Sunteți pe pagina 1din 51

ECTIA

Ce sa faci pentru ca rolul de PARINTE sa fie unul benefic pentru tine

si pentru copiii tai?


In acest caiet vom finaliza analiza problematicii rolurilor sociale, ocupandu-ne in mod special de rolul de PARINTE. Apoi, in lectia 26, ne vom referi la dificultatea de a raspunde eficient cerintelor diferite impuse de rolurile sociale pe care le jucam i in mod concomitent. In felul acesta vom ajunge la sfarsitul calatoriei noastre prin ,,tinutul Rolurilor Sociale". Ar fi bine daca din acest lung periplu ai ramane cu cat mai multe amintiri, care sa-ti foloseasca in viata cotidiana. Sunt sigur ca vei reusi! Nu toti suntem parinti. Fata de acest rol social avem insa, cu totii, o atitudine incarcata emotional. Ca si rolul de copil, eel de parinte are si o semnificatie biologica, diferita de abordarea sa psihologica. Rolul de parinte este abordat atat ca rol natural, cat si ca rezultat al unei optiuni. Unii il privesc ca pe un dar, iar altii ca pe o obligatie care nu ia niciodata sfarsit. Unele persoane isi doresc cu disperare sa indeplineasca rolul de parinte, in timp ce ^_x altele se feresc de un asemenea rol. Exists oameni care se pregatesc riguros in acest sens, dar intalnim si persoane care nu acorda unei asemenea pregatiri nici un fel de interes. In privinta circumstantelor indeplinirii acestui rol, ne putem confrunta cu siruatii diferite: fie avem un anturaj care ne sustine, fie ne aflam intr-un mediu indiferent, ostil, care condamna calitatea noastra de parinte. Adesea, insasi descrierea viziunii asupra rolului ideal implica o serie de diferentieri. Fie se recomanda parintilor sa se bazeze pe intuitie si sa abordeze educarea copiilor ca pe un proces natural, fie li se sugereaza necesitatea de a folosi modele si strategii construite pe baza unor cercetari riguroase si de lunga durata. Pentru inceput, iti propun un exercitiu care te va ajuta sa iti clarifici notiunea de ^^
Psihologie

parinte.
1

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Exercitiul 1: Cetnseamnasafiiparinte? Incearca sa alcatuiesti spontan (fara a te concentra asupra unui model ideal) o lista de caracteristici pe care ar trebui sa le aiba o persoana pentru a putea fi numita parinte. Ce anume trebuie sa faca o persoana pentru a fi perceputa de noi ca parinte? Iti poti incepe observatiile cu momentul nasterii, al acordarii ingrijirii copilului. Gandeste-te la situatii atipice, precum: fecundarea in vitro, adoptia, preluarea indatoririlor celor doi parinti de catre unul singur etc. Pentru tine, parinte este cineva care ,,aduce pe lume un copil" sau o persoana care se si preocupa de acesta? Ingrijirea trebuie sa aiba anumite caracteristici pentru a putea vorbi despre calitatea de parinte? Identifici aceasta calitate cu o categoric biologica? Te rog sa verifici si parerile altora pe aceasta tema. Alcatuieste o lista a caracteristicilor de baza ale unui parinte. Gandeste-te daca aceasta lista depinde de contextul socio-cultural, de perioada istorica sau de alti factori, si cum poate fi conceputa aceasta relatie. Incearca sa-ti compari parerile cu cele ale altor persoane. Reflecteaza asupra cauzei existentei similitudinilor si deosebirilor. O caracteristicd de baza a unui parinte, care creeazdposibilitatea dezvoltdru normale a copilului, constd in a-i asigura acestuia sentimentulsigurantei.

De ce crezi ca aceasta afirmatie este formulata atat de categoric? Vom prezenta aici rezultatele cercetarilor efecruate in secolul al XlX-lea, intr-o casa prusaca de copii abandonati, unde mortalitatea sugarilor atingea 70%. O asemenea mortalitate nu se inregistra in inchisorile pentru mame singure, unde mureau doar circa 1 % dintre copii. Mijloacele de intretinere, conditiile de igiena si ingrijire medicala erau identice in ambele institutii. S-a cautat, prin urmare, o explicatie a diferentelor flagrante privind mortalitatea. S-a constatat ca principalul factor il constituia ingrijirea mamelor, ingrijire exercitata nemijlocit. In casa de copii, o singura ingrijitoare revenea la aproximativ 20 de copii. Mamele detinute puteau sa-si ingrijeasca ele insele copiii. Dupa cativa ani s-a constatat ca la casa de copii au supravietuit doar jumatate, iar multi dintre acestia erau retardati - invatau sa vorbeasca, sa alerge, sa execute singuri diferite activitati abia catre varsta de cinci ani. Cativa dintre ei nu puteau nici atunci sa-si paraseasca singuri patutul. Subliniem inca o data ca activitatile de ingrijire (hrana, igiena si curatenia) erau similare in ambele locuri. Copiii erauhraniti, iniasati, spalati, li se dadeau vitaminele si medicamentele necesare, iar salile erau suficient de luminate si aerisite. Diferenta drastica manifestata in dezvoltarea copiilor poate fi explicata prin cantitatea diferita a stimulilor, prin ocrotirea primita din mediul social.
Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Atingandu-si copiii, mamele stabileau cu ei un contact vizual, ii mangaiau, ii alintau, confirmandu-le in felul acesta existenta. In schimb, ingrijitoarele din casa de copii ii hraneau, ii spalau, ii infasau ... si atat. Acesti copii nu stiau ca exista cu adevarat. Nimeni nu reactiona fata de ei, nu se preocupa indeajuns de activitatea lor, nu-i stimula. Aceste cercetari ne staraesc mirarea si astazi. Cine si cum putea sa observe si sa inregistreze toate acestea, fara a introduce vreo schimbare!? Datorita cercetanlor amintite, devine evident faptul ca pentru orice copii este mai bine daca are parinti, chiar daca acestia nu sunt foarte sensibili! Copilul se afla intr-o situatie mult mai defavorizata cand parintele sau nu se intereseaza deloc de el, il ignora sau il abandoneaza. Fireste, cercetarile nu sustin violenta in relatia cu copilul, ci ne previn doar fata de aprecierile pripite asupra conditiilor din casele de copii, care in nici un caz nu ar trebui sa fie considerate o solutie mai avantajoasa decat aceea de a lasa copilul cu parintele sau natural, chiar cu unul care are tendinta de a-1 pedepsi. Pentru a exista si a dori sa trdiascd, copilul trebuie sd aibd constiinta cd apartine cuiva, cd exista cineva cdruia iipasdde el! Intelegi acum de ce, pentru a cunoaste identitatea unui copii, acesta este, de obicei, intrebat Al cut esti? Ca urmare a acestor cercetari, in spitalele de copii din Statele Unite ale Americii s-a introdus o formula speciala, pe care, la indemnul pediatrilor, asistentele o respecta, indiferent de boala de care sufera micutul pacient. Pe retete si chiar pe usile saloanelor se afla trei litere - TLC (engl. Tender Loving Care - ingrijire cu multa dragoste).

Psihologie

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Cercetarile au continual, fiind folositi puii de maimuta. Acestia, imediat dupa nastere, au fost separati si asezati in custi impreuna cu niste manechine reprezentand maimute mari, confectionate din sarma sau dintr-o tesatura pufoasa. Puii erau hraniti de aceste ,,mame inlocuitoare". Indiferent unde li se dadea hrana, puii de maimuta preferau sa stea pe manechinele respective. Se pare ca intre ei si aceste manechine s-au dezvoltat anumite legaturi emotionale, care s-au dovedit a fi de lunga durata, chiar dupa inlaturarea tesaturii de pe acestea. Concluzia cercetarilor a fost ca un element important al ingrijirii materne il constituie placerea pipaitului. Crezi ca este suficient? Cand puii au crescut, s-a constatat ca nu au reusit sa stabileasca legaturi : heterosexuale. Dupa ce au fost artificial fecundati si au nascut la randul lor pui, ii respingeau in mod brutal sau ii ignorau. Maimutele izolate in timpul cresterii nu au reusit sa se ingrijeasca de propriii pui. Au fost apoi incluse intr-un grup natural de maimute, iar situatia s-a ameliorat abia la sarcinile urmatoare. Cercetatorii rezuma astfel aceste cercetari: ... grija maternd este importantd nu doar ca sursda sentimentului social de sigurantd, ci si ca factor esential in antrenarea sociald a micutilor; suntem fericiti saputem afirma cd acum ne-am convins de faptul cd adevarata grija maternd - la maimute sau la oameni - reprezintd un factor social foarte important si cd nu avem vole sa renuntdm la aceastdgrija! Crezi ca pentru omul obisnuit mai este necesara o dovadaprecum experimentul cu puii de maimuta? Exercitiul 2: Aproape si cald sau departe si rece? Intreaba un numar cat mai mare de persoane, indiferent de varsta sau sex, ce strategic li se pare mai potrivita pentru educarea unui copil - contactul fizic si afectiv apropiat sau deprinderea copilului cu o legatura fizica redusa la minimum? Roaga-i pe interlocutorii tai, de asemenea, sa ofere argumente in favoarea afirmatiilor lor. Nu uita ca ambele strategii exprima atitudini extreme, intreaba-i, asadar, pe interlocutorii tai care dintre acestea le este proprie. Este interesant ce rezultate ai obtinut. Se constata ca adeptii abordarii distante in educarea copiilor ofera adesea mai multe argumente rationale - timpul economisit, necesitatea de adaptare a copilului la conditii diferite, confortul si linistea. Adeptii ingrijirii insotite de manifestari afective nu dispun de alte argumente in afara celor afective. Ei nu cunosc rezultatele cercetarilor cu privire la luarea in greutate a sugarilor care asculta, in timp ce sunt hraniti, ritmul inregistrat al batailor inimii sau cei care sunt asezati in leagane speciale, ce simuleaza, prin modul in care se misca, ritmul natural al mersului femeii. Crezi ca mai este necesar sa fim convinsi de logica a ceea ce exista in mod natural in noi? Cu toate acestea, probabil ca este mai bine sa convingi pe cineva folosind cercetarile stiintifice decat sa-i permiti sa-i nedreptateasca pe copii. _______________________________________________
Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Ne putem gandi, de asemenea, si la alte cerinte ale copilului si la rolul nostru in satisfacerea acestora. Ar trebui sa precizam nevoile copilului in diferite etape ale dezvoltarii sale si sa ne gandim pe care sa le satisfacem mai intai. Vom incerca sa analizam rolul de parinte in alt mod.

Gandeste-te cum trebuie sa participi, ca parinte, la dezvoltarea copilului tau. In ce masura acest rol este creativ?

Calitatea de parinte - o sarcina


Intalnim uneori in literatura si in practica profesionistilor (pediatri, pedagogi, psihologi) tendinta de a-i trata pe parinti ca pe niste executant! pasivi ai unor programe cu recomandari care asteapta doar sa fie aplicate. Este vorba despre modelul-sarcina al mdeplinirii rolurilor de parinte. Nu uita ca acesta este doar unul dintre modele! Contactul parintilor cu asemenea specialist! ia forma unor instructiuni restrictive si moralizatoare, cu privire la ceea ce trebuie sa faca adultii pentru evolutia copilului in directia dorita. Adultul ar trebui, in acest caz, sa indeplineasca anumite cerinte, sa actioneze in virtutea unor reguli, sa organizeze suficient de bine conditiile de viata pentru copil, sa aleaga bine formele sale de activitate, sa stabileasca anumite sarcini etc. Intr-o asemenea abordare, copilul nu este tratat ca subiect. Lui i se limiteaza dezvoltarea personala, precum si propria activitate creativa. O asemenea strategic de abordare a parintilor implica in mod pregnant aprecierea sociala, confirmata de competenta profesionistilor. Calitatea de parinte poate fi oare masurata prin greutatea, inaltimea sau inteligenta copilului? Este absurd!
Exercitiul 3: Vail Numai atat a luat in greutate?

Crezi ca pot! sa gasesti exemple de evenimente pe parcursul carora persoane cu o anumita autoritate, datorata cunostintelor si experientei, au subestimat eforturile si potentialul unor parinti naturali, schimbandu-le hotararile si directia de actiune? Gandeste-te la experienta mamelor persiflate pentru evolutia incorecta a greutatii copilului (care este prea slab sau prea gras), pentru felul nepotrivit, dupa parerea unora, de a-1 hrani sau imbraca. Nu materialul obtinut este important aici. Incearca sa discuti despre aceste aspecte si gandeste-te in primul rand la aparitia fenomenului. Urmareste mecanismele care ne fac sa receptam in mod diferit asemenea influente. Cauta argumente in favoarea parerii potrivit careia o relativa independenta a atitudinilor si a strategiilor parintilor este benefica. Defineste-ti propria independenta in aceasta privinta, constientizand cui anume si cum ii permiti sa-si manifeste influenta asupra ta in aceasta privinta.
Psihologie 5

Lectia 25 si pentru copiii tai?

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine

Subiectul analizei noastre ar trebui sa fie, asadar, interactiunea naturala dintre copil si parintii sai. O asemenea interactiune reprezinta un fragment dintr-un proces natural si de lunga durata, la care participa si se influenteaza reciproc eel putin doua persoane autonome - parintele si copilul. Aceste persoane sunt la fel de importante! Poti sesiza ca, pentru unele persoane, acest adevar nu este deloc evident - putem intalni atitudini in care se atribuie o mai mare valoare binelui parintelui sau in care binele copilului este mai important. Exemplu (A): Sa ne gandim la o tanara mama, care isi dedica toata viata profesionala si sociala binelui copilului - nu iese din casa, sufera si se sacrifica -, apoi la o alta, la fel de tanara, care isi da copilul la cresa, traieste dupa propriile reguli, vazandu-1 extrem de rar, si, in sfarsit, la o a treia care, la sfarsitul perioadei de alaptare a copilului, isi reia serviciul, legaturile in societate si alte activitati, intr-o masura insa putin mai limitata. Analizam astfel calitatea de parinte manifestata ca un proces. Ce fel de proces este acesta? Din ce se compune? Din ingrijire, educatie si invatare. Exercitam asemenea influente asupra copiilor nostri in mod spontan, indiferent daca intentionat sau absolut inconstient si neintentionat. Important este sa intelegi ca toate aceste influente sunt semnificative! Ni se pare ca ne crestem copiii, ii educam si-i invatam dupa un anumit plan, in virtutea unei scheme constient si intentionat elaborate. De fapt, putini parinti isi dau seama de ceea ce fac intr-adevar si de consecintele eforturilor lor. Este dificila reconstruirea scopurilor pe care le urmaresc parintii in activitatea lor. Se poate vorbi aici despre responsabilitate redusa, despre reflectie limitata, despre dificultati in ceea ce priveste exprimarea a ceea ce este firesc etc. Dar ce facem cu ceea ce ne scapa intru totul de sub control, cu influentele pe care nu dorim in general sa le exercitam? Cu ceea ce se intampla ,,involuntar", fapt care poate avea o mai mare importanta pentru dezvoltarea copilului nostru decat influenta noastra intentionata? Sa ne gandim acum la acest aspect.
Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Inainte de a trece la exercitiul urmator, te rog sa urmaresti exemplele referitoare la comportamentul adultilor atunci cand influenta reala asupra copilului nu este intotdeauna constientizata si intentionata. Exemple(B): > Plansul pe ascuns al unei persoane adulte il invata pe copil sa nu-si arate emotiile - influenta neintentionata si neacceptata. > Cedarea in fata partenerului intr-o cearta, ,,de dragul linistii", determina transmiterea stilului de comunicare nebazat pe parteneriat in relatiile cu ceilalti. > Lipsa raspunsului la incercarile repetate ale copilului de a stabili un contact are ca rezultat fixarea pasivitatii si a docilitatii sau a strategiei agresive si revendicative. > Obligarea copilului sa manance ceva atunci cand noi nu mancam il face pe acesta sa surprinda falsitatea atitudinilor adultilor si inconsecventa acestora.
Exercitiul 4: Aspectul constient si intentionat versus eel inconstient si neintentionat

Discuta cu cei apropiati despre experienta lor ca parinti, incercand sa surprindeti intamplari pe parcursul carora au exercitat o influenta foarte puternica si importanta asupra copilului sau copiilor lor, influenta care nu a fost constientizata si pe care ei nu o accepta la nivel rational. Gandeste-te si la influentele pe care parintii tai si ceilalti adulti care te-au educat le-au exercitat asupra ta si care ar putea fi incluse, dupa tine, in aceasta categorie. Nu uita sa le explici interlocutorilor tai ca este vorba despre comportamente de tipul celor mentionate in exemplele anterioare. Ar trebui sa constientizam cat de greu este sa atingi ca parinte scopurile propuse, cat de multe probleme ne scapa de sub control si ce uriasa influenta au acestea asupra copiilor nostri. Analizeaza concluziile cu partenerul tau de discutie. Putem accepta ca intelegerea rolului de parinte la multe persoane ia forma modelului-sarcina. Potrivit acestui model, in centrul atentiei se afla copilul - copilul este important ca obiect al actiunii, iar adultul ca instrument al acesteia. Adultul tinde spre impunerea formelor de activitate dorite de el in comportamentul copilului. Pentru o persoana adulta, acesta este scopul principal al eforturilor sale. Parintele este realizatorul acestui scop, indiferent de costurile personale suportate. De fapt, parintele are rolul unui executant, deoarece de la el se asteapta insusiri adecvate, priceperi, precum si cunostinte de specialitate aprofundate. In cadrul acestui model, atentia parintelui trebuie sa fie distributiva. El ar trebui sa stie sa adapteze sarcinile la posibilitatile copilului, sa-1 motiveze pentru efort. Adultul nu ar trebui sa limiteze libertatea si independenta copilului, ci sa se preocupe de
Psihologie 7

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

contextul in care se realizeaza interactiunea - mentinerea conditiilor materiale si emotionale corespunzatoare, pentru ca activitatea copilului sa se poata desfasura la un nivel optim. Este vorba despre climatul in care se pot manifesta emotiile pozitive, precum si despre furnizarea unor materiale corespunzatoare si a unui ajutor prin care sa se stimuleze eforturile copilului. Parintele este in acest caz un fimdal, constituind mai degraba un instrument; lui i se cere sa fie un executant perfect. Trebuie sa atinga un anumit scop: sa educe ,,un copil ideal"! Activitatea parintelui poate avea caracter creativ intr-o masura foarte limitata. Identificandu-se cu modelul-sarcina, parin-tele apreciaza singur comportamentul sau in functie de eficienta pe care o inregistreaza. A fi parinte inseamna pentru el o activitate pe care trebuie sa o execute in mod ideal. El se bucura de succesele copilului sau in mod indirect. Fiind exigent cu sine, pretinde mult si copilului. Prin urmare, parintele si copilul se accepta reciproc numai in masura in care raspund cerintelor asteptate. Astfel, apar suferinte umane, ca urmare a perceperii iubirii conditionate, si lipsa de orientare dupa motive, sentimente si senzatii reale. Sentimentul responsabilitatii pentru rezultatele si actiunile copilului poate determina totodata atribuirea automata atat a succeselor, cat si a esecurilor urmasului sau. Din pacate, acesta este un model destul de raspandit.

Parintii in viziunea interactiva


Spre deosebire de modelul descris anterior, specialistii semnaleaza necesitatea de a concepe calitatea de parinte si in alt mod, nu doar ca sarcina. Rolul de parinte se poate realiza complet diferit; de exemplu, exista o strategic care actioneaza sub denumirea de model interactiv. In cadrul unui asemenea model, nu apare un scop impus sau acceptat din afara familiei. Parintele si copilul se concentreaza asupra procesului de interactiune in sine. Este importanta relatia dintre ei. Sunt mai putin importante sarcinile si indeplinirea asteptarilor. Scopurile actiunilor pot fi formulate pe deplin constient si discutate, dar acestea sunt scopuri interne, aparute in spiritul valorilor realizate tocmai in interactiune. Adesea iau forma unor propuneri si idei, care pot fi supuse negocierii si in care se tine cont de parerea tuturor participantilor la interactiune. In acest model, parintele nu se concentreaza doar asupra copilului, asupra sinelui sau asupra sarcinii care urmeaza a fi realizata, ci analizeaza toate aceste perspective.
Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Acest comportament duce la o diminuare a costurilor personale ale fiecarui partener al interactiunii si face posibila cresterea riscului asumat in cadrul actiunii. O asemenea familie se adapteaza mai bine la nou decat cea prezentata de modelul descris anterior. Este probabila, de asemenea, obtinerea starii de confort ca urmare a mentinerii propriei autonomii si a satisfactiei creativitatii manifestate. Aici nu mai sunt importante anumite sarcini si scopuri, menite a fi controlate si masurate. Este foarte importanta sansa de a declansa potentialul subiectiv al copilului si al adultilor. Legatura se bazeaza pe emotii pozitive, deoarece activitatea realizata ii satisface pe toti participant^, fiind interesanta si stimuland efortul. Intr-o asemenea interactiune, fiecare are sansa de a fi creativ. Manifestarea adultilor poate fi deschisa, inovatoare, iar aprecierea externa si interna scade. La multi adulti, o asemenea stare de lucruri, in care nu exista anumite reguli si strategii stricte, poate declansa neliniste. Incertitudinea si temerea depind in aceste cazuri de trasaturi ale personalitatii care deriva din dirijarea din exterior, din sentimental scazut al propriei valori sau din ierarhia confuza a scopurilor personale etc. Ce model de realizare a rolului de parinte observi in cazul tau? Este un model pe care il consideri benefic? Parintii tai ce model au folosit? Ati optat pentru aceleasi modele?

Parintii analizati din perspectiva interdependentei si a afiliatiei


Un mod interesant de interpretare a legaturii parinte-copil, la nivelul continutului, se poate realiza cu ajutorul categoriilor interdependent^ si afiliatie, folosite in modelul de analiza structurala a comportamentelor interpersonale. Interdependenta descrie aspectul comportamentelor interpersonale din punctul de vedere al fortei exercitate. In orice interactiune suferim actiunea fortelor altor persoane, noi insine exercitand influente asupra acestora. In felul acesta au loc limitarea libertatii celorlalti si manipularea. Prin interdependent^ descriem acel aspect al interactiunii care exprima gradul in care comportamentul unei persoane este dependent de comportamentul altei persoane. Cand gradul de dependents este mare, vorbim despre controlul asupra comportamentului cuiva; cand este slab sau inexistent, vorbim de libertatea reciproca intr-o relatie. Comportamentele, intr-o relatie concreta, in cazul parintilor, pot fi localizate, asadar, la nivelul interdependentei:

LIBERTATE sau AUTONOMIE a elibera, a permite

CONTROL sau OBEDIENTA a impune, a obliga

Din punctul de vedere al afiliatiei, comportamentul interpersonal poate fi descris prin apropiere sau indepartare. Aceasta dimensiune este bipolara, avand extremele iubire si ostilitate. lubireainseamna apropiere si deschidere spre o altapersoana, iar ostilitatea este descrisa ca indepartare sau inchistare fata de o alta persoana. Comportamentul manifestat in cadrul interactiunii - verbal sau nonverbal - poate
Psihologie 9

Lec^ia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

fi caracterizat de iubire sau de ostilitate intr-un anumit grad, putand fi localizat intr-un anumit punctpe scala afiliatiei:

OSTILITATE a pedepsi, a dojeni imbratisa

IUBIRE a lauda, a

Exercitiul 5: Localizeaza pe scala IUBIRII si a AUTONOMIEI comportamentulparticipantilor la relatia parinte-copil infamilia ta! Descrie relatiile dintre parinti si copii in familia ta. Alege o culoare pentru o persoana si marcheaza pozitia pe scala respectiva; de exemplu, mama fata de fiu este notata cu verde pe ambele scale, iar fiul fata de mama, cu albastru. Verifica mai intai daca aceste relatii sunt reciproce si apoi treci la alte cupluri. Analizeaza si relatiile dintre copii si parinti. Observa daca pozitiile de pe scala trasata de tine se deosebesc in functie de eel care le inregistreaza, in functie de tine (tu despre tine in raport cu copilul) sau de copii. Roaga-1 pe copii sa faca aceste observatii, daca varsta ii permite sa inteleaga sugestiile tale. Ce anume domina in relatiile voastre? Ce consideri tu insuti ca fiind benefic pentru aceasta relatie? Care este deosebirea dintre intentii si realizarea acestora? Care sunt divergentele in perceperea relatiei de catre parinte si de catre copii? Daca vrei, impartaseste-ti reflectiile, prezentand materialul ca tema pentru acasa.

Calitatea de parinte in cadrul analizei tranzactionale


Fiecare nou-nascut traieste prima relatie importanta cu ceilalti oameni, cu mediul din jur, cu sine insusi in cadrul familiei. In primii ani de viata, decisivi (indeosebi in primul an), copilul primeste in familie influente care ii vor conditiona comportamentul ulterior in relatiile interumane. Acest determinism extrem este impresionant. Sa ne gandim la responsabilitatea pentru ceea ce transmitem copiilor nostri in calitate de parinti. Daca in mesajul nostru vor abunda interdictiile, vom creste o persoana care va pierde in viata.

10

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Cand ii transmit! un mesaj care sa-i permita sa se realizeze, exista probabilitatea sa-si puna in valoare potentialul. Dar sa nu abordam aceste aspecte prin prisma vinovatiei si a nedreptatii, ci sa transpunem experienta si refiectiile noastre in termenii responsabilitatii. Pe lume vin si copii nedoriti. De asemenea, cei care sunt asteptati pot fi neglijati din punct de vedere emotional. Multi tati considera ca educatia este o chestiune de care trebuie sa se ocupe mamele. Cand tatii se intorc de la serviciu, copiii trebuie sa stea linistiti, iar sotia trebuie sa se concentreze asupra sotului. Multe mame nu-si accepta maternitatea si nu ezita sa transmita copilului suferintele proprii. Putine sunt casniciile si cuplurile care sa aiba conceptii consecvente si unitare cu privire la rolul parintilor. Unii parinti nu pot avea mereu timp pentru copiii lor, fiindca exista probleme mai importante pentru ei (cariera, societate etc.). Copiii se bucura enorm, sunt foarte increzatori si recunoscatori atunci cand pot sa zburde impreuna cu parintii lor, sa-i simta aproape, sa se joace cu ei. Cat de des le citesc parintii povesti sau ii iau in excursii, explicandu-le secretele naturii? Exista nenumarate modalitati de a trai bucurii in relatia dintre parinti si copii. Adesea nici nu ne gandim la aceste aspecte si ne prefacem ca ne crestem copiii cu grija, asigurandu-le doar aparatura de inalta calitate, mancare buna si haine frumoase.
Exercitiul 6: Afost o mareplacere!

Te rog sa te relaxezi, folosind o metoda pe care o poti aplica in momentul abordarii exercitiului. Daca nu ai timp sau o motivatie corespunzatoare, amana exercitiul pentru mai tarziu. Insa te rog sa incerci ,,sa cauti petele luminoase", fiindca acest lucru este bun pentru fiecare dintre noi. Chiar daca ti se pare ca ai avut o copilarie trista, plina de trairi neplacute, de care nu vrei niciodata sa-ti amintesti, vei avea prilejul - asa sper - sa te convingi ca au existat si momente care ti-au permis sa rezisti. Datorita lor esti acum ceea ce esti, datorita lor continui sa lupti si sa actualizezi astfel de momente. Aminteste-ti de cele mai frumoase momente legate de diferite persoane adulte. Nu trebuie sa fie neaparat parintii tai naturali. S-ar putea sa fie bunicii, vecinii sau chiar oameni pe care i-ai uitat, al caror rol in viata ta nici nu-1 constientizezi. Poate ca vei vedea in amintirile tale pe cineva care iti zambeste frumos, care te-a admirat cu adevarat, pe cineva care ti-a acordat atentie la un moment dat. Cea mai importanta parte a exercitiului o constituie amintirea celor mai placute jocuri din perioada copilariei, a evenimentelor la care au participat adultii si care au fost pentru tine fascinante si memorabile. Straduieste-te sa-ti amintesti aceste intamplari, in liniste si fara graba. Te rog sa te concentrezi asupra reprezentarilor, folosindu-ti toate simturile (ce anume poti vedea, auzi, simti etc.). Gandeste-te la mobilul acestor amintiri. Ce anume au facut sau ce nu au facut adultii, dat fund ca ai retinut tocmai aceste intamplari ca fiind irepetabile si fascinante?
Psihologie 11

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Analizeaza-tiexperientaimpreunacupartenerultaudediscutie. Potitrimite concluziile ca tema pentru acasa.

tit oactasaf $i f-a as&zat 7/r cap ,,./

Posibilitatea de a beneficia de propria experienta in rolul de copil si de a o folosi in contactul cu propriul copil este utila pentru dezvoltarea potentialului persoanelor adulte, in cadrul formarii abilitatilor educative. Orice copil poate ramane - uneori chiar trebuie lasat - singur cu sine insusi, indeosebi atunci cand este absorbit de fanteziile sale copilaresti. De asemenea, este important sa-i permitem copilului sa nu fie cu noi atunci cand se concentreaza asupra relatiei cu ceilalti copii (rude sau copii de aceeasi varsta) sau cu adultii (membri ai familiei, cunoscuti, vecini). Uneori, parintii sunt gelosi cand copiii lor se simt bine in relatia cu alte persoane si nu au intentia sa intrerupa jocul si sa revina la ei. Acestea sunt persoane concentrate excesiv asupra copilului, cu manifestari protectoare exagerate. Totusi, o parte dintre copiii timizi, tematori intampina probleme in privinta acceptarii altor contacte interpersonale, altele decat cele din propria familie. La un moment dat, copilul ar trebui sa inceapa sa se obisnuiasca fara prezenta parintilor. Este bine cand ei nu se simt in acest caz abandonati, avand sansa de a cunoaste protectia parintilor care nu ii mai dadacesc, ci ii supravegheaza de la distanta. Din pacate, parintii pot manifesta o supraveghere excesiva. Aceasta este o atitudine bolnavicioasa, care ii afecteaza atat pe ei, cat si pe copii. O asemenea stare de lucruri necesita interventia specialistului. Se intampla, de asemenea, ca parintii sa considere ca ar trebui sa le demonstreze copiilor autoritatea lor legala, concretizata adesea in folosirea diferitelor forme de agresivitate. In acest caz, exista primejdia de a-i transforma pe copii in marionete sau de a le genera revolta.
12 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Ca si in secventa anterioara, iti dai seama ca nu iti voi prezenta rolul parintelui ideal. In mod exceptional insa, in aceasta lectie te indemn la lectura unor recomandari detaliate, care au ca scop evitarea unei manifestari in masura sa provoace numeroase probleme in rolul de parinte.
Rolul de parinte se realizeaza in relatia cu un partener care nu a devenit f 1 inca adult si este incomplet format, aflat intr-o stare de dependentsfizica, psihicasiformula.

Nu poate fi vorba aici de libertatea de optiune, de un privilegiu al tau, ca atunci cand alegi sa ramai sau sa pleci de la serviciu sau cand te hotarasti sa te desparti de partenerul care te-a ranit foarte mult. In relatia parinte-copil nu putem inceta sa indeplinim rolul de parinte cat timp copilul traieste si noi nu am fost privati de autoritatea parinteasca sau nu ne-am incredintat copilul spre adoptie. Nu ne vom ocupa de analiza fenomenului abandonului patologic, al maltratarii sau al agresarii sexuale si nici de comertul cu propriii copii. Refiectam asupra situatiei care consta in acceptarea constienta a acestui rol. Copilul, indeosebi la varste mici, are si mai putin de spus in aceasta privinta, In comparatie cu tine. Tu poti renunta, in definitiv, la rolul de parinte sau il poti modifica intr-o oarecare masura, chiar daca aceasta manifestare ar fi expresia unei patologii condamnabile din punct de vedere social. Poti apela la ajutorul unei doici sau la eel al rudelor. Copilul este ,,condamnat" sa depinda de noi, fund nevoit sa reziste in relatia cu parintii sai. Sunt atat de triste cazurile de ineficienta din psihoterapia copiilor cu tulburari grave! Aceasta se intampla atunci cand nu exista posibilitatea de a declansa terapia intregului sistem familial, adesea patogen. Dupa ce se simt ceva mai bine, copiii trebuie sa se intoarca in acelasi mediu care i-a influentat atat de distructiv. Ei inca nu pot sa porneasca pe un drum al lor. Cand indeplinim anumite roluri in raport cu obiectele (de exemplu, ca salariati intr-o unitate comerciala), in raport cu plantele, cu animalele sau cu alte persoane adulte, trasam anumite granite a caror depasire este daunatoare, anuland binele partilor implicate in relatie. Persoana adulta are insa posibilitatea de a pleca, de a parasi relatia dificila, patologica, in timp ce copilul este nevoit sa continue sa traiasca in cadrul acesteia. Iti propun in continuare un set de reflectii si de recomandari. Nu le trata ca pe o lista de imperative, ci ca pe niste sfaturi a caror aplicare se poate dovedi benefica pentru orice copil, dar si pentru orice adult, nu numai in relatia parinte-copil. Acestea pot fi folosite de orice educator, cadru didactic, membra al familiei, ba chiar si de fratii sau surorile mai mari. Ca majoritatea sfaturilor, ele au un caracter subiectiv.
Psihologie 13

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Recomandarile urmaresc evitarea greselilor cu caracter general si respecta principiul potrivit caruia tot ceea ce nu este interzis este permis, necesitand un efort individual creativ din partea ta. Aceste propuneri au fost formulate pe baza unei experience practice, rezultate din activitatea de terapie profesionala, desfasurata in grupurile

de copii, pe baza experientei personale aparintilor si pe baza literaturii de specialitate.


In primul rand, te rog sa intelegi ca nu sunt o reteta pentru un fiu sau pentru o fiica ideala. Nu sunt nici o cale prin care reusesti sa fugi de simtul raspunderii. | Cu ajutorul acestora s-ar putea sa reusesti sa eviti sentimentul patologic de vinovatie

\ si de nedreptate. '

Ce putem face si ce anume trebuie sa evitam, pentru ca rolul de \ parinte sa poata deveni o recompensa pentru noi? )
1. Dragostea neconditionata

Trebuie sd invdtdm sa iubim asa cum se invatd cdntatul la vioard scria Lev Til (3-4) J Tolstoi. Observa modul in care tu insuti sau cei din anturajul tau formuleaza mesaje adresate copiilor, referitoare la iubire.
Exemple (C): > Ingerasul men drag, cefrumos esti, cat de mult te iubeste mdmica! versus Oare aceasta inseamndcd, dacdm-as urdti, m-ai iubi maiputin? > Fiule, ai cdstigat, sunt mdndru, te iubesc! versus Ce s-ar fi intdmplat dacd as fi pierdut? > Broscutdmicd, aifdcut tot ce ti-am spus. Bravo! Te iubesc! versus Aceasta inseamndcd vei inceta sdmdiubesti, dacdnu voi actiona in spiritul vointei tale?

Te iubesc pur si simplu, te iubesc fiindca existi, fiindca sunt parintele tau, fiindca esti copilul meu, fiindca stiu ca esti un om independent, liber si pentru ca va sosi vremea cand vei pleca pentru a-ti trai propria viata! Si atunci te voi iubi. Ma bucura fericirea ta. Te iubesc, fiindca soarta mi te-a incredintat. Doresc sa-ti arat ceea ce cred eu ca este important si intelept. Nu esti proprietatea mea. Nu trebuie sa indeplinesti nici un fel de conditii pentru a te iub'. Acestea sunt mesajele pe care trebuie sa le trammiti copilului sau copiilor tai.
2. Transmiterea de informatii reversibile despre comportamente

xv V___i_i_J

Copilul tau nu trebuie sa fie pentru tine ,transparent". Confirma existenta copilului tau, reactioneaza la ceea ce este si ce face. Altminteri va avea impresia ca nu

exista pentru tine. Copilul are nevcie de mesaje clare, exprimate ca reactie la comportamentul sau. Nu uita ca peitru copil este mai bine sa exprimi atitudini negative, decat sa nu exprimi nici u.i fel de emotii.
14 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

ma m< cat este sa * ^ ~i spunem copilului ce simtim in legatura cu comporta-mentul sau. (\ 5 n 7 v - Vorbeste-i clar, simplu, fara aprecieri, adreseaza-i-te nemijlocit si argumenteaza-ti enunturile. Nu uita ca acestea trebuie sa se raporteze la un trecut nu prea indepartat.

Exemple (D):
> Mi-e rusine cand tipi in magazin. > Maenervezcdnditilasijucariileravdsite. > Ma bucur cdmd imbrdtisezi. > Mi-e tare teamd cand te aplecipeste bard.

Nu-1 apreciape copil, exprima-te in legatura cu manifestarea lui. lubeste-ti copilul si corecteaza-i comportamentul. Copilul isi poate schimba comportamentul. Ajuta-1 in acest sens.

3.

Copilul tau nu trebuie sa fie ideal!

Chiar daca ti-ai dori enorm acest lucru, copilul tau nu are sanse sa fie ideal, dupa cum nici tu nu poti fi! Abandoneaza ideea de a te vedea intr-o lumina ideala! Te asigur ca te vei simti mai bine! Se naste un copil care, inca din stadiul de fat, ar trebui sa fie un branet puternic si curajos, cu un nivel inalt de inteligenta, stapan pe sine, care sa asimileze usor cunostintele, sa devina aviator, marinar sau preot. Iti dai seama ca majoritatea parintilor au asemenea viziuni, chiar daca multi nu recunosc?! Nu recunoastem ca nu reusim sa acceptam defectele si limitele copiilor nostri, ca ne irita slabiciunile lor, pe care nu le acceptam nici in cazul nostru. Cream, asadar, viziuni ideale si liste de asteptari. Preconizam ca fiul sau fiica noastra ar trebui sa fie ,,intr-un fel anume", ca ar trebui sa realizeze ceva ce noi nu am reusit. In realitate insa, ,,se intampla" altceva: copilul este asa cum este. Exista zone in care tu, ca adult, ai o anumita influenta, precum si altele, a caror schimbare depaseste sfera posibilitatilor tale. Se naste un blond, timid, lent si inchis in sine. Poti interveni, de exemplu, ca sa-i mdrepti dintii, dar rezistenta si forta sau ritmul de lucru al sistemului sau nervos nu tin de influenta ta. Nu ai alta solutie. Pentru a nu te afecta pe tine si pe copil, accepta-i defectele si slabiciunile, la fel cum ai dori ca oamenii care te iubesc pe tine sa le accepte pe ale tale.

4.

Trateaza-ti copilul asa cum ai dori sa te trateze el - dupa principiul reciprocitatii!

Frecvent, aceasta recomandare simpla nu este respectata in cadrul relatiei parinte-copil . Gandeste-te cat de usor putem aluneca intr-o serioasa inconsecventa atunci cand, tipand la cppil si impunandu-i un anume lucru, ii cerem apoi sa ni se adreseze politicos. ____________________________________________________
Psihologie 5 1

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Exemplu(E): Stai cuminte! lesi afara! Fa ce-ti spun! Ai dori sa ti se adreseze in acest fel copilul tau? Este limpede ca nu poti sa te astepti la politete, daca aceasta i se impune doar unui singur participant la relatie. Sa observam ca acest principiu poate fi aplicat si invers: esti amabil cu copilul tau, acesta se poate baza pe tine, dar el isi exprima pretentiile, te obliga, nu da dovada de masura. Subordonandu-te copilului, il inveti sa creada ca are drepturi si privilegii, ca este mai bun decat tine. Nici acest comportament nu are sens. Odata cu maintarea in varsta, respectul unuia fata de celalalt nu trebuie sa se schimbe. Exemplu (F): De ce, atunci cand copilul doarme, tu mergi in varful degetelor, iar cand tu ai migrena, ii permiti sa tipe, numai pentru ca este mai mic? Ce inseamna ,,mic"? In ce moment incepem sa invatam valoarea fiecarui om intr-o relatie? Chiar de la inceput. Exemplu (G): Copilul nu ar trebui sa te loveasca peste fata, fiindca este micut! S-ar putea sa ti se para amuzant, sa crezi ca el poate sa te loveasca intrucat nu intelege inca ceea ce face! Puteti, in schimb, sa vaplesniti palmele sau sa va mangaiati pe obraji. De ce atunci cand fiul arunca o minge, tatal alearga si i-o aduce, chiar si atunci cand mingea cade aproape de copil? De ce mama ii permite copilului sa o jigneasca in magazin atunci cand ea nu-i cumpara ceea ce doreste el in acea clipa? Sa incercam sa ajungem la reciprocitate in cadrul relatiei - o reciprocitate pe masura posibilitatilor copilului din momentul respectiv! Sa-1 tratam pe copil bine si sa-i cerem acelasi lucru, in ceea ce ne priveste. Eu te respect, te mangai, te imbratisez, te servesc cum pot, te rog, asadar, sa faci acelasi lucru! 5. Despre copilul stimulat in mod excesiv

Cunosti copii care, coplesiti de informatiile abundente, habar nu au cum se numesc sau cum arata o carte? Pana nu demult, majoritatea copiilor de sapte ani abia la scoala trebuiau sa invete sa tina creionul in mana, sa-si scrie numele, sa numere pana la zece, sa numeasca formele sau culorile. Ce crezi? Astazi sunt numerosi asemenea copii? Ce s-a intamplat cu norma, cu nivelul mediu al asteptarilor in
16 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

privinta deprinderilor copilului? Astazi, copiii cunosc principiile de functionare a computerului mai bine decat parintii, se orienteaza de minune in lumea sociala, nuinara foarte bine (mai ales banii!), dar, cu toate acestea, sunt mai dornici ca oricand de contacte interumane, de iubire, doresc sa li se acorde atentie si sa-si petreaca timpul cu adultii. Situatiile se deosebesc usor, in functie de contextul social in care traieste copilul; de exemplu, copiii din marile centre urbane traiesc altfel decat cei din localitatile mici. Dar o consecinta frecventa a dezvoltarii si a progresului civilizatiei pentru copiii din zilele noastre, indiferent unde locuiesc, o constitute stimularea lor excesiva -lumea imaginilor colorate, lumea reclamelor agresive, a jucariilor atragatoare si absurde, a jocurilor pe calculator, a dulciurilor stralucitoare, a colectiilor care in scurt timp isi pierd valoarea, desi cu putin timp inainte dobandirea acelor lucruri constituia o problema importanta. Exemplu (H): A devenit un lucru obisnuit invatarea, inca de la gradinita, a limbilor straine, a inotului sau invatarea unui instrument muzical. Ce crezi despre toate acestea? Nu este rau deloc! Copilul are nevoie de stimuli, dar pragul sensibilitatii sale naturale, precum si nivelul sau de reactie, sunt diferite. Stii cati copii fac pipi in pat noaptea, isi sug degetele, se tern de intuneric si manifesta defecte de pronuntie? Frecvent, acesta este efectul lipsei de adaptare a stimulilor la posibilitatile sistemului nervos al copilului. In cazul in care copilul este rezistent, putin sensibil, atunci, folosind strategia stimularii excesive in educatie, obtinem ca rezultat lipsa totala de interes, atitudinea unui nemultumit, vesnic plictisit. Pe un asemenea copil ,,superstimulat" nimic nu ar putea sa-1 farmece, sa-1 surprinda, sa-1 mire, sa-1 atraga, sa-1 fascineze. Este trist sa observam ca propriul nostru copil nu stie sa se bucure. Acest lucru se intampla foarte des atunci cand stimularea excesiva este insotita de lipsa de contact si de sprijin emotional din partea parintilor. Nu acoperi computerul cu o husa, ci ofera-i copilului o parte din timpul tau, deoarece acest lucru este mai important decat crezi! Cand ai impresia ca raspunzi exigentelor rolului de parinte, ducandu-ti copilul la eel mai bun profesor de engleza si platindu-i lectii de pian, aminteste-ti cand ai discutat cu el ultima oara! Gandeste-te daca el stie sa se bucure de o acadea si de o plimbare cu tine de mana. La randul tau, esti in stare sa apreciezi acest lucru? 6. De la rigiditate la nebunie

Cum apare la copil sentimentul sigurantei? Cum sa actionam pentru a nu se simti amenintat si, in acelasi timp, sa nu-i anihilam nevoia de cunoastere, de experimentare, de explorare? Ce inseamna ritualul, stabilitatea, ordinea? ____________________________________________________ Psihologie 17

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Orice organism viu traieste dupa un anumit ritm zilnic, lunar, anual. Repetabilitatea fenomenelor in timp ne ofera sentimenrul posibilitatii de pastrare a controlului asupra a ceea ce ne inconjoara. Un copil nou-nascut este ca sosit de pe alta planeta, deoarece nu cunoaste regulile de functionare a mediului inconjurator. Ce-i drept, inca din pantecele mamei, el invata ca exista perioade de activitate si de repaus, care se succed. Apoi cunoaste ritmicitatea senzatiilor de foame si de saturare, de lumina si de intuneric, de liniste si de zgomot. Incepe sa se bazeze pe senzatiile sale, sa faca legatura intre tipatul sau si aparitia adultului. Aceasta nu este inca intelegerea deplina, specifics adultului, ci doar un inceput de orientare in mediul din jur. Cum sa se orienteze in lume micutul care doarme cu lumina aprinsa si cu muzica zgomotoasa, atunci cand e trezit din somn pentru a fi prezentat unei cunostinte noi? Sau cand e hranit fara rost, iar cand tipa, nimeni nu reactioneaza!? Copilul devine mai linistit, mai sigur pe sine, se simte in siguranta daca se obisnuieste cu rutina, cu o anumita succesiune ritmata a intamplarilor. El are nevoie de un ritual pe care sa-1 recunoasca. Aceasta identificare il bucura foarte mult. De exemplu, vede culoarea galbena, aude bataile linguritei in canita, iar acestea ii spun ca sucul de fructe este pregatit. Sentimenrul sigurantei de sine constituie o recompense Dar ritualul nu se refera doar la cei mici. Chiar si adolescentii - sau poate ei in mod deosebit, avand in vedere instabilitatea lor la nivel emotional - au nevoie de sentimenrul sigurantei, care decurge din instaurarea unei anumite ordini in lume. Insa nu trebuie sa exageram! Trebuie sa fim atenti, ca sa nu facem din ordinea necesara in viata noastra un cult pe care sa-1 slujim in mod obsesiv. Exemplu (I): Nu este nevoie sa-i dai copilului tau sa manance la intervale stricte, dar este necesar sa-1 ajuti sa-si caute ritmul individual al meselor. Nu trebuie sa-i impui copilului sa-si faca lectiile incepand cu ora 16, daca in momenrul respectiv el este tensionat. Intr-o asemenea situatie, copilului ii vor face bine cateva momente de relaxare. Tu ar trebui sa observi daca principiul general al programului de lucru si de odihna nu a fost perturbat. Este mai buna DEZORDINEA, dar CU REGULI, decat ORDINEA STERILA, FARA SENS. Observa deprinderile din casa ta, intreaba-te pe tine insuti daca intelegi cui anume servesc ele, incearca sa ordonezi lumea copilului, fara a o face insa rigida. Copilul se va convinge ca lumea are propriul sau ritm si va invata mai repede sa traiasca in ea. 7. Despre temerile si despre spaimele noastre

Temerile tale nu trebuie sa devina temeri ale copilului tau, nu trebuie sa le transmiti mostenitorilor tai. Se va intampla astfel sa constientizezi ca spaimele si nelinistile le transmiti indeosebi in mod inconstient. Orice temere a ta poate deveni un inceput de teama pentru copilul pe care il cresti. Cand te temi de animale, de intuneric, de furtuna, de apa, transmiti aceasta teama in mod vizibil.
18 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

T7~rTTTr\ Stapanindu-ti teama la nivel constient, influentezi mesajele verbale, care intra in ) discordanta cu ceea ce exprima corpul tau. Te rog sa observi ca, uneori, ai dori ca si copilul sa se teama de acelasi lucru ca si tine. Ti se pare just faptul ca ,,imparti" cu el teama ta, fiindca in felul acesta consider! ca il protejezi, diminuand riscurile. Nu este adevarat. Este mult mai bine cand ii transmit! copilului un mesaj clar si coerent: Mi-e teama de acest lucru.
Estefoarte important sa-i oferi copilului dreptul la o reactie proprie - la bucurie, la sentimentul sigurantei, chiaralfascinatiei,pecaretu imutinu iltraiesti,

Poate tocmai el te va invata sa-ti depasesti eficient temerile, reusind sa te atraga in experimente pe care nu te-ai fi asteptat niciodata sa le faci in viata! Copilul mic te poate invata sa iei in mana o broasca, sa te legeni la inaltime, sa razi in timpul unor tunete puternice, cu conditia ca tu insuti sa nu-1 fi convins inainte ca aceste lucruri reprezinta ceva groaznic.
Nu-l mintipe copil, spunandu-i ca in viatapotiface doar ceea ce itiplace!

Exemplu (J): Intr-o cresa, copiii de trei ani se asezau zilnic, dupa micul dejun, pe olita, la semnalul educatoarei. Acest exemplu amuzant, absolut autentic, exprima dimensiunea adaptarii obligatorii. Unde se afla aici ceea ce numim vointa individuala a persoanei? Poti sa te gandesti si la alte exemple de tratare a copilului, luate din propria experienta sau din observatii. Cine, cand si cum a impus ceva vreunui copil, fara sa aiba nimic in comun cu spiritul rational al actiunii, doar pentru reducerea efortului sau din abuz de putere? Nu impune copilului tau si nu-i interzice doar fiindca asa vrei tu! Activitatile fiziologice se desfasoara in ritmul individual al organismului. Dar ceea ce doreste sau nu doreste un copil reprezinta totdeauna si pretutindeni un scop primordial al actiunii? Si aici este simplu sa dam exemple caricaturale. Exemplu (K): Copilul doreste adesea ceva ce ii face placere - sa manance ciocolata, sa alerge, sa tipe -, eyitand ceea ce este neplacut - durerea produsa de injectie sau extragerea untii dinte. Adultul isi justifica adesea influenta sa educativa prin ceea ce doreste el si nu prin ceea ce doreste copilul. Insa nu trebuie sa-ti minti copilul, acceptand de fiecare data propunerile lui si cedand vointei lui. Viata nu consta in a face doar ceea ce dorim, doar ceea ce ne place. Ii invatam pe copii sa cunoasca revolta in cazul limitarii necesare a vointei, in chestiuni importante, esentiale, rationale. Ii vaccinam, fiindca este important pentru sanatatea lor, chiar daca le este teama si tipa.
Psihologie 19

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Foarteimportantaesteaicistrategia,adicamoduldeexprimaresisensulimperativului ^ sau al interdictiei - VEI FACE LUCRUL ACESTA SAU NU-L VEI FACE, FIINDCA ESTE SPRE BINELE TAU. Structuram in copil o multime de ,,trebuie", ,,ai voie" si ,,nu ai voie". In termenii analizei tranzactionale, putem spune ca ii formam structura unui Parinte Normativ. Fara aceasta structure, copilul nu va avea repere. 8. Inca ceva despre minciuna

Este inadmisibil sa-ti minti propriul copil. Legatura ta cu el trebuie sa fie ,,transparenta", lipsita de tendinta de a-1 minti, fie si pentru un bine imaginar. De ce sa minti copilul ca mergi pana la baie, daca ai de gand sa lipsesti toata ziua? De ce ii spui ca n-o sa-1 doara nici un pic, cand tu insuti te cutremuri inainte de vizita la stomatolog? De ce ii spui ca mergi sa te culci, daca pleci la spectacol? Toate acestea sunt minciuni. Ti-ar fi placut sa te fi tratat cineva astfel? Consideri ca oricum un ' copil nu poate accepta un mesaj clar? Exemplu (L): Incearca sa-i spui, de exemplu: Acum trebuie sa plec. Rdmai cu mdtusa. Merg la lucru si md voi intoarce la tine cand te vei trezi dupdsomnul de dupd amiazd. Te iubesc mult si iti doresc o zi bund. Sau: Vaccinul acesta doare, dor nufoarte tare. Mie nu mi-e teamd, dor nu-miplace. N-o sddurezeprea mult. Este suficient sdnumeripdnd la trei. Este necesar, pentru afi sdndtos. Cum pot sd te ajut sd rezisti? Nu minti, fiindca vei fi mintit, iar copilul isi va pierde increderea si iti va fi mult mai greu sa-1 convingi de orice altceva. Doresti asa ceva? Nu promite nimic din ceea ce nu poti realiza, pentru ca si aceasta este un fel de minciuna care doare si nu construieste increderea necesara. Copilul este destul de istet si de puternic pentru a ^_^ invata sa inteleaga si sa accepte adevarul, altfel ii cultivam imaturitatea. 9. Despre satisfacerea nevoilor \_/

Nevoile oricarui om, indiferent de varsta, sunt importante. Un rol deosebit il au cele din categoriile superioare ale ierarhiei. Exista nevoi care impun satisfacerea lor aproape imediata - avem nevoie de aer, de apa si de hrana. Acestea nu pot fi amanate, pentru ca actioneaza aici si acum, iar satisfacerea lor nu poate fi plasata in viitor. Insa copilul tau are si nevoi a caror satisfacere poate fi oarecum amanata. Satisfacerea unor nevoi imediat, uneori chiar inainte de a fi constientizate sau formulate de catre copil, genereaza dificultati privind identificarea senzatiilor. Putem intalni copii care n-au cunoscut niciodata nevoia de hrana ca foame; pentru ei, dorinta de a manca, pofta de mancare, este ceva nou, care ia forma durerii, oboselii sau somnolentei.
20 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

De regula, in viata, nevoile noastre nu sunt satisfacute imediat. Capacitatea de a suporta disconfortul si frustrarea legate de absenta satisfacerii nevoilor constituie un etalon al maturitatii.
Exemplu (M):

Nu astepta de la copilul tau sa se retina de la hrana sau de la somn, dar nu trebuie sa-i dai numaidecat jucaria azvarlita pe podea. Nu este bine pentru el sa primeasca lucruri importante si necesare fara sa se fi asteptat la asa ceva. Asteptarea, plina de neliniste, il invata sa faca fata propriilor emotii. f\ ( 7(14) ) v ' ^ Este vorba despre antrenarea rezistentei. Unui copil care plange fiindca ii este sete dupa plimbare, la fel ca si celorlalti membri ai casei, nu trebuie sa i se dea de baut imediat. Ii vei oferi sucul atunci cand vei reusi sa-1 pregatesti pentru toti ceilalti. Suferim, dar cat de placuta este recompensa pentru rezistenta si rabdare! Invata-i si pe copiii tai acest lucru. 10. Despre necesitatea interdictiilor Este mai bine sa le spui copiilor ce anume nu au voie, decat sa le oferi niste recomandari detaliate, care ii incurca si ii fac sa se simta vulnerabili. De ce sunt necesare, in general, granitele pentru copii? Tocmai pentru a se simti in siguranta. Ce granite sunt necesare? Doar acelea a caror depasire dauneaza copilului si celorlalti, fiind intr-un anumit mod distinctive. Daca fata de tine insuti poti prezenta un argument puternic, ce constituie o ratiune suficienta pentru a introduce o anumita limitare a libertatii, inseamna ca asa este bine si nu ca asa vrei tu, inseamna ca ai sansa de a fi un parinte bun. Nu-i face copilului o suta de observatii: la coatele depe masdl Nu sta gdrbovit! Nu te rdsucil Nu-ti wade unghiile! etc. Lista interdictiilor absolut rationale si justificate pentru binele micutului ar trebui sa poata fi redusa la cateva cuvinte: TRAlESTE FRUMOS! Asadar, cat mai putine interdictii, dar care sa fie importante. Doar in acest fel exista sansa de a-1 face pe copil sa incerce sa le respecte. Cand copilul are voie sa faca orice, el se simte nelinistit. Aceasta ar insemna pentru el ca nu este destul de important si de valoros pentru a i se arata ceva demn de atentie. Nu este in ordine daca parintele se amesteca neincetat in lumea copilului, dar ar trebui sa-i spuna clar ce anume nu are voie sa faca si ce anume poate sa faca, faraaexercitavreopresiuneasupraevolutieisale. Psihologie 21

^_^

V_

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

11. Posibilitatea optiunii Iti propun strategia de a-i indemna cat mai frecvent pe copii sa ia decizii in probleme care tin de sfera lor de influenta. Exemplu (N): Cumpdrdm ghete noi. Mergem la plimbare. Pregdtim cina. Acestea sunt situatii obisnuite, cotidiene. Tu alegi tipul de ghete, avand in vedere pretul si adaptarea la conditiile concrete ale climei, dar copilul isi va alege singur culoarea. Da-i voie, de asemenea, sa aleaga traseul plimbarii. Uneori, optiunea copilului ar trebui sa vizeze ceva dintr-o serie de posibilitati date. De exemplu: La cina poti mdnca suncd, ou saupeste. Ce alegi? Intrebam in felul acesta pentru a nu auzi raspunsul: Mere! Propunerea noastra este una rationala, toate aceste alimente existand in casa, iar copilul are astfel posibilitatea de a cunoaste placerea luarii deciziei. A face o alegere constituie pentru unii copii o problema, ceea ce mseamna ca nu au avut prea multe ocazii pentru a se antrena sau ca li s-a cerut sa hotarasca in probleme prea dificile si confuze pentru ei. Sper ca poti face deosebirea dintre alegerea unei carti de citit si planificarea vacantei. Fiecare posibilitate prezentata trebuie sa fie clara pentru copii. Nu-i poti impune sa aleaga ceva ce nu cunoaste si nu intelege. 12. Asumarea consecinteior propriilor optiuni Exemple(O):
> Dragutule, dacdai hotdrat cdvrei doipapanasi, ar trebui sd-i mdndnci. > Dacd tot ai dorit sa rdmdi mai mult la groapa cu nisip, fdrd a trece pe acasd, trebuie sdsuporti senzatia de sete. > Ai hotdrat sdstai singur in camera, funded te-ai supdrat; acumsuportd singurdtatea.
22 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

invata-1 pe copil sa suporte consecintele. Nimic nu-1 invata mai bine sa constientizeze responsabilitatea necesara pentru propriile actiuni. De unde sa stie un copil ca, daca arunca o jucarie pe podea, o strica? Fireste, de la tine. Dar daca totusi o arunca? O strica, iar tu nu alergi la magazin pentru a-i cumpara imediat una la fel. Trebuie sa cunoasca ireversibilitatea unor procese, sa suporte consecintele. Copilul invata mult mai eficient din experienta nemij locita decat ascultand recomandarile noastre. Nu vreau sa intelegi ca iti sugerez sa lasi copilul sa se arda, sa se opareasca sau sa raceasca. Dar nu-1 proteja cand trebuie sa-si asume consecintele propriului comportament. Nu alerga spre mititelul transpirat cu sucul, de vreme ce a refuzat sa vina dupa acesta, nu incerca sa-1 impaci cu colegii daca i-a jignit, nu cautajucaria pe care a aruncat-o in tufis. Nu-i cumpara un alt hamster, daca pe eel de dinainte 1-a chinuit. Copilul poate suporta singur consecintele comportamentului propriu. (13-14 (8, ll-13)JAltminteri poti creste un ,,giroscopist" iresponsabil sau un tiran.

13. Despre renuntarea la exclusivitate sau problema acceptarii fratilor si surorilor Este foarte dureros sa-ti pierzi pozitia de copil singur la parinti! Pentru surorile si pentru fratiorii mai mici este ceva mai bine. Ingrijeste-te cu sensibilitate si cu dragoste de confortul copilului tau, inainte de a-i aduce pe lume alti fratiori sau alte surioare. Iubeste-1, vorbeste-i de dragostea fata de el, dar si fata de eel de al doilea copil care urmeaza sa se nasca. Arata-i copilului avantajele care decurg din rolul fratelui mai mare. Spune-i ca a fi mai mare este o bucurie. Concentreaza-te asupra privilegiilor, asupra posibilitatilor. Arata-i ca a fi impreuna cu fratii mai mici inseamna o distractie grozava, dar nu-1 minti. Vorbeste-i si despre plansetele din timpul noptii, despre scutece etc. Cu cat crezi tu insuti ca va fi bine, deoarece a avea mai multi copii este un fenomen absolut natural, cu atat creste probabilitatea de a-i transmite o asemenea atitudine fiului sau fiicei mai mari. Vorbeste cu copiii despre orice - despre teama, gelozie, nerabdare. Cautati impreuna partile bune, fara a crea insa rolul de copil mare care intelege totul si cedeaza in toate, doar fiindca este mare. 14. Cateva cuvinte despre conflguratia familiei Privindu-ti copiii, nu bagateliza intru totul locul copilului in familie, faptul ca el este primul, al doilea sau ultimul. Sper ca importanta configuratiei familiei va deveni mai clara pentru tine, daca vei gandi cum si ce se va intampla in viata celei de-a patra fiice nascute la distanta de un an, dupa cele trei fiice, sau a fiicei nascute la distanta de sase ani dupa trei fii. Nu este vorba despre determinism, dar acest factor este important si trebuie luat in considerare in analiza structurarii personalitatii umane.
Psihologie 23

Lecjia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Tipice sunt comportamentele parintilor care impun adesea, in mod inconstient, anumite comportamente copiilor care au anumite pozitii in configuratia familiei. Exemplu (P): Se pot incadra aici ,,sindromul surorii mai rnari" (persoana de ajutor, care se Sacrifica, rationala si responsabila, intelegatoare, limitandu-si propriile nevoi, dar care sufera pe ascuns), ,,sindromul mezinului permanent" (eel mai mic, in fata caruia toti cedeaza, care are privilegii, care nu este in stare sa reactioneze rational la esecuri, avand mereu pretentii si dificultati cu autocontrolul propriilor emotii si care construieste relatii neparteneriale) sau ,,sindromul copilului nevazut", nascut intr-o pozitie intermediary (persoana ale carei nevoi nu conteaza, cu dificultati in ceea ce priveste stabilirea propriei identitati si a sentimentului propriei valori, adesea depresiv sau cu tendinte de autodistrugere, straduindu-se obsesiv sa i se acorde atentie sau exclusivitate). Faptul ca un copil s-a nascut intr-o anumita configuratie nu poate fi schimbat, dar straduieste-te sa constientizezi tu insuti si sa-1 faci si pe el sa inteleaga comportamentul care duce la aparitia fenomenelor din exemplul anterior, prin care se limiteaza foarte multposibilitatile de dezvoltare ale copilului. 15. Despre autoritate sau cum sa-ti folosesti intuitia Ce crezi? Ca parinte, este bine sa te sfatuiesti cu ceilalti, sa beneficiezi de experienta altora, sa apelezi la consultarea unor specialisti? Nu abuza de ,,intelepciunea altora"! Nu este utila convingerea ca toti ceilalti stiu mai bine decat tine. Este o greseala. Tu esti specialistul in ceea ce priveste copilul tau sau relatia dintre voi. De asemenea, nu poti fi sigur si nu te poti baza numai pe tine in toate problemele legate de sanatate, de educatie si de crestere, indeosebi atunci cand te nelinisteste ceva. Dar nu cadea nici in cealalta extrema, ducandu-ti copilul de la pediatru la homeopat, la dentist, ortoped, neurolog, logoped sau pedagog. Profilaxia planificata cu rost este altceva decat tendinta nevrotica de a-ti confinna competenta de parinte cu ajutorul unor specialisti autorizati. Foloseste-ti sensibilitatea si intuitia, gandindu-te daca copilul are nevoie de ajutorul specialistului sau daca, apeland la o consultatie, nu cumva incerci sa-ti diminuezi proprianeliniste. 16. Despre consecventa Mama spune una, tata alta, iar daca se mai amesteca si bunica avem de-a face cu o situatie in care transmitem copilului un mesaj incoerent. Ce se intampla cu un copil (13-14 (7,13)) cand aude ca are voie un lucru, iar dupa o clipa, ca nu are voie? Initial simte o oarecare neliniste si nu stie ce sa faca, dupa care se aliaza cu eel care ii propune o solutie mai atragatoare pentru el.
24 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Se poate intampla totodata sa manifest! un comportament inconsecvent, fara a intra in conflict cu ceilalti. Pur si simplu, mai intai esti de acord cu ceva, iar ulterior interzici acest lucru, impui o pedeapsa si o anulezi, ceri ceva, dar nu urmaresti executarea lucrului respectiv. In timp ce prima situatie este de inteles (lumea adultilor nu este consecventa, oamenii au diferite pareri), avand ca efect tendinta de a asculta ceea ce ne convine, experienta inconsecventei unuia dintre parinti are caracter patologizant. Nu cere nimic din ceea ce nu ai de gand sa urmaresti, fiindca, altminteri, il mveti pe copil oportunismul, incetineala. El nu-ti ia cuvintele in series, uneori te persifleaza, iar alteori este trist si confuz. Nu confunda rigiditatea cu consecventa. Orice om sensibil si inteligent isi poate schimba pozitia, daca a fost convins in acest sens. Nu uita totodata ca poti gresi, ca poti sa nu ai dreptate, ca-i poti nedreptati pe altii. Pentru aceste manifestari ne cerem scuze oricui, inclusiv copiilor. 17. Ofera explicatii convingatoare, dar fa acest lucru eel mult de doua ori! Te rog sa asculti cateva dialoguri de copii, pline de intelepciune, convingatoare in probleme evidente pentru parintii acestora. Te asigur ca vei rade, cu toate ca rasul acesta s-ar putea sa fie plin de amaraciune. Din ce motive discutati despre necesitatea spalarii pe dinti? La ce bun sa argumentezi, folosindu-ti toata puterea de convingere, ca trebuie sa ne spalam pe maini inainte de masa? Discuta aceste chestiuni cu copilul pe un ton serios, nu ca si cum totul ar fidoarojoaca. 18. Cuvintele invata, exemplele atrag! Exemple (R): > Iti ardt eu acum canu ai vote sa te bati! - tipand in felul acesta si batandu-si fiul, tatal il invata, de fapt, bataia. > Nu ai voie sa minti, eu intotdeauna spun adevdrull - minte mama, fixand minciuna. > Trebuie so. te spelipe dinti! - spun parintii, fara ca ei sa faca acelasi lucru. > Nu mdnca niciodata dulciuri inainte deprdnz! - spune tatal, intinzand mana dupa o napolitana. > Nu umbla descult, pentru ca s-ar putea sate intepil - spune mama, care este desculta. Este foarte rusinos ca noi, ca adulti, suntem incoerenti. Arata-i copilului ceea ce merita, dupa parerea ta, sa faca in viata, fara a palavragi despre aceasta si fara a face declaratii inutile, ci traind alaturi de el in armonie cu propriile valori. Principiile sunt obligatorii pentru toti.
Psihologie 25

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

19. Pedepsind, il tnveti doar evitarea pedepsei! Cea mai buna metoda pentru fixarea deprinderilor dorite este recompensa. Pedepsind, declansezi teama, durere, furie sau resemnare si rusine. Aceste stari afective neplacute ii starnesc copilului motivatia de a evita pedeapsa si de a repeta actiunea pentru care a fost pedepsit. Intelegi? Cand Tl bati, il inveti cum sa evite bataia, adica sa fuga, sa minta, sa nu-si recunoasca vina, sa dea vina pe cei nevinovati. Copilul nu se simte vino vat, ci doar nedreptatit. Ar fi ideal sa nu-i sanctionam niciodata pe copii, iar, daca va fi nevoie, sa-i frustram de placere, dar fara consecinte nefaste asupra sanatatii, sa le transmitem clar si categoric explicable. Pedepsindu-1 pe copil, nu-i lua speranta de a se corecta. Nu-1 aprecia pe el, ci manifestarea lui. Spune-i clar pentru ce anume a fost pedepsit. Pedepseste-1 pentru o vina o singura data, imediat dupa cele intamplate. Nu formula amenintari sterile, ci straduieste-te sa te adaptezi contextelor in care sunt necesare mustrarile, pentru a nu fi obligat sa pedepsesti. 20. Agresivitatea si atitudinea ferma in educarea copiilor Nu permite copilului tau sa devina victima. Arata-i exact ce inseamna sa nu permita sa fie batut, ranit, ridiculizat, sa nu admita sa i se aduca prejudicii personale. Arata-i personal ce se intampla cand oprim mana care loveste, dar in asa fel incat pe eel care ataca sa nu-1 doara, si cand raspundem cu lovitura pentru lovitura. In aparare se manifesta agresivitatea si copilul doreste si el sa raneasca, sa produca durere. Nu admite acest lucru. Invata-1 sa strige, sa fuga, sa avertizeze in mod categoric, sa comunice direct ca nu doreste un anumit lucru. Ai obligatia de a-1 apara si invata sa se apere, dar trebuie sa fie o aparare controlata. Se spune ca a raspunde la bine cu rau este o fapta diabolica, a raspunde la rau cu rau - una animalica, a raspunde la bine cu bine este o fapta omeneasca, iar a raspunde la rau cu bine - una divina. Tu ce crezi? 21. Despre santaj Exemplu (S): La terapeut apare mama care se plange de rasfatul fiicei sale de sapte ani. In povestea copilului si in modul de educatie avem cateva istorioare interesante: se spala doar in lighean, pana la jumatate, mananca doar un singur fel de iaurt si numai in automobilul care face ocolul pietei, doarme numai in prezenta bunicii, a bunicului, a matusii sau a parintilor, care trebuie sa stea intr-un anumit mod si sa execute rolurile impuse de ea.
26 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale Capitol X

Care este mecanismul acestui fenomen? Santajul. Santajul apare atunci cand copilul ne obliga sa cedam, bazandu-se pe grija noastra fata de el. Daca nu-mi dai asta, o sa vomit. Daca n-o sd-mi cdnti, o sd rdcesc. Cdnd md obligi sd mdndnc banana, simt cd tremur. Suntem atat de naivi sa credem toate acestea? Uneori da, fiindca micutul se invineteste, ruseste, vomita, are febra sau chiar frisoane. In trecut, probabil ca a sesizat legatura dintre simptom si recompensa, adica reactia noastra care pentru el era benefica. Probabil ca i-am permis un anume lucru, 1-am scutit de anumite obligatii, a evitat vreo pedeapsa, a primit vreun cadou. Copilul a aflat astfel punctul nostru slab: ne facem griji in privinta sanatatii lui. La inceput, multe simptome apar in legatura cu o anumita boala, dar ulterior apar inconstient, ca tip de comportament perturbat intr-o situatie dificila. Mai tarziu, ele constituie, din pacate, o manipulare cu total constienta. Nu lasa sa se fixeze aceasta manipulare. Un leac dificil, dar foarte eficient, consta in a nu considera simptomul ca fund primejdios si a observa fara emotie ca el s-a produs. Nu deveni dependent de amenintari. Simptomul ineficient va disparea complet, va deveni inutil. Urmareste binele copilului, nu-i cere sarespecterecomandarile tale,fiindca'daca nu, atunci..., deoarece el va proceda la fel in raport cu tine. Nu santaja si nu permite sa fii santajat. Exista atatea alte modalitati de a fi impreuna, mult mai placute! 22. Ce nu acceptam la copiii nostri? Am vorbit despre aceasta mai devreme. Iti propun insa o formulare si mai pregnanta: nu-ti place la copil ceea ce nu-ti place la tine si la partenerul tau. Constientizeaza aceasta legitate, observand daca se manifesta o anumita aversiune fata de unele aspecte ale fizionomiei copilului, fata de vocea lui sau fata de felul in care arata. Se intampla chiar ca trasaturi absolut nesemnificative pentru cei din jur sa ne starneasca aversiunea. In acest caz, singurul mod rational de pastrare a unor relatii bune este confruntarea cu voce tare, in care iti poate fi de ajutor partenerul tau. Observati-va reciproc atunci cand unul dintre voi pomeneste despre leganatul ingrozitor la masa, despre felul neingrijit de a manca, despre usurinta de a se irita in timpul discutiei. S-ar putea sa fie o pura proiectie. Daca aceleasi comportamente sunt acceptate doar la nivel rational, fara a produce emotii puternice parintelui, atunci speranta de corectare a comportamentului nedorit la copil este mai mare. 23. De ce este importanta constientizarea punctelor tari si a celor slabe ale copiilor nostri? Fiecare ar trebui sa stie pe ce se poate baza in cazul sau. Aceasta nu inseamna multumire de sine si pasivitate. Un bilant al punctelor tari si slabe constituie mobilul punerii in valoare a energiei noastre. Actionam in directia in care exista posibilitatea de obtinere a unor rezultate pozitive.
Psihologie 27

Lecjia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

Observa-ti copilul, invata sa descoperi la el ceva ce nu-1 dezamageste, ceva ce constituie latura lui puternica. Orice copil ar trebui sa stie sa raspunda la intrebarea privind succesele sale in temeni pozitivi. Imi place cum cant, mot bine, memorez grozav, stiu sa desenez interesant, dansez splendid - asemenea asertiuni sunt importante din punctul de vedere al dezvoltarii sentimentului propriei valori, avand o influenta semnificativa asupra starii de bucurie si de confort zilnic. In momentul inceperii scolii, putem beneficia de ajutorul unui specialist, care sa ne ajute sa observam punctele slabe ale copilului, intelese in acest caz nu ca deficiente de personalitate, ci ca deprinderi indezirabile, ca lipsa de antrenament intr-un anumit domeniu sau ca deficiente in dezvoltare. Cui ii foloseste aceasta constientizare? Orientarii eforturilor tale de parinte spre acele actiuni care compenseaza punctele slabe. Nu uita insa ca nu toate acestea pot fi schimbate, iar uneori trebuie sa te impaci cu ele.

24. Aveti mcredere unul in celalalt! Exemplu (S):


O mama isteatdsi linistitdsi un tatd echilibrat si inteligent adreseazdfiicei lor in vdrstd de saptesprezece ani rugdmintea de a se intoarce acasd la ora doudzeci si unu. Fata doreste sd beneficieze de prilejul de a fi adusd cu masina de cdtre un coleg. Pentru cd acesta poate sd piece spre casddoar la ora doudzeci si unu si treizeci de minute, ea ii roagdpepdrinti sd-ipermitd sdse intoarcdmai tdrziu cu o jumatate de ora. Scandal! Argumentele? - Ne e fried sd nu ti se intdmple ceva rdu. Ai doar saptesprezece ani si opt luni!

Oare intre noua si noua si jumatate se poate intampla cevacenus-arfi putut intampla mai devreme? Peste patru luni fiica lor va putea evita asemenea pericole, avand optsprezece ani? Recomandarea de a telefona acasa din jumatate in jumatate de ora
28 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

o consider! un mijloc profilactic, rational impotriva dependentei si a agresiunii sexuale? Este o neintelegere! Momentul educatiei, al transmiterii valorilor incepe de la nastere, nu la varsta de unsprezece sau treisprezece ani. Ai iluzia ca exista posibilitatea de a dispune de un control total asupra conduitei copilului tau? Daca 1-ai educat cu grija, doreste-i noroc si ai incredere in el, iar daca nu ai facut lucrul acesta, atunci suporta consecintele actiunilor tale sub forma temerilor si a furiei care insotesc riscul. Te rog sa ai incredere in copil. Cladeste in el increderea ca va reusi singur sa distinga binele de rau, ca va sti sa actioneze in favoarea binelui. Doar 1-ai invatat aceste lucruri! 25. Mobilizeaza-ti copilul! , Nu numai cunostintele tale profesionale sunt importante si necesare. Adesea uitam de necesitatea si bucuria care decurg din valorificarea propriei experience acumulate in perioada copilariei. Ai facut deja un exercitiu, recurgand la amintirile tale in legatura cu contactele productive cu adultii. Aceasta este zestrea la care poti apela in relatia cu propriul tau copil. Structura ta personala reprezinta intreaga ta energie, emotiile tale, spontaneitatea si creativitatea! Poti sa folosesti aceasta structura, sa angajezi copilul din tine liber, spontan, natural, pe parcursul relatiei cu fiul sau cu fiica ta. Cu alte cuvinte, razi si plangi, joaca-te, rusineaza-te, chiar infurie-te, reactioneaza emotional in contactul cu copilul tau. In loc sa devii rigid in rolul de parinte adult, fii capabil de exprimarea emotiilor. Nu poti fi un rationalist rigid, care nu este capabil sa-si exprime dragostea. 16 (33) J Tine minte valorificarea tranzactiei Copil - Copil. Este de neinlocuit! 26. Copilul nu este proprietatea ta, ci un om care va deveni autonom! Trebuie sa accepti acest gand, lucrand la schimbarea calitatii legaturii voastre, care nu incorseteaza si nu raneste, fiind o expresie a grijii firesti si a sustinerii, in functie de situatie. Daca doresti sa fii ocrotit candva de copilul tau, ingrijeste-te de propriii tai parinti. Nu-1 obliga pe copil sa faca declaratii in ceea ce priveste obligatiile fata de parintii neputinciosi. Important este ca el sa doreasca si nu sa se simta obligat sa fie langa tine cand nu te vei mai putea sustine singur. _^ A fi parinte reprezinta un rol care nu ia niciodata sfarsit (asa cum am mai spus), dar 21 (21) ") etapele sale se incheie rand pe rand. Renunta la rolul in care copilul tau este mereu mic, dependent, avand nevoie de ingrijire. Nu incerca sa te amagesti ca fara tine ar disparea. Nici tu nu dispari fara el. Invata sa traiesti, bucurandu-te de succesele copilului tau si acceptand propriile griji. Evita manifestarile bazate pe spaima de tipul Ce md voiface eufdrd el? Ce se vaface elfdrd mine?. Nu veti suferi de o asemenea boala daca veti reusi sa va bucurati atat de relatia apropiata dintre voi, cat si de independent si libertatea voastra.
Psihologie 29

Lectia 25

Ce sa faci pentru ca rolul de parinte sa fie unul benefic pentru tine si pentru copiii tai?

27. Copilul ca instrument folosit intr-un conflict Cercetarile asupra evolutiei copiilor apartinand unor parinti care se despart ne arata ca singura modalitate de ocrotire a copiilor de tulburarile afective si de personalitate aparute ca urmare a despartirii o constituie atitudinea de indiferenta fata de fostul partener. Copiii pot suporta un asemenea eveniment fara prea mare zbucium, intrucat au posibilitatea de a si manifesto iubirca fata dc ficcaro dimrc pamili. Dili ydtdie, In cazul unui divort, este caracteristica prezentarea reciproca a imaginii unui monstru, care poarta intreaga vina. Ramanand cu mama, copilul asculta tot felul de lucruri despre tatal ingrozitor, iar alaturi de tata se confrunta cu imaginea unei mame monstruoase. Apropiindu-se de unul dintre parinti, copilul are sentimentul ca se indeparteaza de celalalt. Pentru a putea suporta aceasta presiune, el alege pe unul dintre ei drept vinovat, reducand disonantele si participand la conturarea in culori cat mai sumbre a portretului celui vinovat. Totusi, unii copii nu doresc sau nu reusesc sa faca acest lucru. Ce solutie le ramane? Evadarea, autoflagelarea, chiar sinuciderea. Copiii fac lucrul acesta din disperare, din furie sau pentru a atrage atentia asupra lor. Suferintele prin care tree au si o alta cauza: uneori, copiii au convingerea - complet nejustificata - ca, daca nu ar fi fost ei, nu ar fi avut loc toate aceste evenimente. Se simt vinovati. Ai dori asa ceva, daca te-ai decide sa-ti parasesti partenerul? De asemenea, copiii pot ajunge la reactii psihotice, cu scop de evadare - Nici nu vreau sd md gdndesc, sd simt etc. Intr-o asemenea situatie este mai bine sa te ingrijesti de copiii tai si sa apelezi la ajutorul de specialitate, pentru a va proteja de evenimente ireversibile si tragice.

Dupa cum ai observat, aceasta lectie nu contine multe exercitii. Daca doresti, impartaseste-ti reflectiile partenerului tau de discutie. Ar fi minunat daca ti-ai completa informatiile cu noutati din domeniul psihologiei copilului, din literatura de specialitate.

30

Psihologie

LECTIA 26
Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?
Unele roluri pe care individul le indeplineste sunt caracteristice sexului sau varstei, iar altele sunt specifice structurii grupurilor din care face parte (de exemplu, familia, scoala, anturajul). Acestea pot fi rolurile copilului singur la parinti, ale ,,oii negre", ale premiantului, ale purtatorului de interese, ale liderului etc. Nu toate rolurile sunt echivalente ca domeniu de activitate sau ca importanta pentru persoana respectiva. Exista roluri care nu cuprind multe activitati si roluri extrem de complexe. Exemplu (A): Rolul loctiitorului in echipa de cercetasi poate influenta comportamentul unui copil in timpul adunarilor si al taberelor, iar rolul fiului celui mai bun medic din oras poate determina manifestarea fata de colegi, fata de cadrele didactice etc. Se poate intampla si ca primul rol, eel de loctiitor, sa determine atitudinea copilului fata de mai multe probleme, in timp ce rolul fiului celui mai bun medic sa se manifeste doar in sfera preocuparilor. Exista, de asemenea, roluri realizate pe termen scurt, ale caror cerinte au fost slab reprezentate. Exemplu (B): Cineva a indeplinit pentru o anumita perioada functia de sef al clasei, dar, in cazul sau, nu a fost vorba de prea multe sarcini sau cerinte. Exista totodata roluri indeplinite pe termen lung, cu cerinte bine precizate. Dintre acestea fac parte adesea cele determinate de sex. Un asemenea rol este indeplinit toata viata; cerintele sunt categorice si impuse in mod clar de cei din jur. Cine nu le respecta este supus persiflarii, ironiei, dispretului, respingerii. Pot aparea in acest caz dificultati in ceea ce priveste stabilirea de legaturi emotionale cu ceilalti oameni. Se stie cat de dureros este pentru un barbat sa primeasca informatia: Te-ai comportat ca ofemeie si cate suferinte ii produce unei tinere femei opinia potrivit careia: Esti lipsitd complet defeminitate.
Exercitiul 1: Ce roluri au contribuit laformarea ta depana acum ? Te rog sa intrebi cateva persoane care dintre rolurile indeplinite pana in momentul respectiv au avut cea mai mare importanta pentru ele. Formuleaza asemenea intrebari unei persoane tinere sau mai varstnice, femeilor si
Psihologie 31

Lectia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

barbatilor. Roaga-i sa treaca pe o lista trei dintre cele mai importante roluri si trei dintre cele mai putin importante, in functie de insemnatatea influentei pe care au observat-o asupra propriei persoane. Poti verifica, de asemenea, daca persoanele de aceeasi varsta si de acelasi sex vor raspunde in mod asemanator sau nu. Ce rezultate ai obtinut? Cum poti explica rezultatele discutiilor tale? Care dintre rolurile indeplinite are asupra ta cea mai mare sau cea mai mica influenta? Poti face o analiza impreuna cu partenerul tau de discutie. De obicei, omul indeplineste doua sau chiar mai multe roluri concomitent. Cineva poate fi profesor, director de scoala, sot si tata, cetatean, membru al unei organizatii, al unor asociatii, al unui partid politic, membru al unui grup social, fiu, unchi, fotbalist si lucrator in gradina proprie. Afirmand ca un individ indeplineste toate aceste roluri, ne indreptam atentia nu numai asupra faptului ca el face parte din toate aceste structuri, dar si asupra faptului ca fiecare dintre aceste structuri precizeaza anumite cerinte fata de persoana respectiva. Spunand despre cineva ca este fiu, intelegem ca 1-a nascut o anumita femeie, dar ne gandim si la obligatiile care decurg de aici. Aceste obligatii nu sunt complet precizate, cu toate ca in unele societati repartizarea rolurilor este extrem de riguroasa.

Exercitiul 2: Cate roluri indeplinesti in prezent?

Te rog sa incerci sa faci un sondaj care sa fie prima etapa a unui experiment. Pune unui numar de eel putin trei persoane intrebarea: Cate roluri indeplinesti in prezent? Ofera-le maximum 30 de secunde pentru raspuns. Apoi incearca sa le numeri. la in considerare rolurile familiale, profesionale, legate de educatie, de preocupari si de petrecerea timpului liber. Ce observatii poti face?

32

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Gate roluri mdeplinesti tu insuti? Sunt multe sau putine? Ce crezi? Ai mai putea face fata si altor roluri? Esti prea incarcat sau doresti sa fii si mai activ, indeplinind si alte roluri? Daca doresti, trimite ca tema pentra acasa materialul pregatit, insotit de comentarii. Nu totdeauna cerintele impuse de anumite roluri concorda, nu totdeauna reusim sa realizam toate obiectivele care decurg de aici intr-un mod care sa ne satisfaca pe noi insine si pe cei din jurul nostru. Se intampla ca cineva sa fie un bun profesionist, dar un partener mai putin reusit, un excelent politician, dar un tata care lasa de dorit. In aceasta lectie vom vedea daca lucrurile trebuie sa stea astfel si ce factori permit o mai buna armonizare a cerintelor diferitelor roluri sociale. In societatea contemporana, pluralitatea rolurilor sociale nu tine doar de destinul adultului. Chiar si copilul, desi intr-o mai mica masura, trebuie sa indeplineasca diferite roluri si nu totdeauna cerintele acestora pot fi coordonate armonios.

Exemplu (C):
Copilul este elev, membru al unei clase, face parte dintr-un anturaj, dintr-o organizatie etc. Cerintele rolului de elev pot fi uneori in contradictie cu ceea ce ii solicita grupul celor de aceeasi varsta. Scoala formuleaza reguli si-i cere sa le respecte, in timp ce grupul de colegi ii poate cere cu totul altceva - un bun coleg ar trebui sa-i lase pe altii sa copieze, sa chiuleasca, sa se opuna cerintelor profesorilor etc. Un copil care respecta pe deplin principiile unuia dintre roluri se expune unor variate sanctiuni si represiuni, mai mult sau mai putin formale. Asadar, copilul, invatandu-si rolurile, se afla in fata necesitatii de a-si armoniza si Integra diferite cerinte, adesea contradictorii.
Exercitiul 3: Ce roluri nu ai reusit sa armonizezi?

Te rog sa risti si sa folosesti amintirile mai putin placute, asigurandu-ti in acelasi timp confortul. Poate va fi necesara prezenta unui prieten sau poate preferi saramai singur. la o foaie de hartie sau deschide reportofonul. Intreaba-te singur ce roluri nu ai reusit sa armonizezi suficient. Pe acelea de fiu si de sot? De mama si de fiica? De parinte si de salariat? De salariat si de student? De elev si de prieten? Se intampla sa nu putem pune de acord toata gama de roluri (de exemplu, rolurile familiale, profesionale si educationale). Se mai intampla totodata sa avem probleme atunci cand ,,se aglomereaza" obligatiile din cadrul unui anumit rol, a carui realizare, pana nu demult, nu a fost dificila. Dificultatile in impacarea rolurilor pot consta, de asemenea, in epuizarea generala a resurselor de energie si de rezistenta, aparand senzatia ca, desi nu s-a schimbat nimic, nu mai avem suficienta forta sa ne indeplinim rolurile asumate.
Psihologie

3 3

Lectia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

Ce roluri nu ai stiut sa impaci? In ce a constat problema? Care au fost consecintele acestui fapt? Prezinta concluziile tale. Ce anume ai invatat din acest exercitiu?

Exercitiul 4: De care rol esti mandril sipe care l-ai abandona cupldcere?

Poti valorifica acest exercitiu ca tema pentru acasa. Incearca sa formezi o grupa de zece persoane. Te rog sa alegi oameni cu experience de viata diferite, cu varste variate, indiferent de sex. Roaga-i sa raspunda la intrebarea din titlu. Poti decide singur daca intrebarile vor viza doar rolurile din momentul respectiv sau intr-o perspective mai larga, referitoare la intreaga viata a persoanelor. Incearca sa obtii comentarii scurte despre rolurile care le-au starnit emotii pozitive sau negative extreme, despre rolurile care le-au reusit excelent si despre cele de care le este rusine. Te rog sa observi ce interval de timp desparte realizarea acestor roluri. Poate ca a fost vorba tocmai despre roluri aflate intr-un conflict de structura, indeplinite concomitent? Poate ca doresti sa verifici daca raspunsurile se schimba, rugandu-1 pe eel investigat sa-si priveasca mai intai viata in ansamblu si apoi sa se refere la situatia din momentul discutiei. Tu insuti ai raspunde la aceste intrebari? Ce ai descoperit si ce ti s-a confirmat? Realizand anumite roluri, omul isi dezvoltd atitudini durabile. Omul poate prefigura, in consecinta, la ce anume sa se astepte in legatura cu un anumit rol pe care il indeplineste.

34

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Exemple (D):
> Sunt fata, deci ar trebui sd cedez. > Fiind mat in vdrstd si cu mai multd experienta, ar fi trebuit sd iau in calcul acest aspect. > Ca persoand licentiatd, ar trebui sd primesc aceastafunctie. > Ca superior, ar trebui sd md salute ei mai intdi! > Sunt profesor, asadar ar trebui sdfiu ascultat.

Indeplinind anumite roluri, omul isi dezvolta anumite atitudini; de exemplu, disponibilitatea de a intreprinde anumite sarcini sociale, de a-i ajuta pe altii ca medic, de a supraveghea ordinea publica in calitate de politist etc. Fireste ca indeplinirea unui rol ne solicita nu doar atitudini, ci si cunostinte si deprinderi de specialitate.
,

S-ar putea spune ca cerintele sociale sunt organizate in jurul rolului pe care il indeplineste individul. De aceea, examinand rolurile pe care le exercita omul in prezent si pe care le-a executat in trecut, precum si solicitarile impuse de aceste roluri, putem ajunge la concluzii importante despre structura personalitatii acestuia.

Insusirea rolurilor
De fapt, de ce fiecare dintre noi abordeaza anumite roluri? Acceptarea rolurilor in viata noastra sociala constituie o regula, iar respingerea o exceptie. S-ar putea spune, in general, ca fiecare om isi insuseste anumite roluri. Procesul de invatare a unui rol are loc in conditii variate.
Invdtam anumite roluri cand suntem pmi intr-o situatie obligatorie, cand posibilitatea de a alege este mica si nu putem face nimic altceva decat ceea ce ni se cere. Repetarea activitdtilor obligatorii duce lafixarea lor.

In procesul insusirii comportamentelor are loc si fixarea atitudinilor. Exemplu (E): Copiii sunt imbracati intr-un fel anume. In diferite tari care cultiva traditii culturale, se intampla frecvent ca parintii sa-si oblige copiii sa se subordoneze acestora. Conditiile in care traieste omul determina limbajul pe care il foloseste, formele de manifestare politicoasa, modalitatile de comunicare. Aceste aspecte ni se imprima fara o participare explicita a constiintei.
Omul in vatd anumite roluri si datoritdfaptului ca este recompensat cand le executd bine sau este sanctionat cand le executd deficitar.

Psihologie

35

Lectia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

Exemplu (F): Cand un copil merge la scoala pentru prima oara, el nu cunoaste si nu intelege asteptarile colegilor sai de clasa. Acestea se constituie pe parcursul interactiunii. Daca respectivul copil nu indeplineste aceste asteptari - nu este destul de vioi, de istet, de preocupat -, el poate fi ridiculizat si marginalizat. Daca dorim sa evitam aceste neplaeeri, trcbuie sa dobandim anumite abilitati, pentru a fie putea Comporta m acord cu ceea ce asteapta de la noi grupul, sau, vorbind in general, in acord cu ceea ce ne solicit! rolul respectiv. Pentru insusirea anumitor deprinderi, pentru manifestarea anumitor atitudini fata de persoane si evenimente, ne asteapta o recompensa; devenim populari, ne orientam atentia asupra noastra, starnim simpatia. De obicei, copilul reuseste sa faca aceste lucruri pentru o perioada de timp, intrucat contextul social, important pentru noi intr-o anumita etapa de dezvoltare, se schimba si el.
Omul invata roluri si prin identificarea cu persoanele care indeplinesc rolurile respective intr-un mod ,,exemplar"pentru el. O asemeneapersoana devine un model in realizarea unui anumit roi

Daca realizarea in conditii bune a unui rol ofera satisfactie, daca avem ocazia sa vedem ca cei care fac lucrul acesta obtin ceva valoros, atunci apare in cazul nostru tendinta de a ne apropia de modelul respectiv si de a-1 exersa.
Exercitiul 5: Cum ai in vdtal rolurile tale ? Te rog sa alegi cateva roluri sociale importante in existenta ta de pana acum. Gandeste-te cum ai invatat sa le indeplinesti. Intoarce-te la materialul expus anterior: ai fost obligat, ai avut ocazia sa repeti, ai fost recompensat si sanctionat sau te-ai identificat cu vreun model?

Poti sa descrii un alt mecanism de invatare a rolurilor, care a actionat in viata ta? Doresti sa-i intrebi si pe ceilalti despre aceste experiente? Poti colabora cu partenerul tau de discutie. Ce ai invatat din aceste reflectii? Care mod de a invata nu este potrivit pentru tine? De ce? Tu insuti inveti pe cineva anumite roluri? Care anume si cum? Poti trimite materialul, daca doresti, ca tema pentru acasa.

Neacceptarea unui rol


Se intampla ca o persoana sa nu se angajeze ia rolul atribuit. Omul se poate apara in fata realizarii unui asemenea rol sau il poa Ce refuza categoric. Uneori, oamenii se apara de rolurile care decurg din apartenenta la sex. Exemplu (G): O femeie care ra isi accepts feminitatea poite avea probleme In privinta comportame'^elor emotionale, manifestandu-si isprimea si austeritatea, chiar vulgari^iea si agresivitatea. Ea poate evita totcdata ceea ce este considerat femfiiin In felul de a se imbraca, de a se coafa sau machia. Intr-o forma extrema,
36 Psihologie

Modalitaji de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

femeia respinge functiile sexuale proprii sexului sau. In acest scop, ea foloseste vestimentatie barbateasca, respingand total activitatile considerate tipic feminine. Aceasta problema apare, fireste, si in cazul barbatilor. Respingerea rolului profesional se poate exprima in executarea deficitara sau neingrij ita a activitatilor specifice si indispensabile rolului respectiv. In plus, neacceptarea rolului profesional se manifesta si in neacceptarea unui fel de a fi, pe masura rolului respectiv. Se intampla ca oamenii sa aspire la alte roluri decat cele pe care le indeplinesc cu adevarat. Exemplu(H): Daca un subaltern simte ca acest rol ii este absolut necorespunzator, considerand drept corespunzator rolul de director al firmei respective, el isi poate exprima aceasta atitudine in mai multe feluri: in modul de a-i trata pe clienti, un mod ce sugereaza detinerea unei autoritati mult mai mari decat in realitate; in anumite detalii ale tinutei vestimentare; in modul de raportare la colaboratori; in modul de a vorbi (formulari artificiale, expresii din limbi straine, care sa-i sublinieze importanta, responsabilitatea sau pozitia dominanta).

De ce omul nu accepta rolul care decurge din pozitia sa obiectiva in societate?


Acest fenomen poate lua forme si accente variate in evolutia sa. Cineva care urmareste schimbarea pozitiei, promovarea, progresul abordeaza rolul detinut ca pe o etapa in dezvoltarea personala, depunand eforturi mari in acest sens. Se instruieste, manifesta initiativa, este inventiv, lanseaza proiecte, incearca sa piece sau sa-si schimbe locul de munca. In situatiile de acest gen, de regula, omul isi accepta rolul doar partial si, prin unele detalii de comportament, arata ca nu s-a identificat cu el pentru toata viata, considerandu-1 ca pe o etapa tranzitorie. Neacceptarea rolului decurge, asadar, din orientarea spre dezvoltare, din faptul ca in structurapersonalitatii s-a format imaginea propriei persoane, menite a stimula la noi eforturi in directia manifestarii complete a posibilitatilor personale. Se intampla totodata ca omul sa nu reuseasca sa-si schimbe rolul sau ca schimbarea sa fie pentru el dificila si inaccesibila (de exemplu, schimbarea sexului), sa-i lipseasca fortele, competenta, inteligenta sau sa nu depuna eforturi reale in aceasta directie. Se poate spune ca, in general, individul nu-si asuma rolul sau il respinge in mod activ atunci cand: are o experienta negativa, neplacuta, asociata cu indeplinirea acestui rol trecut; in litnu dispune de modele adecvate pentru rolul respectiv sau modelele pe care le-a sesizat anterior i-au dezvaluit doar aspectele negative ale rolului; realizarea rolului ramane in contradictie cu anumite predispozitii generale profunde ale persoanei;
Psihologie 37

Lectia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

nu este pregatit pentru indeplinirea rolului, intrucat acesta este prea dificil pentru el. Exercitiul 6: De ce nu si-a asumat acest rol? Te rog sa dai exemple potrivite in ceea ce priveste acceptarea sau respingerea rolurilor. Bazeaza-te pe experienta personala si pe observarea altor persoane. De ce crezi ca persoanele respective nu si-au asumat sau au refuzat rolurile sociale intreprinse? O casatorie prematura, incheiata cu divert, rolul de parinte nereusit in cazul unei persoane crescute la orfelinat, abuzul sexual asupra unei minore si dificultatile acesteia in privinta exercitarii rolului sexual, nevoia de a-si castiga existenta in situatia imbolnavirii parintilor sunt necesitati care iau prin surprindere o persoana crescuta intr-o familie protectoare si echilibrata. Gandeste-te de ce ai refuzat sau nu ti-ai asumat tu insuti anumite roluri. Daca doresti, poti trimite materialul obtinut ca terna pentru acasa.

Situatii de exceptie si situatii tipice


Rolurile noastre se pot constitui din activitati tipice, repetabile, plictisitoare si previzibile. Ele ne modeleaza in mod evident. Si rolurile pe care le-am indeplinit o singura data in viata, episodice, in masura in care au avut caracter critic, ne pot C4 (21-38)^) modela in aceeasi masura.

Exemple (I):
> Poate ca esti sofer de peste douazeci de ani, dar numai o singura data ai salvat cuiva viata. > Poate ca, profesional, salvezi viata oamenilor in calitate de asistenta medicala, dar o singura data ai fost victima atacului unui violator. > Cand ani la rand compui cantece, ce anume exercita asupra ta o influenta mai mare? Nu cumva faptul ca o singura data ai reusit sa canti unul dintre ele in public? Gandeste-te, te rog, la faptul ca nu putem nici supraestima, nici subestima rolurile sociale si nici nu putem sa ne folosim in aprecierea influentei lor asupra vietii noastre doar de criteriul temporal. Care dintre rolurile scurte, episodice, a fost irepetabil si important in viata ta?

Despre constiinta propriilor valori si despre importanta lor in exercitarea diferitelor roluri
Pentru armonizarea cerintelor diferitelor roluri sociale este esentiala definirea si constientizarea propriei ierarhii valorice. Indeplinind mai multe roluri, ar trebui sa le tratezi pe unele ca fund mai putin importante decat altele. Unele roluri au un caracter secundar, fiind subordonate altora.
38 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Terogsaobservicauniioamenisubordoneazaroluluiprofesionalpeceldeparinte (accepta ajutorul unor ingrijitoare, chiar si atunci cand copilul este bolnav), altii renunta la serviciu si cer concediu pentru cresterea copilului, pentru a-i asigura acestuia o educatie adecvata. In mod similar, alegem rolul de sot si ii subordonam rolul de fiu. Toate acestea depind de propriile valori. Esti constient de ele? In ce masura ceea ce declari este identic cu ceea ce este real in viata ta? Insa este tragica neintelegerea consecintelor propriilor optiuni, acumulandu-se astfel un stres urias care ne insoteste atunci cand constatam ca, de fapt, nu am reusit sa realizam ceea ce am intentional sau, mai degraba, nu stim ce anume pierdem in urma optiunilor noastre. In orice optiune sau decizie ramane ceva dincolo de sfera constiintei sau a controlului. Merita insa intotdeauna sa reflectam la ce anume vom pierde daca ne vom decide sa facem o asemenea investitie in propria viata. Ce anume voi pierde, de ce anume voi fi frustrat, subordonand realizarea unor roluri altor roluri, facandu-le sa fie mai mult sau mai putin importante?

/ ed am eon* mu.n /a /a&ra. ...

Te poti convinge de cat de greu este sa observi la copiii tai tulburarile afective. Pur si simplu, munca a fost mai importanta decat a le fi alaturi. La fel se intampla cand mor cei apropiati pentru care nu am avut timp, fiindca asta am ales, cand se mdeparteaza prietenii nostri buni, fiindca in felul acesta am decis sa acceptam viata de familie, cand ne parasesc copiii deveniti adulti, iar noi nu avem ce sa facem, ne simtim inutili, fiindca anterior nu am intretinut legatura cu ei. Optiunile tale cuprivire la roluri trebuie safie mtelepte. Proiecteaza-ti viata incercand sa prefigurezi consecintele optiunilor facute.

Psihologie

39

Lecjia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

Trebuie sa fii constient de faptul ca multe probleme in exercitarea rolurilor decurg si dintr-o atitudine exigenta fata de tine insuti. Daca ceri de la tine indeplinirea mai multor roluri, vei actiona ca un aparat multifunctional. Multitudinea de roluri si perfec^ionismul reprezinta un amestec terifiant. Nu poti fi perfect in toate rolurile, nu le poti considera pe toate la fel de importante. lata acum un exercitiu in acest sens. Exercitiul 7: Despre perfectionism - un ,,ideal" factor stresant Mai intai renunta la viziunea ta ideala asupra impacarii cerintelor ruturor Iti este oarecum mai usor? Initial ai avut o asemenea atitudine? Chiar si un hot doreste sa fie perfect in activitatea sa! Daca nu tii la rolul de tata, nu inseamna ca nu exista roluri pentru care ai dori ,,sa candidezi la Oscar"! Sarcina ta este de a purta scurte discutii cu persoane despre care consideri ca tind spre perfectiune in diferite roluri sau cu cele care, dupa opinia ta, manifests o cu totul alta atitudine. Adreseaza-le cateva intrebari scurte: Ce inseamna perfectionsimul? Este perfectionismul un fenomen benefic sau nedorit? Ele insele au tendinta de a fi perfecte? Din ce motive? In ce domeniu? Cum raspunzi tu insuti la intrebarile de mai sus? In ce sfera atitudinea perfectionista iti ingreuneaza armonizarea cerintelor diferitelor roluri sociale pe care le exerciti? Formuleaza concluzii. Cred ca ar fi o idee buna sa trimiti notitele acestui exercitiu ca tema pentru acasa.

Problema cerintelor reale si a celor imaginare in exercitarea rolurilor


Gandeste-te daca ceea ce consideri a fi cerinte referitoare la un anumit rol concorda cu realitatea si in ce masura. Unii dintre noi nu reusesc sa puna de acord cerintele anumitor roluri, fiindca isi fixeaza obstacole prea inalte, pe care nu le trateaza ca pe niste standarde proprii, ci ca pe ceva exterior, ca pe un rol atribuit.

Exemplu (J):
Daca cineva este director de firma si i se pare ca din rolul sau face parte grija pentru curatenia grupurilor sanitare si pentru starea spirituala a subalternilor, pentru incheierea de contracte cu clientii si cumpararea cafelei de calitate pentru salariati, va avea dificultati in a distinge ceea ce este important de ceea ce face parte din atributiunile altora.
40 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

In mod similar pot fi interpretate cerintele tuturor rolurilor, chiar si acelea pentru care sunt formulate standarde externe clare. Ce inseamna sa fii sot, student, profesor, bunic, fotomodel? Ce trebuie sa fac? Ce se asteapta de la mine? Totdeauna ni se poate parea ca cineva inca mai asteapta ceva de la noi! Te rog sa nu confunzi ceea ce gandesti tu insuti cu ceea ce esti obligat sa faci. Nu actiona in spiritul reprezentarilor ireale ale unor asteptari externe. In eel mai rau caz, indeplineste propriile asteptari, cu bucurie si cu simt de raspundere.
Nuputemfl ideali in armonizarea cerintelor diferitelor roluri.

Aceasta afirmatie serveste drept avertisment in luarea deciziilor cu privire la noi roluri. Poate fi si un ,,antidot" atunci cand observi ca ,,te risipesti" intr-un anumit rol. Intreaba-te daca trebuie sa indeplinesti atatea roluri si cine sau ce iti impune sa faci asta. Aceasta intrebare ar trebui sa apara pentru a putea sa constientizezi ce model ai ____ acceptat. Spre ce anume tinzi? Cine a nascocit rolurile tale, cine ti-a impus sa le M3-14(l-40)) indeplinesti? Esti autor-regizor sau executant-actor in timpul indeplinirii rolurilor tale? Analizeaza echilibrul dintre VREAU-TREBUIE-ALEG in rolurile tale. Nu trebuie sa-ti repet ca pentru tine sunt optime verbele: ,,vreau", care se leaga de o motivatie pozitiva, si ,,aleg", care contine elementul resemnarii constiente. Pe toate celelalte ,,trebuie" transforma-le in ,,aleg" sau renunta la aceste roluri.

Optiunea care obliga sau despre problema responsabilitatii


Pentru a aprofunda fenomenul responsabilitatii, ne vom folosi de interpretarea urmatoarei afirmatii facute de un specialist: Poti actiona far-aa fi preocupat in general defaptul cdexisti sau poti fi rdspunzdtor pentru felul cum actionezi. Pur si simplu, ne dedicdm unei activitdti si ne strdduim sd realizdm ceva. Cu toate acestea, eel care actioneazd este responsabil pentru ceea ceface sau pentru ca a actionat fdrd a fi preocupat de ceva anume. De asemenea, in toatd activitatea ta, te poti conduce dupd principiul ca din aceastd activitate poate rezulta ceva rdu sau ceva bun si cd rdul trebuie sd fie evitat, iar binele trebuie sd fie provocat (...).
Psihologie 41

Lectia 26

Cum sa raspunzi eficient exigentelor impuse de diferite roluri sociale?

Putem actiona astfel meat la fiecare pas sa ne intrebam daca propria noastra actiune este justa. Cel care actioneaza trebuie sa-si mentina atentia asupra aspectelor care se realizeaza ori se distrug. Perceptia asupra valorilor poate fi mai mult sau mai putin limpede ori estompata, acestea remarcandu-se doar intr-un mod mai putin pregnant si mai putin clar.
Daca iti alegi constient rolurile, indeplineste-le cu demnitate!

Putem ramane captivi intr-un rol? Pentru a intelege ce se poate intSmpla, este necesara o scurta incursiune in problematica libertatii. In cadrul multor abordari, libertatea reprezinta o categoric perceputa de catre subiect sau atribuita altcuiva, in masura in care diferentele dintre posibilitatile alternative de actiune sunt mici, iar deciziile genereaza conflicte si incertitudine. Aceasta este conceptia asupra libertatii sustinuta de Steiner, Ajzen si Mills. O abordare alternative este conceptia in cadrul careia consideram libera o actiune in care persoana actioneaza in acord cu predispozitiile sale (atitudini, valori, trasaturi de caracter). Posibilitatile care se exclud sunt valorizate in mod diferit de catre executant, omul care stie ce vrea si care manifesta fermitate, nu tradeaza incertitudine si ezitare in luarea deciziilor.
Folosim termenul ,,libertate" pentru a defini o situatie in care optiunea fdcutd ne va aduce cu preponderenta avantaje in raport cu pierderile. Deci, nu este vorba despre o situatie in care sdputem cu adevarat doar sa pierdem sau doar sa castigam, independent de ceea ce vomface.

Fie ca optiunile tale in privinta rolurilor sociale sa-ti ofere cat mai multe avantaje personale! Actioneaza In acord cu punctele tale tari, constientizeaza ceea ce doresti si fii hotarat. Vei ramane LIBER in rolurile tale.

Evolutia rolurilor
Sarcinile noastre nu constau intr-o subordonare automata fata de legile specifice perioadelor de dezvoltare, de maturizare si de imbatranire. Un potential corespunzator de dezvoltare si o educatie adecvata ar trebui sa ofere baza necesara depasirii ciclului biologic in aceste perioade. Aceasta inseamna ca nu esti obligat sa abordezi o lista de roluri intr-o anumita succesiune. Nu este vorba despre un determinism absolut! Asadar, perioada de maturizare nu trebuie sa insemne, automat, proteste si revolte impotriva parintilor, sentimente si comportamente contradictorii, teribilisme si contacte sexuale intamplatoare sau tendinte de sinucidere in absenta reflectiei. Perioada maturitatii nu trebuie sa fie pe deplin subordonata instinctelor sexuale, proprietatii sau nevoii de a castigaimportanta, putere, bunastare materials. Aceasta ar insemna sa ne supunem comportamentului ,,de turma" sau puterii aparente pe care o exercita banalitatea si moda.
42 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

De asemenea, perioada de imbatranire nu trebuie sa fie neaparat legata de sentimental inferioritatii, de scaderea capacitatilor psihice si morale sau de slabirea fortelor fizice.
Trebuie sa stii ca poti depasi barierele rolurilor atribuite. lata ce scrie despre acest aspect un specialist: Infiecare dintre aceste perioade, omul vede si or trebui sd vadd unfel de mister al dezvoltdrii, in care, prin efortpropriu si prin vointa, este in stare sdtreaca la un nivel superior, sdtreacdde la instincte inferioare spre ratiuni superioare, de la rationament in serviciul instinctelorprimare la rationament in serviciul personalitdtii. Este vorba aid despre depasirea constientd a nivelului biologic, in directia unei cdi de adaptare la realitate, cale aleasdin modresponsabil, in ipostaza unui ideal individual si social, despre trecerea de la stereotipuri inconstiente la realizareapropriului ideal de personalitate, infavoarea unor legdturi sociale bazatepe empatie sipe responsabilitate.

Individul ca ,,suma" a rolurilor sale


Te rog sa te gandesti daca ai dori sa te definesti ca ,,o suma" de roluri sociale! Cred ca nu. De ce? De unde aversiunea fata de o asemenea abordare? Individul se manifesta si in alte sfere ale vietii, care nu pot fi definite cu termenul de roluri. O femeie de cincizeci de ani, internata intr-un sanatoriupentrunevrotici, in urma pierderii sotului, avea obiceiul de a se prezenta in felul urmator: Sunt vdduvd, sotia doctorului X, mama a doifii. Este amuzant sau tragic? Tu cum te prezinti?

Cu aceasta lectie, se mcheie calatoria noastra prin ,,tinutul Rolurilor Sociale". Nu uita ca rolurile bune sunt jucate cu pasiune, cu toata fiinta, dar orice actor isi rezerva o anumita zona a propriei intimitati, in care este EL INSUI intr-un rol, si nu rolul in sine.
Psihologie
43