Ce este inocența ?

„Adevărat vă spun că dacă nu veți deveni ca niște copilași

cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor”
 Ce înseamnă să fii asemeni unui copil ?

Nu în seamnă să fii copilăros ci înseamnă să fii inocent, spontan, fără gânduri ascunse,
fără a fi șmecher sau viclean , care spune tot timpul adevărul spontan din inimă fără
rațiunea egoului sau influența subconștientului.
A fi spontan înseamnă a trăi în prezent, iar a trăi în prezent înseamnă a fi în conexiune
cu Puterea divină.

Inocența este sursa iubirii , ea este cea mai mare putere din Univers.
Inocența este Spiritul.
Oamenii inocenţi nu ştiu ce este acela un păcat, pentru că Spiritul este inocent, nu are
nici un păcat.

Inocenţa este o calitate înnăscută, care nu poate fi forţată, nu poate fi tratată. Este doar
o calitate în interiorul fiinţelor umane.

Inocenţa este aşa un lucru important care nu poate fi distrus. Este calitatea spiritului şi
când spiritul este trezit în voi, voi primiţi puterea inocenţei prin care învingeţi tot ce este
negativ, tot ce este rău, tot ce împiedică creşterea voastră spirituală. Astfel pentru a fi
inocent nu este posibil, trebuie să fiţi inocenţi în sensul că voi sunteţi cu o inocenţă
înnăscută.
Inocența este esența universului, a creației. Inocența este principiul care dă viață
întregului univers.
Opusul inocenței este culpabilitatea. În stare de culpabilitate, omul poartă povara
trecutului său, a păcatelor sale și nu se simte liber, exemplul cel mai elocvent pentru a
ilustra aceasta este ideea proprie justiției umane că dacă suntem găsiți vinovați,
mergem la închisoare și nu putem fi eliberați decât dacă suntem nevinovați. Noi nu
putem fi liberi decât prin inocență. Inocența este eternă, nu are dualitate. Ea este sau
nu este. Ea este Absolutul, Unitatea Universului. Ea este copilul , căci copilul este
simbolul unității- el este rodul unirii Tatălui cu Mama. Iisus este întruparea inocenței.

Este dificil în zilele noastre să-i spui cuiva despre inocenţă. Dar voi cunoaşteţi viaţa lui
Iisus. El a fost inocenţa inocenţei. El nu ştia ce fel de oameni are în jurul său. El credea
că ei sunt inocenţi şi astfel le vorbea într-un mod astfel încât nimeni care era viclean,
fără să ştie, nu înţelegea, pentru că cei vicleni îi înţeleg numai pe vicleni. El spunea
lucruri care nu au fost înţelese de oameni. Orice spunea avea vibraţiile inocenţei. Astfel
că îi punea pe acei oameni să aibă cu el relaţii corecte, corespunzătore.

Atunci când noi ne naştem copii, noi suntem foarte inocenţi, şi este un lucru aşa de
puternic încât, cu această inocenţă, copiii supravieţuiesc în multe împrejurări. Şi noi îi
iubim, deoarece sunt inocenţi. Noi ne bucurăm de ei, deoarece sunt inocenţi. O dată ce
începem să creştem, noi dezvoltăm tot felul de lucruri ciudate, care intră în noi şi nu
mai ies. Sunt acolo şi nu mai ies. Inocenţa are un efect mare asupra caracterului nostru
şi asupra simţului castităţii. De fapt, atunci când sunteţi inocenţi, nu ştiţi ce nu este
castitate, ce este impur, ce este viclenie.

Inocenţa este neprihănirea, este lipsită de raţionament bazat pe vre-o încrengătură de

idei “murdare”. Gândul inocent este gândul lipsit de premeditarea cu vre-o intenţie ce
are la bază altceva decât pura bucurie. Inocenţa este egală cu puritatea. Inocenţa, de
asemenea, nu ar trebui alăturată binelui. Inocenţa, fiind puritate, exprimă, de exemplu,
acţiunea liberă de orice fel de idei preconcepute… acţiunea pe baza a ceea ce spune
ce-a mai intimă parte a noastră, cea mai adâncă, fără a fi umbrită de ceea ce este
adăugat în noi de ceilalţi. În general, când spunem inocent, avem tendinţa de a ne
gândi la bine. Un copil exprimă cel mai deplin inocenţa, el nefiind foarte aglomerat, încă,
cu bagajul celorlalţi, se lasă purtat, în acţiunile sale, de sinele său, acţionează în
conformitate cu dorinţele sale cele mai intime fără a fi ruşinat, fără a avea îndoială, fără
a se gândii dacă face bine sau rău, pur şi simplu acționează şi se bucură … atât, fără
bine sau rău, acestea fiind adăugate, acţiunilor lui, de cei cel îngrijesc.
Acţiunea , gândul, pornite din inocenţă, nu conţin premeditare, nu au un plan de
acţiune, dorinţe de viitor, sunt doar în clipa prezentă, aici şi acum.

Inocenţa are o calitate aparte, aceea de a face ca o persoană să fie extrem de paşnică,
extrem de paşnică. Dispar toată mânia, furia, violenţa. Dacă o persoană nu are
inocenţă, (inocenţa) nu poate intra în ea, deoarece o persoană care nu este inocentă
este fie vicleană, fie agresivă. Nu poate avea pace cu inima sa. Dar o persoană
inocentă nu se tulbură, trăieşte în mod inocent, se bucură de totul într-o pace
desăvârşită şi în armonie. Însă violenţa apare când o persoană devine deşteaptă. Se
gândeşte: „Sunt atât de deştept, celălalt este un prost. Am dreptul să ţip la acea
persoană”. Cel care nu este inocent, nu este niciodată înţelept. Poate părea isteţ, dar
nu este înţelept. Înţelepciunea apare numai odată cu inocenţa. Câtă înţelepciune aţi
adunat - aceasta trebuie văzut.

Inocenţa nu este distrusă niciodată, ea fiind eternă, dar se poate întâmpla să fie
acoperită de nişte noroi, datorită greşelilor pe care le facem.
Insă odată ce primiţi Realizarea, inocenţa este restabilită, se manifestă şi deveniţi
inocenţi. Atenţia vă devine inocentă.
Dacă nu aveţi iluminarea, este imposibil să urmaţi o religie, fie ea a lui Christos, a lui
Mohamed Sahib sau religia iudaica.
Inocenţa este izvorul iubirii. Ca atunci când, văzând copiii dansând, simţi pentru ei o
iubire extraordinară.
Și când vezi un bebeluş foarte dulce care-ţi zâmbeşte, simţi o iubire extraordinară
pentru acel copil.
Dacă nu vă respectaţi inocenţa, nu puteţi fi niciodată o persoană iubitoare, iar fără iubire
nu puteţi cunoaşte Adevărul.
Doar că uneori, mai degrabă ne este frică să-i iubim pe cei inocenţi.
 O persoană care este inocentă este extrem de umilă, nu încearcă să se mândrească.
Persoana inocentă nu se îngrijeşte prea mult de propriul corp, de modă sau de
împodobirea corpului, cum fac cel care se îmbracă cu anumite haine numai pentru a
epata. Însuşirea cea mai importantă a frumuseţii şi a personalităţii este inocenţa.

O persoană inocentă, prin inocenţa ei, îi judecă şi îi critică pe ceilalţi cât mai puţin
pentru că nu vede lucruri pe care le poate vedea în mod obişnuit o persoană imorală
sau lipsită de inocenţă.
Inocenţa este izvorul iubirii şi izvorul bucuriei. Dacă nu aveţi iubire, nu vă puteţi bucura
de nimic şi începeţi să criticaţi, să judecaţi şi sa vă pierdeţi energia cu lucruri absurde.
Inocenţa duce la esenţă, iar esenţa este iubirea.
Dacă sunteţi inocenţi nu vă veţi plictisi niciodată, vedeţi întotdeauna frumuseţea şi chiar
dacă sunteţi singuri, vă bucuraţi.
Numai adulţii se plictisesc.

Ce este inocenţa din interiorul nostru?

Ce face ea pentru noi? Ea ne dă înţelepciune. Cu egoul facem tot felul de lucruri

absurde;
INOCENȚA ÎNLĂTURĂ EGOUL, O persoană inocentă nu poate fi agresivă. Dacă există
agresivitate, este e agresivitate foarte iubitoare.
Inteligența emoțională este expresia inocenței.
Copiii inocenţi nu au simţul proprietăţii, De asemenea, dacă sunt inocenţi, nu ezită să-şi
împartă lucrurile.

Cel mal bun lucru ca să te bucuri de viaţă este să trăieşti şi să fii ca ei şi să te bucuri de
ei. Astfel este hrănită inocenţa noastră.

Este uşor să fii viclean, este foarte uşor. Este foarte uşor să fii şmecher. Dar pentru a fi
înţelept, trebuie să înţelegeţi frumuseţea de a fi inocent. Se poate ca unii să spună:
„Dacă eşti inocent poţi fi exploatat”. Nimeni nu poate exploata o persoană inocentă. Ei
pot să creadă că au făcut una sau alta, că au fost foarte agresivi, dar nu vă pot
exploata. Inocenţa este asemenea unei stânci. Este ca o stâncă ce nu poate fi erodată
de nici un ocean al mâniei sau de vreunul al răzbunării.

Aşa cum v-am mai spus, inocenţa din interiorul nostru nu poate fi distrusă niciodată.
Este foarte surprinzător. Poţi să fii un păcătos, poţi să fii o persoană foarte crudă, poţi fi
orice, dar inocenţa nu poate fi distrusă.
Ea este un lucru foarte secret care a fost pus în interiorul nostru de către Divin.

Şi inocenţa are o calitate aparte, aceea de a face ca o persoană să fie extrem de

paşnică, extrem de paşnică. Dispar toată mânia, furia, violenţa. Dacă o persoană nu are
inocenţă, (inocenţa) nu poate intra în ea, deoarece o persoană care nu este inocentă
este fie vicleană, fie agresivă. Nu poate avea pace cu inima sa. Dar o persoană
 inocentă nu se tulbură, trăieşte în mod inocent, se bucură de totul într-o pace
desăvârşită şi în armonie. Însă violenţa apare când o persoană devine deşteaptă,
rațională sau dominată de ego. Se gândeşte: „Sunt atât de deştept, celălalt este un
prost. Am dreptul să ţip la acea persoană”. Cel care nu este inocent, nu este niciodată
înţelept. Poate părea isteţ, dar nu este înţelept. Înţelepciunea apare numai odată cu
inocenţa. Câtă înţelepciune aţi adunat - aceasta trebuie văzut.

Acei oameni care nu-şi respectă inocenţa, deoarece cred că ea îi face slabi, nu au
văzut încă puterea inocenţei – nu au realizat cum funcţionează ea, cum acţionează.
Din toată lumea vin reacţii. Dar cred că până acum fiinţele umane nu erau conştiente
de această putere, puterea inocenţei. Însă a fi inocent este lucrul cel mai măreţ. Şi ea
acţionează ca şi când prin ea se realizează, într-un mod atât de frumos, toată această
înţelegere a fiinţelor umane.

Acum vedeţi ce se spune în această lume, vedeţi ce îşi amintesc oamenii, vedeţi ce
respectă ei. Ei respectă idealurile înalte, dar dacă vă referiţi la partea subtilă a acestor
idealuri ale oamenilor „ai trăit o viaţă foarte frumoasă, ai avut un caracter foarte bun, o
natură foarte bună” – vedeţi că se poate ca toţi aceşti oameni să fi sfârşit prin a fi răniţi,
prin a fi ucişi – dar datorită inocenţei lor ei strălucesc, şi amintirea lor rămâne vie de-a
lungul timpului. Puteţi să observaţi vieţile tuturor acestor oameni măreţi; ei toţi sunt
foarte simpli, ei nu fac nimic premeditat – ci sunt foarte spontani în comportamentul lor
şi în modul de a trăi.
Naţiuni întregi pot fi distruse, dar puterea inocenţei nu poate fi distrusă. Aveţi încredere
deplină în asta. Trebuie să aveţi încredere deplină în voi înşivă, şi acest „înşivă” nu este
nimic altceva decât inocenţă. Puteţi spune că „oamenii inocenţi pot fi înşelaţi”, dar
nimeni nu poate înşela inocenţa, pentru că ea are o valoare eternă. Puteţi fi înşelaţi în
privinţa banilor sau în orice altă privinţă, dar lucrul etern este inocenţa voastră şi atunci
când sunteţi absolut inocenţi şi vă îngrijiţi de inocenţa voastră, veţi avea cel mai mare
succes în viaţă.

Aşa cum s-a mai spus, inocenţa nu poate fi distrusă niciodată. Ea poate fi acoperită de
unele gânduri impure, de fapte greşite, poate fi acoperită pentru moment. Dar dacă
îndepărtaţi norii de pe cerul inocenţei, totul devine atât de clar, încât puteţi cuceri
întreaga lume. Putem lua exemplu lui Cristos. El a fost crucificat, a fost insultat, a fost
torturat. Dar aceia care au făcut asta unde sunt? Cine îi cunoaşte? Nimeni nu le
cunoaşte măcar numele. Nimeni nu se gândeşte la ei. O singură persoană a fost atât de
umilită şi torturată. Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, ce s-a întâmplat? El a primit
respectul lumii întregi. Întreaga lume Îl respectă. Nimeni nu va spune „Uită-te la el, cum
a fost crucificat, ce a făcut…” Nimic de felul acesta. Ei Îl respectă. Şi ce respectă ei de
fapt? Ei respectă esenţa, esenţa inocenţei complete.
Luaţi cazul tuturor oamenilor măreţi care au fost inocenţi; de aceea au avut ei idealuri.
Pentru ei idealurile erau mai importante decât orice altceva, mai importante chiar decât
propriile vieţi. Orice altceva nu mai conta pentru ei. Acum simţul idealurilor şi al
idealismului vă vine doar de la inocenţa voastră. Ea este cea care vă arată care este
idealul vostru, cum ar trebui să va comportaţi, ce fel de viaţa ar trebui să aveţi. Nu este
important să aveţi poziţii sau funcţii înalte, ca de pildă miniştri sau altceva. Au fost atât
 de mulţi astfel de oameni care au venit şi în final au murit. Au fost atât de mulţi oameni
cu ambiţii înalte şi care-i dominau pe alţii, dar unde sunt ei acum? Nimeni nu se
gândeşte la ei, nimeni nu vrea să se uite la ei. Dacă văd fotografia lor, oamenii închid
ochii: ”Nu, nu, nu vrem să-l vedem pe acest om”. Dar dacă este vorba despre un
băieţel, despre un copil inocent, care vorbeşte într-un mod foarte inocent, întreaga lume
îl admiră. Şi toţi aceşti oameni măreţi, ei sunt cu adevărat simboluri ale inocenţei. Cea
mai mare calitate a lor a fost inocenţa, de unde a derivat şi înţelepciunea.

Primul lucru care a fost creat de Dumnezeu a fost inocenţa, nu viclenia.

Viclenia este produsul nostru secundar. El a creat inocenţa şi sfinţenia.

Oamenii inocenţi nu ştiu ce este acela un păcat. Pentru că Spiritul este inocent, nu are
nici un păcat. El urmează cealaltă sursă de inocenţă. Deci nu există nici un păcat pentru
o persoană care este inocentă. Noi comitem păcate pentru că avem ego. Odată ce
egoul este anihilat, noi nu mai suntem la acel nivel, cine comite păcate? Când nu mai
suntem acolo, cine comite păcatul?

Când o persoană inocentă vede ceva, ea intră în starea fără gânduri şi doar se bucură
de frumuseţea acelui lucru, dar o persoană care este plină de pofte şi de lăcomie nu se
poate bucura niciodată de nimic. Dimpotrivă, i-ar plăcea să aibă în posesie acel lucru,
sau şi-ar depăşi limitele propriei autorităţi şi s-ar bucura de soţia sau de soţul altcuiva.

Inocenţa este un lucru care nu înseamnă niciodată şiretenie şi inteligenţă aşa cum
presupuneţi voi că trebuie să fie inteligenţa. Este un tip diferit de inteligenţă, care există
şi care pur şi simplu înfăptuieşte. Oricâtă inteligenţă aţi avea, oricât aţi încerca să
păcăliţi inocenţa, pe orice cale, nu puteţi trişa! Inocenţa este mai presus de orice.

Mulţi oameni confundă inocenţa cu prostia. Ei consideră că a fi prost înseamnă

inocenţă. Dar un prost intră imediat în ego. Inocenţa este cel mai înţelept lucru. Nu
puteţi „păcăli” inocenţa, acesta este cel mai important lucru. Inocenţa este cea care nu
rănește pe nimeni, nu crede că poate rezolva toate problemele, ci lasă toate în seama
lui Dumnezeu ca să le rezolve. Este pur şi simplu existenţa însăşi.

Inocenţa vă menţine în prezent. Un om inocent este permanent relaxat. Presupunem că

trebuie să plec azi. Bun. Voi pleca când este timpul de plecare- ce rost are să te agiţi
pentru asta? Oamenii se agită chiar cu zece zile înainte, dacă trebuie să plece. Şi când
trebuie să plece cu adevărat, au uitat toate pentru că nu sunt în prezent. Deci pentru a
vă dezvolta inocenţa este de asemenea o idee bună aceea de „a fi în prezent”. Ce se
va întâmpla? Adică, tot ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă în orice caz. Aşa că
de ce să te îngrijorezi? Datoria voastră este să vă menţineţi în prezent şi să lăsaţi totul
în seama lui Dumnezeu. Pentru că atunci când sunteţi în prezent sunteţi conectat cu
Puterea Divină, dar când ieşiţi din prezent, nu sunteţi sunteţi conectați, vă aflați fie în
egoul sau superegoul vostru.

Se vor întâmpla lucruri miraculoase, prin intermediul inocenţei.

 Oamenii fac confuzie între a iubi enorm şi a îngriji în exces, iar persoanei inocente nu-i
place asta prea mult. Chiar dacă cineva procedează aşa, nu se supără, pentru că asta îi
face plăcere celelaltei persoane. Dar asta nu-i merge în cap sau altceva. Dimpotrivă,
atunci când vă îndrăgostiţi peste măsură de o astfel de persoană, începeţi să învăţaţi.
Deci aceasta este frumuseţea inocenţei, aceea că atunci când încercaţi să răsfăţaţi
inocenţa, ea emite frumuseţea, relaxează. Dacă vreţi să sărutaţi un copil şi vreţi să-l
îmbrăţişaţi şi vreţi să-l iubiţi, „voi” sunteţi cei care doriţi, nu copilul. Dar dacă nu vreţi,
sunteţi anormali. Dar dacă vreţi să iubiţi peste măsură pe cineva, atunci aceasta ar
trebui să relaxeze persona care face asta. Însă dacă este diametral opus, adică cealaltă
persoană se tensionează şi persoana pe care o iubiţi enorm devine orientată spre ego,
atunci totul este rău, este cu susul în jos. Voi vă tensionaţi gândindu-vă că nimic nu ar
trebui să-i displacă persoanei şi că persoana are nevoie de asta. Voi încercaţi să iubiţi
copilul gândind că acel copil are nevoie de asta. Voi sunteţi cei care aveţi nevoie de
asta. Dacă vă amintiţi asta, că voi aveţi nevoie, atunci de ce v-aţi îngrijora că n-ar trebui
să faceţi acel lucru ca să nu displaceţi persoanei. Deci pur şi simplu, făcându-vă plăcere
vouă înşivă, faceţi plăcere celelaltei persoane- aşa trebuie privite lucrurile.
Pentru a înţelege inocenţa, încercaţi să vă înţelegeţi pe voi înşivă, cum lucrează mintea
voastră. Oare când, să zicem, vă uitaţi la cineva, simţiţi că aţi vrea să posedaţi acea
persoană? Vă simţiţi atraşi într-un fel nepotrivit sau vă vin în minte sentimente josnice?
Când un om inocent vede pe cineva arătos, sau o femeie, sau o imagine frumoasă, ori
o creaţie frumoasă, primul lucru care ar trebui să i se întâmple este acela că devine
lipsit de gânduri. Dacă nu există niciun gând, nu se pune problema de a exprima simţul
posesiunii sau vreun sentiment josnic.

A deveni inocent nu inseamnă că deveniţi prostuţ sau copilăros, ci deveniţi ca un copil (

spontan).

Detaşarea este puritate, este inocenţă. Inocenţa este o astfel de lumină care vă orbeşte
cu adevărat pentru tot ceea ce este murdar.

O persoană inocentă poate simţi bucuria unui lucru, bucurie pe care o persoană foarte
serioasă şi foarte raţională n-o vede niciodată. O persoană inocentă poate râde tare de
ceva care altora nu li se pare amuzant.

Ceea ce este important este felul în care exprimaţi în viaţa voastră puterea inocenţei,
cum vă comportaţi unii cu alţii, aceasta este ceea ce eu numesc „dragoste”. Nu puteţi
avea compasiune până când nu aveţi această atitudine faţă de voi înşivă. Nu puteţi fi
amabili. Puteţi simţi asta temporar, dar un temperament plin de compasiune, care să
dureze permanent, vine doar prin manifestarea continuă a inocenţei în caracterul
vostru. Inocenţa este un lucru atât de transparent într-o fiinţă umană şi ea susţine, ea
ridică deasupra celorlalte lucruri, ea transcende timpul.

Mulţi oameni care sunt inocenţi în această lume - bineînţeles că ei sunt foarte puţini –
dar devin aşa detaşaţi de toate problemele lumeşti, cum sunt pofta şi lăcomia şi multe
altele, deoarece ei sunt atât de puri, încât nimic nu-i poate strica şi înrăi. Aceasta este
aşa o binecuvântare măreaţă pe care o avem, că inocenţa este cu adevărat creată în
noi şi a fost creată cu mult înainte. Toată inocenţa, totul a fost creat cu mult, mult timp
înainte ca noi să fi fost creaţi. Este o calitate atât de măreaţă pentru noi - să devenim
inocenţi.
 Cum este afectată inocența
Noi ne jucăm foarte mult cu inocenţa noastră. Avem impresia că dacă ne comportăm
cum ne convine nouă „este în regulă, de fapt este dorinţa mea, propria mea dorinţă”. Şi
continuând să ne comportăm aşa, scăzându-ne puterea, sau putem spune ascunzându-
ne, ne acoperim această putere a inocenţei noastre. Şi credem că am făcut un lucru
bun, păcălindu-i pe toţi prin natura noastră vicleană. Această viclenie nu vă poate da
nici o satisfacţie. Nu vă puteţi mulţumi cu ea. Atunci când încercaţi să păcăliţi pe cineva,
acest fapt se răsfrânge asupra voastră şi vă distruge încrederea în inocenţă - care este
cea mai mare încredere, cel mai mare ajutor sau am putea spune cea mai mare putere
de pe acest pământ.

Copiii sunt inocenţi. Noi le perturbăm inocenţa cu aşa de multe lucruri. Prin pornografie,
prin lucruri despre sex a vorbi despre sex cu copii inocenţi. Noi pur şi simplu ne jucăm
cu inocenţalor… Această educaţie sexuală nu este deloc necesară pentru copii. Nu este
necesară. Când ei cresc, Mama ar trebui s-o înveţe pe fiică, iar tatăl pe fiu, într-un fel
foarte intim şi foarte sacru. Nu doar spunându-le aşa deschis, că ei devin curioşi, ei
încep să experimenteze în asta.

Copiii sunt extrem de protectori sau aprigi – se poate spune – împotriva oricui le atacă
inocenţa. Când sunt foarte mici, nici măcar nu sunt conştienţi de asta. Dar treptat, pe
măsură ce încep să crească, devin foarte conştienţi şi nu le place să fie dezbrăcaţi în
prezenţa altora, devin foarte sfioşi în privinţa inocenţei lor. Adică nu sfioşi, sfiala nu se
referă la goliciunea lor – nu sfioşi de goliciunea lor, ci ca inocenţa lor să nu fie atacată.
Dacă inocenţa nu le este afectată şi sunt puri, închid ochii atunci când văd o femeie
dezbrăcată. Nu le place să vadă o femeie dezbrăcată sau un bărbat dezbrăcat. Este o
înţelegere înnăscută, o înţelegere intuitivă faptul că e important să-şi păstreze inocenţa

Aşadar, când vă gândiţi prea mult la sex, vă stricaţi ochii şi ochii vă devin nestatornici.
Ochii îşi pierd inocenţa şi puritatea şi încep să absoarbă tot ce e murdar. Ochii puri şi
inocenţi le dau celorlalţi inocenţă. Nu doar atât, dar sunt ochii prin care priveşte Spiritul.
Există multe combinaţii , dar este foarte rău ca oamenii să aibă ochi impuri. Dacă e să
radiem inocență, trebuie să încercăm să ne păstrăm ochii foarte curaţi.

Acea maturitate a inocenţei voastre trebuie dezvoltată, aceea care vă menţine o

persoană foarte religioasă, o persoană dharmică. Şi inocenţa de a ști cât de departe să
mergeţi în relaţiile cu bărbaţii şi femeile. Aceasta e înţelepciunea inocenţei. Copiii, dacă
observaţi, ştiu exact cum să se comporte, dacă e o femeie, dacă e un bărbat, ei ştiu.
Deci, inocenţa nu e prostie. Este înţelepciunea completă şi foarte matură, în forma ei
deplină. Pur şi simplu ştie cum să se comporte cu oamenii, fără a face compromisuri.

Fiecare celulă a inimii trebuie să fie extrem de sensibilă şi extrem de supusă Sinelui,
Spiritului. Ea trebuie să fie activă, să muncească intens dacă este nevoie sau dacă
apare o urgenţă. Activitatea îi place cel mai mult. N-ar trebui să fie permisă prezenţa
nici unei impurităţi - al treilea aspect. Puritatea propriei voastre inimi în primul rând - a
propriei voastre inimi, în ceea ce priveşte ipocrizia, viclenia. Dacă inima vă este curată,
 puteţi să-l vedeţi absolut clar pe celălalt. Inocenţa este un lucru foarte puternic, atât de
puternic încât o singură privire este de ajuns ca să ucidă un diavol. Puritatea inimii! În
realitate, când inima devine impură, impurităţile curg spre celelalte locuri şi nu invers.
Totul pleacă de la inimă. Mulţi cred că trupul este cel ce devine impur. Eu consider că
inima este aceea care devine impură, iar apoi impurităţile coboară în corp şi rezidă
acolo, se stabilesc acolo.
Deci să aveţi o inimă deschisă ca inima unui copil, o inimă deschisă!

Ochii adulteri
Christos, care a venit pe acest Pământ, a fost încarnarea sfinţeniei , inocenței și a
copilului etern. El a mers până acolo încât a spus “Să nu aveţi ochi adulteri.” Până şi
ochii ar trebui să fie sfinţi şi inocenţi. Inocenţa vă dă acea sfinţenie, aşa cum copiii sunt
persoane sfinte, pentru că sunt aşa de inocenţi.
Să spui un lucru aşa de subtil! – ca voi să nu aveţi ochi în care să aveţi adulter! Nu este
ceva numai pentru femei, ci şi pentru lucruri. Se referă, de asemenea, la avuţii, la
succesul celorlalţi. (Comiteţi) adulter atunci când încercaţi să agresaţi şi să fiţi lacomi în
acel lucru.

Centrul Subtil care susține Duhul Sfânt este centrul inocenţei, este centrul unde spunem
că se află zeitatea inocenţei, care s-a încarnat mai târziu sub forma lui Christos la
nivelul unui centru unde se află în chiasma optică. Şi de aceea spunem că Iisus
Christos a fost încarnarea inocenţei. Pentru că se află în chiasma optică, el a spus: „Să
nu aveţi ochi adulteri.” Aceasta este propoziţia pe care o rostea. Atât de subtil a sugerat
el să nu aveţi ochi adulteri, adică să aveţi ochi foarte puri, ochi inocenţi. De ce a vorbit
el despre ochi? Deoarece el se află în chiasma optică. E un centru foarte îngust (Poarta
cea îngustă), iar el trebuia să învie, ca să vă arate că şi voi puteţi trece foarte uşor prin
acest centru.

Castitatea
Care este puterea voastră? Gândiţi-vă. Reflectaţi în interiorul vostru. Puterea minţii e
importantă? Puterea minţii nu face nimic, deoarece este doar lineară, se mişcă într-o
singură direcţie, slăbeşte în intensitate şi se întoarce la voi. Nu are substanţă în sine.
Este doar o proiecţie mentală, plastic. Ce este puterea voastră emoţională? Unde vă
duc emoţiile pe care le aveţi? Vedeţi, voi vă emoţionaţi, aveţi chiar şi emoţii pozitive.
Încotro vă duc aceste emoţii – către frustrare, către nefericire, către distrugerea noastră.
Puterea mentală vă dă un lucru oribil numit ego, care-i distruge pe alţii. Iar puterea
emoţională nu vă dă altceva decât plânsete, lăcrimări şi nefericire.
Aşa că nu e ceva absolut, ci relativ. Mental vă simţiţi zero dacă nu puteţi să-i distrugeţi
pe alţii. Emoţional sunteţi zero dacă nu puteţi să-i dominaţi pe ceilalţi prin emoţiile
voastre. Atunci care e puterea voastră? Unde rezidă puterea voastră? Ea se află în
Spirit. Dar înainte chiar ca Spiritul să fie realizat, care este puterea voastră? Kundalini?
Ea doarme. Atunci care este puterea voastră? Este castitatea voastră. Dacă un om e
cast, dacă are temperament cast şi stăruie în castitatea sa, aceasta va acţiona, va
lucra.
 Însă, înainte de toate, castitatea vă răsplăteşte printr-o sănătate bună. Privind faţa unei
persoane puteţi spune dacă e un om cast. De exemplu, în cărțile sfinte se obişnuieşte
să se spună că acela care nu a avut niciodată în viaţă relaţii sexuale, are întotdeauna o
faţă luminoasă ( a se vedea chipul unilor călugări) . Asta din cauză că nu-şi risipea
energia, nu-şi pierdea atenţia cu acest fapt ( cu lucruri frivole, flirt, privit impur, dorințe
impure). Prin urmare, întreaga energie este în interior.
Maternitatea este castitate. Paternitatea, orice relaţie este castitate. Puritatea este şi ea
parfumul castităţii. Bunătatea, compasiunea, totul vine din castitate, un simţ al castităţii
care nu este mental. Dacă eşti cast în mod mental, poţi fi oribil , aşa cum sunt unele
călugăriţe sau acei oameni austeri.
Cel mai măreţ lucru în interiorul nostru nu este sexul, ci castitatea.
Însă cel mai grav lucru, atunci când alunecaţi în comportamente frivole şi fără sens
insultându-vă castitatea, este că voi stagnaţi cu adevărat în acest fel de acţiune. Şi apoi
sfârşiţi într-o acţiune de divorţ.
Suntem preocupaţi ca ceilalţi să ne respecte, să ne omagieze, altfel ne ieşim din fire. V-
aţi respectat pe voi înşivă? Vă respectaţi pe voi înşivă?
În occident cultura a murit, nu mai există niciun fel de cultură. Ce fel de cultură e aceea
în care o femeie îşi expune trupul? Cultură a prostituţiei, e foarte clar. Trebuie să
recunoaştem. Din punctul de vedere al esteticii Divinului, nu există cultură deloc acolo
unde o femeie nu-şi respectă părţile intime. Astăzi s-a ajuns până acolo încât se fac
filme care o prezintă pe Maria ca fiind prostituată. E şocant să auzi că acesta e felul în
care ei vorbesc despre Christos. Puteţi vorbi aşa, deoarece odată ce aţi renunţat la
castitate, nu mai puteţi înţelege că poate exista Cineva absolut cast.
Pentru un hoţ, oricine este hoţ. Deoarece nu aveţi respect pentru castitatea voastră, nu
puteţi înţelege cine a fost Christos. Nu puteţi concepe, nu puteţi accepta.
Trebuie să dispreţuiţi pe oricine rosteşte vorbe ieftine despre Christos. Nu puteţi să-l
intelectualizaţi pe Christos. N-ar trebui să aveţi nimic în comun cu cel care face acest
lucru. Christos este inocenţă. Dacă nu aveţi profunzimea castităţii, nu-l puteţi înţelege.
Nu-l puteţi venera. Acesta e cel mai bun lucru pe care l-au putut face, şi anume să vă
distrugă castitatea, ca să nu-l recunoaşteţi.

Dacă există ceva care trebuie apărat, aceasta trebuie să fie castitatea voastră,
intimitatea voastră.
Toţi oamenii fără castitate sunt aroganţi.
Aroganţa este semnul unei personalităţi lipsite de castitate. Şi o astfel de persoană
devine de asemenea singuratică, pentru că-i este ruşine, ruşine să dea ochii cu alţii.
Dar o personalitate castă este deschisă, de ce să-i fie frică de cineva? Vorbeşte frumos
cu toată lumea, este drăguţă cu toată lumea în toată inocenţa şi simplitatea, fără a se
îndrăgosti de fiecare a treia persoană cu care se întâlneşte. Şi fiecare trebuie să
realizeze faptul că această ţară vă e dată cu un scop, iar dacă nu vă ridicaţi la acel nivel
veţi fi aruncaţi afară.

Credinţa e ceva volatil şi acest parfum volatil vine din castitate.

Aveţi încredere în voi înşivă. Nu credinţă mentală; de fapt castitatea este credinţă.
Castitatea reprezintă consolidarea credinţei voastre. Când aveţi încredere în
Dumnezeu, aveţi castitate. Când aveţi încredere în voi, aveţi castitate. Aveţi încredere
 în soţie, pentru că sunteţi cast. De ce ar trebui să aveţi încredere în soţie? Pentru că
sunteţi o persoană castă, cum ar putea ea să nu fie castă? Încrederea în copilul vostru
– este castitate, deoarece dacă voi sunteţi cast, cum ar putea copilul vostru să fie altfel?
Forma cristalină a credinţei este castitatea. Şi aceasta o puteţi avea încă dinainte de
Realizare. Mulţi o au. Precum camforul, care, vedeţi, este volatil şi se evaporă într-un
parfum, am putea spune că în acelaşi fel castitatea acţionează prin credinţă.
Un om cast nu poate fi niciodată posedat. Puteţi fi foarte inteligent, puteţi fi orice, puteţi
fi un mare scriitor, dar puteţi fi posedat. Însă un om cast, o persoană oarecare, dacă e
castă, nu poate fi posedată niciodată. Entitățile negative sunt înfricoşate de persoanele
caste. Pur şi simplu fug de langă o persoană castă.

Castitatea este parfumul din floare, care atrage albinele, este mierea florii, este esenţa
existenţei noastre.

De ce este inocența cea mai atacată în aceste timpuri?

In zilele noastre inocența este atacată prin două grave moduri:
Prima este media; la tv ( sura media cu responsabilitatea ce ma mai mare) vedem cum
este promovată nuditatea, sexualitatea , in mod direct sau subtil ( exemplu in cadrul
stirilor , când sunt reportaje de pe strada sau mai ales de la mare, se observa ca se
filmeaza foarte mult partea intimă a femeilor) . Practic este promovata cultura
prostituției.
Al doilea mod, prin care este atacata inocența este prin intermediul personalitatilor
spirituale , a falșilor guru, sau de unii precursori a psihologiei ( ex Freud) . Falșii guru
atacă în mod subtil mai ales pe căutătorii Adevărului distrugând in ei centrul inocentei (
mooladhara chakra) prin promovarea evoluției spirituale prin sex ( exemple concludente
fiind Bivolaru si Osho)
Acesta este scopul negativităților sau a forțelor anti Dumnezeu- dacă este afectată
inocența , evolutia spirituală este blocată.

Ce trebuie facut pentru restabilirea inocenței

Pentru a fi inocenţi ce ar trebui să facem noi?
În primul rând, să vedeţi voi înşivă cum funcţionează mintea voastră. Ce face ea? Cum
reacţionează? Asta este ceea ce ar trebui să vedeţi, e ceea ce se numește
„introspecţie”. Ce fel de planuri face mintea voastră? Ce crede ea că este cel mai bine?
În acel proces de gândire, care este modalitatea cea mai potrivită de a vă privi pe voi
înşivă? Prima şi cea mai importantă este aceea de a şti cum reacţionaţi în faţa altor
persoane. Aveţi o reacţie inocentă sau una vindicativă?