la cea mai
frageda varsta avem avantajul ca anumite prejudecati invatate in familie pot fi diminuate, iar ideea
de apartenenta etnica nu este inca formata.
Dar, putem spune ca munca noastra a avut succes, daca se implica si familia in propria formare a
copiilor
La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte speciale, gradul de interes si de colaborare al
parintilor este direct proportional cu rezultatele si evolutia copiilor. Psihopedagogia moderna,
centrata pe copil, se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator si are cel mai mare
potential de modelare.
Rolul educatoarei este acela de a sprijini familiile sa aiba incredere in resursele proprii, sa faca fata
greutatilor cu care ele se confrunta.
In concluzie: daca avem intrebari in legatura cu copiii de la grupele noastre este bine sa ne
adresam organelor abilitate. Este mult mai bine sa cerem informatii si sprijin atunci cand este
nevoie, decat sa evitam copiii cu probleme sau mai grav, sa ii indepartam de la grupele noastre. Este
bine sa ne alegem cele mai eficiente strategii in activitatea instructiv - educativa tinand cont de
particularitatile individuale si de varsta ale copiilor.
Bibligrafie :
Csorba, Diana „Scoala pentru diversitate, scoala pentru toti” suport curs psihopedagogie speciala,
Credis 2008
Musu, I.,Taflan A.,”Terapia educationala integrata', Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti ;1997
Verza, E. „Psihopedagogie speciala” – manual pentru cls. XIII scoli Normale, E.D.P., Bucuresti,1995
· www.autism.ro
· www.desprecopii.ro
· www.didactic.ro
· www.copilul.ro