CIUPITU CRISTINA EMANUELA

Grupuri sociale

01 VELICA ANDREEA
 Grupurile sociale
Noțiunea de grup social desemneazã diferite ansambluri de indivizi – douã sau mai
multe persoane , ce împãrtãșesc același sentiment de unitate, și sunt angajate în unul
sau mai multe tipuri de interacțiune socialã stabilã, condiționate de contexte sociale și
istorice.
M. Sherif a definit grupul ca fiind unitatea socialã alcãtuitã dintr-un numãr de
indivizi,
care se gãsesc unii cu alții în relații de statuturi si de rol,stabilite dupã o perioadã de
timp,
și care posedã un set de valori sau norme ce reglementeazã comportarea reciprocã.

02
 GRUPUL
PRIMAR
Trecând la tipologia grupurilor sociale, stãruim mai întâi
pe diferența grup primar – grup secundar. Ce este un grup
primar? Așa cum spune Cooley, el este alcãtuit din douã
sau mai multe persoane, situate în relații directe unele cu
altele sau în relații intime și coezive. Fiecare membru al
grupului se simte angajat în viața și activitatea grupului, și
îi percepe pe ceilalți ca prieteni sau chiar membri ai unei
familii.

03
Grupul primar reprezintã pentru cei care-l alcãtuiesc ceva foarte
important și , de aceea, el constituie, înainte de orice, un scop și
nu un mijloc în vederea realizãrii unor scopuri. În acest grup
insul trăiește sentimentul propriei identități direct și , totodatã,
își afirmã specificitatea, pe care ceilalți membrii o acceptã ca
atare.

06
 Grupul primar este, prin funcțiile sale esențiale în
socializare, o structurã fundamentalã pentru individ și
societate. Primele procese de socializare cunoscute de copil
au loc în grupul primar, adicã în familie. În acest cadru copiii
achiziționează norme și valori prin intermediul cãrora se
pregãtesc pentru stãpânirea mecanismelor vieții sociale.
Orice individ se formeazã ca om într-un
grup primar. De aceea, grupurile primare
sunt fundamentale pentru individ și pentru
societate. Ele oferã cadrul în care el își
exprimã cele mai multe dintre nevoile
personale. Numai într-un asemenea grup
omul are calea de formulare a propriilor
trebuinþe pe care sã le cunoascã și
ceilalți.
 GRUPURILE SECUNDARE
Grupul secundar constã din douã sau mai multe
persoane implicate într-o relație impersonalã și au un
scop practic specific. Oamenii coopereazã cu alți semeni
pentru realizarea unui scop. Spre deosebire de grupul
primar, relația dintre membrii grupului secundar este un
mijloc pentru atingerea unui țel.
 Exemple de grupuri secundare sunt:
corporațiile, școlile, unitățile de muncã, unitățile militare, comunitățile
etnice și naționale etc.
https://www.grupurisecundare.ro

Prin natura lor, grupurile

secundare se manifestã ca medii
sociale unde indivizii se produc ca
actori sociali. Relațiile interumane
se stabilesc în temeiul unor regula-
mente pe care, fie cã le acceptã
sau nu, individul trebuie sã le
respecte.
 Dacã grupul primar rãmâne
prioritar în socializarea primarã a
individului, inițiându-l și
introducându-l în mecanismele
vieții de grup și ale vieții sociale,
grupul secundar are rol esențial în
afirmarea socialã și profesionalã a
individului.
 În grupurile secundare insul ființează ca
realitate socialã. Grupul primar
acționează pentru insul concret, iar
grupul secundar activeazã individul prin
statusurile sale. De pildã, în grupul
primar poți fi prieten pentru ceilalți,
condiție sufi- cientã pentru a fi acceptat
ca parte a acestuia. În grupul secundar
exiști cu precãdere printr-un status
social, profesional, cultural, religios etc.
GRUPURILE DUPA GRADUL DE
ORGANIZARE
– organizate (având o structurã bine definita și mecanisme
de decizie colectivã); exemplu: sindicatul;
 – SEMIORGANIZATE (REPREZENTATE DE O
COLECTIVITATE CARE EXPRIMÃ INTERESELE
ALTORA;
EXEMPLU: UN GRUP DE PROFESORI CARE
REPREZINTÃ INTERESELE ELEVILOR ÎNTR-O
SITUAÞIE DATÃ, UN GRUP DE PÃRINȚI CE ÎȘI
REPREZINTÃ PROPRIII COPII
Vă mulțumim pentru vizionare !