CURS 3

Elemente de sociologie a colectivității

Sociologia utilizează conceptul de comunitate umană prin care înțelegem:

- un grup de indivizi
- care trăiește într-o arie geografică dată;
- în cadrul unei anumite diviziuni sociale ale muncii;
- care are o cultură comună și un sistem social de organizare a activitatiilor;
- ai cărei membrii sunt conștienți de unitatea lor sau de apartenența la comunitate;
- care acționează în mod colectiv și organizat

Comunitatiile umane cuprind din punct de vedere sociologic, următoarele forme:

- colectivitățile teritoriale (satul,orașul);

- grupurile etnice și culturale (tribul, uniuni de trib, statul, poporul și națiunea);
- grupuri bazate pe similitudini de comportamente (adunare, public, mulțime);
- grupul social original al vieții colective a oamenilor care este familia;
- alte grupuri sociale (profesionale,politice,în învățământ)

Cu privire la fenomenul grupării, societatea este formată din:

- comunități sociale în care indivizii sunt uniți prin legături de viață;
- instituții sociale în care relațiile și structura se impun din afară cu funcții care trebuie
îndeplinite;
- grupuri sociale în care indivizii, relațiile și structura depind de voința celor care le compun.

Colectivitățile teritoriale sunt acele tipuri de comunități umane caracterizate prin:

- locuirea pe un teritoriu comun;
- existența unui anumit tip de activități specifice;
- anumite forme de relații sociale.

1
Comunitățile rurale se caracterizează prin coeziune, stabilitate, relații de vecinătate bine
structurate, o puternică intercunoaștere și un control mai riguros al colectivității. Volumul
populației și densitatea este mai mică decât la oraș.

Comunitatiile urbane se caracterizează prin numărul de locuitori și o densitate mai mare, prin
ritmuri înalte ale activităților, în general o viață tensionată.

Urbanizarea este un proces social global prin care se produce o schimbare a structuriilor
sociale și profesionale precum și o restructurare a formelor de existență rurală.
Modernizarea este un proces social de înoiri, de schimbări în toate sectoarele de activitate
precum și la nivel global al societății.

RELAȚIILE SOCIALE
Nevoia de afiliere, de a fi într-un grup este o nevoie umană fundamentală. Nu putem
să trăim izolați.
Relațiile interpersonale reprezintă legături directe, conștiente și psihologice ce
apar între oameni.
Relațiile sociale reprezintă interacțiuni între indivizi stabilite pe baza unor scopuri
și interese sociale și individuale, fiind de fapt relații interpersonale proiectate la nivel
social.

Caracteristicile definitorii ale relațiilor sociale sunt durata și stabilitatea. În

colectivitate aceste relații se desfășoară după reguli formale (legi, coduri) și informale (obiceiuri
și tradiții). Nu orice relație interpersonală este socială ci doar aceea care se bazează pe contactul
spațial (un anumit context în care oamenii se intersectează) și psihic (interesul comun pentru
minim un domeniu).

GRUPURILE SOCIALE

Pe tot parcursul vieții omul trăiește în diferite grupuri: familie, colectiv școlar, echipa
de lucru, prieteni, asociați. Mediul social în care acționăm este grupul.
Concepte care definesc grupuri de oameni:
a) mulțimea – tip aparte de grupare în care oamenii nu se cunosc între ei, se
întâlnesc întâmplător și stau împreună o perioadă limitată de timp (exemplu:
oamenii de la un concert);
b) echipa – tip aparte de grup în care membrii au roluri bine definite și exersate
pentru atingerea unui scop comun conștientizat și asumat de toți membrii (de ex.
echipa de fotbal);
c) categoria socială – mai mulți oameni care au caracteristici similare la nivelul
unei populații (de ex. asistenții medicali din București);

2
 Grupul social este definit ca orice agregare umană de două sau mai multe persoane care
are următoarele caracteristici:
- sentimentul de apartenență la grup;
- între membrii grupului există interacțiuni;
- caracteristici comune (valori, credințe, aspirații, obișnuințe, interese comune);
- existența unor interese comune și a unui scop comun.

TIPOLOGIA GRUPURILOR SOCIALE

1. Grupuri primare și secundare:

a) Grupurile primare – sunt grupuri mici în care membrii comunică direct prin
relații de tipul ,,față în față”, cu puternică încărcătură afectivă, și cu o mare influență
asupra individului (exemplu: familia și grupul de prieteni)

b) Grupurile secundare sunt adesea grupurile de interese profesionale, opus

grupului primar care au scopuri precise și unde interacțiunile sunt mijlocite de
instrumente, grup profesional.

2. Grupul formal și informal

a) Grupurile formale sunt grupuri cu o formă prestabilită, creată de obicei de o

structură organizațională, iar relațiile dintre membrii sunt redate printr-o
organigramă ce prezintă ierarhia oficială, iar interacțiunea funcționează după reguli
scrise.

Exemplu de organigramă:

3
 b) Grupurile informale sunt grupuri naturale ce apar în urma interacțiunii dintre
oameni pe baza simpatiei și atracției dintre membrii.

La nivelul unui grup ansamblul interacțiunilor dintre membrii se poate baza pe 3

tipuri mari de relații: atracție, respingere, indiferență.

Relațiile informale dintr-un grup se pot verifica prin intermediul testelor

sociometrice ce au ca rezultat întocmirea hărții relațiilor ce poartă numele de
sociogramă.

3. Grupuri de apartenență și de referință

a) Grupul de apartenență reprezintă grupul din care facem parte la un

moment dat (ex: clasa 1 B AMG)

b) Grupul de referință – este acela din care nu facem parte deși luăm ca
reper valorile, normele, și simbolurile lor. Sunt grupurile pe care le
apreciem și la care aspirăm. Din acest tip de grupuri se pot selecta și
idolii.

4. In –group și out-group

Această distincție scoate în evidență tendința grupurilor de a se delimita clar de

ceilalți indivizi care nu sunt membrii ai grupului. Astfel pot exista grupuri închise,
exclusiviste, sau ermetice iar membrii lor nu au permisiunea să facă parte din alte
grupuri complementare (exemplul claselor de elevi, nu poți face parte din două clase în
același timp). Apartenența la un astfel de grup determină persoana să împartă lumea în
,,noi și ei” și să dezvolte atitudini și comportamente de superioritate sau ostilitate față
de ceilalți.

5. Tipul grupului după mărime:

- grupuri mici – alcătuite din 2-10 membrii de ex. familia, grupul de prieteni,
colegi;
- grupuri medii – formate din aproximativ 40 de membrii de ex. clasa de studenți;
- grupuri mari – care ajung până la sute de membrii – de ex. partidele politice;

Etapele formării grupului:

1. formarea = etapa de început a grupului în care membrii nu se cunosc între
ei, relațiile fiind extrem de politicoase și protocolare. În această etapă
preocuparea indivizilor este de a-i cunoaște pe ceilalți;
2. furtuna = etapa conflictuală în care indivizii își negociază pozițiile în
cadrul grupului. Acum apar tensiuni și se negociază relațiile de autoritate
și sferele de influența dintre membrii grupului;
3. normarea = etapa în care se stabilesc normele pe baza cărora vă funcționa
grupul, în care se valorifica rezultatele negocierii din etapa anterioară;
4. funcționarea = etapa în care grupul funcționează respectând regulile
agreate anterior.
4
 ORGANIZAȚIILE
Organizația

Este o asociere de indivizi, un grup social cu scop propriu, care acționează conform unui
sistem de norme și valori, în vederea realizării anumitor obiective.
O dată cu expansiunea societăților și a diversității lor, s-a creat și conceptul de
„societate organizațională” pentru a desemna tipul de societate în care organizațiile acoperă
majoritatea domeniilor vieții sociale.

Tipuri de organizații:
- formale - sunt constituite în mod deliberat, urmăresc realizarea unor scopuri bine definite și
acționează potrivit unor norme și reglementari precis stabilite; sunt strâns legate de instituții și
adeseori sunt subordonate acestora (instituțiile economice acționează prin organizațiile
economice- fabrici, uzine, etc.);
- informale - acționează în vederea realizării unor scopuri, dar normele lor nu sunt definite prin
regulamente sau legi scrise.

Conform studiilor sociologului T. Parsons, exista 4 tipuri de organizații:

1.organizații economice- produc bunuri și servicii;
2.organizații de putere politică;
3.organizații integrative- asigura ordinea și coeziunea popoarelor;
4.organizații de menținere a modelelor culturale.

COMPORTAMENTUL COLECTIV

Comportamentul colectiv se definește ca fiind un – „tip de comportament emergent

(spontan și ghidat de norme create de participanți) și extrainstituțional (orientat dupa alte norme,
adesea divergente, decat cele general acceptate social)"(Septimu Chelcea, 1993)

Analiza comportamentului colectiv are în vedere criterii pe baza carora se evidențiaza anumite
tipuri de acțiuni colective:
 Scopul – expresive, instrumentale - Scopurile comportamentelor colective pot fi
expresive (se urmăreste exprimarea unor sentimente) sau instrumentale (se dorește
obținerea unor drepturi sau avantaje).

 Gradul de organizare al participanților – organizate, semiorganizate, neorganizate

Gradul de organizare al participantilor determină delimitarile între comportamentele
colective neorganizate, comportamentele înalt organizate și cele intermediare.

5
  Durata – indelungată, scurtă - durata comportamentelor colective deosebeste
comportamentele colective de durata scurta (cateva ore) de cele de lunga durata.

În anumite împrejurări, şi numai în acestea, o aglomerare de oameni capătă caracteristici noi,

extrem de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun. Personalitatea conştientă dispare,
sentimentele şi ideile tuturor elementelor componente fiind orientate în aceeaşi direcţie. Se
formează un suflet colectiv, desigur temporar, dar prezentând caracteristici foarte clare.
Colectivitatea devine atunci ceea ce voi numi, în lipsa unei expresii mai potrivite, o mulţime
structurată sau, dacă preferaţi, o mulţime psihologică. Ea constituie o unică fiinţă şi se supune
legii unităţii mintale a mulţimilor. (Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti,
Editura Anima, 1895/1991, pp. 12-13).
Procesele psihologice ale comportamentului colectiv

Philip Zimbardo (1969) a identificat variabilele DEINDIVIDUALIZĂRII:

● anonimatul ● reducerea responsablităţii ● activitatea de grup ● mărimea grupului ●
perspectiva temporală (centrare pe prezent) ● implicarea fizică în act ● excitarea fiziologică ●
stimuli supradimensionaţi (muzica la maximum) ● stări de conştiinţă modificată (alcool,
drog).

Exemplu comportament de grup (conformism

social):https://www.youtube.com/watch?v=X6kWygqR0L8

RELAȚIILE SOCIALE

Relațiile sociale se formează în temeiul interacțiunii dintre indivizi, pe fondul unor scopuri și
interese individuale și sociale.
Orice societate sau grup social nu este o simplă sumă de indivizi, ci o rețea de legături dintre
aceștia ce constă în mijloacele (materiale și simbolice) pe care ei le folosesc, în interacțiunile
și activitățile lor, precum și în rezultatele sau produsele (materiale și spirituale) ale activității
lor sociale.
Relațiile de interidividualitate pot fi întâmplătoare efemere sau spontane, având – sub raportul
vieții sociale – un rol secundar.
În toate colectivitățile, grupurile și unitățile sociale există însă relații fundamentale, ce se
caracterizează prin durată și stabilitate, se desfășoară după reguli și norme stabilite (formale sau
informale), sunt consimțite prin legi, coduri, reguli, obiceiuri sau tradiții (au o anumită
structură).
“Modelele” relațiilor sociale fixează și prescriu modele de desfășurare a interacțiunilor, locul
pe care îl ocupa indivizii (status și rol) modul de desfășurare a activităților lor, comportamentul
admis, precum și cel nepermis.

Caracteristicile relațiilor umane:

o Se realizează pe tot parcursul vieții individului uman;
o Se desfășoară în cadrul următoarelor activități: joc, învățare, munca și creație;
o Este asigurată de următorii agenți de socializare: familie, școală, biserica, locul de
muncă, grupuri și mass-media.

6
Relația socială este un sistem de interacțiuni sociale între doi parteneri (indivizi sau grupuri)
care are la bază anumite atitudini, interese, prejudecăți. Relațiile sociale prezintă o mare
diversitate.

CLASIFICAREA RELAȚIILOR SOCIALE:

După cadrul de desfășurare:

 Interindividuale – relații care se stabilesc între doi indivizi;
 Între individ și grup – grupul apare ca un întreg cu valorile interesele și normele sale;
 Intergrupale - relații care se stabilesc între grupuri;

După modul în care afectează coeziunea socială

 Relația de cooperare – poate fi personală sau impersonală, deliberată sau simbolică;
 Relații de subordonare și supraordonare - un grup sau un individ este dominat de un alt
grup sau individ care domină;
 Relația de compromis și toleranța - doi indivizi sau două grupuri au interese sau
scopuri diferite, dar nu și le pot impune și le accepta reciproc;
 Relația de marginalitate - când indivizii participă la grupuri cu modele valorice diferite
fără a se identifica cu ele;
 Relații de competiție - apar când resursele sunt limitate sau percepute ca atare;
 Relații conflictuale - un partener încearcă să-l domine pe celălalt.

După gradul de reglementare:

Relații formale – sunt definite social, reglementate prin norme și coduri;
Relații informale - directe, personale, puțin reglementate și controlate.