Reperele dezvoltarii psihomotorii

SURASUL
Surasul se produce spontan in cursul primelor saptamani si nu are nici o semnificatie psihica. Totusi, provoaca un
raspuns din partea mamei. Sugarul reactioneaza la randul sau si, pe la 4-6 saptamani, apare adevaratul suras
constient. Acesta exprima placerea si constituie o veritabila reactie la surasul si la vocea adultului.
VORBIREA
Apare pe la 6 saptamani. Sugarul incepe sa gangureasca, in mod spontan. Dar, doar dupa varsta de 3 luni acest
gangurit se produce ca raspuns la un stimul din partea adultului. Pe la 6-7 luni, bebelusul gangureste si pronunta
silabe fara nici o semnificatie. Pe la 9 luni, micutul uneste doua silabe si repeta sunete noi. Intre 1 an si 18 luni,
copilul pronunta cuvinte. La 2 ani, poate spune o fraza. La 3 ani, poate diferentia intre persoana intai singular si
persoana intai plural ("eu" si "noi") si vorbeste, deja, cu fraze construite.
Apoi, vocabularul sau se imbogateste, cu mari variatii individuale, care depind de ceea ce aude micutul. Daca vrem
ca vocabularul lui sa fie bogat, ca frazele pe care le spune sa fie bine construite, trebuie sa-i vorbim mult, sa-i
raspundem la intrebari, sa comentam in fata lui gesturile si evenimentele vietii curente, sa cantam, sa spunem
povesti.
Personalul serviciilor de sanatate trebuie sa insiste pe langa mamici sa le vorbeasca copiilor lor inca din primele luni
de viata.
JOACA
Joaca este o activitate normala si absolut indispensabila. Un copil care nu se joaca este un copil bolnav. Jucandu-se,
micutul invata gesturi noi. Acesta le repeta pana cand stie bine sa le execute. Se joaca astfel: prinde si da drumul (4-
6 luni); ia si lasa sa cada (6-7 luni); loveste un obiect de altul, apoi construieste, taraste dupa el, umple, goleste.
Cand este micut, se joaca adesea singurel si nu se poate juca mai mult de cateva minute cu un alt copil. Dar, dupa 2
ani, cauta sa se joace cu altii (joc social).
Imediat dupa ce a implinit 2 ani, micutul inventeaza, isi imagineaza, foloseste obiecte dandu-le o semnificatie
simbolica. O bucata de lemn devine o barca/un vapor, un animal, o persoana. La 3-4 ani, il intereseaza povestile de
groaza. Interpreteaza roluri, personaje. Jocurile il pun in situatia sa rezolve situatii dificile. Adultii trebuie sa-l
incurajeze sa gaseasca solutii, sa incerce sa faca tot ce poate, pentru a-l invata gustul efortului si a-l reusitei.
Materialul pentru joaca nu trebuie sa fie complicat, dar este necesar ca micutul sa gaseasca in jurul lui obiecte
variate si numeroase pe care sa le manevreze. Aceste jocuri trebuie sa-i permita sa recunoasca culorile, sa aprecieze
dimensiunile (mai mare, mai mic), succesiunea, numerele. Manipulandu-le, copilul se obisnuieste cu operatii care il
pregatesc pentru gandirea abstracta.
SOMNUL
Pe masura ce copilul creste, somnul se modifica in doua feluri:
perioadele in care micutul sta treaz sunt din ce in ce mai lungi: pe la 1 an, copilul poate sa stea treaz mai mult de 6
ore: doarme noaptea si face 1-2 sieste in timpul zilei;
durata totala a somnului se diminueaza: este de aproape 20 de ore la nastere; scade la 16-18 ore la varsta de 1 an;
apoi, se diminueaza in mod regulat.
Fiecare copil are ritmul sau propriu de somn. Trebuie sa-l respectam. Pe la 2-3 ani, se intampla ca micutul sa se
scoale in timpul noptii. In acele momente are nevoie sa fie incurajat. Aceasta perioada de insomnie nocturna este
trecatoare.
CONTROLUL SFINCTERELOR
Inainte de implinirea varstei de 1 an, emisia de scaune si de urina este independenta de vointa. Intre 1 si 2 ani,
copilul invata progresiv sa-si controleze scaunele si urinarea, la inceput in timpul zilei, apoi si noaptea. Micutul
considera acest lucru ca pe un joc. Invata sa ceara si, apoi, sa mearga singur sa urineze si sa defece. Incepand cu
varsta de 2-3 ani, trebuie sa-l invatam sa foloseasca corect si curat latrina.
RELATIILE CU ADULTII
Dragostea si afectiunea sunt indispensabile pentru dezvoltarea normala a copilului. Bebelusul depinde, inca din
primele minute de viata, de mediul inconjurator uman si fizic. Copilul raspunde la voce, la contacte, la gesturi, la
surasuri. De asemenea, el imita. Micutul progreseaza daca este incurajat si regreseaza daca este speriat sau
abandonat. Inca din primii ani de viata, asimileaza raporturile care exista intre membrii familiei sale si se
conformeaza regulilor societatii in care traieste. Nu-i putem, deci, judeca comportamentul decat daca ii cunoastem
bine conditiile sociale locale.
Lumea sa este, la inceput, constituita din mama sa sau din persoana care il creste si ingrijeste. Contactul fizic al
corpului sau, sunetul vocii sale, expresiile fetei sale ii provoaca micutului reactii placute si stimulante. Bebelusul ii
surade acestei persoane, isi fixeaza privirea asupra ei, se joaca cu sanul, cu degetele, cu hainele acesteia. Ea il
incurajeaza, il linisteste, ii vorbeste, ii surade, si, mai ales, il hraneste. Aceste contacte devin si mai intense in timpul
meselor si al toaletei micutului. Mama ramane personajul central. Acesteia trebuie sa ii faca placere sa se ocupe de
copilul sau. Daca ea nu o poate face, trebuie sa fie inlocuita de cateva persoane, aceleasi intotdeauna, cu care copilul
stabileste legaturi de afectiune.
Intre 6 si 9 luni, sugarul cunoaste bine persoanele din mediul sau inconjurator: parintii, bunicii, unchii si matusile,
fratii si surorile. Micutul se bucura cand ii vede si sufera intens daca este despartit de mediul sau obisnuit. Trebuie,
deci, sa evitam schimbarile frecvente al mediului de viata, mai ales in timpul primilor ani de viata.
In al doilea an de viata, copilul trece printr-o perioada de refuz, de impotrivire, pe parcursul careia isi manifesta
personalitatea. Intre 2 si 6 ani, exploreaza lumea inconjuratoare. Intelege ca este baietel sau fetita. Percepe
diferentele dintre barbati si femei, dintre batrani si tineri. Prin contactele, conversatiile, jocurile sale, copilul
asimileaza societatea careia ii apartine.
ECHILIBRUL VERTICAL (motricitate generala)
La nastere, membrele sugarului sunt hipertonice. In timpul primului an, membrele copilului trec printr-o faza de
relaxare/slabire a tonusului muscular, de hipotonie. Apoi, se instaleaza un echilibru care ii permite micutului sa stea
in fundulet, in picioare, sa mearga. Aceasta evolutie a tonusului muscular conditioneaza progresele copilului.
Pe la 2-3 luni, copilul isi tine bine capul cand este tinut in pozitie verticala.
Pe la 4 luni, bebelusul poate sta in fundulet, fara sprijin, cu spatele rotunjit. Intre 6 si 10 luni, sta in fundulet, fara
sprijin, cu spatele drept. Intre 6 si 12 luni, se ridica in picioare, sprijinindu-se.
Intre 12 si 15 luni, merge singur.
Pe la 2 ani, poate alerga si se poate catara, poate explora lumea care il inconjoara.
La 6 ani, copilul alearga, se catara, sare cu o coordonare perfecta.
APUCAREA SI MANEVRAREA (motricitate fina)
Este interesant de urmarit progresele abilitatii mainii.
Pe la 4 luni, sugarul apuca cu toata mana un obiect care i se ofera. Pe la 6-7 luni, el apuca cu precizie obiecte mici,
intre extremitatea degetului mare si cea a degetului aratator.
Intre 1 an si 2 ani, copilul face gesturi din ce in ce mai complexe si poate, deja, sa faca constructii simple.
In cursul anilor urmatori, gestul devine si mai precis. Nu mai este insotit de miscari parazite ale restului corpului.
La 2 ani, copilul poate sa deseneze o linie pe pamant cu un bat sau pe o hartie cu creionul. Pe la 3 ani, poate trasa un
cerc. Iar, la 4-5 ani, un patrat.
COMPORTAMENTUL
Progresele motorii ale copilului si stimularea pe care o primeste din partea mediului sau inconjurator conditioneaza
dezvoltarea inteligentei sale si calitatea contactelor sale cu mediul ambiant.
Dar intre 18 si 24 de luni, lucrurile se pot schimba. Copilul merge, se descurca singur, devine greu, o alta sarcina
survine. Intarcarea coincide, deseori, cu o separare fizica sau afectiva. Intarcarea este precedata, uneori, de o
perioada de malnutritie latenta. Copilul este mai putin vesel, mai putin vioi, mai iritabil. Ofera mai putine satisfactii
mamei sale sau persoanei care il ingrijeste. Este vorba, deci, de o dubla schimbare alimentara si afectiva, ale carei
efecte nocive se pot insuma.
Copilul trebuie sa se simta in siguranta: hrana suficienta si corespunzatoare; cadru de viata stabil pe plan fizic (casa,
imbracaminte, temperatura, posibilitati de a se juca) si afectiv (familie care il iubeste si il linisteste).
Copilul trebuie sa aiba posibilitatea de a avea experiente care sa ii imbogateasca cunostiintele: sa vorbeasca, sa puna
intrebari, sa se joace, sa incerce sa faca lucruri din ce in ce mai dificile.

Adultii care il inconjoara trebuie nu numai sa il iubeasca, sa-l hraneasca

si sa-l ingrijeasca, dar sa se si intereseze de progresele lui, sa-l
incurajeze si sa-l consoleze in privinta esecurilor sale.