Sociologia familiei

Relatiile de intimitate in cadrul familiei avand in vedere noul context social

Relatie de intimitate este o sintagma comuna in care pot fi incadrate numeroase si diferite asocieri intre prieteni, parteneri sexuali, familie sau rude. Precum noteaza, Lynn Jamieson (1998), cuvantul intim a venit sa inlocuiasca ceea ce inainte purta numele de relatie primara, aducand o noua abordare asupra calitatii si nu asupra structurii unei asemenea relatii. In campul sociologiei termenul de intimitate a capatat un sens particular, descriind o instanta teoretica ce abordeaza teme de interes ce inainte erau vazute din perspectiva familiei sau a studiilor comunitatii. Cei ce scriu pe tema intimitatii tind sa se centreze pe adult, adesea pe relatiile sexuale, teoretizandu-le in termeni de interactiuni individuale, negociate, in contrast cu modelul precedent bazat pe roluri de gen, responsabilitati si obligatii. Sociologi precum Anthony Giddens si Ulrick Beck au incercat sa explice aparitia unei noi ordini sociale a modernitatii reflexive, pe care ei o considera ca fiind ceea ce duce la trasformari in planul experientei personale. Ei arata cum structura cuplurilor heterosexuale a slabit de a-lungul anilor ca urmare a faptului ca femeile au capatat independenta financiara prin ocuparea posturilor de pe piata muncii dar si ca urmare a faptului ca numarul cuplurilor divortate sau separate a crescut. Giddens descrie o societate post traditionala in care barbatii si femeile, nemaifiind sub influenta rolurilor si a constrangerilor asociate cu tipul de legaturi traditionale, sunt capabili sa creeze propriul sine prin deciziile de fiecare zi. Acest proces constient de construire biografica se extinde la relatiile personale ce sunt evaluate si construite din pozitia auto-implinirii. Conform lui Giddens, oamenii cauta din ce in ce mai mult relatii de intimitate bazate pe intelegere si cunoastere reciproca. Astfel de relatii pure se sustin pe principiul ca fiecare din cele doua parti beneficiaza de satisfactie personala. Giddens mai noteaza cum relatiile sociale fragmentate au dus la aparitia unei noi sexualitati plastice exprimata in afara granitelor conventionale sau ortodoxe. Asemenea transformari ale intimitatii sunt vazute atat ca un raspuns la schimbarea sociala cat si cauza a acesteia. Teoria individualismului a lui Beck si Beck-Gernsheim prezinta o imagine similara, sugerand ca noul val de modernitate a adus cu el noi riscuri si oportunitati fata de siguranta si

predictibilitatea oferita de societatea industriala. Ei sustin ca aceste schimbari au alterat felul in care este perceputa dragostea, sexualitatea si viata de familie, punand intimitatea in inima vietii netraditionale. Eliberati de precepte si conventii, indivizii devin autori ai propriului scenariu de viata, dar in timp ce acest proces de individualizare slabeste si provoaca legaturile traditionale ale prieteniei si mariajului, dragostea si intimitatea sunt cele care usureaza izolarea in aceasta autonomie: pentru indivizii ce trebuie sa inventeze sau sa gaseasca propria cale sociala, dragostea devine pivotul central ce ofera sens vietii lor. Asemenea teorii ofera o viziune optimista asupra naturii in schimbare a relatiilor personale. Multi teoreticieni sunt de parere ca o reflexivitate crescuta duce la democratizarea personala ce are impact si in sfera politica si etica. De exemplu, Ken Plummer foloseste conceptul de intimitate cetateneasca pentru a descrie cum doleantele politice au luat nastere prin apelarea la aspecte ce tin de personalitate si sexualitate. El sugereaza ca diverse discursuri despre intimitate care circula in ultima vreme in lumea moderna ofera forme noi de emancipare, dand nastere la noi subiecte publice in jurul carora comunitatile se pot mobiliza. Pentru Giddens, aparitia relatiilor pure si a sexualitatii plastice imbunatateste calitatea relatiilor dintre indivizi, subminand traditionala diviziune de gen. Sugerand ca relatiile nu mai sunt bazate pe obligatie si necesitate, exista o mai mare posibilitate de a negocia si creea asociatii fondate pe egalitate. Beck si Beck Gernsheim sunt de acord in mare cu aceasta perspectiva spunand ca individualismul a slabit prescriptiile rolului de gen si a intarit dorinta barbatilor si femeilor de a-si forma propriile vieti si relatii. Totusi, ei afirma ca pana in momentul in care barbatii nu vor imbratisa aceste schimbari, inegalitatea va aduce nemultumiri femeilor. Alti scriitori s-au concentrat deasemeni pe subiectul democratizarii relatiilor intime, subliniind potentialul beneficiu de a dezvolta un mai mare respect de sine in relatie cu ceilalti. Ray Pahl sugereaza ca oamenii sunt in prezent in plin process de transformare a relatiilor caracterizate de dependenda si obligatie in relatii de asociere in care barbatii si femeile invata treptat sa poarte discutii de la egal la egal Literatura referitoare la intimitate si reflexivitatea de sine se centreaza, in mare, pe relatiile adulte, incorporand o analiza a relatiilor familiilor contemporane in cadrul valorii crescande a individualismului si democratizarii. Teoreticienii se centreaza pe cuplu ca fiind inima familiei spunand ca intimitatea si dragostea au devenit noua forma de convietuire asa cum rolul economic al familiei a decazut. Cu responsabilitati si roluri ce nu mai sunt asociate cu obligatii definite normativ, se spune ca principiul alegerii si consensului s-a mutat in centrul relatiei de familie. Conform lui Jufith Stacey, aceste noi familii curajoase sunt pioniere in conditia familiei post moderne, straduindu-se sa imbratiseze diversitatea si sa genereze relatii egalitare. Din aceasta perspectiva, cadrul moral al familiei se gaseste intr-un proces radical de alterare, evoluand spre a intampina noi valori democratizate ale negocierii, autonomiei si respectului mutual. Multi teoreticieni au pus in fruntea acestei schimbari culturale cu tendinte spre democratizare, relatiile intre persoane de acelasi sex. Stacey spune ca familiile constituite din membri de acelasi sex reprezinta un model ideal al relatiilor de inrudire datorita faptului ca ele depun efortul constient de a scoate relatiile intime de sub constrangerile si beneficiile modelului traditional de viata de familie. Fara indrumare culturala si suport social, cuplurile de acelasi sex sunt predispuse sa dea nastere la noi forme de asociere. Cercetarea facuta de Jeffrey Weeks, Brian Heaphy si Catherine Donovan in 2001 confirma prezenta acestui fapt in cuplurile de acelasi sex. Ei observa prevalenta unui ideal de egalitate, notiunile de negociere democratica si echitatea caracterizand aceste relatii. Pentru Giddens aceasta etica se poate aplica in acelasi timp si copiilor avand in vedere modelul traditional in care copiii erau doar vazuti, nu si auziti. El argumenteaza ca in cadrul unei relatii de intimitate democratice, vocea copilului ar trebui sa conteze, pastrand in acelasi timp autoritatea parintilor asupra lui. In ciuda acestei viziuni pozitive asupra democratiei si egalitatii, teoreticieni ai intimitatii recunosc si discuta despre dezavantajele vietii ne-traditionale, descriind cum efortul 2

de a avea si de a mentine o relatie intima in contextul individualismului genereaza complexe si probleme ce ii pot indeparta pe oameni unii de ceilalti. Conform lui Beck si Beck-Gernsheim, a fi tu cand esti aproape de ceilalti necesita un echilibru care adesea se frange sub greutatea cerintelor competitiei. Trendurile inspre coabitare, separare, parteneriat sunt interpretate ca fiind o consecinta a schimbarii relatiilor de familie, de la o comunitate de nevoi definita de legaturi si obligatii se trece la o comunitate bazata pe afinitati elective. In acest context relatiile in familia contemporana sunt conditionate, caracterizate de risc si fragilitate. Indivizii sunt prinsi intr-un paradox al dragostei si intimitatii care devin simultan idea centrala a relatiei dar in acelasi timp foarte greu de aparat si mentinut. Multi teoreticieni si-au exprimat ingrijorarea cu privire la impactul individualismului asupra moralitatii personale cat si a intregii societati. Absenta valorilor care sa ghideze actiunile si relatiile duce la aparitia anxietatii. Din aceasta perspectiva fortele ce au dus la detraditionalizare au dus si la aparitia de-moralizarii culturii vestice, lasand oamenii confuzi, nefericiti si fara idealuri. In termeni de relatii de intimitate, acesti scriitori au aratat costurile emotionale ale unei relatii sexuale contemporane intr-o lume bazata pe individualism. Barbatii si femeile sunt infatisati ca victime in cautarea iubirii si a intimitatii, suferind frustrari, deziluzii si insecuritate. Conform lui Ralph Fevre, asteptarile mari de la relatii au ca rezultat mariaje nefericite ce se incheie cu divorturi pentru ca oamenii doresc sa-si incerce norocul a doua oara, a treia sau a patra, in speranta ca vor gasi pe cineva care gandeste corect. Din perspectiva lui Fevre si a altor autori, rationalitate economica a capitalismului tarziu a pervertit sfera domestica si a corupt felul in care sunt percepute relatile de intimitate sociala. Increderea si coeziunea sociala sunt identificate ca fiind intamplatoare acestei intorsaturi culturale, aceasta interpretare negativa descrie cresterea semnificatiei intimitatii ca simptoma a obsesiei de sine. Valorile pozitive ale iubirii, ingrijirea si responsabilitatea sunt prezentate ca fiind nesemnificative si insuficiente intr-o cultura ce promoveaza alegerea si libertatea personala in detrimentul unui angajament pe termen lung precum familia. Precum Lynn Jamieson (1998) scrie, asemenea vederi pesimiste alimenteaza temerile celor ce au prezis colapsul familiei si al standardelor morale acum mai bine de un secol. Pornind de la lucrarile lui Anthony Giddens, filosofi ca Amitai Etzioni (1994), au propus o a treia cale si anume gasirea unui echilibru intre drepturile individuale si responsabilitati prin sublinierea faptului ca atat toleranta morala cat si obligatiile personale au un rol important. In termeni de politici familiale, s-a pus accentul pe casatoriile heterosexuale promovand in acelasi timp si acceptarea altor forme de familii. Din perspectiva lui Giddens, politica a treia cale reprezinta o metoda de a facilita transformarea intimitatii ce este caracteristica societatii post-traditionale. Oamenii trebuie sa invete sa isi asume riscuri si sa-si asume individualitatea. Giddens refuza sa afirme ca familia este in declin, dar recunoaste ca nu exista cale de intoarcere la familia traditionala. El spune ca exista doar o poveste de spus referitoare la familia de azi si aceasta este democratia dobandita prin valori de echitate, autonomie si luarea deciziilor prin comunicare si nonviolenta. Presiunea si dezamagirea pe care individualismul le genereaza sunt recunoscute ca find cauza campaniilor in care se cere pastrarea valorilor familiale traditionale. Desi aceasta dorinta de a reveni la securitatea oferita de legile morale si controlul extern este recunoscuta, ea ramane o simpla tentativa de a da ceasul inapoi. Conform lui Beck si Beck-Gernsheim (1995), nostalgia relatiilor caracterizate prin permanenta si stabilitate este reflectata in semnificatia acordata copiilor intr-o perioada posttraditionala. Experimentand insecuritatea relatiilor de intimitate dintre adulti, oamenii sunt predispusi sa stabileasca o relatie mult mai flexibila cu un copil. Dragostea pentru copii este perceputa ca oferind o legatura ce este mult mai profunda si durabila decat oricare alta in aceasta societate. Carol Smart si Bren Neale noteaza cum divortul si separarea incurajeaza parintii sa-si reevalueze vietile in sensul ca relatia cu copiii este mult mai satisfacatoare decat cea provocatoare de tensiuni dintre parteneri.

Premisa de-traditionalizarii a fost deasemeni foarte criticata de scriitori care si-au pus intrebari referitoare la asteptarile si certitudinile ce caracterizau trecutul si care contestau in acelasi timp felul in care traditiile si credintele pe termen lung au fost interpretate. Graham Crow (2002) pretinde ca exista o mai mare fluiditate si diversitate in relatiile de intimitate din trecut decat se vrea a recunoaste, si subliniaza faptul ca structura inechitatii ii ingradeste individului libertatea si exercitarea dreptului democratic. Barbara Adam afirma insa ca traditia ramane un element central al societatii contemporane avand in vedere ca reflexivitatea a fost intotdeauna fundamentala naturii umane. In termenii teoretizarii relatiilor de intimitate, o centrare pe specificitatile si continuitatile trecutului, prezentului si viitorului ar inlocui preocuparea de a identifica si defini schimbarea sociala. Nikolas Rose descrie detraditionalizarea ca fiind modul in care oamenii si-au dobandit individualitatea. Rose, prin intermediul unei abordari foucaultiene este de parere ca o intelegere critica a sinelui si a celorlalti trebuie sa se axeze pe felul in care oamenii devin subiecti. El se concentreaza asupra felului in care oamenii, sinele devine cunoscut. Rose se intreaba in ce fel oamenii sunt intelesi de catre ei insisi si de catre ceilalti, in concordanta cu valorile eului interior si concluzioneaza ca nu exista o de-traditionalizare a sinelui, nici macar modificari la nivelul subiectivitatii. Sistemul politic si relatiile de puterea au patruns in sine constituind, sustinand si crescand individul si relatia sa sociala la un nivel personal. Din aceasta perspectiva, teorii ale relatiilor de intimitate reprezinta o parte din aceasta autoritate patrunsa in subiect, remodeland felul in care oamenii sunt si relationeaza cu ceilalti. Literatura curenta disponibila referitoare la intimitatea in relatiile contemporane cuprinde trei mari perspective. Desii teoreticienii se pot axa pe una sau mai multe perspective, viata de familie si relatiile sociale sunt privite intotdeauna din prisma de-moralizarii, democratizarii si a egalitarismului sau a continuitatii si suportarii relatiilor de dominare. Din prima perspectiva de-traditionalizarea si procesul concomitent de individualizare au subminat valorile si identitatile asociate cu viata de familie, deci au slabit legaturile sociale si au ranit coeziunea sociala. Teoreticienii care adera la aceasta perspectiva subliniaza cresterea numarului de divorturi, a separarilor si a oamenilor ce traiesc singuri ca proba ca izolarea si interesul personal al individului s-au intensificat in detrimentul principiilor de responsabilitate si obligatii. Ei afirma ca valori ca fidelitatea, angajamentul si datoria sunt uzurpate de ideologia autenticitatii, autonomiei si libertatii personale. Scrierile lor puncteaza faptul ca ne indreptam spre o societate periculoasa, atomizata si amorala. Principii esentiale ca reciprocitatea si increderea sunt vazute ca elemente secundare ale individualismului nu numai in cadrul familiei ci la nivelul intregii societati. Desi opiniile lor difera in ceea ce priveste cauzele acestei de-moralizari, ele converg totusi in punctul in care toti semnaleaza problematica relatiilor personale si nevoia urgenta de a le modela. In contrast, teoreticienii care descriu evolutia democratizarii relatiilor personale percep schimbarea sociala intr-o lumina pozitiva, subliniind o miscare progresiva spre asociatii de tip egalitar. Din acest punct de vedere de-traditionalizarea vietii sociale i-a facut pe oameni sa se indeparteze de modelele fixe, ce contineau prescriptii clare permitandu-le sa creeze noi relatii bazate pe satisfactie mutuala, nu obligatie contractuala. Cu relatiile de intimitate plasate in centrul vietii umane, notiunea de traditional, contractual a familiei isi pierde relevanta. Aceasta duce la cresterea numarului de divorturi si separari si aparitia relatiilor pure, cu oameni ce cauta noi asocieri bazate pe valori democratice ca respect si negociere. Aceasta abordare nu vede relatiile personale contemporane ca aflandu-se in declin ci se centreaza pe transformare si adaptare, pe individualism ca factor in dobandirea unei relatii bazate pe reguli proprii. Acesti teoreticieni utilizeaza o alternativa la intelegerea increderii si reciprocitatii, aratand cum individualismul doar le-a alterat, nu le-a distrus. In loc sa defineasca reciprocitatea in termeni de obligatie regulata si masurata prin intermediul careia este intretinuta increderea, teoreticienii scot in evidenta beneficiile mutuale pe care oamenii le dobandesc in cadrul relatiei ca urmare a satisfactiei ambilor parteneri.

Increderea nu este vazuta ca un rezultat al relatiei ci ca o componenta esentiala in cadrul intimitatii. Desi aceste doua pozitii contrastante domina viziunea curenta a familiilor, cea de a treia, mai putin folosita, respinge declinul si democratizarea si se axeaza pe schimbare sociala. Cei ce adopra perspectiva de-moralizarii tind sa foloseasca modelul opus celui conservator promovand valori si responsabilitati ce sunt in detrimentul inechitatii sociale si economice. Mamele singure, partenerii de acelasi sex si ale forme neconventionale de familie sunt vazute ca amenintand structura sociala si valorile morale. In mod contrar, cei ce imbratiseaza individualismul ca fiind aducator de egalitate in cadrul intimitatii unei relatii, genereaza o viziune in care echitatea si dreptatea opereaza independent de alte constrangeri structurale. Democratizarea familiei este privita ca fiind privata, o transformare personala ce are loc in ciuda inechitatii si discriminarii ce caracterizeaza sfera publica. In termeni de teorie sociala, cele trei interpretari diferite ale statutului vietii de familie si a relatiilor de intimitate converg in jurul termenului popular dar slab definit de capital social. Recentul sens atribuit capitalului social ca fiind ansamblul de procese si practici in care indivizii se angajeaza, reflecta preocuparea pentru notiunile de schimbare sociala si individualism. Aplicarea teoriilor capitalului social asupra familiilor si relatiilor de intimitate se centreaza pe resursele si suportul pe care aceste asocieri le genereaza precum si pe legaturile dintre membrii familiei si diverse parti ale societatii. Teoreticianul Robert Putnam a dat aproape cea mai buna definitie conceptului de capital social, punand accent pe incredere si comunitate si explicit legandu-le de aspectul cresterii economice si al bunastatii populatiei. Putnam si-a concentrat atentia asupra unor comunitati localizate dar impreuna cu alti teoreticieni a identificat familia ca fiind elementul crucial aflat la baza capitalului social. O alta interpretare a relatiilor dintre familii si capitalul social este oferita de James Coleman care a analizat in mod intentionat relatia parinte-copil din perspectiva capitalului social familial. Munca sa se axeaza pe functii, norme si retele, definind capitalul social in termeni de valoare derivata din individ. Atat el cat si alti cercetatori au incercat sa masoare capitalul social ce este disponibil pentru copil in cadrul familial si sa-l lege de rezultate precum succes educational, dezvoltare si bunastare. Astfel de studii au insa o abordare normativa avand in vedere faptul ca James Coleman vede ca fiind daunator un camin in care ambii parinti lucreaza si descrie parintele singur ca fiind elementul cel mai nociv si deficitar in familia moderna. Pentru Coleman familiile si comunitatile puternice sunt cele care genereaza capitalul social. In schimb, teoreticieni ai fenomenului crescand de democratizare a relatiilor personale vad capitalul social in termeni de transformare. Ei vad noi forme ale intimitatii si reciprocitatii ce iau nastere din contextul fluid al diverselor interactiuni sociale. De exemplu Anthony Giddens argumenteaza ca increderea activa inlocuieste acceptarea pasiva a obligatiilor. Aceasta este caracterizata de crearea unor noi relatii sociale in care increderea este castigata. Interpretarea capitalului social in viziunea lui Pierre Bourdieu este asemanatoare cu cea a lui Coleman, centrandu-se pe generarea de valori prin intermediul legaturilor sociale. Pentru Bourdieu insa, capitalul social este insa legat de alte surse centrale si alte capitaluri care determina statutul si traiectoria probabila a individului. Impreuna cu capitalul social, capitalul economic, capitalul cultural sub forma valorilor personale si cele impuse de institutii precum si capitalul simbolic, Bourdieu apreciaza formarea celorlalte capitaluri. Ca si Coleman, Bourdieu vede familia ca fiind motorul capitalului social dar se concentreaza apoi asupra perpetuarii inechitatii in cadrul practicilor de familie. Membrii familiei ce au acces la capital simbolic si resurse materiale sunt capabili sa transmita beneficiile acestora si copiilor lor. In contrast, capitalul social detinut in absenta resurselor materiale ofera posibilitatea de supravietuire dar ofera o mica probabilitate de a duce la cresterea prosperitatii.

In timp ce intimitatea era vazuta inainte ca fiind in legatura cu conceptiile ortodoxe referitoare la obligatiile si functiile familiei si rudelor, definitiile contemporane sunt caracterizate de o centrare pe etica prieteniei, negociere si deschidere. Cei ce continua sa vada valorile familiei traditionale ca fiind cruciale pentru a interpreta stabilitatea economica si sociala interpreteaza schimbarea in termini de pierdere, declin si faramare treptata. Intre timp, teoreticienii relatiilor de intimitate sunt ocupati cu documentarea referitoare la castigurile de care au parte cei angajati in relatii personale mai putin conventionale, accentuand deschiderea lor spre egalitate intre parteneri. Ambele abordari incearca sa descrie consecintele schimbarii construind teorii in jurul premisei ca transformarile sociale si economice au influentat in mod evident modul in care oamenii se implica in relatia cu celalalt partener.

Bibliografie: Adam, B. (1996) Detraditionalization and the certainty of uncertain futures, in P. Heelas, S. Lash and P. Morris (eds), Detraditionalization: Critical Reflections on Authority and Identity , Oxford: Blackwell. Bauman, Z. (1987) Legislators and Interpreters: On Modernity, Postmodernity and Intellectuals, Cambridge: Polity Press. Beck U. and Beck-Gernsheim, E. (1995) The Normal Chaos of Love, Cambridge: Polity Press. Beck U. and Beck-Gernsheim E. (2002) Individualization, London: Sage. Bourdieu, P. (1986) The forms of capital in J.E. Richardson (ed.) Handbook of Theory for Research in the Sociology of Education, Westport, C.T: Greenwood Press. Bourdieu, P. (1990) The Logic of Practice, Cambridge: Polity. Coleman, J. S. (1988) Social capital in the creation of human capital, American Journal of Sociology, 94, 5, 95-120. Crow, G. (2002) Social Solidarities: Theories, Identities and Social Change , Buckingham: Open University Press Giddens, A. (1992) The Transformation of Intimacy: Sexuality, Love and Eroticism in Modern Societies, Cambridge: Polity Press. Jamieson, L. (1998) Intimacy: Personal Relationships in Modern Societies, Cambridge: Polity 6

Press. Plummer, K. (1995) Telling Sexual Stories: Power, Change and Social Worlds, London: Routledge.