Psihologia invatarii

Geneza psihologiei invatarii

Invatarea prin conditionare (clasică si operantă)
Construirea cunostintelor
Invatarea socio-culturala
Invatarea prin observatie
Invatarea prin descoperire
Invatarea din experienta
Teorii organiciste ale invatarii
Bibliografie
 Cocoradă, E. (2010). Introducere în teoriile învăţării. Iaşi:
Polirom.
 Cocorada, E. (2009). Psihologia invatarii. Brasov: Ed.
Universitatii Transilvania.
 Cristea, S. (2005). Teorii ale invatarii- modele de instruire.
Bucureşti: Editura Didactica si Pedagogică.
 Dubé, L. (1990). Psychologie d’apprentissage. Quebec:
Presses de l’Université du Quebec.
 Neacşu, I., (1990). Instruire şi învăţare. Teorii. Modele.
Strategii. Bucureşti : Ed. Ştiinţifică,
 Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I.O. (2005). Ştiinţa învăţării.
Iaşi: Polirom
 Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învăţării. Iaşi: Polirom.
Obiective
 Să utilizeze adecvat sistemul de concepte din
domeniul învăţării

 Să compare teoriile învăţării

 Să schiţeze intervenţii primare pentru a ameliora

învăţarea

 Să aplice ideile achiziţionate pentru a analiza unele

situaţii de învăţare
COMPETENŢE

Utilizarea adecvată a conceptelor şi

teoriilor fundamentale din domeniul învăţării

Aplicarea ideilor achiziţionate în situaţii de

învăţare simple

Proiectarea unei intervenţii primare pentru

ameliorarea învăţării
Evaluare

Modalitati de Metode de evaluare Pondere in nota

evaluare finala
Activitate %

Examen Examen scris 2/3

Examen
Evaluare pe Evaluare pe parcurs – activitatea 1/3
parcurs de seminar Seminar
Pentru calculul notei finale si
promovare, studentul trebuie sa
obţină cel puţin 5 la fiecare din
cele 2 activităţi (examenul final si
seminar+portofoliu)
GENEZA PSIHOLOGIEI ŞTIINŢIFICE –
MATRICEA APARIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIEI ÎNVĂŢĂRII

1. Contextul general al apariţiei psihologiei învăţării

2. Prima perioadă ştiinţifică a psihologiei
3. Cinci perspective asupra psihologiei ştiinţifice şi
impactul lor asupra psihologiei învăţării
4. Intrebari esenţiale ale psihologiei învăţării
Psihologia naivă
 Experienţa privind învăţarea ori alte activităţi
este obiectivată în mituri, povestiri, legende,
basme, proverbe.
 Este o psihologie nesistematizată şi
neverificată experimental (psihologia bunicii/
psih. populara).
 Aceeaşi experienţă empirică, filtrată printr-o
instrucţie elevată, este prezentă în toate
genurile de literatură cultă sau în film
 Ea concurează concluziile omului de ştiinţă.
2 probleme fundamentale ale
învăţării
 Dezbaterile şi lucrările psihologice au încercat să
răspundă celor două probleme fundamentale ale
învăţării, creionate de antici:
- care este natura cunoştinţelor
- cum se achiziţionează ele.

 Analiza evoluţiei psihologiei a condus la concluzia

că istoria teoriilor învăţării urmează cursul istoriei
psihologiei ştiinţifice, având premise în gândirea
antică, medievală şi modernă (Dubé, p. 32).
Aristoteles şi Platon
 Aristoteles (384-322 i. C.) a considerat că spiritul
este ca o tăbliţă, pe care nu este nimic scris înainte
ca gândirea să se aplece asupra obiectelor.
 Platon (427-347 i.C) a adoptat o poziţie contrară
susţinând că sufletul conservă idei pe care le-a
contemplat înainte de viaţa prezentă.

 Remarcăm prezenţa unei probleme actuale - aceea

a raportului ereditar-dobândit, intern-extern în
învăţare
Descartes
 Universul este separat în:
- res cogitans (imaterial, fără întindere, stabilit
pe baza principiului „gândesc deci exist”)
- res extensa (realitatea materială, ce ocupă
un loc în spaţiu).

Dualismul cartezian a devenit sursa unei

interesante dezbateri psihologice ulterioare
„mind-body problem” (Dubé, 1990).
Înnăscut si dobândit

 David Hume (1711-1776):

- <Spiritul copilului este, la naştere, o tabula
rasa, iar toate cunoştinţele lui vin din lumea
exterioară, după ce au trecut prin simţuri.>.
- I. Kant (1724-1804) acordă un loc central
ideilor şi principiilor înnăscute în constituirea
cunoaşterii.
Spre laborator!!
 Lucrările realizate în ştiinţele naturii de către
Lamarck (1744-1829) şi Darwin (1809-1882)
reduc distanţa dintre studierea omului şi a
animalelor,
 Inventarea unor aparate de laborator ca
microscopul, kimograful, galvanometrul
favorizează descoperirea activităţii electrice a
fibrei nervoase a animalelor.
 Dezvoltarea fiziologiei contribuie masiv la
înaintarea psihologiei spre laborator
Prima perioadă ştiinţifică a
psihologiei
 Wilhelm Wundt (1832-1920) creează primul
laborator de psihologie experimentală, în
1879, la Leiptzig.
 Metoda la Wundt : introspecţia

 Au apărut deja divergenţe asupra modelelor

teoretice privind învăţarea ori asupra
metodelor de investigare
Pionierii psihologiei invăţării
 Ebbinghaus (1850-1909) a efectuat trecerea de la
termenul cunoaştere, cu conotaţii filosofice, la
termenul învăţare.
 A dezvoltat o metodă nouă de învăţare, învăţarea
după criterii, şi a introdus analiza matematică a
rezultatelor, a stabilit celebra curbă a uitării, a
identificat câteva variabile ale procesului de
memorare.
 A reuşit să impună o metodă nouă de studiu, diferită
de introspecţia propusă de Wundt.
 În epocă, rezultatele obţinute au avut însă un impact
slab asupra psihologiei învăţării
Funcţionalism - pragmatism
 Obiectul de studiu al psihologiei ştiinţifice este conştiinţa şi faptul
de experienţă este punctul de plecare în cercetarea acesteia.
 au respins însă abordarea atomistă a conştiinţei.
 Au considerat că psihicul uman este un ansamblu de procese
care exercită activităţi şi funcţii (gândirea, percepţia, judecata,
simţirea etc.) aflate în serviciul adaptării constante a
organismului la mediul din care face parte.
 Funcţionaliştii propun o psihologie focalizată pe operaţiile
psihicului - angajat în medierea dintre subiect şi mediul său,
pentru a asigura o adaptare dinamică.
 Pentru că funcţionarea psihicului poate fi abordată numai în
acţiune/ în practică, funcţionalismul a mai fost numit şi
pragmatism.
 Behaviorismul/comportamentalismul

 nu consideră că obiectul de studiu al

psihologiei este conştiinţa ci comportamentul.
 ,

 Propune ca metoda - experimentul

ca şi funcţionalismul, behaviorismul respinge

metoda introspecţionistă de cercetare
 behaviorismul consideră însăşi conştiinţa
subiectivă ca obiect neadecvat pentru
psihologie.
Învăţarea prin experienţă
 J.Dewey a contribuit la ameliorarea directă a
practicilor educative prin importante scrieri asupra
educaţiei
 Idei importante:

- a) procesele mentale servesc adaptării individului la

mediu şi
- b) învăţarea este un rezultat al interacţiunii subiect –
mediu.
- Învăţarea nu are ca punct de plecare nici mediul
singur (cum susţineau behavioriştii) nici dispoziţiile
interne ale subiectului (cum credeau gestaltistii).
Intrebari esentiale

 Ce trebuie studiat: conştiinţa,

comportamentul sau ambele? Altfel spus
care este obiectul de studiu al psihologiei?
 Prin ce metodă este investigat obiectul de
studiu?
 Care este concepţia asupra fiinţei umane
care fundamentează diversele modele, teorii,
abordări ale învăţării?
Principalele idei despre dezvoltare
relevante în învăţare
 nature versus nurture: dezvoltarea depinde mai mult de ereditate
sau de mediu şi educatie?
 schimbare versus stabilitate: există anumite momente critice
când schimbările coexistă cu procese continue, normale sau
dezvoltarea are perioade flexibile?
 continuitate versus discontinuitate: dezvltarea se derulează
continuu prin schimbări mici sau există schimbări majore?
 activitate versus pasivitate: copilul trebuie să se implice, să joace
un rol activ în propria dezoltare sau dezvoltarea nu depinde de
activitatea copilului?
 structură versus funcţie: dezvoltarea presupune o serie de
schimbări în structurile şi procesele cognitive sau structurile
rămân neschimbate? (Schunk, 2000).