Tipuri de grupuri

Existenta unei diversitati tipologice a grupurilor face dificila identificarea criteriilor de clasificare a acestora.
Totusi, literatura de specialitate a sintetizat diferite modalitati de clasificare a grupurilor, si anume:
In functie de caracteristicile relatiilor dintre membri:
Grupuri primare (de contact fata in fata) prototipul grupului primar este familia, dar din aceasta categorie
mai fac parte si grupurile de prieteni, de colegi de clasa, precum si echipele formate la locul de munca;
Grupuri secundare (predomina relatiile indirecte, prin releu) este alcatuit dintr-un numar mare de persoane,
relatiile dintre membri sunt indirecte, iar sentimentul apartenentei la grup este mai slab (lucratorii dintr-un atelier
formeaza un grup primar, in timp ce colectivul unei intregi sectii, care este alcatuita din mai multe ateliere,
formeaza un grup secundar).
Dupa modul de formare a grupului:
Grupuri naturale se nasc spontan, datorita conditiilor ce determina dezvoltarea unor relatii stabile intre viitorii
membri. Cooley distinge patru categorii de grupuri primare naturale: familia, grupul de joc al copiilor, grupul de
vecinatate si comunitatea de batrani.
Grupuri artificiale se formeaza in urma unui proiect stiintific, organizatoric sau de utilitate practica (grupurile
de laborator, cele care formeaza o organizatie sau institutie, grupurile de decizie, de dezbatere a unei probleme, de
rezolvare a unei sarcini, terapeutice etc.).
In functie de natura activitatii (tipul sarcinii): grupuri scolare, de munca, de creatie, militare, sportive, de petrecere
a timpului liber, de discutie etc.
In functie de existenta cadrului institutional-normativ care le reglementeaza existenta:
Grupuri formale (institutionale) cadrul institutional este cel care le fixeaza principalele coordonate structurale
si functionale;
Grupuri informale (spontane) dinamica proceselor interrelationale este determinata de factori socioafectivi
spontani.
In functie de raporturile existente intre membri si grupuri:
Grupuri de apartenenta sunt grupurile carora membri le apartin la un moment dat, in mod natural sau prin
activitatea pe care o desfasoara in mod curent. Ele sunt grupurile cu care ne identificam si care ne influenteaza
modul de a gandi, simti si actiona. Apartenenta la un grup poate fi, uneori, fictiva,cand cineva isi imagineaza ca
apartine unui grup, fara ca acest lucru sa fie real.
Grupuri de referinta sunt acele grupuri de la care se imprumuta valorile, normele si atitudinile considerate de
referinta prin prestigiul de care se bucura. Este grupul din care aspiram sa facem parte. Merton face distinctie intre
grupurile de referinta pozitive, ale caror norme si valori sunt preluate de alte grupuri sau persoane, si grupurile
de referinta negative, ale caror norme si valori sunt respinse.
Grupuri de presiune sun acele grupuri care au capacitatea de a exercita o influenta semnificativa asupra unor
persoane, grupuri sau institutii, datorita pozitiei, prestigiului sau puterii pe care o detin, in virtutea resurselor de
care dispun (informationale, economice, politice, profesionale, ideologice sau religioase etc.).
Mai exista si alte tipuri de grupuri umane, Anzieu si Martin diferentiind aceste grupuri dupa numarul de
membrii, tipul de relatii, stabilitatea relatiilor interpersonale, durata de existenta a grupului, obiectivele explicite
sau implicite:
Multimea este caracterizata prin numar mare de membri, relatii interindividuale foarte slabe, instabila si
predispusa la contagiune afectiva, cu o durata redusa de existenta, dominata de pulsiuni latente, fara o constiinta
clara a scopurilor.
Banda este caracterizata de un numar mic de membri, grad redus de structurare, durata relativ scurta de
existenta, sustinere reciproca a membrilor pentru atingerea unor scopuri conjuncturale, cu mijloace para sau
antisociale.
Gruparea este caracterizata de un numar mijlociu sau mare de membri, cu un grad mediu de structurare, relatii
umane superficiale. Este un suport pentru ideile, atitudinile sau convingerile individuale, pe fondul unei rezistente
pasive sau a unor actiuni limitate.
Grupul primar numar redus de membri, grad inalt de structurare, relatii interpersonale intime si o consistenta
clara a scopurilor, durata mare de existenta, influenta mare asupra membrilor pe fondul actiunii comune
sistematice.
Grupul secundar numar mijlociu sau mare de membri, cu un grad foarte inalt de structurare, o durata medie sau
mare de existenta, pe fondul unei activitati organizate, relatiile dintre membri au caracter functional, constiinta
relativ clara a scopurilor si mijloacelor de realizare a acestora.
Identificarea corecta a tipului de grup are importanta operationala deosebita pentru ca multe particularitati
structurale, functionale si de dinamica depind direct de acest parametru.
Functiile grupului
Aebischer si Oberl (Universitatea Paris X, 1998) au descris cateva functii pe care orice grup le indeplineste:
functia de integrare sociala a individului, a nevoilor si aspiratiilor sale orice membru al grupului
nazuieste sa se incadreze in viata de grup si sa se articuleze normelor pe care acesta le presupune. El suporta intai
influentele normative si referentiale ale sistemului-grup, incepand cu grupul familial, continuand apoi cu cel
educativ. In aceste medii el deprinde anumite valori, i se dezvolta potentele intelectuale, afective, morale, aici
exerseaza roluri si posibilitati de a interactiona.
- functia de diferentiere se manifesta prin oportunitatea ce-o ofera grupul membrilor de a beneficia de
imaginea sa de marca, dar si de a se afirma personal. Fiecare membru al grupului are tendinta de a se compara cu
ceilalti, de a pretinde recunoastere. Strategia crearii unei stari de confruntare (chiar a conflictului) ofera
posibilitatea unor minoritari din grup sa propuna noi norme si sa se afirme prin comparatie cu majoritarii.
- functia de schimbare grupul se prezinta ca un mijloc si loc al schimbarii. Lewin prezinta grupul ca un camp
dinamic in care persoana, prin interactiune, dobandeste experiente, intervine asupra evenimentelor, isi reprezinta
anticipat efectele actiunilor sale, isi proiecteaza viitorul. In grup, schimbarea poate fi opera unor actori sociali
minoritari. Un grup minoritar, adesea lipsit de resurse, putere, legitimitate etc. poate angaja o si de dezvoltare
individuala. miscare (istorica, culturala, ideologica) impunand un nou mod de a gandi si a actiona, antrenand o
spargere a vechilor stereotipuri si o schimbare catre propriile convingeri.
- functia de producere a ideilor interactiunile dintre membri, conversatiile interioare stimuleaza emergenta
ideilor noi, elaborarea unei anumite gandiri sociale. Grupul este contextul care stimuleaza cautarea solutiilor,
produce conflict sociocognitiv, faciliteaza cunoasterea unor cadre de referinta alternative. Cu alte cuvinte, propune
noi practici cognitive.

. - ( .).
.

.
. :
, , .
, :
, ;
, (
, );
, ;
, , ;
, ;
, .
, ,
, ( ) , (
).
, , ,
, .
: , , ,
.

,
, .
.
, .
. ,
,
. ,
, .

.
.
( ). ,
, .
, .
, ,
.
, . ,
, .
:
,
. ,
.
,
,
, , .
, ,