Evaluare Nr.

Efectuat : Budiștean Cristina gr.105

1.1 Schemă. Factorii care favorizează elaborarea politicilor educaționali și sociali.

Familia

Biserica
Politici
educaționale
Școala

Mass-Media

Probleme de
protecție
Politici

Educație și
sănătate

Integrare
comunitară

Îmbătrânire
Politici sociale
incluzivă

Migrație a forței
de muncă

Reducere a
inteligenței

Eradicare a
sărăciei

1.2 Algoritmul de elaborare a politicilor educaționale.

De regulă, fazele procesului de politici educationale includ: elaborarea, implementarea și evaluarea.

Fiecărei faze îi corespund etape specifice:

1. Identificarea problemei/problemelor

Pentru a plasa problema pe agenda factorilor de decizie (Guvern, minister, autorităţi publice locale,
consilii profesorale etc.), sînt necesare argumentări clare şi fundamentate, care să „specifice cauzele,
efectele şi gravitatea problemei în baza unei varietăţi largi de surse de informare”. Pentru a stabili
soluţia cea mai optimă, fiecare opţiune trebuie evaluată din perspectiva eficacităţii, eficienţei, echităţii,
fezabilităţii (posibilităţii implementării) şi flexibilităţii (posibilităţii de perfecţionare.

2. Colectarea şi analiza informaţiei

Informaţie cantitativă, calitativă, studii, sondaje, interviuri), folosind date statistice relevante.

3. Formularea propunerii de politici

În acest sens, ne putem conduce după referenţialul de analiză structurat pe următoarele întrebări: Care
este problema? Care este calea cea mai adecvată de soluţionare? Care sînt obiectivele ce trebuie atinse?
Care sînt mijloacele de realizare a obiectivelor? Sînt justificate măsurile propuse?Care este fundamentul
juridic al politicii? Care este impactul previzibil al politicii? Care este raportul cost-beneficiu al politicii?
Cum asigurăm implementarea efectivă, monitorizarea şi evaluarea politicii? etc. După ce a fost
identificată şi acceptată varianta optimă de soluţionare a problemei/problemelor abordate, opţiunea
devine politică (în cazul nostru, educaţională), care urmează a fi formulată/elaborată

4. Analiza de impact pentru scenariile de politici

vizează următoarele etape: stabilirea criteriilor de luare a deciziei; analiza variantelor în conformitate cu
criteriile stabilite; identificarea celei/celor mai bune variante; definirea resurselor şi a rezultatelor pentru
varianta/variantele selectate; analiza costurilor şi beneficiilor; analiza de impact pentru
varianta/variantele stabilite; identificarea beneficiarilor și a părţilor interesate. Relevantă în acest
context este analiza SWOT. Analiza de impact a implementării (impact pedagogic, impact economic
(inclusiv, financiar), impact social, impact ecologic; riscuri, grad de urgenţă a schimbărilor propuse) nu
depinde de tipul documentului de politici, ci de problema care trebuie soluţionată.

5. Consultarea scenariilor de politici şi a exhaustivităţii riscurilor.

Variantele/scenariile de politici reprezintă soluţii tehnice care rezolvă o anumită problemă stringentă. În
scopul perfecţionării procesului decizional, al diminuării riscurilor şi adoptării unor politici adecvate, vor
fi elaborate cîteva scenarii posibile de implementare, cu includerea analizei SWOT şi, ca urmare a
consultărilor, va fi aleasă politica optimă. În vederea identificării corecte a variantei optime de politică,
vom răspunde la un şir de întrebări de tipul: Care sînt avantajele şi dezavantajele fiecărei opţiuni? Care
este soluţia ce necesită cele mai mici cheltuieli? Sînt beneficiile soluţiei selectate proporţionale
costurilor? La evaluarea alternativelor, este necesar să se ţină cont şi de deficienţele specifice cadrului
de implementare: previzibilitate redusă, transparenţă redusă, măsuri care se dublează, reglementări
nejustificate etc

6. Elaborarea documentului de politici

Documentul de politici, un instrument de decizie care fundamentează politica publică şi oferă detalii cu
privire la: modalitatea de implementare, de monitorizare şi de evaluare, descrie şi analizează
problemele existente; identifică obiectivele aferente problemei; defineşte instrumentele de soluţionare
a problemei/problemelor şi impactul aşteptat. Documentele de politici se elaborează în conformitate cu
Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi cu Hotărîrea Guvernului privind regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de
documentele de politici, sau, după caz, alte acte legislative şi normative. Documentul de politici are, de
obicei, următoarea structură: Denumirea politicii; Instituţia iniţiatoare; Definirea problemei; Scopul
documentului; Obiectivele politicii; Beneficiarii politicii; Variantele de soluţionare a problemei; Procesul
de consultare a politicii; „Avatarurile” variantei recomandate: beneficii, riscuri, impact, grupuri
vizate/afectate, compatibilitatea cu legislaţia în vigoare; Planul de acţiuni. Adiţional, documentele de
politici trebuie să identifice riscurile posibile ale implementării acestor politici. Tipologia documentelor
de politici include: concepţia, strategia, programul și planul.

7. Consultarea lărgită şi avizarea documentului.

În procesul de elaborare a documentului de politici, se utilizează mecanismul de consultanţă „pe viu”
prin organizarea întrunirilor de lucru şi a discuţiilor publice, cu implicarea tuturor factorilor vizaţi, direct
sau indirect, pentru a minimiza divergenţele de opinii, contestările şi modificările ulterioare. Consultările
publice, inclusiv cu societatea civilă, constituie o condiţie esenţială pentru respectarea transparenţei
documentelor în cauză. Rezultatele consultărilor vor fi sistematizate şi utilizate la definitivarea
documentului şi, ulterior, la implementarea acestuia

8. Definitivarea şi prezentarea spre aprobare a versiunii finale.

În rezultatul discuţiilor publice şi în baza avizelor primite de la factorii interesaţi, proiectul de document
se perfecţionează şi se definitivează.

9. Aprobarea documentului de politici.

Documentul de politici elaborat se aprobă printr-un act normativ (lege, hotărîre) de instanţa
corespunzătoare (Parlament, Guvern, minister, autoritate publică locală) sau executoriu (ordin,
dispoziţie) de organul de conducere respectiv, sau, eventual, printr-un act emis de un organ consultativ
(Colegiu, senat, consiliu), care urmează a fi promulgat prin ordinul conducătorului instituţiei respective.

10. . Monitorizarea şi evaluarea implementării documentului de politici.

Instrumentele utilizate în evaluare sînt: studiile de caz (răspund la întrebările cum? şi de ce?); focus-
grup-ul; interviul (formal sau informal); observaţia; chestionarul; analiza documentelor scrise.

1.3 Mini-eseu : ,,Rolul socieății civile în elaborarea politicilor educaționale și sociale’’.

Societatea civilă recunoaște că agravarea și accelerarea în întreaga lume a multiplelor crize

solicită atenție și necesită un răspuns urgent - trebuie să afirmăm rolul crucial al educației și formării
profesionale pentru adulți în abordarea acestor crize. Educația și învățarea de-a lungul vieții reprezintă
un drept fundamental al omului și un bun public care este esențial pentru promovarea justiției
educaționale, sociale, economice și de mediu, a participării democratice, a valorilor cetățeniei (precum
solidaritatea) și a reducerii răspândirii inegalităților.

La nivel mondial, societatea civilă joacă un rol important în educația și formarea profesională
pentru adulți. Pentru a sprijini cursanții adulți din întreaga lume și pentru a maximiza beneficiile
educației pentru tineri și pentru adulți în favoarea dezvoltării durabile, este necesară mobilizarea
societății civile și a mișcărilor sociale. Astfel, ca unul dintre principalii actori, aceasta ar trebui, de
asemenea, să fie recunoscută ca un partener în crearea politicilor, planificarea, monitorizarea și
evaluarea implementării politicilor .

Dezvoltarea societăţii civile are o importanţă cheie pentru valorile fundamentale, democratice
şi pluraliste ale oricărei ţări, dar şi pentru încurajarea implicării sociale a cetăţenilor în procesele de
dezvoltare. Dezvoltarea sectorului asociativ reafirmă drepturile constituţionale ale cetăţenilor, inclusiv
dreptul la libera asociere, libertatea întrunirilor și libertatea de exprimare. Prin activităţile lor, cetăţenii
contribuie la o dezvoltare cuprinzătoare, la îmbunătăţirea standardelor de trai şi a calităţii vieţii.

O asemenea contribuţie din partea sectorului asociativ la promovarea şi edificarea unei societăţi
democratice implică necesitatea unei cooperări intense cu instituţiile statului. Acţiunile reciproce pot să
contribuie semnificativ la progrese în diverse sfere sociale pentru a răspunde adecvat problemelor
existente. Organizaţiile societăţii civile (OSC), ca parte integrantă a sistemului social, sînt o formă de
exprimare a iniţiativelor cetăţeneşti, facilitînd astfel participarea activă în administrarea proceselor
publice. Susţinerea societăţii civile reprezintă o modalitate de stimulare a coeziunii sociale şi de creare a
capitalului social durabil. De asemenea, OSC posedă un potenţial economic înalt prin rolul lor de
angajatori, contribuind astfel la diminuarea şomajului. Prin urmare, este în interesul Republicii Moldova
să susţină dezvoltarea sectorului asociativ, să adopte politici şi un cadru favorabile activității acestuia –
actor fundamental în promovarea democraţiei şi a valorilor democratice, partener vital în identificarea şi
redresarea problemelor din diverse sfere sociale.