3.

1 Socializarea si integrarea sociala a adolescentului Socializarea poate fi definita ca un proces psihosocial de transmitere -asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunitati n vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. n acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunnd dubla considerare a dezvoltarii individuale si a influentelor sociale, respectiv modul personal de receptare si interpretare a mesajelor sociale si dinamica variabila a intensitatii si continutului influentelor sociale. Socializarea presupune nvatarea sociala ca mecanism fundamental de realizare, finalizndu-se n asimilarea indivizilor n grupuri.(Catalin Zamfir, Dictionarul de sociologie, 1993, p. 354). Att n familie, n scoala, ct si n grupul de prieteni sau n alte grupuri sociale de referinta, copilul de la nceput si tnarul de mai trziu nvata sa se comporte n mod social , acumulnd gradual , o data cu naintarea i vrsta, cunostinte detaliate despre multitudinea de roluri pe care ceilalti oameni le ndeplinesc n jurul sau, despre cele pe care va trebui sa le ndeplineasca el nsusi si despre modurile de actiune si comportament care i vor permite sa dobndeasca, ulterior, o anumita pozitie n societate. Oferindu-i un model cultural al comportamentului, grupul si societatea i dezvolta, totodata, capacitatea de a discerne ntre conduite permise sau prohibite, ntre obiective legitime si ilegitime, ntre norme si valori dezirabile si cele indezirabile social. Contribuind la formarea personalitatii umane si la integrarea individului n viata colectiva, procesul de socializare implica att internalizarea valorilor ct si nvatarea rolurilor sociale, mpreuna cu ndeplinirea competenta a unor sarcini si actiuni cu caracter colectiv. Suntem de accord cu autorii care precizeaza ca socializarea este o maturizare, o dezvoltare progresiva care permite identificarea cu ceilalti, dar care ofera si capacitatea de personalizare, de afirmare ca personalitate unica. Personalitatea individului se formeaza deci prin supunerea indivizilor unui proces de nvatare sociala progresiva n cadrul caruia sunt asimilate cunostinte, sunt formate aptitudini si deprinderi necesare executarii rolurilor sociale derivate din statusurile indivizilor si care , implicit, asigura convietuirea n societate. Consideram ca integrarea sociala se manifesta si ca proces social fundamental, diferentiat de la o societate la alta, de la un nivel de organizare sociala la altul. Ordinea sociala si procesul de integrare sociala depind n mare masura de conformitatea cu normele si valorile sociale de baza, dar n acelasi timp aceasta ordine nu este fixata definitiv, fiind supusa unor permanente schimbari si transformari. Notiunea de integrare sociala are o natura pluridimensionala concretizata n aspecte de factura organizationala, educationala, comunicationala, relationala, atitudinala, comportamentala. Neintegrarea sociala (forma negativa a procesului de integrare sociala) se datoreaza fie unor deficiente de adaptare, fie unor conditii sociale care favorizeaza aparitia unor comportamente dezintegrative, distructive si disfunctionale pentru stabilitatea sistemului social. Neintegrarea sociala se caracterizeaza n consecinta printr-un minus de participare sociala , angrenare , angajare si responsabilizare a ,reteua raporturilor sociale, n structura colectivitatii sociale, a grupurilor, conditionata de actul personalizarii sale.

La baza conduitei morale a adolescentilor se afla multiple conditionari normative si determinari valorice influentate de succesul sau esecul procesului de socializare. Ca procese sociale fundamentale, socializarea si integrarea sociala asigura att omogenizarea comportamentului(prin capacitatea indivizilor de a face fata situatiilor sociale cu care vor fi confruntati si a juca n mod eficient rolurile nvatate) ct si omogenizarea vietii sociale (prin desfasurarea ei dupa modele prestabilite de comportament, n functie de complementaritatea diverselor roluri sociale). Reprezentnd, n ansamblul sau, acel proces nceput de la cea mai frageda vrsta, prin care tinerii si nsusesc normele, valorile si regulile de conduita compatibile cu modelul eticnormativ al societatii din care fac parte, socializarea se refera la dobndirea de catre adolescenti a unei capacitati de exercitiu prin (M. Petcu, 1999. p. 58) : abilitatea de a exercita, n mod adecvat, rolurile sociale, ghidndu-se dupa reguli, norme specifice ; participarea lor n cunostinta de cauza la scopurile si idealurile societatii ;

dobndirea unei capacitati de discernamnt pentru a putea distinge ntre conduite permise si prohibite, ntre mijloace legitime si ilegitime, ntre scopurile dezirabile si cele indezirabile din punct de vedere social. Un adolescent integrat pozitiv este un individ pentru care modelele normative ale grupului se articuleaza armonios cu propriile sale motivatii si care a interiorizat n structura personalitatii sale motivatia respectarii din convingere a normei. Astfel, la adolescent, din presiune exterioara, controlul social devine autocontrol, constnd n ntelegerea si acceptarea constienta a exigentelor normative. n concluzie, procesul de socializare a minorilor si tinerilor are ca finalitate dobndirea creativitatii necesara pentru structurarea unui comportament moral autonom, pe deplin compatibil cu regulile normative de convietuire sociala. Efectele socializarii negative Scopul socializarii este integrarea sociala a individului, a adaptarii acestuia la conditiile de mediu precum si a respectarii normelor, legilor si valorilor culturale. Socializarii negative i urmeaza un comportament care presupune abaterea de la normele social recunoscute dar care corespunde cerintelor normelor si valorilor unui grup marginal si deviant, iar socializarea negativa apare atunci cnd socializarea pozitiva esueaza. Consideram ca socializarea negativa se realizeaza de catre grupurile marginale n general, dar poate fi realizata si de alte grupuri delincvente, sau chiar de oricare dintre factorii socializarii care vin n contact cu individul. Deficitul de socializare manifestat la anumiti indivizi sau grupuri sociale sub forma necunoasterii, nereceptarii sau chiar respingerii sistemului de norme si valori sociale, conduce si la un esec al integrarilor sociale, ducnd astfel la integrarea lor negativa care are un caracter antisocial, fiind n discordanta cu modelele, valorile si normele societatii globale.

Putem afirma ca esecul sau deficitul de socializare determina, implicit, o integrare sociala negativa, iar ambele genereaza acte de devianta si infractionalitate. Nonconformismul nu reprezinta ntotdeauna un rezultat al socializarii negative, deoarece negarea unor valori traditionale sau inventarea altora noi poate fi o cale de progres sau chiar de schimbare sociala, cu efecte benefice asupra indivizilor sau grupurilor dintr-o anumita societate. Consideram ca efectele socializarii negative se concretizeaza n comportamentele deviante si delincvente ale celor care au fost socializati negativ. Aceste efecte pot avea repercursiuni asupra societatii dar si asupra indivizilor care savrsesc actele deviante si delincvente; si pot face lor nsile rau, dar pot face rau si altora.