Alcătuirea corpului

Scoica de lac atinge 10 centimetri lungime și este comună în apele stătătoare

europene și asiatice.Este comestibilă,ca și ruda sa din apele
curgătoare.Cochilia este alcătuită din două valve ,secretate de manta ca la
melc.Dacă este atinsă,scoica strânge repede valvele,pentru a se apăra de
dușman.Piciorul are formă de topor.Uriașul scoicilor este tridanca
gigas.Cochilia sa măsoară 1,5 metri și cântărește până la 300 de
kilograme,iar corpul moale 10 kilograme.Trăiește în Oceanul Pacific și în
Oceanul Indian.Mușchii ce acționează valvele sunt atât de puternici,încât
scafandrii se feresc de această scoică uriașă,pentru a nu-și prinde piciorul
sau echipamentul în această uriașă menghină subacvatică vie.Din sideful
unor scoici oamenii confecționează nasturi. .Cochilia are 2 valve prinse una
de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Valvele sunt secretate de manta, sunt
calcaroase și căptușite de manta. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic
și unul mare. Corpul este moale, gǎlbui, cǎrnos și învelit de manta. Între corp
și manta se gasește Camera Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit
lateral cu aspect de lamǎ de topor. Scoica nu are cap.In camera mantalei se
gasesc branhiile, cu rol in respiratie (membrane lamelare, bogat
vascularizate care retin oxigenul in apa). Piciorul musculos se infige in mal,
tragand corpul si fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipaie cu
marginile mantalei.Respirația

Odată cu hrana, prin sifonul inferior pătrunde și oxigenul dizolvat în apă.

Aceasta scaldă branhiile, lasă oxigenul și se încarcă cu dioxid de carbon pe
care îl va elimina prin sifonul superior. Prin mișcarea cililor de pe suprafața
branhiilor se formează un curent de apă,necesar respirației.

Hrănirea

O dată cu apa care intră prin sifonul inferior, în cavitatea mantalei pătrund
diferite organisme mici, care ajung în gura scoicii, situată sub mușchiul
anterior. Gura este înconjurată de 4 foițe cu cili care, prin mișcarea lor,
îndreaptă hrana spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin
anus, situat în camera mantalei, deasupra mușchiului posterior. De aici, apa
cu resturile nedigarate ,ies prin sifonul superior.

Înmulțirea
Femela depune ouǎle pe branhii, unde are loc fecundația. Din ouǎ ies larvele
care stau fixate pe branhii din toamnǎ pânǎ-n primǎvarǎ, apoi se desprind și
se fixeazǎ pe branhiile unor pești. După 3-10 sǎptǎmâni apar scoicile mici de
3 mm care cad pe fundul apei și își continuǎ dezvoltarea pânǎ la maturitate.
Alte scoici înrudite sunt Scoica de râu și Midia.