Sunteți pe pagina 1din 8

Ct a dori s pot spune tot ce simt despre Dostoievski. Dumneavoastr, descriindu-v sentimentele, a iexprimat o parte din ale mele.

Nu l-am vzut niciodat pe acest om i n-am avut niciodat legturi directe cu el, i, cnd a murit, am neles deodat c el mi-a fost omul cel mai apropiat, cel mai drag i mai necesar. Am fost scriitor i scriitorii sunt cu toii orgolioi, invidioi, n orice caz eu sunt un asemenea scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodat prin cap s m msor cu el - niciodat. Toate cte le-a fcut el (toate cele bune i adevrate) le-am receptat aa nct cu ct va face mai multe cu att mi va fi mie mai bine. Arta mi provoac invidie, la fel inteligena, dar cele ale inimii doar bucurie. Aa c lam i socotit un prieten de-al meu, i nici nu m gndeam s nu-l ntlnesc, i dac pn acum asta nu s-a ntmplat, mai e, totui, timp. i dintr-odat la mas - prnzeam singur, ntrziasem - citesc: a murit. i mi-am pierdut un anume reazm. M-am zpcit, iar apoi mi-am dat seama ct mi-a fost de drag, i am plns i mai plng i acum. n zilele dinaintea morii lui am citit Umilii i obidii, i m-a cuprins duioia. L. N. Tolstoi - o scrisoare adresat lui N. N. Strahov

S nu te mpotriveti rului prin fora. - este lozinca sa, care, implicit, condamn orice aciune revoluionar. Lev Tolstoi Superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizaiei citadine. JJ Rousseau

Vointa de putere - masca bulimiei informationale prep. univ. Dana Balas Timar Universitatea Aurel Vlaicu din Arad dana@xhouse.ro Abstract: The paper deals with Nietzsches idea of will of power, taken by Adler and transformed into the psychological concept of self-actualization. The two basic needs that each person has are avoiding incertitude and the need to overcome the sense of inferiority (not compensation with the sense of superiority). If these two imperatives are not satisfied, the person might become the scale of bulimia attacks. Some people manifest their need of power by engaging themselves into chaotic information seek strategies, their behaviour being categorized as informational bulimia pattern. In order to oppress these impulses of monopolization, we propose a therapeutically approach, consisting in mixing Frankl existential analysis with neuro-linguistic programming techniques. Key words: will of power, insecurity, complex of inferiority, informational bulimia, existential analisys.

Filozofia lui Nietzsche Conceptul de vointa de putere joaca un rol central in gandirea lui Nietzsche, in masura in care este pentru el - in sens metafizic - un instrument pentru intelegerea lumii: esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere. In proiectul lui, vointa de putere este analizata ca relatie interna a unui conflict, ca structura intima a devenirii, ca pathos fundamental, si nu numai ca dezvoltare a unei forte. Aceasta conceptie permite depasirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli si mentalitatilor lor prafuite si a sperantei intr-o lume de dincolo, acceptarea vietii in ceea ce comporta ea ca aspiratie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic si intelectual, ci reprezinta o tendinta in evolutie, asteptata si dorita de om. Omul reprezinta un lucru ce trebuie depasit, este o punte si nu scop (parabola acrobatului din Zarathustra). Pornind de la ipoteza vointei de putere, Nietzsche dezvolta o psihologie abisala, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor si afectelor, in obtinerea certitudinii si afirmarii de sine. Reevaluarea periodica subconstienta si managementul inconstient al castigpierderilor, reprezinta momente esentiale in devenirea Supraomului si in obtinerea puterii, fie pe plan fizic, fie psihic. Este interesant de studiat mecanismul compensarii beneficiilor obtinute pe planul psihic prin cel fizic. Persoanele ce resimt limitarea in obtinerea puterii, esential aici nu este lipsa de putere orice persoana apta mental dispune de elemente care o fac puternica in cel putin un aspect ci taierea elanului de a obtine mai mult, eliminarea din competitie sau pierderea subita a interesului, fenomene asociate cu o depresie virtuala a celui ce le resimte. Intreg amalgamul de trairi decupate din mentalul constient dar netrecute prin filtrul ratiunii se asociaza precum angoasa flotanta descrisa de marele psihanalist Freud, si sfarsesc prin a se descarca in momentul in care se face apel la procesul digestiv. Ruminatiile ideatice parasesc terenul in detrimentul celor fiziologice, iar principiul satietatii nu isi mai gaseste locul de ancorare in oceanul de false si iluzorii senzatii de satisfactie. Pe masura ce stomacul, care intre timp a capatat conotatii cerebrale datorita prioritatii de utilizare, isi asigura functionalitatea prin prezenta perpetua a elementelor hranitoare, batalia de obtinere a puterii nu mai este resimtita ata de frustrant, o oarecare putere a fost dealtfel obtinuta prin kilogramele in plus care continua sa se adauge cifrelor de pe cantar, tinzand sa depaseasca spatiul alocat de 2 cifre. Sentimentul de inferioritate sursa perpetua de insecuritate psihica Mediul profesional, mai mult ca oricare altul este puternic individualizat in societate, prezentand o serie de elemente de specificitate care il diferentiaza de toate celelalte subsegmente ale socialului. Fiecare element de specificitate poate genera disfunctionalitati in plan individual, constituindu-se ca potentiala sursa de insecuritate psihica. Securitatea psihica, inteleasa ca acea traire pozitiva de confort, echilibru, relaxare, libertate, reprezinta o cerinta fundamentala a dezvoltarii optime a personalitatii umane si a valorificarii eficiente a capacitatilor ei in cadrul activitatii. Desi aceasta cerinta trebuie satisfacuta de-a lungul intregii existente a individului, cea mai mare insemnatate o are realizarea sentimentului de securitate psihica in cadrul grupului, colectivului, in care persoana isi petrece cea mai mare parte a timpului. Daca Adler considera aspiratia spre putere drept factor motivational universal, psihanalistii vorbesc despre universalitatea complexului de inferioritate ceea ce permite afirmatia ca oamenii aspira la putere, dar in acelasi timp se tem de ea. Acest complex de inferioritate reprezinta sursa permanenta de alimentare a frustrarii virtuale de putere, prin faptul ca persoana nu reuseste sa resimta multumire de sine si satisfactie in urma terminarii oricarei activitati. Nemultumirea generalizata si exagerata de multe ori, se reflecta in oglinda realitatii, care prezinta persoanei nu doar o imagine

distorsionata despre sine si capacitatile sale, dar le redimensioneaza, accenuand exact acele elemente care intretin sentimentul de inferioritate. Zambetul de mult nu mai face parte din suita de afecte sincer exprimate, a devenit pur social, de complezenta, in locul acestuia si-au facut loc tensiunea musculara ce prefigureaza nelinistea permanenta, senzatia ca ceva nu este in regula si resimtirea acuta a lipsei sigurantei, ceritudinii, a unui punct de reper. Cam acesta ar fi portretul unei persoane, ale carei ganduri bantuie fara tinta prin labirintul complexului de inferioritate, complex care potenteaza exponential dorinta de putere, mascata sau nu. Conceptul de sentiment de inferioritate il gasim explicat in majoritatea dictionarelor de specialitate mai ales in forma sa de maxima intensitate, complexul de inferioritate. Pentru Adler, reprezinta sentimentul bazat pe o inferioritate organica, morfologica sau functionala, persoana incercand sa-si compenseze mai mult sau mai putin fericit deficienta. Adler acorda unui asemenea mecanism o semnificatie etiologica general valabila pentru ansamblul afectiunilor, descriind efectele de supracompensare. Dupa Freud, sentimentul de inferioritate nu este neaparat legat de o inferioritate organica, el nu este un factor etiologic ultim, ci trebuie inteles si interpretat ca un simptom. Denumit si Golden complex, poate declansa forte compensatorii foarte mari, transformandu-se intr-un aparent complex de superioritate. Uneori se cristalizeaza in jurul unei infirmitati reale, adesea insa poate impulsiona si conduite brutale, despotism, acaparare etc. Freud considera ca este vorba mai curand de un simptom care trebuie sa fie analizat in raport cu doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le-a suportat sau s-a temut de ele: castrarea sau pierderea dragostei. Oricare-ar fi valoarea sa descriptiva si relevanta naturala, aceasta notiune s-a dovedit a fi adesea, de ordin rational, corespunzand unor sentimente de culpabilitate sau de depresie. Evaluarea negativa de sine este facuta in raport cu idealul Eului. Inferioritatea se leaga de un ideal grandios, de o dimensiune narcisista a relatiilor subiectului cu el insusi, in masura in care ea implica identificarea in raport cu un altul superior, care are importanta in structurarea sentimentului propriei valori si a increderii in Sine . Astfel, indiferent de autor, definitorii pentru conceptul de sentiment (complex) de inferioritate sunt urmatoarele caracteristici: sentiment bazat pe o inferioritate organica efectiva pe care individul incearca sa o compenseze; inferioritatea se leaga de un ideal grandios, evaluarea negativa de sine este facandu-se in raport cu idealul Eului. Este vorba de o dimensiune narcisista a relatiilor subiectului cu el insusi, in masura in care ea implica identificarea cu altul superior, deci in ultima analiza, relatia cu parintii in copilarie. provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea. Structural se traduce in tensiunea dintre Eul si Supraeul pe care il condamna. efect, consecinta, manifestare permanenta a carentelor sentimentului de comuniune sociala. Astfel, Adler vede sentimentul de inferioritate insusi motorul civilizatiei umane (A fi om inseamna a te simti inferior."), acest sentiment de insuficienta fiind o suferinta pozitiva , fiinta umana fiind mai degraba orientata spre dominarea lumii exterioare, decat spre echilibru, avand ca fundament teza: Corpul uman este construit in mod vadit pe principiul securitatii.(Adler, 1995, p. 97 )

Totodata Adler afirma: sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitii; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala. (Adler, 1995, p. 97 ) De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal. Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj. Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora. In final Adler nota: insecuritatea vietii nu a gasit pana acum in general o solutie mai buna decat aspiratia la putere. In ceea ce priveste originea complexului (sentimentului) de inferioritate, Freud a facut cateva precizari fara a trata insa problema in mod sistematic: sentimentul de inferioritate provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea. Structural sentimentul de inferioritate traduce tensiunea dintre Eu si Supraeul care-l condamna. O asemenea explicatie subliniaza inrudirea sentimentului de inferioritate cu sentimentul de vinovatie, dar in acelasi timp face dificila delimitarea lor. Mai multi autori au incercat dupa Freud sa faca aceasta delimitare. Dupa D. Lagache, sentimentul de vinovatie depinde de sistemul Supraeuideal al Eului, iar sentimentul de inferioritate de Eul ideal. (Laplanche, J., Pontalis, J. B., 1994, p. 391) Intorcandu-ne acum la conceptul de certitudine, cand un anumit lucru devine previzibil, atunci el va deveni un factor de siguranta. Daca pentru bulimie, frigiderul reprezinta un element securizant, pentru bulimicul informational, acest element devine televiziunea, presa, Internet-ul sau discutiile interminabile la telefon, concomitent sau intr-o permanenta schimbare a pozitiei pe scara ierarhica a accesibilitatii. Cand bulimia excede fizicul si patrunde pe plan psihic - foamea informationala Timpul nu mai reprezinta a patra dimensiune, el s-a inradacinat puternic in real, caracterizand prin lipsa lui, orice aspect peren, in aceasta categorie intrand si omul cu panoplia de complexe pe care o poarta in spate, precum un melc. Pentru majoritatea dintre noi, timpul nu ne mai permite nici macar o pauza binemeritata in care sa dispunem de o alimentatie corespunzatoare, ca sa nu mai vorbim de supraalimentare (cum este cazul bulimiei). Satisfacand foamea fizica printr-o masa usoara, lejera, sanatoara si corecta, vom iesi de sub auspiciile lipsei permanente sau a incapacitatii de a constientiza senzatia de satietate. Cu toate acestea, pe undeva prin inconstient, exista inca o alerta, ceva indescifrabil, ceva care ne impinge sa actionam pentru a detine controlul asupra propriei fiinte si asupra mediului proxemic, tendinta asemanatoare impulsului de a consuma. Aici intervine informatia, singura in masura sa potoleasca aceasta stare de insatietate, alimentand perpetuu psihicul cu imagini, idei, cuvinte, sentimente, cognitii. Am denumit aceasta foame permanenta de a fi informat si instinctul de a ne plasa inconstient in nodurile informationale din alcatuirea retelei sociale din care facem parte, bulimie informationala.

Exista o asemanare perfecta intre bulimia fizica, sau dependenta de hrana si bulimia informationala, sau goana permanenta dupa informatie. Cele doua notiuni opuse si totusi fortele vectoriale definitorii ale bulimiei informationale nu sunt altceva, decat manifestari concomitente ale: Complexului de inferioritate, deformarea exacerbata a propriei persoane, aparuta din cauza unor frustrari si a unei afectivitati oscilante, Complexului de superioritate, grandomania sau arogarea unor merite necorespunzatoare propriului Eu. Pentru Adler, psihismul inconstient este determinat de vointa de putere si de sentimentul de inferioritate, acestea fiind mecanismele compensatoare fie ale unor deficiente fizice, fie ale inferioritatii reale sau presupuse ale Eului. Omul dispune de o tendinta importanta de superioritate, asa incat dezvoltarea lui psihica se datoreaza luptei ce are loc la nivel inconstient intre o tendinta negativa (sentimentul de inferioritate) si o tendinta pozitiva (sentimentul de superioritate), aceasta din urma fiind orientata spre compensare. In conceptia lui Adler, compensarea (sentimentul de superioritate) joaca acelasi rol pe care il avea refularea (sentimentul de inferioritate) la Freud, absolutizand acest mecanism. In realitate, ambele mecanisme sunt la fel de utile pentru viata psihica a individului. Figura nr.1 prezinta cele doua mecanisme de formare prin compensare si refulare si respectiv de deformare, prin decompensare si defulare, a impulsului de acaparare, fie alimentar, fie informational.

Figura nr.1 Mecanismul impulsului de acaparare Psiho-alternative terapeutice Daca psihanaliza freudiana e preocupata de vointa de placere, iar psihologia individuala a lui Adler de vointa de putere (vezi si Nietzche), orientarea lui Frankl urmareste vointa de sens

ca motivatie specific umana primele doua nefiind in fapt decat expresia nevrotica a acesteia din urma (Frankl, 1996). Asistam la o dezvoltare si nuantare a cadrului teoretic stabilit de Frankl, atat cu privire la problematica sensului, cat si a teoriei motivationale elaborata de acesta. Analiza existentiala actuala distinge patru motivatii existentiale fundamentale (Lngle, 1997), care trebuiesc implinite, ca o scara a devenirii, pentru ca persoana sa poata ajunge la o existenta autentica si ferm intemeiata: -increderea fundamentala, -valoarea fundamentala, -valoarea proprie, -sensul vietii. Conform analizei existentiale se descriu patru premise pentru existenta (Lngle,1997): -capacitatea de a accepta conditiile vietii (raportarea la realitate si capacitatea de a avea incredere); -de a trai cu propria simtire (relatii si valori); -valorizarea a ceea ce este individual si unic (respect fata de felul, libertatea si demnitatea persoanei, chiar si a celei proprii); -a actiona si a se angaja pentru ceea ce da sens. Astfel, etapele presupuse de procesul terapeutic din analiza existentiala: -prelucrarea emotiei si cognitiei din impresie si traire; -prelucrarea integrativ-biografica a atitudinilor personale; -descoperirea formelor de expresie autentice si corespunzatoare situatiei; -exersarea si realizarea unui comportament incarcat de sens. In esenta, scopul analizei existentiale este de a descoperi acel DA pentru viata manifestat prin a trai decis si cu acord interior, existenta fiind implinita in acord cu lumea, in vreme ce scopul logoterapiei este de a descoperi sensul (existential). Principalele afirmatii ale analizei existentiale sunt: -ceea ce este cel mai profund in om persoana nu se poate imbolnavi, este libera si intangibila, -cu toate acestea, omul poate ajunge la deznadejde daca nu-si descopera sensul sau daca nu poate fi,

-omul este responsabil pentru libertatea sa, -nu este necesar ca omul sa afle placere in tot ceea ce intalneste, nici macar in tot ceea ce afla despre sine insusi (capacitatea de auto-distantare), -omul nu este intregit doar din si prin el insusi el are nevoie de o completare, implinire, prin intermediul celorlalti (auto-transcendere), -fiecare om are un loc si o misiune in lume ceea ce i se cere este doar sa le descopere. In completare, principala afirmatie a logoterapiei remarca putinta omului de a descoperi un sens in oricare situatie de viata, iar aceasta nu prin elaborare sau impunere ci prin aplecare si cautare, astfel ca pana si situatiile cele mai dificile si lipsite in aparenta de orice speranta sa poata deveni accesibile prin: -trairea a ceea ce este valoros (de ex. natura, arta, relatia etc); -crearea de valori (materiale, artistice, spirituale etc); -suportarea a ceea ce este de neinlaturat si de neschimbat (boala, pierderea unor oameni dragi), in atitudinea de auto-resemnare. (Furnica, 2002) In cazul foamei excesive de informatii, aplicabilitatea analizei existentiale se constituie o alternativa de succes, constientizand peroana asupra faptului ca informatia reprezinta o cale si nu un scop in sine. Combinand aceasta strategie cu tehnica de stabilire a scopului din programarea neurolingvistica, confuzia se destrama, iar persoana reuseste sa atinga acel nivel de constientizare a finalitatii imediate a propriilor acte. Constient de efectele actiunilor sale, va face fata mult mai bine impulsurilor de cautare obsesiva si de insatisfactie permanenta.

Referinte bibliografice:

Adler, A., (1995), Sensul vietii, Editura IRI, Bucuresti. Freud, S., (1995), Psihologia colectiva si analiza eului, Editura Mediarex, Bucuresti. Laplanche, J., Pontalis, J., B., (1997), Dictionar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, Bucuresti. Doron, R., Parot, F., (1999), Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti. Laplanche, J., Pontalis, J., B., (1994), Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas, Bucuresti. Lngle, A. (1997), Psychotherapie Methode oder Spiritualitt, publicat in: Spiritualitt heute, Innsbruck: Tyrolia, pp. 177-206, tradus de Wilhemine Popa, Sursa Internet: http://www.laengle.info/downloads/Spiritualit%E4t%202001.DOC.

Nietzsche, F., (1991), Asa grait-a Zarathustra, Edinter, Bucuresti. Furnica, C., (2002), Ce este analiza existentiala si logoterapia, in Revista Romana de Psihiatrie, nr. 12/2002. Sursa Internet: http://psihiatrie.org/artb/ce-este-analiza-exis-1.php?idr=79 Frankl, V., E., (1996), The will to meaning, New York: Meridian. Frankl, V., E., (1984), Mans search for meaning, New York: Simon & Schuster.