Username / Parola inexistente

TINEREEA
1. Caracterizare generala

Vrstelor adulte, din cadrul carora face parte si tineretea, le lipseste n general consistent

concret regasite n copilarie si adolescenta, fiind vazute ca o categorie aparte pentru ceea ce se

individul dupa ce creste. Pornind de la teoriile propuse de E. Erikson, Ch. Buhler, C.G. J

specialistii au nceput sa recunoasca faptul ca perioada adulta nu constituie un stadiu mono

nediferentiata ntre adolescenta si senectute. Se considera ca persoana trece pe parcursul ex

numeroase transformari, iar ideea conform careia perioada adulta este o stare a existentei este
conceptia care o priveste ca pe un proces de devenire continuu.

O problema controversata este cea a limitelor de vrsta ale tineretii. Limita inferioara se sup
perioada de la 20 la 24/25 de ani, cunoscuta si ca perioada adolescentei prelungite, fiind una

trecere spre statutul virtual de adult. Limita superioara este fixata la 35de ani, implicnd o dilatar

de ani. U. schiopu si E. Verza (1981) considera ca perioada tineretii se poate mparti n trei s

adaptare profesionala si familiala (pna la 28 de ani), de implantatie (28 32 de ani), n care s

experienta profesionala, apare si se dezvolta statutul de parinte si cea de-a treia, de stabilitat
adaptarii (32 35/40 de ani).
Pentru perioada tineretii marea majoritate a autorilor disting doua categorii de

dezvoltarea personala. O prima categorie vizeaza sfera relatiilor sociale, care satisfac nevoile d

intimitate ale persoanei. Sunt mentionate aici competentele sociale necesare pentru interactiunea s

datorita disparitatii dintre capitalul marital al celor doua sexe: barbatii pun un mai mare ac
atractivitatii fizice a partenerei (corespunzator capitalului marital traditional al femeii predomin
estetic), pe cnd pentru femei mai importante par a fi calitati precum ambitia, inteligenta si sta
economic (care corespund capitalului material-social al barbatului), dovedind ca barbatul va fi
sustina economic familia (Sigelman si Shaffer, 1995).

Studiile de laborator si de teren arata ca n functie de atractia fizica autoevaluata, avem tendinta d
un partener similar noua, functionnd si n acest caz, ipoteza potrivirii. Conform acesteia per
atrase si au tendinta de a forma relatii cu cei care sunt similari din punctul de vedere al unor c
Huston, 1983; Feingold, 1988 apud Brehm si Kassin, 1990).

Urmatorul filtru este cel al mediului social comun al celor doua persoane. Aici intervin ca s
comparatie a partenerilor variabile socio-demografice ca: rasa, etnia, religia, nivelul socio-e
educational. Referindu-ne la aceste aspecte exista o puternica tendinta de a opta pentru un part
noua (homogamie), ea fiind demonstrata prin analiza cuplurilor conjugale. n legatura cu vrs
casatorie, exista totusi o abatere sistematica catre o vrsta mai mare a barbatului la casatorie dect
lui (Ilut, 1995).

Dupa ce potentialul partener trece prin aceste filtre largi, urmatorul este cel al similaritatii atitudin
Investigatii pe cupluri maritale au dovedit ca exista o corelatie pozitiva ntre similaritatea ax
personalitate si satisfactia, fericirea raportata de parteneri, att n cazul similaritatii reale ct s
perceputa de cei doi. Totusi, studiile ai caror subiecti sunt casatoriti, mai ales n cazul unei perio
mariaj, nu au o relevanta prea mare pentu demonstrarea importantei efectului similaritatii n optiun
partener. Pe masura trecerii timpului partenerii seamana tot mai mult unul cu altul, de aceea su
cercetarile sistematice ale cuplurilor aflate n perioada curtarii. si acestea sustin, de asemenea
acestui filtru n evolutia relatiei de iubire (Brehm si Kassin, 1990; Ilut, 1995). Explicatia o regasim
actelor comunicative dezvoltata de Th. Newcomb (1965 apud Radu, Ilut si Matei
asemanatoare ale partenerilor fata de diferite evenimente, persoane, valori (numite relatii sime
obiectul atitudinii) constituie sursa de confirmare, de validare sociala a opiniilor, functionnd c
consolidnd relatia interpersonala, dorinta de contact si de reiterare a dialogului.
Pna n acest moment, n procesul de selectie a partenerului a primat ipoteza similaritatii
aseamana se aduna), homogamia aplicndu-se n cazul tuturor factorilor prezentati.

Selectivitatea socio-culturala opereaza la nivelul existentei cotidiene foarte fin, insidios, fiin

sesizabila la nivelul simtului comun, pentru care casatoria, relatiile de iubire apar ca fiind libere
indicat ca, pe lnga similaritatea partenerilor (reala sau perceputa de catre acestia) mai

complementaritatea. Ea se refera la compatibilitatea dintre doua persoane bazata pe exi

caracteristici opuse pe care le poseda partenerii sau a nivelurilor diferite ale aceleasi nevoi (C
atrag).

Complementaritatea este bine ilustrata n prescriptiile sociale fata de rolul femeii si al b

cuplu, fixate n rolurile traditionale de gen. Anumite comportamente si sarcini domestice su

persoanelor n functie de categoria de sex careia i apartin. Justificarea acestei diviziuni a rolurilor

diferentele care exista, n opinia grupului social, ntre femeie si barbat la nivelul caracteristicilor
personalitate.

Autorii considera ca mariajele bazate pe complementaritate de nevoi si trasaturi de personal

nscriu n prescriptiile sociale de rol (de exemplu barbat dominant - femeie submisiva; barbat

pozitie sociala - femeie frumoasa) au sanse mai mari de stabilitate dect cele bazate pe comple

inversa (femeie dominanta, autoritara - barbat ascultator, supus), presiunea sociala actionn
mentinerii rolurilor de gen (Ilut, 1995; Mitrofan si Ciuperca, 1997).

n final Udry noteaza ca, pe lnga potrivirea partenerilor, trebuie sa fie prezenta si dorinta a

se implica n relatie, masura n care sunt pregatiti pentru o angajare de durata fiind hotartoare pen
sa fie una stabila si sa conduca la casatorie (cuplu stabil).

5.2. Dezvoltarea carierei

Perioada tineretii este cea n care cele mai multe persoane se angajeaza si ocupa primul lor lo

dobndind independenta financiara si asumndu-si noi responsabilitati si roluri care le modeleaza

Sigur ca ocupatia joaca un rol important de-a lungul tuturor perioadelor, n copilarie fiind prezente

pentru ceea ce persoana vrea sa devina cnd va fi mare, n adolescenta luptnd pentru a
identitatea vocationala si pentru decizia de a se angaja ntr-un anumit domeniu de activitate sau

pentru o profesie care solicita o noua perioada de scolarizare. Pe parcursul perioadei de maturitate

situatii n care persoana pune la ndoiala alegerea facuta, schimbndu-si profesia sau uneori fiind n

acest lucru datorita somajului urmat de incapacitatea de a-si gasi un loc de munca n domeniul pe

pregatit initial. Persoanele n vrsta se confrunta cu problemele retragerii din activitate, dupa

simtind lipsa activitatii pe care o prestau si pierzndu-si statutul pe care-l aveau anterior acestui eve

Teoriile dezvoltarii la vrstele adulte pe care le-am prezentat ilustreaza legatura ex

activitatea profesionala a individului si aspectele intelectuale si socio-afective ale dezvoltarii.

Studiile indica faptul ca aceasta perioada este marcata de ncercarea de a stabili o implic
angajare profunda fata de un anumit domeniu de activitate si de o anumita profesie.
Comparativ cu persoanele mai vrsnice, la nceput tinerii au un grad mai scazut de implicare

mai mare rata a fluctuatiei profesionale si a absenteismului datorat unor motive subiective,
ncercarilor de a gasi profesia si locul de munca cel mai potrivit.

Tinerii sunt constienti de faptul ca n aceasta perioada schimbarile sunt mai usor de facu
trziu, presupunnd mai putine costuri si au, de asemenea, un spirit critic mai ascutit fata de locul l
dect dupa ce s-au implicat profund n exercitarea respectivului rol. Spre sfrsitul acestei p
prezenta la majoritatea persoanelor implicarea, angajarea accentuata, cu interiorizarea rolului prof