GRUPURI SOCIALE

Fiecare dintre noi ne aflam intr-o dubla conditie: pe de o parte suntem orientati spre noi insine, ca afirmare a Eului de sine statator si, pe de alta parte, suntem conditionati de atributul sociabilitatii. Astfel, ne plasam intre doua dimensiuni structurale bazale ale personalitatii - individualitatea si sociabilitatea - facand compromisuri relativ costisitoare: "prin renuntarea partiala la individualitate in favoarea sociabilitatii, indivizii accepta sa piarda o parte din vointa lor si din spiritul lor de independenta; astfel, ei vor abandona circumspectia, teama si prudenta, castigand recunoastere si dobandind sprijin din partea altora" (M. Golu, 1997., apud S. Stefan, M. A. Ionescu, 2006, p. 22).

Grupul din perspectiv sociopsihologic

Grupurile umane reprezint o realitate inevitabil pentru individ i societate. n afara grupurilor, individul uman nu poate tri dect temporar i nu poate ajunge fiin uman propriu-zis. Procesul de socializare se desfoar n grupuri i colectiviti umane (familie, grdini, coal etc.), iar indivizii lipsiti de acest proces nu numai c nu devin fiine sociale complexe, dar nu au nici caracteristicile fundametale ale omului: vorbire, gndire abstract, mers biped. Experienele nefericite ale copiilor crescui n slbticie, sau chiar n societate, dar izolai, dovedesc din plin acest lucru.

Pe de alt parte, societatea nu exist i nu funcioneaz n afara indivizilor i, mai mult, nu este o simpl sum a acestora, cum nu este nici produsul interaciunii simple dintre ei. Societile i culturile, ncepnd de la cele mai simple, i cu att mai accentuat, cele moderne, sunt compuse din grupuri, comuniti, instituii aflate intr-o dinamica permanenta. Grupurile formale i informale sunt absolut necesare att pentru funcionarea societii ca ntreg, ct i pentru existena i mplinirea personalitii umane.

Grupurile sunt expresia nevoii de apartenenta, de afiliere, a nevoia de a trai impreuna cu ceilalti a individului. Aceasta nevoie nu are o singura cauza. Mihai Golu, doctor in psihologie si profesor universitar, considera ca exista cel putin trei genuri de motivatii care conduc spre socializare: 1. ele pot exprima o cautare de identitate prin apropierea de unele caractere/tipuri psihosociale care marcheaza atat comunalitatea/asemanarea, cat si diferenta; 2. ele pot fi efectul unui calcul, individul sperand sa dobandeasca pe aceasta cale anumite avantaje sau agremente materiale sau morale; 3. ele pot traduce, in fine, adeziunea concreta la un ideal, angajamentul pentru o cauza si predispozitia la servitute.

Ce nelegem prin grup social?

Termenul grup are deopotriv n vorbirea curent ct uneori i n tiinele socioumane un neles foarte larg, constituind formaiuni i colecii de persoane de diferite mrimi, cu variate caracteristici i funcii: formaiune de lucru, familie, cerc de prieteni, echip sportiv, clas de elevi, comuniti etnice, clase i straturi sociale, naiuni, popoare etc.
La nivelul limbajului comun folosim o serie de cuvinte care desemneaz lucruri asemntoare cum ar fi: mulime, adunare, gloat, etc. dar care sunt diferite, ca inteles, de grupul social. Mulimea este un tip aparte de grupare uman n care oamenii nu se cunosc ntre ei, se ntlnesc ntmpltor i stau mpreun pentru perioade scurte de timp (Ex.: tinerii adunai la un concert, spectatorii aflai n tribune la un meci de fotbal, mulimea care privete un accident de circulaie, cltorii dintr-un tren, pasagerii unui autobuz sau tramvai).

Caracteristicile grupului social

Fa de limbajul uzual, n psihologia social i n (micro)sociologie, termenul de grup are o definiie mai tehnic, considerndu-se c:

GRUPUL este o unitate social constituit din mai muli indivizi ce au ca note caracteristice:
relaii nemijlocite (fa n fa) de interaciune i dependen reciproc; interese, scopuri i activiti comune ce presupun structurarea n statusuri i roluri diferite; n timp, grupul dezvolt valori, credine, aspiraii, obinuine i norme comune, care regleaz comportamentele membrilor si; contiina apartenenei la grup, sentimentul de noi.

Parametrii grupului social

1. Mrimea grupului se refer la numrul de membri ce alctuiesc un grup. Dei n limbajul curent un grup presupune mai mult de doi membri, n literatura de specialitate o atenie special este acordat diadei, ca formaiune psihosocial (dragoste, prietenie, cuplu conjugal), ea considerndu-se a fi grupul minimal, ale crui mecanisme i procese formeaz ns prin multiplicare, infrastructura oricrui grup uman.
2. Compoziia grupului are n vedere numrul, vrsta, sexul i nivelul socio-cultural i intelectual al membrilor. Compoziia se refer, pe lng indicatori sociodemografici i la aspecte psihologice (interese, atitudini, trsturi de personalitate).

Parametrii grupului social - 2

3. Sarcina sau scopul grupului reprezint factorul principal care genereaz multiple genuri de legturi, dependene reciproce, schimburi de informaii i activiti ntre membrii grupului. De remarcat c n cazul grupurilor primare (de exemplu, familia) nu exist o sarcin specific, ci mai multe i cu un caracter difuz.

3. Structura grupului vizeaz caracteristicile organizrii sociale a grupului, adic maniera n care s-a constituit grupul respectiv.

Parametrii grupului social - 3

5. Procesele de interaciune cuprind o gam larg de relaii interumane: raporturi ierarhice i de conducere, comunicare verbal i nonverbal, atracii i respingeri socio-afective. n funcie de natura sarcinii i a activitiilor desfasurate de grup, iau natere interaciuni i raporturi funcionale, se contureaz sau valideaz un lider. Procesele de comunicare tind s unifice grupul, membrii deviani ai lui sunt supui presiunii de conformare, adica li se cere sa se adapteze la valorile si normele grupului, in caz contrar fiind supusi izolrii i respingerii.
n cadrul grupurilor mici se produc o serie de fenomene psihosociale cum ar fi sugestia i contagiunea afectiv, gndirea de grup (groupthink), polarizri i conflicte, cunoscute sub sintagma dinamic de grup.

Parametrii grupului social - 4

6. Contiina colectiv, coagulat n jurul sentimentului
de noi, de identitate de grup, cuprinznd idei-for ale grupului, norme, valori, reprezentri, tradiii i obiceiuri, care dau grupului coeren i stabilitate in diverse situatii i provocri.

7. Eficiena grupului privete n primul rnd performanele n cadrul sarcinii/realizrii scopului grupului, dar i viabilitatea colectivului, gradul de satisfacie sufleteasc a membrilor, i alte beneficii pe care ei le obin de la grup: cunotine, prestigiu, siguran.

Parametrii grupului social - 5

8. Coeziunea, un parametru fundametal al grupului, este rezultanta global a relaiilor interne i a succesului comun, efectul cunoaterii reciproce, a nsuirii elurilor grupului i a normelor sale, al climatului de ncredere mutual. Opus coeziunii ar fi disocierea grupului. Ea este influenat att de gradul n care indivizii sunt interesai de scopurile grupurilor sau de relaiile din interiorul lor, ct i de msura n care membrii sunt ataai de grup ca atare sau de unii dintre componenii acestuia. Prin atracie depersonalizat se nelege faptul c nu att atraciile afective bazate pe caracteristici de personalitate sunt responsabile pentru coeziunea grupului, ct nevoia de a face parte dintr-un grup. Ceilali din grup sunt cutai i preuii nu n primul rnd datorit calitilor personale, ci pentru c aparin grupului i ncorporeaz caracteristicile lui.

Parametrii grupului social - 6

Ali factori care influeneaz gradul de coeziune sunt: 1) Volumul efortului depus pentru a intra n grup. Cu ct costurile de intrare sunt mai ridicate, cu att, cel puin n prima faz, atractivitatea fa de grup e mai mare; 2) Ameninrile externe i competiiile severe. n principiu, cu ct ameninrile (i competiiile) sunt mai puternice i directe, cu att crete gradul de solidaritate (coeziune) intragrupal; 3) Mrimea grupului este, n general, invers proporional cu gradul de coeziune grupurile mici tind s fie mult mai coezive dect cele mari (apud Baron et al, 1998).

Funcile grupului social

Din perspectiva individului grupurile sunt importante pentru c (Paulus, 1989):
1) Prin grupuri ne satisfacem importante nevoi psihosociale, cum sunt aceea de a primi i oferi atenie i afectivitate i de a ne confirma i exercita sentimentul de a aparine la. Grupurile constituie ntr-un fel antidotul la anonimat i singurtate; Grupurile ne ajut s atingem scopuri pe care greu le-am putea realiza ca simpli indivizi izolai. Gndii-v, spre pild, la micri politice, umanitare etc; Adesea membrii grupurilor din care facem parte ne furnizeaz cunotine i informaii imposibil de accesat altfel. Sau, n tot cazul, sunt o puternic surs de acordare a relevanei i importanei sociale a unor atari informaii;
A aparine unui grup sau, cu att mai mult, la variate grupuri nseamn siguran i protecie fa de reali sau poteniali dumani, n general fa de vicisitudinile vieii (inclusiv catastrofe naturale sau sociale);

2)

3)

4)

Funcile grupului social -2

Din perspectiva individului:
5) Calitatea de membru al unui grup i ofer o identitate(i) social(e) pozitiv, care, la rndul ei, constituie componenta principal a imaginii i concepiei de sine. Practic este vorba de mai multe identiti sociale, deoarece facem parte concomitent din mai multe grupuri i categorii sociale. Psihologii sociali consider c dou identiti sociale au o puternic semnificaie n economia identitii (concepiei) de sine: cea de gender (brbat - femeie) sau cea etnic (asociat n general cu o anumit religie). Pe de alt parte, cu ct grupul din care faci parte este mai prestigios (i restrictiv), cu att, firesc, identitatea grupal conteaz mai mult n concepia de sine. A face parte din grupuri (cluburi) selecte este un mijloc important de validare a valorii personale.

Funcile grupului social - 3

Formaiunile grupale ndeplinesc ns funcii i din perspectiva societii de ansamblu, mai ales pe linia controlului social, al formrii i comportrii indivizilor n acord cu dezirabilul social.
Aceasta se realizeaz nu doar direct prin instituii, organizaii i grupuri specializate n acest sens (instane judectoreti, poliie, armat), ci inclusiv prin grupurile primare. De exemplu, indirect prin legile juriduce i prin politicile sociale i familiale, statutul acioneaz la nivelul familiei ncurajnd sau descurajnd divorurile, fertilitatea, influennd masiv asupra strii de sntate. Mai mult, familia, chiar dac din ce n ce mai accentuat la concuren cu alte surse, fiind principalul agent socializator, este mereu ndemnat s ofere societii viitori ceteni de calitate, care s fie educai n spiritul a celor dou principii de baz: o atitudine pozitiv fa de munc i respect pentru legile formale i informale ale convieuirii sociale.

Tipuri de grupuri sociale

GRUPURI SOCIALE
De referin
Primare Secundare Formale Informale Deschise nchise Permanente

De apartenen

Temporare

Tipuri de grupuri
A. Dup ordinul de mrime:

1. grupuri mici (pn la 25-30), cum ar fi familia, echipe sportive, formaii muzicale, grup de studeni; 2. grupuri mijlocii (de ordinul zecilor i sutelor) de exemplu ntreprinderile mici i mijlocii, un an de studiu, un cartier; 3. grupuri mari (etnii, naiuni, clase sociale, profesiuni).
B. Dup natura relaiilor dintre membrii componeni:

1. grupuri primare, caracterizate prin relaii nemijlocite, fa n fa. 2. grupuri secundare, unde exist atari relaii, indivizii din cadrul lor nu se cunosc nemijlocit.

Tipuri de grupuri - 2
C. Dup funcia lor normativ-axiologic n raport cu individul concret:
1. grup de apartenen, din care individul face parte actualmente; 2. grup de referin, cel care constituie reperele sale normative (atitudinale, valorice, comportamentale) i spre care tinde s devin membru.
************* normativ - care servete ca norm sau stabilete o norm, care are caracterul unei norme; axiologie - teoria general a valorilor.

Tipuri de grupuri - 3
D. Dup statutul acordat legal (oficial): 1. grupuri formale, unde exist organigram, reguli de funcionare scrise, drepturi i obligaii (ex: echipele de munc, echipa guvernamental, colectivul de medici ai unui spital); 2. grupuri informale unde legile sunt nescrise, dar nu mai puin importante. (Ex: grup de prieteni, o band de rufctori, o trup muzical). Familia este un exemplu de grup att formal (exist i reglementri juridice ale relaiilor de familie), ct i informal (cea mai mare parte a vieii familiale se bazeaz pe legi nescrise).

Tipuri de grupuri - 4
De altfel, distincia formal-informal este mai operant pentru natura relaiilor din grupuri dect pentru o tipologie ca atare a lor, ntruct n orice grup uman se dezvolt raporturi ce depesc cadrul prescris. n cazul grupurilor formale acest lucru apare evident. De pild, n orice organizaie, dincolo de organigram i statutul oficial al membrilor, funcioneaz legi nescrise ale circulaiei informaiilor, simpatii i antipatii. ntotdeauna, dup cum se va vedea, organigrama este dublat, i uneori minat de o sociogram, o structur a relaiilor afectiv-emoionale din grup.

Tipuri de grupuri - 5
E. Dup gradul de integralitate i stabilitate temporar a intereselor: 1. grupuri naturale, cu interese i scopuri comune cu btaie lung (familia, un colectiv de munc etc.)

i
2. grupuri ocazionale, unde exist minime trasturi i scopuri comune, dar de foarte scurt durat (cei care ateapt un tren, publicul de la un spectacol de teatru etc.).

Tipuri de grupuri - 6
F. Dup statutul ontic (al existenei):
1. grupuri reale, n care membrii, chiar dac nu se cunosc nemijlocit, sunt n anumite relaii, au trsturi comune, grupul exist ca atare (ex: asociaii profesionale, colegiul medicilor, asociaia contabililor autorizai);

2. grupuri nominale, unde indivizii sunt adunai n grup dar pe hrtie, cu numele (ex: listele de alegtori ai unui partid, etc.).

GRUPUL DE REFERIN
Este grupul spre care individul aspir sau la care se raporteaz (elevul la student, elevul la asistent, elevul la sportiv, elevul la profesor). Este grupul din care nu facem parte, dei lum ca reper valorile, normele i simbolurile acestuia. Are un rol esenial n socializarea anticipativ deoarece avem tendina de a imita valorile, atitudinile i comportamentul membrilor grupului de referin. Din rndul grupurilor de referin cei mai muli tineri i selecteaz idolii. Dorina prea puternic de a face parte dintr-un anumit grup de referin poate, n unele cazuri, genera frustrri, insatisfacii i stri de disconfort fa de grupul actual (nivelul de aspiraie prea nalt n raport cu posibilitile noastre).

GRUPUL DE APARTENEN
Este grupul din care individul face parte (familia de origine , clasa de elevi , comunitatea religioas ) Influeneaz modul de a gndi, de a simi i aciona.

GRUPUL PRIMAR
Este un grup mic n care membrii comunic direct i au relaii de tipul facetoface(fa n fa) familia, grupul de prieteni, colectivul clasei etc. Are o puternic ncrctur afectiv.

Are o mare putere de influenare a individului.

Membrii grupului triesc intens sentimentul de noi, se sprijin reciproc n aciunile lor, se ajut, grupul oferind fiecruia securitate emoional.

GRUPUL SECUNDAR
Este opusul grupului primar (elevii care frecventeaz acelai liceu).
Este alctuit dintr-un numr mare de persoane.

Relaiile dintre membrii grupului sunt indirecte.

Sentimentul apartenenei la grup este mai slab. Implicarea emoional a individului n aceste grupuri este redus.

GRUPUL DESCHIS
Este grupul la care accesul indivizilor este juridic posibil (partidele politice).

GRUPUL NCHIS
Este grupul n care accesul este interzis altor membrii din alte grupuri (castele, ordinele, clasele de elevi, grupul rockerilor, grupul hiphoperilor etc.). Aceste grupuri sunt exclusiviste, ermetice. Membrii grupului nchis au un puternic sentiment de loialitate i adesea manifest ostilitate fa de membrii outgroup-urilor.

GRUPUL PERMANENT
Este grupul a crui existen nu este legat de o epoc sau perioad a vieii (comunitile religioase).

GRUPUL TEMPORAR
Este grupul a crui existen are loc n fenomene conjuncturale sau istorice (militanii pentru protecia mediului, animalelor, drepturilor omului etc.). Se mai numesc i grupuri de presiune. Se constituie pentru a atinge unele scopuri colective (drepturi politice, libertate, egalitate de anse). Se formeaz pentru a influena deciziile politice. Au scopuri colective (interese materiale sau ideologice) i exercit presiuni sub diferite forme: declaraii de pres, maruri i mitinguri asupra autoritii de stat.

Clasa de elevi ca grup social

Membrii clasei de elevi se constituie ntr-un grup fr intenia lor, din ntmplare (aleator). Constituirea claselor de elevi de scoala, dup admitere, se face n funcie de opiunea pentru un anumit profil (grup spontan). Durata grupului clas de elevi este relativ redus (3 ani ct dureaz un ciclu colar ) (grup temporar). Controlul social se realizeaz din exterior (personalul didactic, prinii). Valorile i normele la care ader grupul clas de elevi sunt impuse printr-un Regulament de ordine interioar acceptat prin constrngere.

Clasa de elevi ca grup social 2

Membrii clasei de elevi care nu au o contribuie efectiv la activitatea grupului sunt exclui (exmatriculare) sau se autoexclud (abandon colar). Dac nu particip la unele activiti ce confer unitate i solidaritate grupului, unii elevi sunt exclui de ctre membrii grupului (sunt izolai, marginalizai). Clasa are finaliti comune de aciune: - nvarea pentru absolvire; - dobndirea unui statut socioprofesional, cel de asistent medical generalist sau de farmacie; - coeziunea (gradul ridicat de consens, adeziune i cooperare).

Despre coeziunea grupului

Cu ct numrul membrilor grupului este mai mare cu att coeziunea este mai mic (se apreciaz c mai mare este coeziunea ntr-o clas de elevi dect ntr-un ora sau sat). Coeziunea reprezint gradul ridicat de consens, de adeziune la obiectivele comune ale grupului. Dac pericolul extern crete, atunci coeziunea grupului crete.

Relaii n cadrul grupului de elevi

RELAII
RESPECT TOLERAN NELEGERE COMUNICARE

CINSTE

COMPETIIE

CORECTITUDINE

DREPTATE

DEVOTAMENT

NCREDERE

PROTECIE

SACRIFICIU

COOPERARE

AFECIUNE

PRIETENIE

Grup si echipa
Intr-o institutie notiunea de grup este vitala. Fiecare individ apartine unui grup restrans, inscris in marele grup pe care-l constituie institutia. Conducerea instituiei se face prin diferite forme de management ce se bazeaza, toate, pe idea de grup. Managementul inseamna implementarea diferitelor strategii:

anumite organizatii aleg sa stimuleze personalul prin concurenta, competitie intre diferite echipe, compartimente;
pentru alte organizatii, din contra, forta sta in unitate, eliminarea fragmentarilor din comunicare. Oricare ar fi optiunea, comunicarea interna, ca instrument de implementare a strategiei, cauta sa interconecteze toate aceste echipe, compartimente, si sa creeze o dinamica a grupului mare, care constituie personalul institutiei.

Grup si echipa
Un individ se va simti puternic daca adera la microgrup din convingere personala si daca are, in acelasi timp, constiinta faptului ca actioneaza coerent cu ceilalti. De aceea managementul participativ propune un mod de a functiona pe baza principiului papusilor rusesti: fiecare membru al colectivului are un proiect personal care se desfasoara in cadrul proiectului de serviciu, acesta din urma fiind el insusi inscris in cadrul unui proiect al departamentului, de exemplu, care, la randul lui, este inscris in obiectivul proiectului institutional.

Echipe versus grupuri

Prin definitie, echipa este un grup, dar nu orice grup este o echipa. Uneori, echipa mai este numita si grup de lucru, dar distinctia dintre cele doua entitati este neta, dupa cum ne asigura sociologii.
Desi contestate uneori, echipele pot realiza ceea ce nu pot face grupurile formale. Aceasta superioritate este data de faptul ca membrii lor cunosc misiunea, obiectivele de lucru si principiile codului deontologic pe care si le-au asumat - toate insusite in mod voluntar. Dar, numai in conditiile in care echipa se maturizeaza va dobandi caracteristici definitorii: vizune, eficienta si performanta.

Caracteristicile grupului de lucru

Caracteristicile echipei

Misiunea organizatiei se regaseste in obiectivele imediate ale grupului

Obiectivele sunt impuse din exterior Lider formal, desemnat

Misiunea organizatiei este sursa din care echipa isi alege obiective particulare
Obiectivele sunt alese si atingerea lor este asumata Lider informal, functia de conducere fiind preluata de oricare dintre membrii echipei in functie de context Responsabilitatea se distribuie intre membrii echipei

Responsabilitatea formala revine conducatorului

Responsabilitatile individuale se refera doar la Responsabilitatea este in primul rand comuna sarcinile repartizate initial si apoi individuala

Finalizarea sarcinii este eforturilor individuale

rodul

insumarii Finalizarea sarcinii este rodul colectiv si al celor individuale

efortului

Grupul se bazeaza pe suma entitatilor lui

Echipa se bazeaza pe comunitate, ca entitate

Grupul se reuneste in sedinte formale, care au Reuniunile echipei sunt informale, fara limita rolul de pregatire a frontului de lucru, de de timp, au rolul de solutionare a alocare a resurselor, raspunzand functiei problemelor si de identificare a drumului manageriale de organizare, de coordonare si de urmat de evaluare

Caracteristicile grupului de lucru

Caracteristicile echipei

Grupului ii sunt caracteristice normele formale, Echipa are norme riguroase, dar nescrise, care administrative, care nu sunt intotdeauna sunt respectate in vederea pastrarii respectate coeziunii Disciplina este urmarita prin control, iar absenta Disciplina este liber consimtita, abaterea de la ei este sanctionata norme fiind corectata in timp real

In

cazul succesului, recompensele sunt In cazul succesului, recompensele sunt individualizate, previzibile, cuantificate a colective, dar si individualizate, in acord priori cu dimensiunea performantei

In cazul esecului, sanctiunile morale revin In cazul esecului, sanctiunile morale si grupului, dar sanctiunile administrative revin administrative revin echipei indivizilor Grupului nu are, de regula, o subcultura Echipa se mandreste cu o subcultura puternica puternica Climatul in cadrul grupului este nesemnificativ, Climatul in cadrul echipei este unul dintre formal sau absent factorii care asigura succesul

Grupul incearca sa-si mentina forma prin actiuni Echipa se autodezvolta prin actiuni spontane, programate (training) eficiente (team building)
Admiterea de noi membri este formala, neutra Admiterea de noi membri este informala, lipsita de culoare si de caldura umana provocatoare, destinsa si riguroasa Excluderea unui membru este gestionata pe cale Excluderea unui membru al echipei este un administrativa, impersonala si rece eveniment important, in masura sa conduca la o reevaluare a normelor

Ce este o comunitate?
Comunitatea = form complexa de organizare uman
aflata la grania dintre formal si informal, concretizata prin relaii sociale/interpersonale stabilite intre persoane care ocupa un spaiu precizat si intre care s-a creat o concordanta de:
Valori, atitudini

Limbaj Tradiii Interese comune Mod de a se comporta Aciune Identitate comuna

La nivel individual: indivizii au diferite scopuri, care nu tind in mod obligatoriu in aceeasi directie ( pot fi multe scopuri diferite).

La nivel de echipa: in echipe, oamenii sunt condusi de scopuri pe termen mediu, care tind/se indreapta spre aceeasi directie (scop comun si aceasi directie).
Scop

La nivel de grup: in grupuri, oamenii tind spre si lucreaza pentru scopuri cu directii similare/asemanatoare, chiar daca nu sunt neaparat condusi de acelasi scop pe termen lung (multe scopuri diferite, care se indreapta spre aceasi directie).

La nivel de organizatie: este un nivel superior echipei si creaza relatii intre diferite echipe. Aduce o viziune comuna organizatiei, pe termen lung (acelasi scop, care tinde spre o viziune comuna asupra viitorului).
Viziune comuna asupra societatii/comunitatii

Scop

Normele
Pe parcursul intregii noastre copilarii, al educatiei noastre, apoi al intregii noastre vieti de adult, ne atasam de anumite norme. Aceste norme: - ne indica atitudinile sociale adaptabile oricarei situatii (sa fii "bine crescut" nu inseamna oare sa ai atitudinea potrivita la momentul potrivit ?) ; - ne includ intr-o conduita generala, pentru ca normele sunt colective (din acest principiu au luat nastere expresii precum "sa fii intre oamnei bine", "sa fii din aceeasi lume" sau "din lumea buna"). Normele se bazeaza pe modele biologice, familiale, profesionale, adica pe arhetipuri de conduita, de ganduri ce depind de viata noastra, de sex, meserie, statut familial.

Normele
Adeziunea individuala la norme se inscrie intrun consens general si, fiind un rezultat al unei conditionari educative realizata in timp, actioneaza mai mult sau mai putin constient.

Atribuim normelor o putere supraindividuala, in sensul ca, mai presus de individ, ele asigura o coeziune sociala.
Michele Jouve distinge doua forme de adeziune, conform carora aceasta este : extrinseca si intrinseca.

Normele
Adeziunea extrinseca - este numita astfel atunci cand individul se adapteaza, in deplina intelegere, pentru a nu fi un marginal, pentru a apartine unui grup, prin conformism. Ar putea fi vorba de un efort de moment, de o concesie provizorie. Exemplu : Vom desfasura unele activitati didactice in cabinetul multimedia, chiar daca eficienta lectiilor nu este intotdeauna aceeasi la toate disciplinele si continuturile.
Adeziunea intrinseca - este numita astfel cand legile au fost interiorizate si asimilate pana la punctul in care individul crede intro filosofie, un demers, o alegere personala, astfel ca are un raspuns automat la o situatie data, un mod de exprimare : cel al grupului in care se vrea integrat Exemplu : vom desfasura unele activitati didactice in cabinetul multimedia, deoarece catedra de biologie a elaborat un soft educational care a fost foarte bine asimilat de elevi si apreciat colegii de aceeasi specialitate.

Status social
n vorbirea curenta, prin statut se ntelege un nivel de prestigiu, de bogatie sau putere. Treapta pe care se afl un individ ntr-o structur social reflect tipul de apreciere asupra lui, dat de ctre ceilali. Sociologii folosesc termenul n ntelesul de pozitie a unei persoane ntr-o retea de relatii sociale. Treapta pe care se afl un individ ntr-o structur social reflect tipul de apreciere asupra lui, dat de ctre ceilali.
Fiecare om este evaluat n funcie de aceast poziie a sa, iar recunoaterea ei depinde att de personalitatea insului, ct i de normele i valorile sociale.
Exemple: statutul de director de scoala se refera la o pozitie n sistemul de nvatamnt, la fel ca si cel de elev sau de student. Statutele de mama, bunica, fiica, nepoata etc. indica pozitia persoanei n familie.

Status social + 2
Raymond Boudon si Franois Bourricaud remarcau faptul ca pozitia ntr-o retea de relatii poate avea doua dimensiuni: orizontala si verticala. Dimensiunea orizontala desemneaza interactiunile reale si posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala se refera la contactele cu persoanele situate ntr-o pozitie superioara sau inferioara pe scara ierarhiei sociale. n conceptia lor, statutul se defineste ca un sistem de interactiuni egalitare si ierarhice pe care individul le are cu ceilalti membrii ai grupului din care face parte.

Status social - 3
Iniial, termenul de status a fost utilizat n sensul drepturilor i obligaiilor unei persoane, al puterii de care dispune.
Max Weber a conferit conceptului de status sensul de prestigiu social. Antropologul american Ralph Linton a desemnat prin status o colecie de drepturi i de datorii determinate de locul ocupat de individ n societate. Talcott Parsons a fcut diferena ntre status atribuit i status achiziionat sau dobndit. Statusul este studiat ca element al stratificrii sociale distinct de conceptul de clas.

Status social - 3
Statusul atribuit reprezint poziia acordat de societate, urmare a dimensiunii psihosociale (vrst, sex, religie, ras, mediu familial). Societatea atribuie statusuri persoanelor cu talente excepionale, din care deriv unicitatea poziiei lor ntr-o comunitate.
Statusul dobndit este poziia ctigat de o persoan prin nvare sau prin efort. El se contureaz i se obine de ctre individ, n cadrul competiiei cu toi cei care aspir la el i prin exprimarea opiunilor pentru poziia dorit a fi ocupat. Student, preedinte, director, actor, profesor sunt exemple de statusuri dobndite. Statusurile dobndite exist ntr-un anumit numr stabilit de societate, n raport de oportunitile i nevoile sale. Pe de alt parte, n contexte concrete, aceste statusuri servesc ca modalitate de ntrire a unui comportament social adecvat.

Status social - 3
Un tip special de status este statusul fundamental, element cheie n raporturile dintre oameni. Vrsta i sexul, i, n anumite condiii, ocupaia sunt statusuri fundamentale. n virtutea acestui status ceilali ateapt de la noi un anumit comportament. Fa de copil societatea manifest cerinele legate de abiliti i aciuni specifice statusului acestei vrste, cum sunt pregtirea colar, nsuirea normelor de conduit, conformarea la regulile sociale, inocen, puritate etc.. In cu totul alt mod este perceput statusul de adult, judecat, n principal, prin asumarea responsabilitilor sociale, competen profesional i social.

Aadar, vrsta constituie una din cile de dobndire de ctre individ a altor statusuri. Societatea reglementeaz comportamentul fiecrei vrste. Un om btrn are un alt spaiu social dect un ins tnr.

Rolurile
n timp ce statutul desemneaza locul unei persoane ntr-o retea sociala, rolul indica un model de comportare asociat unui status, punerea n act a drepturilor si datoriilor prevazute de statusuri ntr-o societate.
Rolul social este un model normativ de aciuni pe care un grup sau o societate le atept de la un individ.

Initial, Ralph Linton a definit rolul ca fiind ansamblul de comportamente pe care n mod legitim l asteapta ceilalti de la individul care ocupa o pozitie sociala determinata, un status social. Un alt sociolog, Newcomb, a propus acceptarea distinctiei dintre rolul jucat si rolul prescris, respectiv ntre rol = conduitei asociate unui status) si conduita de rol = comportamentul efectiv (modul n care fiecare si interpreteaza efectiv rolul sau).

Rolurile - 2
Rolul, la randul sau, este fixat de o lege colectiva: urmandu-si pozitia, fiecare individ isi vede functia, activitatea, determinata de societate. Aceasta lege colectiva se manifesta sub forma regulamentelor, codurilor, semnalelor, care se traduc in termeni de indicatii, interdictii si recomandari, acestea constituind prescriptiile de rol.

Rolului stabilit, explicit al fiecaruia trebuie sa i-l adaugam pe cel, nu mai putin important, pe care fiecare interlocutor il asteapta de la celalalt din perspectiva functiei sale sociale. Este ceea ce se numeste asteptarea de rol, care se va regasi si la nivelul rolurilor profesionale. "Ce asteptam de la personalul de conducere, de la profesor, de la medic ?
Acest lucru este valabil si pentru asteptarile legate de rolul de beneficiar (elev, tanar, pacient).

Rolurile - 3
Rolul se poate defini, adesea, prin "asteptari" ce au la baza consensul social. Sau, altfel spus, consensul indivizilor fundamenteaza asteptarile grupului cu privire la prescriptiil rolului. Pornind de la acest punct de vedere, Newcob a propus un exemplu de studiu empiric al asteptarilor si consensului privind rolul matern. El a constatat ca toti subiectii invesigati au corelat anumite comportamente cu rolul matern. De exemplu, toti considerau ca o mama trebuie sa-si ngrijeasca copiii, sa le asigure hrana etc. Deducem de aici ca aceasta activtate reprezinta, n opinia tuturor, o conduita de rol esentiala. Alte conduite, cum ar fi de exemplu, preocuparea de a spune povesti copiilor, au fost apreciate de subiecti ca fiind doar dezirabile (si nu obligatorii). Un al treilea tip de activitati a fost consideat ca fiind doar permis sau indiferent n rapot cu rolul.
n aceeasi ordine de idei, studiile realizate de T. Parsons ("The Social System", 1951) au demonstrat ca nu toate prescriptiile rolului social au aceeasi importanta pentru conduite: unele sunt esentiale si obligatorii, altele sunt doar benevole, n timp ce unele dintre ele introduc interdictii comportamentale.