DIRECȚIA EDUCAȚIE, CULTURĂ, TINERET, SPORT ȘI TURISM CĂUȘENI

INSTITUȚIA DE EDUCAȚIE TIMPURI CREȘĂ-GRĂDINIȚA ‘’VIORICA’’

COMUNICARE
cu tema ,,Strategii didactice pentru copiii cu tulburări de comportament’’

Elaborat: BUDIȘTEAN Cristina

Coordonat: STOLERIU Victoria

Chișinău, 2023
 Cadrele didactice de succes sunt cei care îi fac pe copii să plece de la
școală cu zâmbetul pe buze și să se întoarcă fericiți a doua zi. În pofida faptului
că legislația Republicii Moldova acceptă educația incluzivă, în prezent copiii cu
CES (cerințe educațional speciale) au acces limitat în cadrul unei grupe/clase
obișnuite. Acești copiii sunt diferiți de ceilalți obișnuiți. Diferențele pot fi foarte
mici sau foarte mari. Nu uitați că nu este nimic irațional să fii diferit și astfel vă
veți putea bucura de toți copiii, în profida diferențelor lor. Comportamentele
copiilor sunt în continuă schimbare și nu există nici o linie de demarcație clară,
care să separe tulburările de comportament de problemele emoționale grave.

Comportamentul reprezintă expresia relației omului cu lumea. Când

echilibrul cu lumea nu este corespunzător, comportamentul copilului este
dezadaptativ, derapant, contrar intereselor lui. Comportamentul este determinat
de mai multe perspective de natură biologică, psihologică, psihopatologică,
socială, culturală, juridică, morală etc. Comportamentul mai depinde și de
situație și de rolul jucat, dar și de propriile așteptări și de asteptările celor din
jur, exprimând toate structurile personalității. Tulburările de comportament
reprezintă abateri de la normă, care poate fi din 3 accepțiuni: a mediei statistice,
ideală sau valorică și norma funcțională.

Prima este cea etiologică. Din acest punct de vedere există tulburări de
comportament în cadrul unor crize biopsihologice corespunzătoare unor
momente de cotitură din dezvoltarea copilului. Astfel se întâlnește Negativismul
fiziologic în jurul vârstei de 3 ani, când copilul il ia pe “Nu în brațe” și dacă vrei
să facă ceva, îi spui să nu facă și viceversa. Este fiziologică, dacă nu depășește
intensitatea rezonabilă și perioada de vârstă între 2 ani și 6 luni și 3 ani și 6 luni.

Alte cauze posibile cauze ale tulburărilor de conduită ar fi carențele de

toate tipurile, sociale, materiale, educative. Sunt si tulburări de conduită din
cauze sociopatice. Cel mai elocvent exemplu este cel al copiilor străzii, care este
larg răspândit în întreaga lume.

2
 În fine, sunt și tulburări de comportament datorate unor condiții
patologice. Astfel, în suferințele perinatale pot să apară sechele
comportamentale, sau în tulburările nevrotice, în psihoze în care
comportamentul este dirijat de delire rupte de realitate și de halucinații.
Comportamentul poate fi anormal și în retardul mental ,epilepsie, dezvoltarea
dizarmonică de personalitate, etc.

Diagnosticul tulburărilor de comportament la copii implică de obicei o

evaluare a simptomelor acestora. Medicul copilului dumneavoastră poate începe
prin a pune întrebări despre comportamentul copilului dumneavoastră. Ei vor
analiza, de asemenea, antecedentele și istoricul medical al copilului
dumneavoastră.
Diagnosticul poate implica, de asemenea, examinări, evaluări psihologice
și interviuri cu alte persoane, cum ar fi profesorii și îngrijitorii copilului
dumneavoastră. Deși s-ar putea să recunoașteți semnele unei tulburări de
comportament, doar un profesionist calificat poate pune un diagnostic.
Tulburările de comportament sunt rareori diagnosticate la copii înainte de
vârsta de cinci ani. Crizele de furie ocazionale și alte comportamente
perturbatoare sunt frecvente la copii în timpul copilăriei timpurii.
Cercetările indică faptul că peste 80% din toți preșcolarii au crize de furie
din când în când. Astfel de accese sunt adesea pe termen scurt, iar copiii le
depășesc pe măsură ce dobândesc noi abilități de adaptare.

Tipuri de tulburări de comportament la copii

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o
afecțiune neurocomportamentală care este de obicei diagnosticată pentru prima
dată în copilărie. Ea implică modele de comportament caracteristice care pot
implica hiperactivitate, neatenție și impulsivitate. Copiii cu aceste caracteristici
pot avea mai multe dificultăți în a acorda atenție, a rămâne la sarcină și a-și
controla comportamentele.
Caracteristicile ADHD pot include:
Fiind ușor distras
Să te plictisești ușor
3
 Dificultate în urma instrucțiunilor
Nelinişte
Comportamente perturbatoare, zgomotoase
Întreruperea altora
Acționând impulsiv
Baza tratamentului trebuie să fie educația și consilierea.
Tulburarea de conduită (TC) se caracterizează prin agresivitate față de
ceilalți. Copiii cu această afecțiune încalcă normele sociale cu colegii, acasă și
la școală.
Copiii care au tulburări de conduită pot:
Intimidați sau amenința pe alții
Intră în lupte fizice
Distruge proprietatea
Comportament în moduri crude față de oameni și animale
Fura sau minte pentru câștig personal

Tulburarea de opoziție-sfidător (ODD) este o afecțiune care începe de

obicei în copilărie și este caracterizată prin modele de agresivitate și
comportament neadecvat. Simptomele primare ale afecțiunii implică furie,
comportament sfidător și răzbunare.
Copiii cu ODD tind să:
Are crize de furie frecvente
Au o toleranță scăzută la frustrare
Minte, enervați intenționat pe ceilalți și creaza conflicte
Sunt capriciosi și ușor de enervat
Refuza solicitărilor
Alte condiții pot contribui, de asemenea, la comportamentul perturbator la
copii. Copiii autisti se pot comporta, de asemenea, in moduri neasteptate in
diferite situatii din cauza diferentelor in modul in care se raporteaza la lume.
Anxietatea, tulburarea bipolară, depresia, tulburările de învățare și tulburarea
obsesiv-compulsivă (TOC) pot contribui, de asemenea, la comportamente
perturbatoare.

4
Tratamentul tulburărilor de comportament la copii
Tratamentul tulburărilor de comportament la copii depinde de natură,
tipul și severitatea problemelor cu care se confruntă copilul. În multe cazuri,
intervenții se vor concentra pe:
1. Terapie de familie: Copiii cu tulburări de comportament beneficiază
adesea dacă părinții, frații și alți membri ai familiilor participă la ședințe
de terapie împreună. Terapia de familie poate stabili relațiile și
comunicarea, reducând în același timp conflictele.
2. Terapie individuală: diferite tipuri de psihoterapie pot ajuta copiii să
învețe să gestioneze comportamentul. Terapia cognitiv-comportamentală
(CBT) este o abordare care poate ajuta copiii să învețe să identifice și să
schimbe gândurile care contribuie la problemele comportamentale.
3. Medicație: Nu există niciun medicament special pentru tratarea
tulburărilor de comportament, anumite medicamente pot ajuta copiii să
gestioneze diferite simptome pe care să le-ar putea experimenta.10
4. Educația părinților: copiii cu probleme de comportament pot beneficia,
de asemenea, dacă părinții învață cum să răspundă mai eficient la
problemele de comportament. Educația părinților se concentrează adesea
pe strategii de management al comportamentului.
5. Tratament rezidențial: în unele cazuri, comportamentul unui copil poate
deveni scăpat de sub control și poate necesita un tratament mai intens
pentru a-i ajuta pe el și pe alții să fie în siguranță.

Confruntarea cu tulburările de comportament la copii

Utilizarea unor strategii eficiente de management al comportamentului în
casă poate ajuta părinții și copiii să facă față mai bine problemelor
comportamentale.
Unele tactici care pot ajuta includ:
 Crearea unei structuri consistente în casă;
 Oferiți reguli și instrucțiuni clare;
 Stabilirea și aplicarea limitelor comportamentului;
 Utilizarea întăririi pozitive pentru a încuraja comportamentele dorite;

5
  Utilizarea time-out-urilor pentru a reduce probabilitatea de izbucniri
comportamentale sau de comportament inadecvat.
Sugestii cadrului didactic pentru lucru zilnic cu un copil cu comportament
agresiv:

✓ Fiți ferm(ă) în a-i oferi un mediu.

✓ Explicați clar care sunt așteptările Dvs.

✓ Aveți răbdare și fiți calm în timpul acceselor.

✓ Fiți un exemplu al bunei comportări.

✓ Informați copilul atunci când comportamentul acestuia este inadecvat și

analizați, care ar fi comportamentul adecvat situației.

✓ Lăudați comportamentul adecvat.

✓ Atribuiți responsabilități.

✓ Dați o singură indicație sau două deodată.

✓ Cereți copilului să repete indicațiile cu voce tare.

✓ Folosiți contracte comportamentale care specifică perioada de timp rezervată

activităților.

✓ Ajutați copilul să înțeleagă ce fel de comportament este inadecvat.

✓ Mențineți așteptări înalte.

✓ Comunicați frecvent cu părinții.

6
 CONCLUZIE

Calitatea de părinte este una cu multe responsabilități și implicații.

Tocmai de aceea a fi un părinte bun nu înseamnă doar a-i oferi copilului cele
mai bune condiții de viață, ci și atenție la nevoile și intențiile lui, observarea
comportamentului și reacțiilor generale în diverse medii și intervenția în cazul
în care există abateri repetate, care îl pot afecta pe el și pe cei din jur.
Tulburările de comportament pot avea un impact semnificativ asupra
calității vieții persoanelor afectate și a celor din jurul lor. Înțelegerea cauzelor și
semnelor acestor tulburări este esențială pentru a putea interveni corespunzător.
Prin abordări terapeutice adecvate, care pot include terapie psihologică,
suport familial și intervenții medicamentoase, persoanele afectate pot învăța să-
și gestioneze comportamentul și să-și îmbunătățească calitatea vieții.
Orice copil special, merită să fie tratat ca un copil obișnuit. Avem cu toții
aceliași drepturi și obligațiuni, suntem egali, în dependență de orice afecțiune.

7
BIBLIOGRAFIE
1. Briceag, S. Psihopatologia. Bălți: USARB, 2015.
2. Bucun, N., Glavan, A. Sindromul de hiperactivitate la școlarul mic. Chișinău:
Editura Institutul de Științe ale Educației, 2015.
3. Stănculescu, D., Petrea, I. Ghid de bune practici pentru educația pozitivă a
părinților, cadrelor didactice și elevilor. București: Organizația„Salvați Copiii”,
2011.
4. Pereteatcu, M. Managementul educației incluzive. Bălți: USARB, 2011.