RECENZIE CARTE

Titlul lucrării: ,, Lasă-mă să-ți aud glasul ”

Autorul: Catherine Maurice
Editura: Curtea veche publishing
Locul apariţiei: București
Anul apariţiei: 2019
Informaţii despre conţinutul lucrării:
Ce ai face, cum ai proceda dacă ai afla
că iubitul tău copil, cea mai dragă fiinţă de pe
lume, este autist? Aceasta este marea întrebare
la care încearcă autoarea acestei cărţi, mama a
doi copii autişti să răspundă şi oarecum să
demonstreze că acest adevăr teribil poate fi
învins.

Catherine Maurice, femeie de carieră şi

mama unui băieţel simpatic şi perfect sănătos
rămâne din nou însărcinată, îşi doreşte enorm
încă un copil şi abia aşteată ca micuţa ei să
vină pe lume. Anne Marie se naşte sănătoasă
sau cel puţin aşa pare, însă în scurt timp, părinţii pierd legătura cu ea şi cu semnele că ea
participă activ la viaţa acestei lumi, moment în care mama sa suspectează că micuţa a păţit
ceva crunt, însă, încă nu ştia ce.

Sentimentul inexplicabil al unei mame, că ceva este în neregulă cu propriul copil, încă
de la varsta de 1 an, se lovește de prejudecățile celorlalți care cred că un copil are nevoie de
mai mult timp pentru a se dezvolta. Neliniștită, această mama se documentează singură,
citește, caută, întreabă mai mulți medici și află mai multe posibile diagnostice.

Între fiecare diagnostic, disperarea, dezamăgirea crește, cere răspunsuri, dar mai ales
soluții și nu le gasește.Testele care i s-au făcut fetiţei au scos la iveală un adevăr dureros,
fetiţa era autistă. Practic aici începe povestea luptei părinţilor ei cu sistemul, dar şi cu propriile
limite pentru a ajunge la singura victorie care putea fi acceptată, vindecarea lui Anne Mari.
 Urmarește terifiată degradarea vertiginoasă a stării fiicei sale, privește neputincioasă
cum o pierde și nu mai poate comunica deloc cu ea. Suportul afectiv rămâne fiul cel mare și
sotul ei, dar si surorile si parinții lor.

Nevoia de a găsi o cale rapida și usoară de vindecare o împinge să încerce mai multe
terapii minune, gen îmbratișarea fortata. Chiar daca pe fetita nu a ajutat-o prea mult, în
schimb pe mama a alinat-o puțin.

Terapia folosita pentru fetita ei, si mai tarziu pentru baiat, a fost terapia
comportamentala a doctorului Lovaas, cunoscuta si sub numele de terapia ABA. De fapt ea a
preluat doar baza si anume invatarea fortuita a unor comportamente simple de : stat pe scaun,
focalizarea privirii prin comanda si recompense primare, dulciuri, ajungând în cele din urmă
doar la recompense secundare, de încurajare verbala.

Deoarece Catherine nu a putut sa aplice aceasta metoda, parandu-i-se inumana, in

sensul dresarii copilului, a angajat o studenta familiarizata cu tehnica. Mai intai fortat si apoi
dobandit, repetat, s-au dezvoltat atentia, prin promptare, motricitatea fina prin rezolvarea
puzzle-urilor incastrate, largirea senzatiilor tactile, vizuale, olfactive etc.

Terapia a continut si multe ore de logopedie, facuta cu un logoped experimentat, jocuri

de rol, imaginatie, folosirea imaginilor pentru recunoasterea obiectelor si a insusirilor, si apoi
construirea reprezentarilor, in toate activitatile de familie. Si multa dragoste, interactiune cu
fratele cel mare, apoi dupa 1 an sau 2 integrarea la gradinita.

Se pare că a reușit să combine atât de bine mai multe terapii, încât rezultatele nu au
intarziat sa apara mai ales in sfera atentiei, limbajului si interactiunii cu ceilalti. A necesitat
mult timp, bani, nervi, speranță și disperare.

În familia Maurice, după Anne Marie s-a mai născut şi micuţul Michel, de asemenea
autist. De data aceasta părinţii mult mai informaţi, au fost mai atenţi la copil şi el a fost
diagnosticat mult mai repede şi calea lui spre lumea aceasta a fost cumva facilitată.

Impresii personale despre lucrare:

Este povestea unei familii luptătoare, care s-a mobilizat foarte bine, a acceptat situația,
a beneficiat de un diagnostic precoce, înainte de vârsta de 2 ani, a folosit o terapie intensă
câțiva ani buni și mai ales și-a împărtășit experiența pentru a-i ajuta și pe altii aflați în aceeași
situație.
 Aceata este povestea, pentru care simţi că ai nevoie de studii medicale pe care să le fi
parcurs înainte să o citeşti. Autismul cred că poate fi ameliorat, dar tocmai pentru că nu este o
boală, el nu poate fi vindecat. Desigur chiar şi spre ameliorare, lupta dusă de familia care are
o astfel de persoană de îngrijit, este foarte mare, este colosală lupta şi nu pot decât să bănuiesc
că numai cine se află în această situaţie ne poate spune mai multe.

Lasă-mă să-ți aud glasul demonstrează valoarea unei atitudini atât de dinamic pozitive.
Singura metodă terapeutică ce s-a dovedit extrem de eficientă în vindecarea copiilor este
procedura de învățare cunoscută sub numele de modificare comportamentală. Învățând copiii
prin intermediul ,,încercărilor distincte”, terapeuții și părinții lucrează ca o echipă pentru a
crea un mediu de învățare extrem de structurat și consecvent. Copilul este recompensat pentru
deprinderea fiecărui pas în parte. Treptat, copiii învață nu numai unitățile distincte ale fiecărei
activități care li se dă, ci, mult mai important, învață să fie atenți, să se concentreze mai bine
și, ca atare, să învețe mai ușor.

Cartea este foarte valoroasă, foarte minuţios documentată, foarte compactă. Este
povestea unei mame care a luptat şi a învins autismul, este remarcabil efortul acestei familii
care nu a dorit să se dea bătură. Cei doi copii autişti despre care a fost vorba în carte au reuşit
prin modificarea comportamentală să devină alte persoane, evident continuând să lucreze
toată viaţa la slefuirea comportamentului lor primar.

Lasă-mă să-ți aud glasul lansează un mesaj puternic și îndelung așteptat către părinți și
specialiști deopotrivă. Dacă doriți să ajutați copiii autiști, renunțați la prejudecăți și atitudini
părtinitoare. Aflați ce a funcționat în cazul altora și oferiți o șansă sinceră acelor abordări.
Veți avea numai de câștigat dacă lăsați deoparte dogmatismul în favoarea pragmatismului.
Pentru Catherine Maurice și familia sa, a funcționat. O recomand cu placere tuturor celor care
au nevoie sau sunt interesați de acest subiect.

Student: Iordache Nicoleta- Elena

Anul de studiu: II
Facultatea: Teologie Ortodoxă și Științele Educației
Specializararea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar